MATERIALE SI SEMIFABRICATE

MATERIALE SI SEMIFABRICATE

In concordanta cu conditiile functionale, materialul trebuie sa asigure, in urma prelucrarii si tratamentului termic aplicat, rigiditate suficienta si o inalta rezistenta la uzura a camelor si fusurilor de sprijin. Pentru fabricarea arborelui cu came se utilizeaza otelul sau fonta speciala.

Dintre calitatile de otel se folosesc oteluri carbon de calitate sau usor aliate cu Cr, Mn, Si si uneori Ni, de cementare de tipul OLC 10, OLC 15 si 15 CO 8

18 MC 10 sau de imbunatatire de tipul OLC 45 X, OLC 55 si 45 C 10, 31M16. Alegerea unei anumite calitati de otel depinde de tipul motorului, profilul camei si de caracterul solicitarilor.

Fonta pentru arborele cu came este elaborata special, ca fonta aliata (Cr, Mo, V, Ni, Cu) sau ca fonta cu grafit nodular.

Semifabricatele pentru arborele cu came motor se obtin prin forjare sau prin turnare.

Forjarea se executa in matrite inchise cu locasuri multiple, succesandu-se urmatoarele faze principale:

-debitare

-forjare in matrite inchise(preformare, matritare prealabila si matritare finala);

-debavurare la cald sau la rece;

-tratament termic de normalizare;

-curatire prin decapare sau sablare;

-indreptare la rece (bataie admisa 1mm/1m);

Semifabricatele de otel se pot obtine si prin matritare pe prese mecanice, executandu-se o profilare prealabila pe pe masini speciale de profilat prin presiune, cu cota reglabila, care realizeaza gatuiri pe lungimea barei. Urmeaza apoi matritarea in doua treceri. Precizia semifabricatelor forjate trebuie sa se incadreze in clasele 12-13; adaosurile de prelucrare se recomanda a fi de maximum 1,5-2,6 mm/raza.

La obtinerea semifabricatelor prin turnare, tehnologiile moderne prevad turnarea in cochile sau turnarea in coji de bachelita. La turnarea prin includerea in formele cu amestec a unor racitoare metalice in zonele camelor si a fusurilor, fonta se raceste mai repede, formand o crusta alba de mare duritate.

Turnarea arborilor cu came prezinta avantajul ca semifabricatul se poate obtine la o forma apropiata de piesa finita, reducandu-se consumul de metal si durata executiei prin eliminarea prelucrarii portiunilor dintre came si posibilitatea prelucrarii direct prin rectificare a camelor si fusurilor, cu o duritate superficiala ridicata. Aceasta metoda prezinta, totusi, si unele dezavantaje. Astfel datorita tensiunilor interne, se inregistreaza un procent ridicat de fisuri, sufluri, rupturi si mai ales deformatii. Din cauza fragilitatii materialului, indreptarea semifabricatelor este destul de limitata. Datorita dificultatilor de amplasare a racitoarelor duritatea camelor si fusurilor este insuficienta, din care cauza este necesara calirea suplimentara a acestor suprafete.