IMBATRANIREA
DIELECTRICILOR.
Evident ca pierderile de
energie in dielectrici au un dublu efect. Pe de o parte pierderile de energie
se inregistreaza ca risipa, iar pe de alta parte ele
cauzeaza cresterea temperaturii materialelor care atrage dupa
sine o si mai pronuntata crestere a pierderilor (cel
putin prin conductie). Nivelul pierderilor limiteaza durata de
functionare, durata de viata a dielectricului. Aceasta
durata se determina pentru fiecare material in parte prin
incercari experimentale "fortate", incercari de
"imbatranire". Pe baza unor astfel de tehnici s‑a stabilit o
relatie a duratei de viata a dielectricului in functie de
temperatura, de forma:
(1.135)
unde A este o constanta de material, iar
T temperatura absoluta. Relatia (1.135) este mai ales valabila
pentru materiale cu stabilitate termica redusa (din clasele inferiare
de izolatie). Astfel pentru 95 [°C] cu (1.135) se obtine o
durata de functionare de 20 [ani], iar la o temperatura de
110 [°C] se obtine o durata de numai 5 [ani]. Rezulta
ca temepratura are o influenta determinanta asupra duratei
de functionare a dielectricului deoarece efectele sale sunt cumulative.
Diminuarea proprietatilor electroizolante este cu atat mai mare cu
cat aplicarea unui camp intens sau functionarea la o temperatura mai
mare decat cea prescrisa, dureaza mai mult. Din aceasta
cauza se impune controlul periodic al starii izolatiei mai
ales la agregatele electrotehnice de mare importanta tehnica sau
economica. Cu astfel de ocazii, prin date experimentale si teoretice
se poate aprecia durata de functionare a dielectricului la solicitari
date si se pot evita neajunsurile aferente.
.com