Amplasarea si dimensionarea centrelor de productie

In procesul de organizare a teritoriului si dezvoltarea unitatilor (fermelor) agricole, amplasarea si dimensionarea centrelor de productie constituie o competenta esentiala, realizata in concordanta cu strategia de perspectiva, profilul si conditiile teritoriale specifice.

In forma cea mai generala, centrele de productie se pot clasifica pe baza urmatoarelor criterii, dupa:

forma sociala a productiei determina existenta centrelor de productie pentru unitatile agricole diferentiate: societatii comerciale agricole, societati agricole, gospodarii familiale etc.;

rolul si functia, diferentiindu-se centre principale de productie, complexe agroindustriale, centre de productie de tip ferma (sectoare), centre de productie auxiliare etc.;

dependenta de teren, se disting: centre dependente de teren ca baza de productie (fermele de vaci pentru lapte si taurine la ingrasat, intreprinderi pentru deshidratarea furajelor verzi, centrele de vinificare etc.) si centre cu o dependenta redusa de teren (complexele agroindustriale de porci, pasari etc.);

ramura de productie, se disting din acest punct de vedere centre pentru productia animala (ferme), complexe diferentiate pe specii (taurine, porcine, pasari, ovine) sau productia realizata (lapte, carne etc.) si centre pentru ramura productiei vegetale (centre pentru culturi de camp, viticole, pomicole, legumicole etc.);

depozitare, conditionare, prelucrare, sunt: silozuri, fabrici de nutreturi combinate, intreprinderi pentru deshidratarea furajelor verzi, depozite de fructe, legume si cartofi, abatoare, centre de industrializare a laptelui etc.).

In cadrul centrelor de  productie, amplasamentul si executia diferitelor obiecte (investitii) se realizeaza pe baza documentatiilor tehnico-economice conform Legii investitiilor.

Centrele de productie constituie suprafata de teren cu constructiile aferente, locul de concentrare a mijloacelor de productie si unde se efectueaza procese de productie agricola stationare si de conducere (management) a unitatilor (fermelor).

Amplasarea, dimensionarea si amenajarea centrelor de productie se realizeaza pe baza cunoasterii profilului (care determina destinatia), dimensiunile ramurilor si imbinarea lor (care conditioneaza marimea), conditiile naturale, economice si sociale (care dicteaza modul de incadrare in dezvoltarea teritoriului unitatii si a landsaftului in ansamblu).

Amplasarea si amenajarea centrelor de productie implica analiza urmatoarelor grupe de conditii principale:

a)     Conditiile economice cuprinzand urmatoarele aspecte:

a.      modul in care centrul de productie se incadreaza in profilul ramurii, cu indicarea ponderii pe care o va detine noua capacitate in cadrul unitatii;

b.     profilul centrului de productie, capacitatea si tehnologia adoptata, care asigura realizarea economica a productiei;

c.      incadrarea in prevederile planurilor de amenajare a teritoriului si urbanism, modul de incadrare si amplasare a acestuia fata de perimetrul construibil al localitatii, respectiv limita intravilanului localitatii pentru a evita investitii suplimentare in constructii social-culturale si asigurarea cu forta de munca;

d.     posibilitati de racordare la traseele si capacitatile retelelor edilitare, existente si propuse, cu evidentierea posibilitatilor de cooperare in folosirea surselor de apa, a retelelor de canalizare, a retelelor electrice, retelelor termice etc;

e.      corelarea cu amplasarea categoriilor de folosinta, masive de teren (baza de productie), urmarind pe cat posibil asezarea centrala fata de perimetrul unitatii si caile de comunicatie, avand bune legaturi functionale cu unitatile vecine;

f.      terenul sa permita o extindere ulterioara a centrului de productie in concordanta cu planul de perspectiva;

g.     apropierea de centrele de aprovizionare si desfacere a productiei, respectiv legaturi functionale directe;

h.     utilizarea la maxim a constructiilor si instalatiilor existente

i.       respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, urmarind pe cat posibil amplasarea pe terenuri improprii productiei agricole, eventuale exproprieri, scoateri de terenuri din productia agricola sau fondul forestier, demolari de constructii;

j.       posibilitatea dezvoltarii unor centre sau unitati existente, folosindu-se la maximum spatiile libere in care sa fie amplasate noile constructii, in vederea marimii densitatii constructiilor existente.

b) Conditiile naturale si tehnico-constructive sunt factorii preponderenti in stabilirea rationala a amplasamentelor care evidentiaza urmatoarele elemente principale:

conditiile orografice si microclimatice impun ca terenul sa nu prezinte fenomene de alunecare, eroziune, denivelari accentuate si sa fie in panta usoara pentru a asigura scurgerea apelor meteorice, vor fi evitate terenurile situate la baza pantei, a zonelor de acumulare a apelor meteorice sau albia vailor unde nu exista asigurarea impotriva inundatiilor, zonelor supuse alunecarilor si, pe cat posibil, terenurilor macroporice, expozitia sa fie sudica, sud-vestica si sud-estica la adapost de vanturile reci. In cazul in care nu se pot realiza, se vor prevedea perdele de protectie forestiera;

conditiile hidrologice si geotehnice - terenul trebuie sa fie permeabil, cu nivelul panzei freatice la cel putin 1,5 m sub talpa fundatiei, apa subterana sa aiba un debit care sa satisfaca necesarul cantitativ si calitativ pentru alimentarea cu apa. Sunt indicate terenuri care ofera posibilitatea de a folosi direct apele de adancime medie (100 - 200 m), iar in zonele cu foraj, panza de apa freatica sa fie la cel putin 5 m, in vederea prevenirii infectarii cu apele uzate. Se vor prefera terenuri cu structura granulometrica mare (nisipuri, pietrisuri), precum si cele saraturate, terenul sa aiba o rezistenta a solului de cel putin 2 kgf/cm², amplasarea in apropierea unui emisar natural care sa preia apele reziduale dupa o prealabila epurare.

c) Conditiile sanitar - veterinare impun in primul rand ca apa folosita sa corespunda stasurilor in vigoare, iar terenul trebuie sa se gaseasca in afara zonei de actiune a nocivitatilor provenite de la intreprinderi industriale, evitandu-se o apropiere prea mare de centrele populate, pentru ca apa sau aerul sa nu fie supuse unor poluari reciproce.

In acelasi timp, trebuie sa se asigure distantele minime specifice fiecarei specii de animale, fata de centrele populate, caile de comunicatie sau intre diferitele sectoare etc., apreciind de la caz la caz distantele ce urmeaza a fi luate in considerare la alegerea unui amplasament cu cerinte obligatorii.

In general, centrele de productie trebuie sa fie amplasate acolo unde raspunsul optim cerintelor si functiilor pentru care sunt destinate asigura conditiile pentru sistematizarea constructiilor, obiectivele fiind grupate pe functiuni corespunzator fluxului tehnologic optim, adecvat particularitatilor fiecarei ramuri. Astfel, se impun respectarea unor particularitati de amplasare a centrelor de productie agricola:

centrele (sediile) administrative - sedii centrale si ferme sunt conditionate de suprafete, specializarea si volumul productiei, integrate conditiilor specifice ale teritoriului unitatii, caile de comunicatie si localitatile apropiate;

centrele de productie pentru culturi in mediul controlat (sere) se amplaseaza in zonele cu cele mai scurte perioade de nebulozitate si avand acces la utilitatile edilitare in conditii economice avantajoase (energie termica si electrica, apa, canalizare etc.) cuprinzand spatiul pentru amplasarea tuturor obiectivelor (pavilion administrativ, centrala (punct) termica, hala de sortare si depozit, remiza si depozit de utilaje, post de transformare energie electrica, blocuri sera corepunzator capacitatii, drumuri si platforme;

rasadnitele si solariile - amplasarea acestora este dependenta de sursa de caldura, iar suprafata determinata de sarcinile de productie, avand asigurate surse de apa proprii;

centrele de vinificare (crame) si prelucrarea strugurilor avand caracter industrial amplasamentul este dependent de masivele cu plantatii de vii. In practicarea promovarii investitiilor, acestea au fost diferentiate in centre de vinificare de tip I (in care se efectueaza prelucrarea strugurilor, produsul fiind expediat altor centre in vederea conditionarii si depozitarii in continuare pana la valorificare), a caror amplasare se poate face in orice unitate cu sursa de materie prima si centre de vinificare de tipul II (care prelucreaza, conditioneaza, invecheste, imbuteliaza si depoziteaza vinul pe un timp nelimitat), a caror amplasare se realizeaza in unitati cu masive de plantatii din podgorii. Amplasamentele trebuie sa aiba legaturi directe cu masivele viticole, iar suprafata afectata sa permita amenajarea sectiilor corespunzator fluxului tehnologic, respectiv la cele de tipul I (corpul de vinificare, corpul de depozitare si anexele), iar cele de tipul II (corpul de tratare si cupajare si conditionare, corpul de invechire, imbuteliere, centrala termica, corp de valorificare a subproduselor, pavilion administrativ etc.);

depozitele de fructe-legume si cartofi au amplasamentul conditionat de caracterul sezonier al produselor, ceea ce impune constituirea rezervelor de produse pentru consum, prelucrare, export, in corelare cu amplasarea centrelor de consum si a cailor de comunicatie. In mod obisnuit, depozitele sunt specializate pentru depozitarea unui singur produs (mere, struguri, cartofi, ceapa, radacinoase etc.) si sunt amplasate in zonele de productie, iar cele universale (sortiment complet de legume si fructe) se amplaseaza in apropierea centrelor de consum;

centrele de productie provizorii (temporare) se amplaseaza conditionat de existenta unor procese de productie sezoniere, corespunzator ramurii si activitatii pe care o servesc, volumul productiei ce se realizeaza si pozitia masivului de teren in ansamblul teritoriului. Astfel, taberele de camp se amplaseaza pentru a evita deplasarea neeconomica a masinilor, tractoarelor, fortei de munca in perioada campaniilor agricole pe terenuri situate la distante mari de 8-10 km de centrul de productie (localitate). Halele de sortare, soproane etc. se amplaseaza in special pe terenurile fermelor de legume si pomi, pe cat posibil in centrul perimetrului si avand legaturi directe cu caile de comunicatie si sediile de ferma;

taberele de vara se amplaseaza pe pajistile situate la distante neeconomice (mari) de centrele de productie (fermele zootehnice), avand asigurata alimentarea cu apa.

Centrele de productie pentru prelucrare, conditionare si depozitare prezinta diferentieri specifice:

fabricile de nutreturi combinate (FNC) se amplaseaza obligatoriu langa o statie de cale ferata sau drumul principal modernizat pentru transportul materiei prime si a produsului finit in cadrul zonei de aprovizionare si desfacere. Conditionat de procesul tehnologic pentru realizarea in conditii economice a produselor de fainuri si granule destinate crescatoriilor de animale si pasari, capacitatea si procesul tehnologic permitand legatura directa tehnologica cu sectiile anexe (silozuri, statii de primiri si livrare, uscatorii de boabe, magazii si buncare de produse, centrala termica etc.);

silozurile, prin functia lor de receptionare, conditionare, conservare si livrarea produselor depozitate, amplasamentul este conditionat de totalitatea costurilor aferente (exploatare, transporturi, investitii etc.) pentru toate tipurile functionale (zonale, de tranzit si ingrasarea animalelor) si asigurarea suprafetelor pentru amplasarea obiectivelor construite (corp central cu celule de depozitare si conservare, uscator, depozit combustibil remiza, tractoare, pod bascula auto si cale ferata, drumuri si platforme, pavilion administrativ).

Regula generala este amplasare a noilor constructii de orice fel in intravilanul localitatilor, cu exceptia unor constructii care pot provoca efecte de poluare care, prin natura lor, nu se pot amplasa in intravilan precum si adaposturile de animale.

Amplasarea constructiilor de orice fel pe terenuri agricole din extravilan, de clasa I si a II-a de calitate a terenurilor, pe cele amenajate cu lucrari de imbunatatiri funciare precum si pe cele plantate cu vii si livezi, parcuri naturale, rezervatii, ansambluri arheologice si istorice este interzisa.

Liniile de telecomunicatii, cele de transport si de distributie a energiei electrice, conductele de transport pentru alimentare cu apa, canalizare, produse petroliere, gaze precum si alte instalatii similare se vor grupa si amplasa de-a lungul si in imediata apropiere a cailor de comunicatii: sosele, cai ferate, a digurilor, canalelor de irigatii si desecari si a altor limite obligate din teritoriu, in asa fel incat sa nu se stanjeneasca executia lucrarilor agricole82.

1. Modele de exploatatii agricole

Exploatarea agricola a teritoriului se realizeaza prin intermediul fermelor, respectiv al gospodariilor taranesti din mediul rural.

Orice exploatatie agricola dispune de un teritoriu, care supus proceselor de munca, in functie de nivelul de intensivizare, asigura necesarul alimentar al omului.

Nivelul de intensivizare este perceput ca raport intre investitiile de munca si capital asupra pamantului, vazute ca si input-uri, si valoarea output-urilor (a productiei agricole).

Suprafata teritoriului unei exploatatii agricole este conditionata de un complex de factori, dintre care enumeram:

sistemul social-politic, respectiv forma de proprietate asupra pamantului;

conditiile particulare de relief;

tipul exploatatiilor;

traditiile, respectiv mostenirea social-culturala.

Sistemele politice totalitare au generalizat forma etatista de proprietate si au generat exploatatii agricole extinse, in opozitie cu proprietatile private care si-au "ordonat" marimea exploatatiei in raport cu principiul eficentei economice si al cererii pietei.

Relieful foarte fragmentat si accidentat ingreuneaza accesul si solicita, in general, eforturi mai mari de exploatare, implicand adesea forme de exploatare extensiva. De aceea, suprafetele exploatatiilor variaza de la nivele mici, pana la nivele foarte mari.

Exploatatiile agricole din ariile preorasenesti, profilate pe productia de legume, dispun de suprafete mai restranse, in opozitie cu exploatatiile profilate pe culturi cerealiere, situate la distante apreciabile in raport cu marile piete de consum.

In unele tari, printre care si Romania, zestrea agricola a unei familii se divide sistematic intre descendenti, rezultand o lotizare excesiva a proprietatilor funciare. De exemplu, la noi in tara, marimea medie a unei proprietati funciare rurale este de 2,5 ha, divizata in 15 parcele, situate la distante considerabile unele in raport cu altele in hotarul satului.

In Germania, indiferent de numarul urmasilor dintr-o familie, sistemul de recompensare a descendentilor este astfel statuat incat sa nu se atenteze la integritatea teritoriala a fermei. Aceasta ramane in adinistrarea exclusiva a unui singur urmas.

In continuare prezentam in antiteza 2 modele de exploatatii aricole inspirate din realitate, unul din Romania si unul din Germania.

1.1. Modelul autarhic din Romania

Gospodaria supusa analizei se afla la 25 km de Cluj si 15 km de Turda. Terenul agricol care ii corespunde insumeaza 4,5 ha iar forta de munca se compune din doua persoane de peste 60 ani (sot-sotie), ambele adjudecandu-si rolul de sefi de exploatatie (cap de gospodarie). Gospodaria dispune de urmatoarele mijloace fixe: un tractor de 45 c.p., o semiremorca si un plug cu doua brazdare. O treime din terenul il reprezinta faneata naturala de pe care se recolteaza manual fanul, munca fizica cea mai grea fiind cositul. De regula, se angajeaza prin plata cu ziua, 2-3 persoane pentru a finaliza cositul fanului la timp optim. Terenul arabil se cultiva in sistem bienal cu grau si porumb, semanatul facandu-se mecanizat. Aproximativ 0,5 ha se cultiva cu cartofi.

In cadrul vetrei, terenul din proximitatea gospodariei se cultiva cu legume, o parte fiind livada cu pomi fructiferi.

Rezerva de furaje consta din fan si tulpini de porumb, la care se mai adauga pentru tineret si vacile in lactatie tarate din gospodaria proprie. Ca animale se cresc: doua vaci cu lapte, un vitel, zece oi,   trei porci, din care doi se sacrifica de Craciun si 40 pasari de curte. La recoltatul si depozitatul furajelor se apeleaza la ajutorul familiei largite (copii, nurori, gineri). Painea se obtine din graul propriu, fiind consumata alaturi de mamaliga. Carnea se consuma preponderent conservata prin afumare si sarare. Singurele produse alimentare cumparate sistematic din magazin sunt uleiul si zaharul. De Craiun se sacrifica doi porci, al treilea fiind destinat vanzarii. Din cei doi porci sacrificati unul se imparte copiilor. Zilnic se predau la centrul satesc de colectare a laptelui cinci litri de lapte, ceea ce asigura o sursa permanenta de venit. Capul de familie dispune de o pensie de 200,2 lei (aprozimativ 50 Euro) ca urmare a faptului ca a fost navetist in industria urbana 20 ani.

Gospodaria se compune din urmatoarele anexe: casa - cu trei camere si hol, baie, bucatarie; grajd si sura, ce adapostesc trei bovine; cotete pentru porcine si pasari; adapost pentru tractor si atelaje. Apa este asigurata din fantana proprie prin pompare. Gospodaria este electrificata si incalzita cu lemne pe perioada iernii. Vara gatitul se face la aragaz. Intre casa si grajd se interpune in chip nefericit platforma de gunoi, care se utilizeaza pentru ingrasarea terenului agricol. Ierbicidele se utilizeaza doar la combaterea buruienilor din culturile de grau iar insecticidele la combaterea gandacului de Colorado din culturile de cartofi (fig. 31).

Fig. 31. Modelul unei exploatatii agricole din Romania. a) Schita de gospodarie: C - casa de locuit; AA - anexa gospodareasca; F - fantana; PP - cotet porcine; PG - depozit gunoi de grajd; G - grajd; GZ - gradina zarzavat; WC - veceu; A - arabil; L - livada; Y - curte. b) Dispersia a proprietatii funciare.

In afara de vanzarea laptelui, relatia cu piata este ca si inexistenta. Gospodaria dispune de aproape intreaga gama de produse alimentare necesare pentru consumul proriu, disponibilul pentru piata este neglijabil, care de altfel nu reprezinta un scop al existentei exploatatiei.

1.2. Modelul bavarez al unei exploatatii agricole profilata pentru producerea de lapte si carne (Holneich, Surberg - Bavaria)

Ferma este condusa de doua familii (sot-sotie), membrii acestora fiind in ambele cazuri in varsta de peste 60 de ani. Sediul firmei are o pozitie centrala in raport cu terenul, accesul fiind lesnicios. Pe langa teren, ferma dispune de urmatoarele mijloace de mecanizare: doua tractoare cu anexe pentru arat, respectiv cositul ierbii, instalatie de tip vacuum pentru mulsul vacilor, remorca pentru transportul furajelor, masina de fasonat si farmitat trunchiurile de lemn (ferma este incalzita pe baza de lemn, iar gatitul pe baza de electricitate). In plus, ferma dispune de o cisterna si o instalatie de golire a bazinului de colectare a dejectiilor animaliere, cu un volum de 80 m³.

Ferma este specializata in productia de lapte, dipunand de 40 de vaci din rasa Höllstein si 10 animale diverse, neexploatate economic. Ferma este situata la circa 100 km de München (Germania) si la 20 km de Salzburg (Austria). Dispune de 28 ha teren compact, din care 5 ha il reprezinta terenul impadurit, dispus insular sub forma niselor ecologice. Sapte hectare de teren sunt destinate cultivarii sistematice cu porumb furajer pentru siloz. Restul de 16 ha il formeza terenul inierbat, cultivat, intretinut si exploatat sistematic pe durata sezonului cald (fig. 32).

Fig. 32. Modelul fermei pentru productia de lapte din Bavaria: DN - drum national; DA - bazin evacuare dejectii animaliere; P - parcaje; S - depozit siloz; M - magazie colectare lapte proaspat; Lg - locuinta; Sc - spatii cazare; SM - sala mese; B - bucatarie; At - atelier; L - depozit lemne; IF - palc de padure cu rol de nisa ecologica.

Mulsul vacilor mecanizat, se face o data pe zi, dimineata intre orele 6 si 7. Se colecteaza zilnic in medie 500 litri lapte, care fac obiectul prelucrarii industriale. Hranirea celor 50 capete de animale se realizeaza intr-un interval de timp de circa 10 minute, dimineata si seara. Cositul ierbii, transportul acesteia si distributia la animale se realizeza prin mijloace mecanice. Ferma dispune de doua corpuri construite: primul adaposteste sub acelasi acoperis animalele, spatiul de locuit al unei familii, anexele pentru utilaje si mijloace mecanice si opt camere a cate doua-trei locuri pentru cazarea turistilor; al doilea adaposteste bucataria si sala de mese cu 30 locuri simultan, la care adauga alte sapte camere pentru cazare, cu cate doua-patru locuri. Tot aici este asociat si spatiul de locuire al celei de a doua familii compus din living-dormitor si bucatarie.

Cei doi barbati se ocupa in principal de intretinerea si exploatarea economica a celor 50 de animale pe cand femeile se ocupa de exploatarea turistica a fermei (cazare si mic dejun). Nu se ofera nici un produs turistilor, in special lactate, din ferma proprie. Totul se serveste din "pachet", pentru a feri clientii de eventuale inbolnaviri.

In perioada de flux turistic maxim, in special in week-end, cele doua femei sunt ajutate de catre cele doua fiice ale lor, functionare in München, care isi petrec sfarsitul de saptamana la ferma familiei.

Asocierea functiei agricole cu cea turistica (de cazare) este dictata de venitul relativ mic ce se obtine din valorificarea laptelui. Turismul asigura un venit suplimentar, conjuctral. Camerele sunt dotate cu tot confortul impus de rigorile practicarii unui turism modern iar preturile sunt modice in raport cu preturile din marile orase.

Fermierii dispun de patru automobile particulare, doua autocamione si biciclete pentru plimbare. Ferma este alimentata cu apa de la un sistem centralizat. La subsol dispune de o spalatorie dotata cu utilaj modern. Incalzirea se realizeaza in sistem centralizat, cu lemn care se obtine din terenul forestier propriu. Terenul inierbat se intretine si se insamanteaza sistematic, fiind ingrasat cu dejectii animaliere prin pulverizare. Intregul proces de munca este mecanizat, cositul ierbii, transportul acesteia si portionarea la animale durand in medie 10 minute. Singurele activitati ce reclama munca manuala sunt amenajatul camerelor, calcatul lenjeriei si punerea mesei pentru micul dejun.