Ecuatia fundamentala a unui proces de masurare

Ecuatia fundamentala a unui proces de masurare

Pentru a caracteriza un obiect, proces sau fenomen se iau in consideratie anumite insusiri ale acestora carora li se atribuie o denumire. Daca o astfel de insusire poate fi masurata, aceasta reprezinta o marime.

Pentru a masura o portiune dintr-o anumita marime, este necesar sa existe o alta portiune avand aceeasi natura cu marimea data, portiune care se admite ca este egala cu unitatea si cu care se compara portiunea din marimea considerata.

Rezultatul acestei activitati este un numar, iar ocupatia care se executa se numeste masurare.

Se deduce, de aici, ca operatia de masurare se exprima prin urmatoarea relatie:

M = n ^. U (1.1)

in care: M este portiunea din marimea considerata, n este valoarea numerica a procesului de masurare exprimata in cifre, iar U este unitatea de masurat.

Se mentioneaza faptul ca daca pentru o anumita marime, in decursul timpului, denumirea ei a ramas aproximativ aceeasi, valoarea numerica a unei portiuni masurate se poate schimba, deoarece aceasta valoare depinde de unitatea de masura folosita, precum si de precizia de masurare.

Utilizarea unui anumit grup de unitati de masura conduce la ceea ce se numeste un sistem de unitati de masura.

Termotehnica foloseste, in prezent, Sistemul International de unitati de masura (SI), sistem adoptat in anul 1960 de a XI-a Conferinta Generala de Masuri si Greutati intrunita la Paris, iar, in trecut, a operat cu Sistemul Tehnic de unitati de masura (ST), sistem bazat pe metru, kilogram-forta si secunda, sistem simbolizat prin MKfS.

Din aceasta cauza este necesar sa se cunoasca atat Sistemul International de unitati de masura, cat si Sistemul Tehnic si, in acelasi timp, trebuie sa se cunoasca relatiile de transformare dintr-un sistem in altul.

Pentru a se constitui un sistem de unitati de masura, din totalitatea marimilor care se cunosc la un moment dat, se alege un numar din aceste marimi, care se numesc marimi fundamentale. In acelasi timp, pentru aceste marimi, se stabilesc pe diferite criterii unitatile lor de masura, care devin unitati de masura fundamentale. Celelalte marimi se numesc marimi derivate, iar unitatile lor de masura se numesc unitati de masura derivate.

Tabelul 1.1

Marimile si unitatile de masura fundamentale ale SI

Marimile derivate se definesc cu ajutorul marimilor fundamentale sau/si cu alte marimi derivate si in mod analog se deduc unitatile lor de masura.

Pentru alegerea marimilor fundamentale se aplica criteriul comoditatii, adica se aleg acele marimi care permit, mai comod, constituirea sistemului, iar numarul lor se stabileste in asa fel, incat sa fie posibila exprimarea tuturor unitatilor de masura ale marimilor care se cunosc la un moment dat.