GRAFITUL

GRAFITUL

Grafitul cristalizeaza in sistemul hexagonal, este un element complet opac si manifesta o tendinta pronuntata de alunecare in directia laturii hexagonale. Duritatea este apropiata de cea a sticlei, iar rezistenta la rupere la tractiune este 2 daN/mm². Se topeste in vid la 3800°C, iar in atmosfera de oxigen se aprinde la 690 °C.

Din cercetarile efectuate rezulta ca exista mai multe forme de grafit care apar in fonte :

a  - grafitul primar, care se separa inca din starea lichida a fontei;

b - grafitul secundar, sau carbon de recoacere, apare in fonta in urma descompunerii cementitei la racirea fontelor sau sub actiunea tratamentelor termice aplicate. Are o structura identica cu grafitul natural gasit in formatii geologice foarte vechi, care a rezultat la presiuni foarte mari.

Se pare ca diferentele existente intre diferitele forme de grafit sunt in legatura numai cu densitatea, caldura de ardere si cele existente in formatiile subcristaline.