INFLUENTA ELEMENTELOR DE ALIERE ASUPRA DIAGRAMEI FIER CEMENTITA

INFLUENTA ELEMENTELOR DE ALIERE ASUPRA DIAGRAMEI FIER CEMENTITA

Conform regulilor insusite in legatura cu formarea solutiilor solide de substitutie, este de asteptat ca elementele care cristalizeaza in formele pe care le prezinta fierul, sa contribuie la cresterea stabilitatii. Aceasta ipoteza se confirma si in practica. Astfel, cromul, wolframul, molibdenul, vanadiul care cristalizeaza in sistemul cubic cu volum centrat vor creste stabilitatea fierului alfa si ca urmare sunt numite elemente alfagene, iar nichelul, cuprul care cristalizeaza in sistemul cubic cu fete centrate pentru ca maresc stabilitatca formei gama a fierului se numesc elemnte gamagene.

Pentru tratamente termice de o mare importanta este transformarea g a. Elementele de aliere gamagene coboara spre temperatura obisnuita curbele caracteristice ale diagramei inclusiv punctele G, P si E (fig. 6.5).

Pentru continuturi din ce in ce mai ridicate de elemente gamagene, curbele caracteristice ale diagramei pot atinge sau cobori sub temperatura ambianta.

In aceste conditii otelurile vor fi in intregime austenitice.

In cazul in care eutectoidul ajunge la o temperatura destul de joasa, sa zicem 300°C, austenita la racire ar trebui aici sa se transforme in perlita. Dar, la aceasta temperatura difuzia carbonului este foarte mica sau chiar nula si ca urmare austenita se transforma intr-o alta structura numita martensita. Un asemenea otel ce va prezenta la temperatura obisnuita o structura formata din martensita si carburi, se numeste otel martensitic. Daca acelasi otel se raceste cu viteza mare, austenita va ajunge stabila si la temperatura obisnuita.

Elementele alfagene ridica temperatura liniilor de transformare ale diagramei fier-carbon (fig. 6.6). Aceste elemente pot fi insa grupate in doua categorii dupa modul in care actioneaza asupra concentratiei eutectoidului. Elementele Al, Co deplaseaza eutectoidul spre dreapta, iar Cr, W, V, Si il deplaseaza spre stanga.

Adaugand cantitati din ce in ce mai mari de elemente alfagene, curbele de transformare dar si punctele GPSE se deplaseaza spre temperaturi ridicate. Creste astfel domeniul de stabilitate a feritei, iar eutectoidul va prezenta concentratii mai mici in carbon.

Dupa M. Portevin temperatura la care va avea loc reactia eutectoida se poate calcula cu relatia empirica :

A₁=723 + 28Si + l5Cr - 5Mn - 10Ni [°C],  (6.8)

in care fiecare element se inlocuieste cu procentul de participare.