Executarea instalatiilor electrice interioare

EXECUTAREA INSTALATIILOR ELECTRICE INTERIOARE

a.     GENERALITATI

Orice instalatie electrica se executa dupa un proiect de executie intocmit de proiectantii de specialitate. Acest proiect este insotit de planuri (desene) de executie si de schemele instalatiilor electrice in care sunt reprezentate  prin semne conventionale toate clementele componente ale instalatiei proiectate si locul lor de amplasare.

In planurile de constructie ale cladirii, etajului sau apartamentului in care urmeaza sa se execute instalatia electrica pentru iluminat sau pentru forta se indica locurile unde vor fi montate corpurile de iluminat, intreruptoarele, prizele, dozele, motoarele electrice, tablourile de distributie si traseul pe care il vor urma conductoarele care compun circuitele respective (fig. 6.5). Tot in planuri se indica si traseul coloanelor de alimentare cu energie electrica a tablourilor de distributie schema instalatiei electrice, precum si diferite detalii de montaj ale instalatiei.

Instalatiile electrice de iluminat sunt alimentate de la tablouri de distributie separate de cele care alimenteaza instalatiile electrice de forta Corpurile de iluminat, aparatele electrocasnice etc. functioneaza cu curent alternativ monofazat. Circuitul de curent monofazat este compus dintr-un conductor la un anumit potential (faza) si un conductor la potential zero (nulul). Daca s-ar monta toate lampile si prizele existente intr-o cladire pe un singur circuit monofazat, acesta ar trebui sa aiba o sectiune prea mare. in plus, daca s-ar defecta faza de alimentare cu tensiune, intreaga cladire ar ramane in intuneric. De aceea, acolo unde numarul consumatorilor de energie electrica este mare, sau in cazul instalatiilor de forta, alimentarea tabloului general de distributie se executa in sistemul cu patru conductoare (trei conductoare de faza si un conductor neutru), iar circuitele care alimenteaza lampile din incaperi, sali etc., se leaga la cate o faza si un nul al tabloului de distributie, astfel incat sa se realizeze o incarcare cat mai uniforma a acestor trei faze.

Fig.6.5. Planul unei instalatii electrice.

Succesiunea tuturor operatiilor necesare pentru executarea unei instalatii electrice formeaza procesul tehnologie de executie al instalatiei respective.

Principalele operatii care trebuie executate sunt:

Ø traversarea pe tavanul si pe peretii incaperilor a instalatiei electrice, indicate prin planul de executie, saparea santurilor in pereti, a locasurilor pentru doze, dibluri, prize, iutreruptoare etc. si fixarea acestora in montaj aparent sau ingropat;

Ø tragerea conductoarelor in tuburi de protectie, executarea legaturilor intre conductoare si izolarea lor ;

Ø montarea aparatelor de comutare, a consumatorilor de energie electrica si a tablourilor de distributie ;

Ø verificarea instalatiei.

Procesul tehnologic difera de la o lucrare la alta si uneori de la un santier la altul, in functie de materialele si utilajele folosite, de specificul cladirilor in care se executa etc.

Transpunerea schemei tehnice dupa proiect

Aceasta este o operatie importanta, care consta in identificarea si transpunerea cu precizie pe teren a continutului planurilor Cu aceasta ocazie se va insemna locul unde se monteaza: corpurile de iluminat, intreruptoarele, prizele, dozele, masinile electrice etc., precum si tablourile de distributie, tuburile de protectie, ca si locurile unde se vor executa strapungerile prin ziduri si plansee.

Trasarea circuitelor se efectueaza cu ajutorul sforii de trasat, inne­grite de negru de fum. Doi lucratori intind bine sfoara, tragand de capetele ei. Ciupind sfoara, ea se loveste de peretele (sau tavanul) pe care a fost intinsa si lasa o dunga neagra, marcand astfel traseul circuitului.

La instalatiile ingropate, circuitele se traseaza pe constructia netencuita.

Trasarea se face cu creta sau cu carbune, folosindu-se semnele conventionale pentru aparatele respective.

Orientarea orizontala a sforii inainte de trasare se verifica cu nivela cu bula de aer, cu metrul sau cu compasul de lemn, masurandu-se distanta de la tavan piua la sfoara de trasaj. De obicei, aceasta distanta este de circa 30-50 cm de la tavan.

Directia verticala a traseelor se verifica in prealabil cu firul de plumb
sau cu nivela cu bula de aer.

Saparea santurilor si efectuarea strapungerilor

Saparea santurilor in pereti, pentru introducerea tuburilor de protectie, precum si saparea locasurilor pentru dibluri, doze, intreruptoare si prize se executa cu dalta lata, dalta cu varf si cu ciocanul, cu ciocane pneumatice sau masini electrice de gaurit si frezat santuri. Drumul circuitelor pe pereti se va stabili, pe cat posibil, de-a lungul rosturilor caramizilor zidariei.

Santurile nu trebuie facute prea adanci, deoarece se slabeste rezistenta zidurilor, dar nici prea putin adanci, pentru ca in acest caz exista pericolul turtirii tuburilor de protectie cu ocazia tencuirii zidului. Dimensiunile santurilor vor fi corespunzatoare numarului si dimensiunilor tubului care se va monta.

In tavan nu se daltuiesc santuri. Tubul de protectie se monteaza peste planseu (deasupra tavanului), de unde intra apoi in incapere, printr-o gaura facuta in mijlocul suprafetei tavanului, pentru locul de lampa si altele langa perete, pentru derivatiile la doze.

Gaurile pentru dozele montate ingropat se executa cu o adancime corespunzatoare, in asa fel incat marginea dozei gata montate sa tina seama ca stratul de tencuiala are de obicei grosimea de cm in cazul in care dozele se instaleaza aparent, trebuie sapate in perete locasurile pentru diblurile de lemn.

Strapungerea planseelor din beton monolit se executa numai de jos in sus pe din grosimea planseului si apoi se completeaza de sus in jos, aceasta pentru a nu slabi rezistenta planseului.

La planseele de prefabricate, gaurile se dau de obicei inainte de montarea elementelor pe plansee in locul lor. Grinzile prefabricate nu se strapung.

Montarea tuburilor de protectie

Lucrari pregatitoare. Operatiile de montare si fixare a tuburilor de protectie sunt precedate de unele lucrari pregatitoare, in cadrul carora se confectioneaza unele piese care asigura innadirea tuburilor si fixarea lor, se efectueaza unele operatii de taiere si indoire etc.

Tuburile IP se innadesc intre ele cu mansoane (mufe) din tabla plumbuita.

Desi fiecare tub IP se livreaza cu cate un manson de legatura, in cele mai multe cazuri aceste mansoane nu sunt suficiente. Va fi deci necesar ca electricianul sa-si confectioneze pe santier numarul de mansoane de care are nevoie.

Trebuie sa se dea o atentie deosebita asezarii cap la cap a tuburilor care se innadesc, in asa fel incat distanta dintre capetele tuburilor sa fie cat mai mica.

Imbinarea (innadirea) tuburilor PCV-IP se face cu ajutorul diferitelor piese auxiliare curbe semicurbe (45°) si mansoane Aceste piese auxiliare sunt prevazute la ambele capete cu portiuni largite (mufe), astfel incat sa fie posibila imbinarea cu tubul de acelasi diametru (fig. 6.6).

Se pot insa executa si direct pe santier mansoane de legatura din PCV, folosindu-se in acest scop prelucrarea prin deformare la cald a tubului PCV-IP. Se procedeaza astfel: se taie o bucata de tub de lungimea corespunzatoare unui manson prefabricat. Se incalzesc pe rand capetele mansonului pana la o temperatura de 130 -140°C si se mufeaza cu ajutorul unui dorn calibrat.

Incalzirea capetelor tubului se face in baie de nisip, de ulei, cu lampi cu benzina etc. Se va urmari ca incalzirea sa fie uniforma la suprafata si in adancime, iar deformarea (mufarea) si racirea sa se faca cat mai repede.

Ø Taierea, indoirea si filetarea tuburilor de protectie. inainte de a fi taiate, tuburile de protectie se masoara, potrivit traseului stabilit prin

proiectul de executie. Se tine seama de curbele ce urmeaza a se face, de amplasarea dozelor de protectie, se foloseste ferastraul pentru taiat metale sau clestele cu role.

Ø Montarea si fixarea tuburilor de protectie. Tuburile de protectie IP montate aparent fixeaza cu ajutorul unor bratari bc care sunt prinse la randul lor in diblu.

Bratarile se vor monta la 10 cm distanta de fiecare capat al tubului cotului sau dozei de pe traseu.

Cand sunt montate ingropat, tuburile IP se fixeaza in santuri prin agrafe Fiecare agrafa este confectionata dintr-o bucata de sarma de otel de circa 1 mm grosime, legata de capatul unui cui. Cuiul se bate in fundul santului daltuit, in dreptul unui rost dintre doua caramizi. Dupa ce se introduce tubul in sant, capetele sarmei se impletesc, asa cum se arata in figura 6.7.

La instalatiile sub tencuiala, in cazul cand se succed mai mult decat trei curbe, se intercaleaza doze intermediare. Pe traseele in linie dreapta, mai mari decat 10 m, trebuie intercalate doze de trecere.

Montarea tuburilor P comporta operatii asemanatoare celor necesare in cazul montarii aparente a tuburilor IP

Daca tuburile P trebuie montate pe grinzi, ferme etc. sau daca se monteaza mai multe tuburi pe acelasi traseu, se folosesc diferite scoabe fixate direct pe dibluri in zid sau pe console, asa cum se arata in figura 6.8.

In montajul ingropat, tuburile PEL se fixeaza in mod asemanator tuburilor IP montate ingropat, iar montajul aparent este asemanator celui folosit in cazul tuburilor.

Instalatiile electrice in tevi de otel se executa in mod asemanator instalatiilor in tuburi PEL pozate aparent sau montate sub pardoseala. Tevile de otel se pol monta pe console si in canale vizibile din beton, executate in pardoseala. in aceste canale tevile se aseaza la circa 10 cm deasupra fundului canalului.

Montarea tuburilor de protectie in constructiile din elemente prefabricate. in constructiile cu pereti si plansee prefabricate, mai ales in cele pentru locuinte executate din panouri mari.