Caracteristicile principale ale cuptoarelor electrice cu rezistoare

Caracteristicile principale   ale cuptoarelor electrice cu rezistoare

Indiferent de tipul constructiv sau alt criteriu de clasificare, cuptoarele electrice cu rezistoare se pot caracteriza, de regulǎ, prin: puterea totalǎ instalatǎ, puterea de mers in gol, dimensiunile spatiului de lucru, numǎrul zonelor electrice, temperatura de lucru, productivitatea si tipul atmosferei de lucru din cuptor.

Puterea instalatǎ a cuptorului este puterea datǎ de suma dintre puterea degajatǎ de incǎlzitoare (la tensiunea nominalǎ a retelei), puterea tuturor mecanismelor auxiliare ale instalatiei. Puterea cerutǎ reprezintǎ numai o parte (70 . 80%) din puterea instalatǎ si mǎrimea ei depinde de gradul de utilizare a cuptorului. In general, la stabilirea puterii instalate se prevede si o rezervǎ de putere, intrucat rezistoarele si cǎptuseala instalatiei se depreciazǎ (imbǎtranesc), in timp.

Puterea de mers in gol a cuptorului este numeric egalǎ cu fluxurile termice de pierderi in regim stationar, fǎrǎ a lua in consideratie puterea necesarǎ incǎlzirii camerei cuptorului si puterile mecanismelor auxiliare ale cuptorului.

Dimensiunile spatiului de lucru reprezintǎ volumul maxim al camerei de lucru, ce poate fi incǎlzit cu precizie impusǎ.

Zona electricǎ este acea portiune a cuptorului in care sunt amplasate elementele incǎlzitoare cu alimentare independentǎ. Numǎrul si puterea zonelor electrice dintr-un cuptor se determinǎ pe baza regimului de temperaturǎ cerut de procesul tehnologic.

Temperatura de lucru este temperatura ce poate fi obtinutǎ in spatiul de lucru (camera) cuptorului in conditiile unei durate optime de functionare a incǎlzitoarelor, mecanismelor interioare, cǎptuselii etc.

Productivitatea este reprezentatǎ prin cantitatea de materiale prelucrate in unitatea de timp si depinde de dimensiunile camerei de lucru, de cǎldura necesarǎ si de incǎrcarea specificǎ admisibilǎ a vetrei.

Regimurile de functionare ale unui cuptor electric cu rezistoare sunt:

- regimul de duratǎ, in care cuptorul functioneazǎ fǎrǎ intrerupere, iar cǎptuseala atinge temperatura stabilitǎ (regimul stationar de temperaturǎ);

- regimul periodic, in care cuptorul se decupleazǎ deseori de la retea (cel putin o datǎ la 24 de ore), dar cǎptuseala atinge temperatura stabilitǎ;

- regimul ciclic, in care cuptorul se cupleazǎ si decupleazǎ cu o asemenea frecventǎ incat nu este atinsǎ temperatura stabilitǎ a cǎptuselii nici in procesul de incǎlzire, nici in cel de rǎcire;

- regimul de vitezǎ, in care temperatura cuptorului depǎseste cu mai mult de 50°C temperatura produsului in decursul intregii perioade de incǎlzire.