CARE SUNT DOZELE DE INGRASAMINTE RECOMANDATE LA PORUMB CAND LE APLICATI SI IN FUNCTIE DE CARE FACTORI LE STABILITI?

CARE SUNT DOZELE DE INGRASAMINTE RECOMANDATE LA PORUMB CAND LE APLICATI SI IN FUNCTIE DE CARE FACTORI LE STABILITI?

Porumbul-este un mare consumator de substante nutritive.

Consumul specific pentru 100 kg boabe si productia secundara aferenta este de 1,8 - 2,8 kg N, 0,86 - 1,4 kg P₂O₅ si 2,4 - 3,6 kg K₂O, limitele minime se inregistreaza la nivelul unor productii mari iar cele maxime in cazul unor productii mici la unitatea de suprafata.

Consumul elementelor nutritive este lent la inceputul vegetatiei si se intensifica odata cu cresterea plantelor, ajungand la cel mai inalt nivel in perioada de crestere intensa-fructificare.

Cea mai mare parte din azot si fosfor (circa 2/3) este folosit la producerea boabelor, iar potasiul intra in compozitia tulpinilor si frunzelor.

Azotul este elementul care influenteaza cel mai puternic productia de porumb.

O aprovizionare buna cu azot determina o crestere viguroasa si rapida a plantelor, un ritm de dezvoltare normal, realizarea unei mari suprafete foliare

Insuficienta azotului incetineste cresterea plantelor, reduce suprafata foliara, coloritul frunzelor fiind pal sau verde-galbui. Fenomenul apare mai intai la baza plantei de unde trece spre frunzele superioare.

Carenta de azot se recunoaste prin necroza frunzei in forma de V, cu varful indreptat spre baza frunzei. Necrozarea incepe de la varful frunzei si progreseaza spre baza ei.

Nefavorabil este si excesul de azot care determina o masa vegetativa bogata, ceea ce duce la consum mare de apa, scazand rezistenta la seceta.

Fosforul influenteaza favorabil procesul de fructificare si cresterea normala a plantelor.

Insuficienta fosforului duce la o crestere lenta a radacinii si partii aeriene a tinerelor plante.

Pentru prevenirea acestor neajunsuri este necesar sa se asigure fosfor usor solubil din ingrasaminte.

Potasiul determina cresterea rezistentei plantelor la seceta, boli si cadere.

Insuficienta potasiului duce la reducerea lungimii internodurilor, plantele capata aspect de tufa. Ingalbenirea frunzelor si ofilirea lor este caracteristica fiind cunoscuta sub numele de "opareala frunzelor".

Insuficienta potasiului are efecte nefavorabile asupra regimului hidric al plantelor datorita reducerii masei de radacini cu 12 - 40%.

Porimbul reactioneaza foarte bine la fertilizarea chimica.

Sporurile de recolta sunt mai mari in urma aplicarii ingrasamintelor cu azot, ajungand la 14-16 kg boabe/1 kg N s.a. Ingrasamintele cu fosfor determina sporuri de 4-6 kg boabe/1 kg P₂O₅ s.a. Potasiul asigura sporuri de recolta, pe solurile brune-luvice, cuprinse intre 3 si 6 kg boabe/1 kg K₂O s.a.

Productii mari nu pot fi obtinute decat printr-o fertilizare optima cu toate cele trei elemente.

Dozele de ingrasaminte chimice se stabilesc in functie de productia planificata, consumul specific, fertilitatea solului, planta premergatoare si precipitatii.

Doze orientative de azot pentru fertilizarea porumbului

Aceste doze se aplica atunci cand planta premergatoare este o planta neleguminoasa cu recoltare timpurie.

Dupa leguminoasele perene sau anuale dozele se reduc cu 25-40 kg/ha, dupa floarea-soarelui, sfecla sau porumb dozele se maresc cu 15-30 kg/ha.

Este recomandat ca azotul sa se aplice la pregatirea patului germinativ.

Daca se aplica gunoi de grajd, doza se reduce cu 2 kg pentru fiecare tona, iar daca gunoiul de grajd s-a administrat plantei premergatoare reducerea este de 1 kg/tona de gunoi de grajd.

Fertilizarea "starter", odata cu semanatul, asigura o crestere mai viguroasa si uniforma a plantelor inca de la inceputul vegetatiei. In acest caz pe semanatoare se vor monta fertilizatoare, ale caror brazdare vor plasa ingrasamintele la 5 - 10 cm lateral de randul de semanat si la 5 - 6 cm sub samanta.

Se recomanda ingrasamintele complexe N:P:K de tip 1:2:1. In cazul in care nu dispunem de acest tip de ingrasamant se poate aplica tipul 1:1:1 (15:15:15).

Daca solul este bine sau foarte bine aprovizionat cu potasiu, ingrasamintele starter utilizate pot fi de tip complex N:P cu raportul 1:2 sau 1:1.

Dozele starter sunt de 100-200 kg/ha ingrasamant brut.

Dozele orientative de fosfor releva necesitatea aplicarii acestui ingrasamant pe toate tipurile de sol.

Aceste doze se reduc cu 1 kg pentru fiecare tona de gunoi de grajd aplicata porumbului si cu 0,5 kg cand gunoiul a fost aplicat plantei premergatoare.

Doze orientative de fosfor pentru fertilizarea porumbului

Nu intotdeauna fertilizarea cu potasiu la cultura porumbului este privita cu atentia cuvenita. Trebuie avut in vedere ca, porumbul este o mare consumatoare de potasiu (peste 20 kg K₂O/tona) iar valorificarea capacitatii de productie a hibrizilor presupune folosirea unor cantitati mari de azot si fosfor, astfel incat se creeaza un dezechilibru in mediul nutritiv al plantelor, cu consecinte negative asupra plantelor. Evitarea acestor neajunsuri presupune administrarea potasiului chiar pe solurile bine aprovizionate.

Dozele se reduc cu 2,5 kg/tona de gunoi de grajd administrata direct porumbului si cu 1 kg/tona de gunoi de grajd de grajd administrata plantei premergatoare.

Dozele orientatinve de potasiu pentru fertilizarea porumbului

Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se administreaza sub aratura de baza.

Pe solurile cu pH ridicat si in conditiile unei fertilizari cu cantitati mari de fosfor, apare carenta de zinc. Preventiv se recomanda aplicarea a 3-4 kg zinc/ha (sulfat de zinc 9-12 kg/ha) o data la 4 ani.

Daca apare carenta de zinc, se vor efectua stropiri cu solutie de sulfat de zinc 0,2-0,5 %, incepand cu faza de 5-6 frunze la intervale de 7-10 zile.

Pe langa fertilizarea chimica   porumbul are nevoie si de fertilizare organica.

Porumbul avand o perioada lunga de vegetatie, valorifica bine gunoiul de grajd. Efectul gunoiului este foarte favorabil pe solurile brune-luvice si pe cele nisipoase.

Se recomanda 20-30 t/ha.