APLICABILITATEA PRINCIPIULUI AL DOILEA AL TERMODINAMICII

APLICABILITATEA PRINCIPIULUI AL DOILEA AL TERMODINAMICII

Entropia este o masura a sensului preferential al fenomenelor naturale, o masura a ireversibilitatii proceselor termodinamice. Considerand entropia ca o marime statica L. Boltzmann a stabilit o relatie intre entropie si probabilitate. Entropia devine astfel o masura a starii de dezordine a unui sistem, putand fi folosita in diverse domenii: informatica, economie, societate, biologie etc.

In natura ordinea tinde in permanenta se se transforme in dezordine. Entropia fiind masura sensului preferential de dezvoltare, poate fi considerata si ca masura a gradului de dezordine.

In interpretarea statistica, entropia exprima probabilitatea existentei unei stari; natura cauta sa treaca din stari mai putin probabile in stari mai probabile. Posibilitatea ca dezordinea sa se transforme in ordine nu este imposibila dar are o probabilitate extrem de mica.

Cu ajutorul notiunii de ordine se poate gasi o legatura intre entropie si informatie. In cazul unui sistem in echilibru (ex. la temperatura 0 K) ordinea este perfecta entropia este 0 si informatia pe care o avem despre starea sistemului este maxima.

Pe masura cresterii temperaturii, particulele incep sa se miste dezordonat, creste entropia si scade nivelul informatilor noastre despre sistem. Deci entropia si informatia sunt invers proportionale, informatia putand fi masurata in unitati de entropie.

Conceptul de entropie poate fi aplicat si in studii ale fenomenelor sociale deoarece societatea impreuna cu mediul inconjurator pot fi considerate un sistem izolat in care se produc procese ireversibile. Pentru lider este important ca intreaga activitate din societate sa fie astfel condusa incat cresterea inevitabila a entropiei sistemului sa fie cat mai mica cu putinta, lucru care se poate realiza prin organizarea muncii.

Au fost si incercari gresite de extindere a aplicatiilor entropiei. Astfel Clausius a extrapolat legea entropiei, care este valabila pentru sisteme izolate, incercand extinderea ei la intregul univers. In aceste conditii el a afirmat ca entropia universului tinde spre o valoare maxima. Aceasta ar insemna ca mai devreme sau mai tarziu universul ar ajunge in stare de echilibru termodinamic, cand toate procesele de transformare ar inceta si lumea s-ar cufunda intr-o moarte termica, temperatura fiind aceeasi in integul univers.

Eroarea consta in considerarea universului ca un sistem izolat, in realitate el find infinit in timp si spatiu. Universul este caracterizat de doua tendinte contrare si simultane: una de dezagregare a materiei spre forme mai simple, cu cedare de caldura si crestere de entropie si alta de sinteza, de aglomerare, a materiei spre forme mai complexe.