Bolile sparcetei

Micoze

Mana sparcetei - Peronospora rugeriae.

Boala semnalata de Tr. Savulescu in 1948 in Romania este cunoscuta in Europa dar nu produce pagube mari.

Simptome. Pe fata superioara a foliolelor apar pete galbene, cu contur difuz, in dreptul carora pe fata inferioara apare un puf de culoare cenusiu-cafeniu. Foliolele se necrozeaza si cad prematur.

Agentul patogen - Peronospora rugeriae Gäum., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subincr. Mastigomycotina.

Sifonoplastul agentului patogen se dezvolta intercelular si dupa o perioada de incubatie, prin stomate pe fata inferioara a foliolelor in dreptul petelor galbene apar grupuri de sporangiofori dicotomic ramificati ce sustin sporangi eliptici, galbui de 21-34 x 17-24 mm. Acestia vor fi vehiculati de vant si vor da nastere la micelii ce dau infectii secundare. In frunzele brunificate si cazute se gasesc si oosporii ciupercii.

Epidemiologie. In culturile cu desime mare, pe vreme umeda si calda, ciuperca se extinde cu rapiditate datorita vehicularii de catre vant a sporangilor, producand defolierea prematura a plantelor, ceea ce scade calitatea furajului. De la un an la altul, ciuperca rezista sub forma de oospori din care in primavara urmatoare dupa ploi abundente vor aparea sporangi din care ies micelii ce vor produce infectiile primare in cultura.

Prevenire si combatere. Se recomanda drenarea excesului de umiditate a solelor, ingrasarea echilibrata, respectarea densitatii optime si in cazul aparitiei manei la proportii ce depasesc PED, se va cosi inainte de maturitatea tehnologica.

. Rugina sparcetei - Uromyces onobrychidis.

Rugina este raspandita in Europa si Asia producand pagube mai mari in Rusia. La noi este semnalata din anul 1960.

Simptome. Pe foliolele frunzelor de sparceta apar puncte mici de decolorare raspandite neuniform. Aceleasi pete pot fi observate si pe pedunculi si chiar pe tulpini. In scurt timp pe pete, se formeaza pustule pulverulente circulare, brune si apoi pustule negre, ceea ce duce la ofilirea si uscarea frunzelor plantelor.

Agentul patogen - Uromyces onobrychidis (Desm.) Lév., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.

Ciuperca este autoica si microciclica prezentand pe plantele parazitate numai forma cu uredospori bruni, sferici sau elipsoidali de 20-32 x 16-22 mm cu echinulatii fine, cu 3-5 pori germinativi si forma cu teliospori sferici sau elipsoidali de 20-24 x 17-20 mm.

Acesti spori de rezistenta bruni, scurt pedunculati au o membrana verucoasa si un por germinativ terminal.

Epidemiologie. Ciuperca se raspandeste in lan prin intermediul uredosporilor care au si proprietatea de a rezista la temperaturile scazute din iarna si sa asigure primele infectii in anul urmator. Teliopustulele aparute prin ruperea epidermei, produc vestejirea si uscarea plantelor, iar teliosporii nu au nici un rol in ciclul evolutiv al agentului patogen.

Prevenire si combatere. Se recomanda cosirea imediata a culturii, inainte de caderea foliolelor.