Parametrii de baza a stabilizatoarelor

Parametrii de baza a stabilizatoarelor

Majoritatea circuitelor si aparatelor electronice necesita pentru a functiona surse de alimentare cu energie de curent continuu. Aceasta energie se obtine in mod obisnuit de la baterii sau de la retea prin redresarea si filtrarea tensiunii alternative.

Indiferent de tipul sursei, aceasta trebuie sa alimenteze consumatorul cu o tensiune si cu un curent de o anumita valoare, valoare care trebuie sa fie mentinuta intre anumite limite, determinate de functionarea corecta a circuitului sau aparatului respectiv. In acest scop sunt utilizate dispozitivele electronice numite stabilizatoare.

In caz general stabilizatorul poate fi prezentat printr-un multipol care poseda intrarea de baza (la care se aplica tensiunea de intrare - Uint1) si iesirea de baza (de pe care este obtinuta tensiunea stabilizata - Us). Factorii de destabilizare pot actiona la intrarea si iesirea stabilizatorului sau in orice punct al schemei concrete.

Stabilizatoarele sunt caracterizate prin parametrii de intrare, iesire si parametrii proprii ai stabilizatorului. La parametrii de intrare se refera: tensiunea nominala de intrare Uint1 si varianta ei in unitati absolute sau relative, frecventa sursei de alimentare, valoarea absoluta a tensiunii pulsatiilor de intrare Up.int1 sau coeficientul pulsatiilor Kp.int la frecventa wp pentru stabilizatoarele de tensiune si de curent continuu. La parametrii de iesire se refera tensiunea nominala la iesire Us, instabilitatea absoluta sau relativa la actiunea fiecarui factor de destabilizare imparte curentul, nominal al sarcinii Is si limitele lui, caracterul si valoarea rezistentei de iesire a stabilizatorului - Zies.st

La parametrii proprii ai stabilizatorului se refera: indicii procedeelor de tranzitie sau banda de transfer a stabilizatorului, coeficientul de netezire a pulsatiilor K_g , randamentul h si coeficientii particulari de stabilizare.

Coeficientul particular de stabilizare este numit coeficientul , care indica de cate ori variatia relativa a parametrului de iesire este mai redusa decat variatia relativa a parametrului de intrare:

∆ Uint i  ∆ Us i

Kst i :

Uint i  Us i

unde Uint i  si ∆ Uint i prezinta actiunea oricarui factor de destabilizare si variatia lui relativa fata de nominala; Us i si ∆ Us i - parametrul de iesire al stabilizatorului (tensiune sau curent) si variatia lui in rezultatul actiunii factorului de destabilizare.

Stabilizatoarele de tensiune sunt clasificate conform instabilitatii tensiunii de iesire in modul urmator: precizie redusa (instabilitate relativa d=25%), precizie medie (d=0,52%), precizie inalta (d=0,10,5%) si foarte inalta (d<0,1%).