Bolile fasolei

Viroze

Mozaicul comun al fasolei - Bean common mosaic virus.

Boala este raspandita in toate zonele in care se cultiva fasolea, la noi viroza fiind mentionata inca din 1931. Pagubele produse variaza in functie de rezistenta soiurilor si liniilor intre 5-85 % din productie (Marinescu Gh. si col., 1986).

Simptome. Manifestarea bolii se exteriorizeaza mai mult sau mai putin evident in functie de sensibilitatea soiului, momentul infectiei si conditiile climatice. Plantele din soiurile sensibile prezinta la scurt timp dupa infectie (8-14 zile), pete verzi-deschis pe foliolele tinere, apoi pete mari verzi-deschis, mate, in contrast cu zonele sanatoase ale limbului care sunt lucioase. La soiurile sensibile spatiile internervuriene sunt decolorate, raman zone verzi in lungul nervurilor si datorita cresterii incetinite a zonelor afectate, pe frunze apar gofrari si rasuciri ale marginilor limbului. Plantele raman mici, au inflorire slaba si formeaza pastai deformate, cu pete verzi inchis sau pete verzi situate in zonele clorotice  (fig. 36).

Limitele termice intre care se manifesta boala sunt 18^oC si respectiv 30^oC. Daca temperatura depaseste pragul superior la soiurile hipersensibile apar necroze sistemice si brunificarea tesuturilor vasculare la nivelul radacinilor si tulpinii.

Agentul patogen - Bean common mosaic virus Holmes (sin. Marmor phaseoli Holmes) este un virus sub forma de bastonas de 750 x 15 nm a carui inactivare termica are loc la 50-65^oC, dar care rezista timp de 3 luni in frunzele uscate. Transmiterea de la un an la altul este asigurata de seminte in proportie de 90 % iar raspandirea in cursul perioadei de vegetatie este facuta de afide (Acyrthosiphon pisum, Aphis fabae si Myzus persicae).

Prevenire si combatere. Ca masura preventiva se va folosi samanta din soiuri rezistente, obtinuta din culturi semincere a caror izolare spatiala trebuie sa fie de minim 500 m fata de alte culturi de fasole sau de mazariche, bob si gladiole care fac parte din cercul de plante gazda ale agentului. Culturile semincere vor fi protejate impotriva afidelor si vor fi purificate de plantele virotice inca de la manifestarea primelor simptome. Soiul Iuliana de fasole pitica omologat in 2002 este rezistent la aceasta viroza.

2. Mozaicul galben al fasolei - Bean yellow mosaic virus.

Boala este larg raspandita in toate culturile de leguminoase (fasole, soia, mazare, bob, lupin, trifoi) dar si la freesie, gladiole si pepeni galbeni.

Simptome. Foliolele frunzelor infectate prezinta pete mici, galbene, circulare, care se extind si contrasteaza cu zonele verzi sanatoase. La soiurile sensibile, zonele ingalbenite cuprind in intregime foliolele, simptom urmat de uscarea si caderea acestora si de necroza varfului de crestere. Spre deosebire de mozaicul comun, simptomele nu sunt mascate de temperaturile ridicate, ele accentuandu-se catre toamna. Plantele raman mici, cu tulpini puternic ramificate, cu flori patate (la cele colorate) ce formeaza pastai mici, cu boabe putine, care se maturizeaza tarziu, productia fiind cu 40-45 % mai mica decat la plantele sanatoase (fig. 37).

Agentul patogen - Bean yellow mosaic virus Frand. (sin. Marmor manifestum Frand.) este un virus flexuos, de 750-770 x 15 nm, care este inactivat de temperaturi cuprinse intre 50-70^oC, rezista timp de 2 ani in frunzele uscate dar se transmite prin samanta.Cercul de plante gazda fiind insa foarte larg, virusul este adus de pe acestea, pe fasole prin intermediul afidelor.

Prevenire si combatere. La amplasarea culturilor de fasole trebuie sa se tina cont de plantele gazda in care virusul se poate gasi iar semanatul trebuie sa se faca timpuriu pentru a evita curba maxima de zbor a afidelor, cu samanta din soiuri rezistente.

Bacterioze

3. Arsura comuna a fasolei-Xanthomomas campestris pv. phaseoli

Boala este foarte raspandita in toate zonele unde se cultiva fasolea, producand insemnate pagube cantitative si calitative, inregistrandu-se uneori chiar compromiterea intregii culturi (V. Severin si col., 1985).

Simptome. Boala se manifesta in tot cursul perioadei de vegetatie, incepand cu aparitia cotiledoanelor pe care se observa pete circulare sau neregulate ca forma, brune-galbui, cu aspect apos pe vreme umeda. Pe frunze apar pete mici, de 2-3 mm, colturoase, delimitate de nervuri, translucide, verzi-galbui, acoperite cu exudat bacterian galben-vascos, vizibil pe fata inferioara a limbului. In conditii optime de temperatura (26-28^oC) si umiditate atmosferica ridicata, numarul si suprafata petelor creste, ele conflueaza si halourile clorotice ajung la 2-5 mm latime. Daca umiditatea atmosferica scade, tesuturile se necrozeaza iar exudatul bacterian devine o pelicula fina, lucioasa ce se fragmenteaza usor. Tulpinile atacate au pete brun-roscate cu exudat galbui iar pe pastai, atacul se manifesta sub forma de pete mici, circulare, verzi-inchis, apoi brune cu o margine rosie-caramizie. Infectarea boabelor din pastai se face prin intermediul vaselor conducatoare sau prin micropil, iar ca urmare boabele raman mici, zbarcite; in cazul infectiilor tarzii, boabele au tegumentul ingalbenit sau numai o pata galbena langa hil (fig. 38).

Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. phaseoli (Smith) Dye (sin. X. phaseoli (Smith) Dowson), fam. Pseudomonadaceae.

Bacteria are forma de bastonas solitar sau in perechi, cu un cil polar si de dimensiuni cuprinse intre 0,5-3 x 0,3-1,4 mm.

Epidemiologie. Temperatura letala a bacteriei este de 48-50^oC, dar in tegumentul semintelor rezista pana la 65^oC. Transmiterea agentului in cursul vegetatiei este asigurata de curentii de aer si picaturile de apa iar de la un an la altul bacteria rezista in tegumentul semintelor si in resturile vegetale infectate. Inoculul primar din sol poate fi inhibat in rizosfera orzului, iar rizosfera graului ofera conditii bune pentru inmultirea bacteriei (E .S. A. Sadek, V. Severin, 1983).

Prevenire si combatere. Prevenirea atacului de bacterioza poate fi realizata daca se respecta un asolament de 4 ani, iar fasolea este cultivata in culise de porumb cu randurile dispuse perpendicular pe directia vantului dominant si daca se foloseste la semanat samanta neinfectata obtinuta din loturile semincere cu izolare spatiala de minim 500 m. In loturile semincere se va semana samanta selectionata tratata cu Metoben 70 PU- 2 kg/t si se vor face numai erbicidari, fara prasile in timpul carora s-ar putea raspandi patogenul. Se recomanda erbicidele Agil sau Dual.

In timpul vegetatiei se vor aplica tratamente chimice cu produse din grupele: Gr.A: Alcupral 50 PU - 0,25%(2,5 kg/ha); Champion 50 WP -0,25 %; Funguram OH 50 WP -0,25 %; Super Champ Fl-2,4 l/ha -(0,3 %); Gr.I: Mancoben 60 PTS-4 kg/t.

Se recomanda trei tratamente: in stadiul de 1-2 frunze adevarate, la inceputul infloritului si ultimul la sfarsitul infloritului.

In loturile semincere se recomanda 3-5 tratamente iar focarele de infectie, se vor distruge prin stropirea cu solutie de sulfat de cupru 3 %, fara scoaterea plantelor din camp. Soiul Vera omologat in 1996 are o rezistenta buna la bacterioze iar soiul de fasole de gradina Rege este rezistent la bacterioza.

Masurile de igiena culturala care prevad strangerea si scoaterea din teren a resturilor vegetale infectate, limiteaza posibilitatile de persistenta a inoculului.

4. Arsura aureolata a fasolei - Pseudomonas syringae pv. phaseolicola

Boala cunoscuta inca din 1926 a fost semnalata in Romania in 1960 de E. Radulescu pe arii restranse, in zonele mai reci ale tarii.

Simptome. Bacteria produce pe cotiledoane, tulpini, pastai si boabe simptome asemanatoare arsurei comune dar exudatul care apare pe timp umed este crem-albicios, fata de cel galben produs de Xanthomonas campestris  pv. phaseoli.

Plantele obtinute din semintele infectate sunt pitice, clorotice, cu frunze ce au pete necrotice mici, de 1-3 mm dar, cu o zona marginala clorotica lata de 1-2 cm, cu aspect de aureola. Bacteria evolueaza bine cand umiditatea atmosferica este mare si la temperaturi de 16-21^oC, asa incat in aceste conditii, plantele mici sunt ingalbenite in totalitate si nu produc pastai (fig. 38).

Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. phaseolicola (Burkh.) Young, Dye et Wilkie (sin. Pseudomonas phaseolicola (Burkh) Dowson), fam. Pseudomonadaceae. Bacteria are forma de bastonas si poate fi intalnita solitar sau in perechi, cu dimensiuni de 0,7-1,2 x  1,5-3 mm.

Sensibilitatea frunzelor de fasole fata de acest agent patogen descreste cu varsta si proportional cu acumularea de faseotoxina care represeaza reactia de hipersensibilitate si acumularea de fitoalexine ce este strans asociata cu necroza celulelor.

Propagarea agentului patogen ca si transmiterea lui de la un an la altul este similara cu cea a agentului Xanthomonas campestris pv. phaseoli.

Prevenire si combatere. Se vor lua aceleasi masuri de prevenire si combatere ca la arsura comuna.

Vestejirea bacteriana - Corynebacterium flaccumfaciens

pv. flaccumfaciens

Boala este cunoscuta in mai multe tari din Europa si America de Nord, iar la noi a fost semnalata in 1960 in judetul Cluj. Desi, agentul patogen este destul de raspandit, nu produce pagube mari nici la fasole, nici la soia.

Simptome. Plantele atacate prezinta o vestejire a frunzelor bazale, apoi pe masura ce boala evolueaza, se vestejeste tot aparatul foliar. Foliolele au marginile rasucite spre partea superioara a limbului, atarna pe petiol dar raman mult timp verzi. In acest stadiu de atac simptomele pot fi confundate cu cele produse de Fusarium oxysporum f.sp. phaseoli Kends. et Snyder. In cazul unor infectii grave, pe tulpini pot sa apara crapaturi prin care se scurge exudatul bacterian iar planta se usuca imediat. Pe semintele albe infectate se observa pete galbene, foarte variate ca forma si dimensiuni.

Agentul patogen - Corynebacterium flaccumfaciens pv. flaccumfaciens (Hedges) Dowson, fam. Corynebacteriaceae. Bacteria are forma de bastonas, maciucat la un capat, prevazut cu cili bipolari si laterali, cu dimensiuni cuprinse intre 0,3-0,5 x 0,6-3,0 mm.

Epidemiologie. Boala se transmite greu de la planta la planta deoarece ea este o traheobacterioza clasica iar infectiile se pot face doar prin leziuni date de nematozi. De la un an la altul bacteria persista in semintele infectate, unde isi pastreaza viabilitatea pana la 20 de ani. Din aceste seminte pot sa apara in anul urmator plante bolnave care au in vasele conducatoare colonii bacteriene ce dau infectii sistemice (generalizate), in special in verile cu temperaturi ridicate (31^oC).

Prevenire si combatere. Ca masura preventiva se recomanda folosirea semintei sanatoase din loturile semincere unde boala nu s-a manifestat. In cazul depistarii unor focare de vestejire bacteriana in loturile semincere, plantele bolnave vor fi distruse prin stropiri cu solutie de sulfat de cupru 3 %.

Micoze

. Antracnoza - Colletotrichum lindemuthianum

Boala este cunoscuta in toate tarile Europei inca din secolul trecut. In Romania a fost semnalata in 1928 de Tr. Savulescu si col., in Starea fitosanitara, iar cercetarile mai recente, indica prezenta ei in toate zonele mai umede ale tarii si in anii cu precipitatii in exces.

Simptome. Boala se manifesta pe organele plantei incepand de la cotiledoane pe care apar pete mici, brune, punctiforme sau chiar de 2-3 mm in diametru, ovale sau circulare, usor denivelate. Pe axa hipocotila apar pete ruginii, alungite si usor adancite. Plantele tinere atacate au si radacinile putrezite asa incat se usuca. Pe frunzele atacate apare o brunificare partiala a nervurilor, vizibila pe partea inferioara a limbului foliolelor. Portiunile de limb brunificate, necrozate se pot desprinde, asa incat frunzele apar sfasiate.

Pastaile atacate prezinta pete circulare sau eliptice, de 4-5 mm, in dreptul carora tesuturile sunt adancite iar pe margine se observa o zona brun-rosiatica. In adanciturile de pe cotiledoane, tulpini sau pastai se formeaza pernite roz, mucilaginoase (fig. 39). Pastaile atacate raman sterile sau formeaza boabe cu pete brune sau cafenii.

Agentul patogen - Colletotrichum lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. et Cav., fam. Melanconiaceae, ord. Melanconiales, cl. Coelomycetes, subincr. Deuteromycotina.

Ciuperca formeaza in tesuturile parazitate un tal filamentos initial hialin, apoi brun, ce se extinde in spatiile intercelulare. Subcuticular se dezvolta strome mici brune, pe care apar acervulii, la suprafata carora se gasesc conidiofori simpli, cilindrici, ce sustin conidii unicelulare, hialine, ovale sau usor curbate, de 15-19 x 3-5 mm. In acervuli, printre conidiofori se gasesc tepi (sete) bruni, drepti, ascutiti la varf, septati de 30-100 mm. In momentul deschiderii acervulului, conidiile mature sunt vehiculate de vant sau de picaturile de apa.

Epidemiologie. Ciuperca rezista in resturile de plante bolnave si ca miceliu in samanta, care este si principala sursa de infectie in anul urmator. Extinderea bolii este favorizata de perioadele ploioase ale anului si de temperaturile cuprinse intre 13 si 27^oC. Boala este mai frecventa la soiurile de fasole oloaga (Gratiot, Progres), cel mai rezistent dovedindu-se soiul Michigan iar soiul Vera omologat in 1996 este mijlociu de rezistent. Soiul de fasole pitica, Iuliana, omologat in 2002 este rezistent la acest patogen.

Ciuperca prezinta numeroase rase fiziologice dintre care rasa alfa este cea mai raspandita, urmata de rasa delta, ceea ce ingreuneaza munca de obtinere a soiurilor rezistente la aceasta boala.

Prevenire si combatere. Masurile preventive obligatorii sunt: rotatia de 4 ani, adunarea resturilor de plante infectate, urmata de araturi adanci si folosirea de samanta sanatoasa.

La culturile de consum se vor aplica doua tratamente, primul imediat dupa rasarire si unul inainte de inflorire iar in loturile semincere se mai fac doua tratamente, la sfarsitul infloritului si un tratament la formarea pastailor. Se vor folosi alternativ produse din grupele: Gr. C: Tiuram 75 PU-0,2 % (timp de pauza 10 zile); Captadin 50 PU-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 50 WP-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 80 WP-0,16 % (t.p. 14 z.); Merpan 50 WP-0,25 % (t.p. 14 z.); Merpan 80 WDG-0,15 %; Gr.K: Euparen 50 WP-0,2 %.

7. Rugina - Uromyces appendiculatus

Boala a fost semnalata in Romania de I. Constantineanu in 1920, pe fasolea cultivata in zonele umede. Ea produce pagube mai mari in culturile irigate si in cultura succesiva de fasole.

Simptome. Atacul se observa primavara timpuriu cand pe frunze apar pete mici galbene, in dreptul carora pe fata superioara a limbului se deschid grupuri de picnidii, ca niste puncte albe iar pe fata inferioara apar grupuri de ecidii ca niste mici cupe. In lunile iunie-iulie apar pe frunze pete galbui, pe care se deschid pustulele brun-roscate, pulverulente, cu uredospori. In luna august pe frunze apar pustulele negre, aureolate, cu zone clorotice, pulverulente, cu teliospori, foarte numeroase, care duc la uscarea rapida a foliajului (fig. 40).

In cazul unor infectii puternice, la soiurile sensibile, se pot observa lagare de uredospori si teliospori pe tulpini si chiar pe pastai unde pustulele sunt mari, de 2-3 mm in diametru si depreciaza calitatea acestora.

Agentul patogen - Uromyces appendiculatus (Pers.) Link., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.

Ciuperca este o specie autoica si macrociclica, cu stadiul picnidian si ecidian semnalat pe putine plante, in luna mai. Picnidiile sunt sferice, cufundate in tesuturi, de 100-140 mm si cu parafize in jurul porului de evacuare a picnosporilor. Ecidiile au peridia cupulata si ecidiospori poliedrici, elipsoidali sau alungiti de 20-42 x 16-28 mm, cu membrana verucoasa. Uredosporii sunt bruni, echinulati, ovali de 18-28 x 18-22 mm. Teliosporii sunt unicelulari, bruni, ovali cu o papila hemisferica ce acopera porul germinativ si cu un pedicel scurt incolor si fragil. Dimensiunile teliosporilor variaza intre 24-32 x 20-26 mm.

Epidemiologie. Persistenta ciupercii de la un ciclu de vegetatie la altul este asigurata de teliosporii ramasi pe resturile vegetale care in anul urmator vor forma bazidiospori ce vor produce infectiile primare.

Multiplicarea inoculului infectios este asigurata in cursul perioadei de vegetatie de picnospori, ecidiospori si uredospori ce se formeaza in conditii optime la temperaturi de 16-24^oC si produc infectii succesive in conditii de umectare prelungita a frunzelor. Agentul patogen este semnalat si pe alte leguminoase: Vigna sinensis, Phaseolus coccineus, Ph. lunatus, Dolichos lablab.

Soiurile Galbena de Moldova (omologat in 1980) si Aurelia (omologat in 1992) sunt mijlocii de rezistente la agentii patogeni dar nu se pot folosi in culturi irigate sau in zonele mai umede ale tarii.

Prevenire si combatere. Masurile preventive ca strangerea si arderea resturilor, aratura adanca dupa recoltare, dublate de o chimioterapie adecvata (Bayleton PU-0,8 kg/ha) aplicata la soiurile de fasole rezistente, reduc considerabil pagubele produse de acest agent patogen.