Forta Lorentz

Forta Lorentz

In electrostatica s-a definit intensitatea campului electric pornind de la expresia fortei exercitate de o sarcina fixa asupra unei sarcini de proba situate intr-un punct dat. Experianta arata ca interactiunea dintre sarcini in miscare nu poate fi redusa la interactiunea electrostatica.

Intr-un referential galileian, forta ce se exercita asupra unei sarcini in miscare poate fi separata in doua componente. Una din ele, independenta de viteza, este generalizarea fortei electrostatice si poarta numele de forta electrica. A doua componenta depinde de viteza particulei incarcate si este perpendiculara pe vectorul viteza. Aceasta componenta se numeste forta magnetica.

Remarcile de mai sus conduc la urmatoarea definitie: intr-un referential galileian, forta numita forta Lorentz, ce se exercita asupra unei sarcini q in miscare cu viteza , intr-un punct M, poate fi pusa sub forma:

(7.1)

unde sunt campul electric si respectiv magnetic in punctul M. Ansamblul acestor doi vectori formeaza campul electromagnetic in M.

Forta magnetica are doua proprietati importante:

partea magnetica a fortei de interactiune electromagnetica nu produce lucru mecanic deoarece . Deci aceasta forta nu furnizeaza energie cinetica sarcinilor si deci un camp magnetic singur nu poate pune in miscare sarcini aflate initial in repaus.

relatia (7.1) este si o relatie de definitie pentru vectorul (inductia magnetica) in sensul ca produsul vectorial ce intervine in expresia (7.1) arata ca depinde de o conventie de orientare in spatiu. Se spune ca este un pseudovector.

Unitatea de masura pentru inductia magnetica este tesla (T=volt secunda / metru patrat).