MECANISME PENTRU TRANSMITEREA MISCARII DE ROTATIE

1. Mecanismele cu element flexibil

Pot transforma miscarea de rotatie in miscare de translatie prin frecare in cazul cablului si a curelelor late si trapezoidale sau, prin forma in cazul lantului sau a curelei dintate.

Elementul flexibil poate forma circuit inchis, sau deschis cu contra greutate sau cu infasurare pe tambur (fig.2.6.c).

Raportul de transmitere i = D, unde: D este diametrul rolei conducatoare sau a tamburului.

Inversarea sensului de rotatie necesara inversarii sensului de translatie se poate face direct din motor sau cu ajutorul unor inversoare mecanice cu roata baladoare si roata intermediara (fig.2.7.a), sau cu roti conice (fig.2.7.b).

Fig. 2.7

Sisteme de transmisie prin curele si lanturi - mecanism simplu, elastic.

Pot fi utilizate ca:

- sisteme de actionare liniare

- sisteme de transmisie cu modificarea vitezei

1.1.Transmisii prin curea

Transmisia prin curea este un mecanism care are rolul de a transmite miscarea de rotatie, deci cuplul motor, de la arborele de antrenare la arborele antrenat, prin intermediul unui element de tractiune numit curea.

Cureaua este o banda inchisa (fara sfarsit), flexibila si extensibila. Ea se infasoara cu aderenta pe suprafetele periferice ale rotilor de transmisie fixate pe arbori.

Curelele de transmisie sunt foarte variate ca forma (a sectiunii) si dimensiuni, insa principiul de functionare este acelasi: transmitrea miscarii intre cei doi arbori (aflati, uneori, la distante destul de mari) se realizeaza prin frecare. De aici rezulta o serie de precautii ce trebuie avute in vedere la utilizarea si/sau la alegerea acestora, si anume:

- fiind elemente foarte ieftine, utilizarea lor nu trebuie sa induca suprasolicitarea celorlalte elemente ale sistemului (de exemplu, a rulmentilor atunci cand sunt montate prea stans);

- fiind supuse frecarii, utilizarea in medii cu pericol de explozie trebuie corelata cu tipul antistatic al curelelor (pentru siguranta locului de munca);

- fiind realizate, in general, din materiale putin rezistente in mediile cu ulei sau alti agenti agresivi, utilizarea in aceste medii trebiue sa aiba in vedere materiale speciale.

Avantajele transmisiilor cu curele sunt

flexibilitatea elementului de tractiune;

functionarea fara zgomote, socuri si vibratii;

posibilitatea transmiterii la distante mari intre axele celor doi arbori;

gama larga de puteri si viteze.

Transmisiile moderne cu curele beneficiaza de tipuri de curele adecvate cerintelor sistemelor de actionare si anume:

curele canelate, pentru turatii mari si stabilitate dimensionala crescuta;

curele cu sectiunea hexagonala (curele trapeoidale duble, asezate una peste alta) pentru transmisiile prin mai multe roti (acestea pot antrena simultan pe ambele fete, si interior si exterior);

curele multiple, pentru puteri foarte mari si turatii joase;

curle late, cu suprafata crescuta de contact, pentru viteze mari fara vibratii si "batai";

curele dintate, pentru transmisiile sincrone fara alunecare;

curle poliuretanice extrudate, pentru turatii moderate realizate simultan cu alte functii (ghidare, transport etc.);

curle modulare pentru montaj rapid (independenta dimensionala) si funcstionare in medii agresive (temperaturi ridicate si agenti corozivi).

Curele de transmisie: a - clasica; b - multipla; c - hexagonala; d - ingusta; e - poliuretanice; f - canelate; g - dintate; h - modulare; i - late.

Transmisii prin curele late

La transmisia prin curele energia de la roata motoare se transmite prin frictiune unui element elastic tensionat, fara sfarsit (curea), care o transmite tot prin frictiune uneia (fig.1.a, c, d) sau mai multor roti conduse (fig.1.b).

a b

c d

Fig.1

Avantaje:

1. amortizeaza zgomotele si vibratiile; 2. constituie element de siguranta intr-un lant cinematic (patineaza la supraincarcare); 3. este economica (montare, demontare si intretinere usoara); 4. costuri de executie, montaj si intretinere reduse; randament relativ ridicat.

Dezavantaje: 1. dimensiuni de gabarit mari; 2. capacitate de transmitere limitata; 3. nerealizarea unor rapoarte de transmitere constante in conditiile variatiei momentului rezistent datorita alunecarilor; 4. capacitatea de tractiune este influentata de mediul in care functioneaza datorita modificarii coeficientului de frecare; variatia coeficientului de frecare cu uzura; 6. deformatia plastica a curelei; 7. incarca arborii rotilor datorita pretensionarii curelei.

Raportul de transmitere realizabil i ≤ 8 (rar i ≤ 20 ), este comparabil cu cel al altor tipuri de transmisii cu o treapta. Domeniul de puteri si viteze este limitat superior la P = 2000 [kW ] si v = 90 [m / s] pentru A ≤ 12 [m]. Curelele late se pot executa din materiale omogene (din piele de bovine, benzi si cabluri din otel) (fig.2.a), sau cu structuri diferite (compound, insertii de fibre textile, sintetice, de sticla, sarma de otel inglobate in cauciuc sau material plastic) (fig.2.b).

a. Fig.2 b.

Pentru transmisia prin curea din figura elementele geometrice caracteristice sunt: unghiul de infasurare β1 pe roata mica de curea de diametru D1, unghiul de infasurare β2 pe roata mare de curea de diametru D2 , unghiul dintre ramurile curelei 2γ, lungimea totala (desfasurata) a curelei L si distanta intre axe A.

Pentru transmisia cu ramuri deschise si axe paralele relatiile de calcul sunt urmatoarele:

unghiurile de infasurare: β1,2 = π ∓ 2γ [rad]

unghiul dintre ramurile curelei: 2γ = 2arcsin ⎛ D − D1⎞⎝ 2A [rad]

lungimea desfasurata a curelei, neglijand deformatia acesteia sub greutatea proprie:

L = 2A cos γ + 0,5 (D1 + h )( π − 2γ ) + 0,5 (D2 + h )( π + 2 γ ) [mm], unde h este grosimea curelei.

. distanta intre axe: A= L − 0,5 (D1 + h )( π − 2γ ) − 0,5 (D2 + h )( π + 2γ ) /2cos γ [mm]

Relatii aproximative utilizate: L=2A + 0,5π (D1 + D2 ) + (D2 − D1 ) 2/ 4A [mm]

Pentru ramuri paralele, transmisia si cu axe incrucisate lungimea curelei se calculeaza cu relatia:

L x = 2A cos γ + 0,5 (D1 + h )( π + 2γ ) + 0,5 (D2 + h )( π + 2γ ) [mm]

Pentru transmisia cu axe semiincrucisate, lungimea curelei se calculeaza cu relatia:

Viteza teoretica a curelei:

, unde n₁,₂ sunt turatiile rotilor de curea, iar raportul de transmitere teoretic:

Pentru realizarea fortei de pretensionare si pentru compensarea periodica a deformatiilor plastice remanente ale curelei se folosesc diferite variante constructive: prin deplasarea unei roti de curea (fig.4.a si b), cu rola de intindere (fig.4.c) sau cu tensionare automata (fig.4.d).

a b c d

Fig.4

Transmisii prin curele trapezoidale

In cazul transmisiilor prin curele trapezoidale, fetele de lucru ale curelei sunt flancurile laterale (fig.1), asigurandu-se astfel o capacitate portanta mai mare si o incarcare pe arbori mai mica.

Fig.1

Uzual, transmisiile prin curele trapezoidale au arborii paraleli, intalnindu-se rar transmisii semiincrucisate sau incrucisate.

Fig.2

Cureaua trapezoidala cuprinde in sectiune insertii (1) de tesatura de bumbac (fig.2), insertie de snur (fig.3.a), sau din cabluri metalice (fig.3.b), inglobate intr-o masa de cauciuc (2), iar la exterior o tesatura cauciucata (3) cu rol de protectie si rezistenta la uzura.

a b

Fig.3

Transmisii prin curele dintate

Transmisiile prin curele dintate (fig.4) cumuleaza avantajele transmisiilor prin curele late cu avantajele transmisiilor prin lanturi, si anume:

1. raport de transmitere riguros constant,

2. randament mare,

3. tensionare mica a curelelor,

4. intretinere simpla, domeniu mare de viteze (pana la 80 m/s),

domeniu extins de puteri (de la 0,12 pana la 420 kW),

6. distanta mica intre axe

7. functionare linistita.

In functie de valoarea pasului p, curelele se executa in mai multe serii de dimensiuni.

Fig.4                              Fig.5

In structura curelei dintate se pot observa urmatoarele elemente componente (fig.5): structura de rezistenta 1, formata din fibre de sticla sau fibre de otel, cu o mare rezistenta la tractiune, dispuse pe un singur rand pe latimea curelei, spatele curelei 2 (partea nedintata), dintii 3 din cauciuc sintetic dur si invelisul 4 al dintilor din tesatura de fibre poliamidice.

Calculul preliminar al lungimii curelei se face cu o valoare medie a distantei intre axe:

A= Amin + Amax /2 (1)

unde: m este modulul (se alege din tabel in functie de tipul curelei)

z1, 2 este numarul de dinti ai celor doua roti.

Valoarea L se rotunjeste in plus sau in minus la un multiplu intreg de pasi. Cu valoarea L normalizata se recalculeaza distanta intre axe.

1.2. Transmisii prin cablu

Transmisia prin cablu functioneaza tot pe pincipiul aderentei, ca si transmisiile prin curea. Ca organ intermediar de tractiune, cablul este un ansamblu format din fire textile sau metalice grupate prin cablare (rasucire elicoidala sau impletire).

Se disting mai multe categorii de cabluri pentru tarnsmisii mecanice:

cabluri rotunde

cabluri plate

cabluri cu toron rotund

cabluri cu toron profilat

cabluri rasucite spre stanga

cabluri rasucite spre dreapta

Domeniul de utilizare a cablurilor este foarte larg:

Tipuri de cabluri pentru transmisii mecanice (sectiune transversala):

a - cablu din otel mat gresat; b - cablu de tractiune din otel zincat; c - cablu inox in constructie normala; d - cablu din otel inox, constructie spiroidala; e - cablu din otel zincat, constructie normal

1.3. Transmisii prin lant

Transmisiile prin lant se utilizeaza la antrenarae a doua sau mai multor roti de lant, prin contactul dinte dintii rotilor de lant si rolele (bucsele sau bolturile) zalelor lantului.

La aceste transmisii alunecarea este inlocuita de angrenarea dintre lant si dintii rotilor de lant. Ca elment de transmisie, lantul este flexibil, fiind format dintr-un sir de elemente asemanatoare (inele, zale, verigi, placi) articulate intre ele si soliciatte numai la tractiune.

Transmisiile prin lant sunt solutii pentru cazurile in care distanta dintre arbori este prea mica pentru a se putea folosi transmisia prin curele sau prea mare pentru a se putea folosi angrenajele. Sunt specifice situatiilor in care este necesara transmiterea unor momente mari sub un raport strict constant al vitezelor.

Lanturi de transmisie a - cu bolturi si eclise; b - lant simplu, dublu, triplu; c - lant dublu, pentru regim greu

Avantajele acestor tarnsmisii sunt:

incarcare redusa pe arbori;

randament ridicat (intre 86% si 98%);

gabarit redus;

functionare in conditii grele de exploatare (praf, coroziune);

Dezavantaje;

transmisia este rigida;

se produc vibratii si zgomote;

impun precizie mare la montajul arborilor si al rotilor;

necesita o intretinere mai pretentioasa, in comparatie cu transmisiile prin curele.

1.4. Transmisii prin roti de frictiune

Angrenaje de tip planetar

Roti de frictiune cilindrice netede (fig.2)

Rotile de frictiune fac parte din categoria organelor de masina folosite pentru transmiterea miscarii de rotatie prin contact direct, datorita fortelor de frecare.

Cele mai simple mecanisme de transmitere directa a puterii mecanice prin contact direct cu frictiune sunt formate din roti cilindrice cu periferia neteda, avand diametre diferite pentru cercurile de rostogolire.

Principiul de functionare      

Miscarea este transmisa mai intai de la arborele conducator, antrenat de motor, la roata conducatoare. Apoi se transmite rotii conduse, datorita fenomenului de frecare produs fie de-a lungul unei linii, fie intr-un punct.

Materiale pentru rotile de frictiune

Oteluri pentru rulmenti RUL3

Materiale plastice de frictiune speciale

Textolit

Avantajele si dezavantajele transmisiilor prin roti de frictiune fata de transmisiile prin lanturi

Avantaje:

Au forma constructiva simpla si dimensiuni reduse ale corpurilor de rostogolire

Functioneaza fara socuri si cu zgomot redus

Au posibilitatea de a patina in cazul suprasolicitarilor de scurta durata, protejind astfel instalatiile respective

Au posibilitatea reglarii fara trepte a turatiei

Dezavantaje

Produc sarcini mari pe arbori si lagare

Necesita dispozitive de presare speciale pentru apasarea corpurilor de rostogolire intre ele

Prezinta pericolul deteriorarii transmisiei in cazul alunecarii (patinarii) si, uneori, uzura neuniforma a corpurilor de rostogolire

Imposibilitatea obtinerii unor rapoarte de transmitere absolut precise, datorita alunecarii rolelor sau erorilor de executie ale diametrelor acestora, elimina posibilitatea utilizarii acestui tip de transmisie pentru legaturi cinematice rigide si pentru transmiterea unor puteri mari.

Sistemul permite nu numai transmiterea miscarii ci si modificarea planului in care se efectueaza aceasta.

Evident, pentru transmiterea miscarii se impune apasarea permanenta a celor doua roti cu o forta care sa genereze frecarea; acest efort, de circa 10 ori mai mare decat efortul care trebuie transmis, solicita foarte mult arborii si lagarele limitand domeniul d eutilizare al acestor transmisii si anume pentru puteri mici. Daca totusi, puerile de transmis sunt crescute, atunci se folosesc roti speciale, cu caneluri de forma trapezoidala, caneluri in care patrunde obada rotii cu profilul conjugat: astfel, datorita efectului de pana, pentru aceeasi putere transmisa, este necesar un efort de apasare de circa 3 ori mai mic.

Tipuri de roti de frictiune

2. TRANSMISII PRIN ANGRENAJE

2.1. Transmisii prin roti dintate

Angrenaje cu roti dintate sunt mecanisme simple, rigide.

Roti dintate cu dinti drepti:

forte axiale reduse

Roti dintate cu dinti inclinati:

- suprafata de contact mai mare

Transmisia prin roti dintate, care mai poarta numele si de angrenaj, este mecanismul format din doua sau mai multe roti dintate aflate in angrenare. Angrenajul asigura prin intermediul danturii rotilor o transmitere prin forma, cu raport de transmitere constant a miscarii de rotatie si a momentului de torsiune intre doi arbori necoaxiali, realizandu-se in general o modificare a momentului de torsiune, respectiv a turatiei. In cazul transmisiei formate dintr-o roata dintata si o cremaliera (roata dintata cu diametru infinit, sau cu numar infinit de dinti) se realizeaza o transformare a miscarii de rotatie a rotii dintate intr-o miscare de translatie a cremalierei, sau invers.

Angrenajele sunt cele mai folosite transmisii mecanice datorita multiplelor avantaje pe care le prezinta:

1. siguranta si durabilitate mare,

2. randament ridicat,

3. gabarit redus,

4. raport de transmitere constant.

Principalele dezavantaje sunt:

1. tehnologie mai complicata,

2. cost mai ridicat,

3. vibratii si zgomot in timpul functionarii.

Contactul intre cele roti se realizeaza prin intermediul suprafetelor laterale ale dintilor, denumite flancuri (fig.1).

Fig.1

Pentru ca antrenarea sa fie posibila in ambele sensuri, fiecare dinte este prevazut cu un flanc de dreapta si cu unul de stanga. Flancul aflat in contact in timpul angrenarii se numeste flanc activ, iar celalalt flanc inactiv. Doua sau mai multe flancuri de dreapta, respectiv de stanga sunt flancuri omoloage, iar unul sau mai multe flancuri de dreapta considerate in raport cu unul sau mai multe flancuri de stanga sunt flancuri opuse.

Flancurile sunt limitate de suprafetele de cap si picior, care pot fi cilindri sau conuri coaxiale cu axa rotii, roata purtand numele de roata dintata cilindrica, respectiv conica (fig.2 a si b)). Daca suprafata de cap este in exteriorul celei de picior, roata dintata este cu dantura exterioara, in caz contrar este cu dantura interioara (fig.2 a). Suprafetele amintite pot deveni plane, roata cilindrica devenind cremaliera (fig.2 c), iar roata conica roata dintata plana (fig.2 d).

Fig.2

Intersectia dintre un flanc si o suprafata data poarta numele de profil. Ca si flancurile din care provin, profilurile pot fi de dreapta, de stanga, omoloage sau opuse. Daca suprafata de intersectie este coaxiala cu axa rotii si are forma cilindrica in cazul rotilor cilindrice, sau conica la roata conica, intersectia se numeste linia flancului (ex. linia de cap a flancului, linia de picior a flancului etc.).

Forma liniei flancului defineste si forma dintelui. Daca linia flancului este dreapta, atunci dintele este drept. Daca linia flancului este o elice cilindrica ori conica, sau o dreapta inclinata obtinuta prin desfasurarea in plan a acestor elice in cazul cremalierei sau rotii dintate plane, dintele este inclinat. Daca linia este o alta curba, dintele este curb.

Clasificarea si denumirea angrenajelor

Se prezinta clasificarea dupa diferite criterii si denumirea principalelor tipuri de angrenaje, iar in figurile 4-13 sunt reprezentate principalele tipuri de angrenaje.

1 Directia dintelui - dinte drept - dinte inclinat - dinte in V - dinte curb

2. Miscarea axelor - axe fixe (fig.10) - axe mobile (fig.11)

3. Profilul dintelui - evolventa - arc de cerc - cicloida - octoida - spirala arhimedica

4. Forma rotilor dintate - cilindrice - conice - hiperboloidale - melcate - cremaliera - necirculare

Pozitia axelor

       Axe paralele - angrenaj cilindric exterior cu dinti drepti (fig.4a) - angrenaj cilindric exterior cu dinti inclinati (fig.4b) - angrenaj cilindric exterior cu dinti in V (fig.4c) - angrenaj cilindric interior cu dinti drepti (fig.5a) - angrenaj cilindric interior cu dinti inclinati (fig.5b) - angrenaj cu cremaliera (fig.12)

       Axe concurente - angrenaj conic cu dinti drepti (fig.6a) - angrenaj conic cu dinti inclinati (fig.6b) - angrenaj conic cu dinti curbi (fig.6c) - angrenaj cu roata plana (fig.13)

       Axe incrucisate - angrenaj cilindric incrucisat (fig.7) - angrenaj hipoid (fig.8) - angrenaj cu melc cilindric (fig.9a) - angrenaj cu melc globoidal (fig.9b).

      

Fig.4 Fig.5                    Fig.6

Fig.7 Fig.8 Fig.9

Fig.10 Fig.11 Fig.12 Fig.13

ANGRENAJE CILINDRICE EVOLVENTICE

1. Geometria evolventei Evolventa este curba descrisa de un punct invariabil legat de o dreapta care se rostogoleste fara alunecare pe un cerc fix numit cerc de baza (fig.14). Pentru un punct curent Q al evolventei conform definitiei rezulta: QT = arcToT adica:

Rb ( θx + α x ) = Rb tgα x

Fig.14

Elementele geometrice ale evolventei pentru un punct Q situat la o raza R x sunt urmatoarele:

1. raza de curbura ρ x ,

2. arcul evolventei sEx de la origine la punctul Q,

3. coarda evolventei gEx corespunzatoare arcului sEx .

Definirea danturilor cilindrice evolventice exterioare standardizate, drepte

Fiecare dantura cilindrica dreapta evolventica standardizata se defineste prin intermediul unui angrenaj de definire format dintr-o cremaliera generatoare si din roata care se defineste. Complementul cremalierei generatoare este cremaliera de referinta. Ea este limita catre care tind rotile sistemului definit de cremaliera generatoare aferenta, cand numarul de dinti sau raza rotii tinde catre infinit (fig.16).

Fig.16

Parametrii definitorii ai conditiilor cinematico-geometrice de angrenare:

. z = numarul de dinti ai rotii;

. x = deplasarea specifica de profil (coeficientul deplasarii de profil).

Danturile cu deplasare de profil care ofera o serie de avantaje fara nici o complicatie suplimentara, se obtin prin simpla modificare a sculei de danturat fata de roata, distantarea dintre linia de referinta si linia de divizare a cremalierei generatoare fiind x ⋅ m. Deplasarea de profil se considera pozitiva daca scula se indeparteaza de roata, deci cercurile de cap si de picior se maresc, iar grosimea dintelui pe linia (cercul) de divizare (s) creste si negativa, daca scula se apropie de roata, avand efecte inverse (fig.17).

Fig.17

Principalele elemente geometrice ale danturilor rotilor dintate cilindrice evolventice cu dantura dreapta exterioara cu deplasare de profil sunt urmatoarele (danturile "zero" fara deplasare de profil se obtin pentru x = 0):

m = modulul, care este o marime standardizata care da dimensiunea danturii;

s = arcul de divizare a dintelui:

e = arcul de divizare a golului:

p = pasul pe cercul de divizare:

pb = pasul pe cercul de baza:

ha = inaltimea capului de divizare:

hf = inaltimea piciorului de divizare:

h = inaltimea dintelui (invariant fata de x):

d = diametrul de divizare (invariant fata de x):

d = mz

db = diametrul de baza (invariant fata de x):

da = diametrul de cap:

df = diametrul de picior

3. Gradul de acoperire

Pentru asigurarea continuitatii angrenarii este necesar ca inainte de iesirea din angrenare a unei perechi de dinti, urmatoarea pereche sa fi intrat deja in angrenare. Gradul de acoperire se noteaza cu εα si trebuie sa aiba valori mai mari decat 1,2.

4. Raportul de transmitere

Raportul dintre vitezele unghiulare sau dintre turatiile celor doua roti se numeste raport de angrenare, iar daca este orientat in sensul transmiterii miscarii, adica de la roata conducatoare la roata condusa, se numeste raport de transmitere:

Daca valoarea sa este supraunitara, angrenajul se numeste reductor (demultiplicator); daca valoarea sa este subunitara, angrenajul se numeste multiplicator.

Se mai numesc si transmisii prin angrenaje. Angrenajul este un mecanism cu roti dintate care serveste la transmiterea directa si fortata a miscarii de rotatie de la un arbore conducator la un arbore condus. Rotile dintate sunt organe de masina care au la periferia lor dintii dispusi in mod regulat pe suprafetele teoretice (in general, de revolutie) numite suprafete de rostogolire.

Roata dintata montata pe arborele conducator se numeste pinion.

Procesul continuu de contact intre dintii rotilor conjugate ale unui angrenaj in vederea asigurarii miscarii neintrerupte a celor doua roti dintate se numeste angrenare.

Reductoare cu roti dintate

Angrenajul poate transmite miscarea de rotatie in ambele sensuri, fapt posibil prin utilizarea dintilor cu flancuri simetrice.

Exista numeroase criterii de clasificare a transmisiilor cu roti dintate, intre care unele tin seama de forma dintilor rotilor componente, alte de profilul dintilor sau de pozitia relativa a axelor arborilor intre care se realizeaza angrenarea.

Multitudinea formelor si dimensiunilor de roti dintate, precum si varietatea modalitatilor concrete in care se realizeaza angrenarea ofera, practic, solutii pentru orice situatii si cerinte impuse de procesele tehnologice.

Diverse forme de roti dintate

Angrenajele formeaza o categorie de organe de masini foarte des utilizate in cele mai diverse constructii de masini si utilaje ca urmare a avantajelor lor:

- raport de transmitere constant;

- durabilitate si siguranta in functionare;

- dimensiuni si gabarite reduse;

- posibilitatea de a transmite puteri intr-un domeniu larg de viteze si rapoarte de tarnsmisie;

- randament ridicat, ajungand la 99,5%

Dezavantajele angrenajelor sunt:

- necesitatea unei precizii inalte de executie si montaj;

- functionare cu zgomot la viteze ridicate;

-limitarea la o serie de rapoarte de transmitere, deoarece numarul de dinti trebuie sa fie un numar intreg.

3. Transmisii prin cuplaje

3.1. Cuplaje directe

reprezinta cea mai simpla si mai ieftina solutie de cuplare

se poate folosi numai in cazul cand vitezele de rotatie ale motorului si masinii de lucru sunt egale.

Cuplajele sunt organe de asigurare a legaturii intre doi arbori care isi pot transmite reciproc miscarea si puterea.

Principalele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca cuplajele pentru o buna functionare sunt:

capacitate de transmitere totala a momentului de rasucire al arborelui;

dimensiuni constructive cat mai reduse;

capacitate de atenuare a socurilor provenite din variatia regimului de functionare a masinilor;

posibilitatea prevenirii, preluarii si transmiterii sarcinilor suplimentare sau a depasirii turatiei;

asigurarea interschimbabilitatii necesare inlocuirii elementelor uzate.

3.2. Tipuri de cuplaje directe

Cuplaj rigid, folosit intre doi arbori cu lagare de alunecare, daca piesele in miscare sunt echilibrate static si dinamic.

Cuplaj flexibil, care poate compensa anumite erori unghiulare ale arborilor unul fata de celalalt, cat si mici erori laterale sau de inaltime. Este folosit intre doi arbori unul cu lagare cu rulmenti si altul cu alunecare.

3.3. Cuplaje permanente fixe

Cuplajele permanente fixe realizeaza o legatura rigida intre arbori. Se construiesc in trei variante:

- cu manson cilindric (neted) dintr-o bucata;

- cu manson cilindric din doua bucati;

- cu flansa.

Cuplaje permanente fixe

3.4.Cuplaje permanente mobile

Cuplajele permanente mobile permit mici deplasari axiale, radiale sau unghiulare intre arborii cuplati.

Aceste cuplaje pot fi realizate cu elemente rigide sau cu elemente elastice.

Un cuplaj permanent mobil deosebit este cuplajul cardanic prin care se realizeaza transmiterea miscarii de rotatie intre doi arbori concurenti ale caror axe formeaza un unghi mai mic de 45 de grade.

Elemente ale transmisiei cardanice:

a - cruce cardanica; b - cuplaj cardanic (vedere expandata); c - arbori cuplati cardanic

3. Cuplaje intermitente

Cuplajele intermitente, numite si ambreiaje, pot fi cuplate (ambreiate) si decuplate (debreiate) in gol, fara demontare, si chiar si in sarcina (in acest caz sunt prevazute cu elemente elastice pentru preluarea energiei de soc).

Numeroasele variante constructive pot fi grupate in doua categorii:

- ambreiaje comandate;

- ambreiaje necomandate

Oricare dintre cele doua categorii de cuplaje intermitente pot fi realizate cu contact rigid sau prin contact elastic. Ambreiajele comandate elastic se folosesc in scopul intreruperii termporare a transmiterii miscarii sau ca mijloc de protectie, prin asigurarea unei debreieri rapide, asa cum este cazul, de exemplu, la automobile. In aceste din urma situatii, se practica combinarea ambreiajului cu un sistem de franare, in scopul opririi masinii de lucru.