Cultura graului de toamna

CULTURA GRAULUI DE TOAMNA

1. ZONAREA CULTURII SI A SOIURILOR

Graul asigura cele mai bune rezultate pe solurile fertile si permeabile, in conditii de aprovizionare buna cu apa si in absenta temperaturilor extreme. De aceea, se considera in medie ca foarte favorabile pentru grau zonele de campie din vestul tarii, o parte din Campia Dunarii. Campia Transilvaniei si partea de nord-est a Moldovei. Productii eficiente economic pot fi insa obtinute in majoritatea zonelor tarii prin folosirea unor tehnologii adecvate. Trebuie evitata cultivarea graului pe nisipuri, saraturi, soluri scheletice sau puternic erodate, ca si pe terenurile supuse frecvent fenomenului de baltire. Zonarea soiurilor vizeaza realizarea unei cat mai bune concordante intre resursele pedoclimatice ale fiecarei zone si particularitati biologice ale fiecarui soi. Pe baza rezultatelor experimentale s-a alcatuit, orientativ pentru fiecare zona, o structura de soiuri care au o capacitate de productie ridicata, permit reducerea la minimum a riscurilor de calamitate a culturii, asigura o calitate corespunzatoare a recoltei si prezinta o diversitate cat mai mare din punct de vedere al perioadei de vegetatie, a rezistentei la boli si a particularitatilor morfofiziologice.

Pentru principalele zone de cultura a graului se recomanda:

In sudul tarii realizarea unei structuri de soiuri bazata pe Fundulea 4, Flamura 85. si Lovrin 34, la care in cultura irigata se poate adauga soiul Lovrin 41.

In perspectiva, pentru aceasta zona, sortimentul de soiuri va fi completat cu soiurile Rapid si Dropia din care a inceput procesul de producere de samanta.

Soiul Dropia omologat in anul 1993 este un soi intensiv, precoce, rezistent la arsita si cu calitate foarte buna de panificatie.

In zona colinara din sudul tarii, cu terenuri mai putin fertile, soiurile Albota si Trivale, iar pe terenurile mai fertile soiurile Fundulea 4 si Flamura 85.

In zona colinara a Olteniei sortimentul de soiuri va fi completat de soiul Simnic 30.

In vestul tarii structura soiurilor se poate baza pe Fundulea 4, Lovrin 41, Lovrin 34 si Flamura 85, iar in zona colinara si de nord, pe terenurile cu fertilitate mai scazuta, soiul Ariesan.

De perspectiva pentru aceasta zona este soiul Delia omologat in 1993, soi intensiv, semitardiv, cu potential ridicat de productie, precum si soiul Alex, omologat in 1994.

In Transilvania, o structura de soiuri bazata pe soiurile Ariesan, Transilvania 1, Moldova 83, Aniversar (in zona colinara din vestul Transilvaniei) Turda 81, Fundulea 4 si soiul Apullum omologat in anul 1992.

Soiurile Transilvania 1 si Fundulea 4 se vor cultiva pe terenurile cu o fertilitate mai ridicata si cu o stare fitosanitara mai buna;

Soiul Apullum, va inlocui in cultura in zona colinara soiul Turda 81, soi devenit sensibil la noua rasa de rugina galbena raspandita in zona;

- in centrul si sudul Moldovei structura de soiuri care va permite o mai buna valorificare a potentialului acestei zone va fi bazata pe soiurile Fundulea 4, Flamura 85 si pe solurile mai putin fertile, soiurile Ariesan si Moldova 83.

In perspectiva este de mentionat ca in aceasta zona sortimentul de soiuri va fi completat cu soiurile Dropia si Gabriela.

- in nordul Moldovei structura de soiuri va cuprinde Aniversar, Suceava 84, Ariesan, iar pe solurile fertile si bine aprovizionate cu apa, soiul Fundulea 4.

La graul durum, pentru asigurarea materiei prime pentru fabricarea pastelor fainoase, se recomanda soiul Rodur cu talia scurta, rezistent la cadere si cu un potential bun de productie.

Zona favorabila pentru aceasta cultura fiind solurile fertile din sudul tarii.

2. AMPLASAREA CULTURII

Planta premergatoare si rotatia culturilor au o influenta insemnata asupra productiei de grau prin reducerea gradului de infestare cu buruieni, boli si daunatori, acumularea apei si a elementelor nutritive in sol, precum si prin asigurarea timpului necesar pentru pregatirea terenului si realizarea semanatului in perioada optima. Culturile care elibereaza terenul timpurii, aproape fara exceptie, sunt bune premergatoare pentru grau. Dintre acestea, leguminoasele pentru boabe si cele furajere (mazarea, fasolea, borceagul si altele) sunt cele mai valoroase. Prin suprafata ocupata in cultura prezinta importanta ca premergatoare pentru grau, rapita, inul de ulei, inul de fuior, cartofii timpurii si cartofii de vara. Cresterea suprafetei de premergatoare timpurii prin extinderea culturilor de leguminoase si utilizarea tuturor suprafetelor eliberate in vara reprezinta o masura sigura si eficienta de ridicare a productiei la graul de toamna in toate zonele de cultura. Din grupa premergatoarelor timpurii fac parte si suprafetele eliberate de cerealele paioase de toamna sau primavara care asigura conditii favorabile de pregatire a terenului, o rezerva mai mare de apa si de elemente nutritive in sol. Utilizarea acestor culturi ca premergatoare pentru grau este limitata la un an pentru prevenirea extinderii atacului de boli si daunatori si a infestarii cu buruieni greu de combatut. A doua categorie de culturi bune premergatoare pentru grau sunt cele care se recolteaza pana la mijlocul lunii septembrie (soia, floarea-soarelui, hibrizii timpurii de porumb, primele suprafete eliberate de sfecla de zahar si cartofii de toamna). Prin masuri adecvate de fertilizare si pregatirea terenului care sa asigure semanatul si rasarirea plantelor in perioada optima, aceasta categorie de premergatoare poate asigura obtinerea de productii ridicate de grau.

Culturile tarzii de porumb, sfecla de zahar, culturile duble, care nu asigura pregatirea corespunzatoare a terenului si semanatul in perioada optima, sunt contraindicate ca premergatoare pentru grau.

Se va evita amplasarea graului pe sole infestate cu daunatori de sol si agenti fitopatogeni, care se transmit prin resturile vegetale, precum si pe terenurile tratate cu triazine al caror efect rezidual se mentine in sol.

Cultura de grau se va amplasa in asolamente stabile cu durata de 2-6 ani, adaptate structurii de culturi specifice fiecarei zone. Rotatiile cu durata de 3-6 ani, in care in general graul urmeaza dupa leguminoase si alte culturi timpurii, sunt cele mai indicate. Avand in vedere ca suprafete insemnate de grau se cultiva dupa porumb, este necesar ca dupa 3-4 cicluri, rotatia grau-porumb sa fie intrerupta prin introducerea unei leguminoase, in scopul evitarii extinderii bolilor si a imburuienarii.

3. APLICAREA INGRASAMINTELOR SI AMENDAMENTELOR

Aplicarea ingrasamintelor organice, chimice si a amendamentelor calcaroase se face pe baza cartarii agrochimice si in functie de planta premergatoare, fertilizarea aplicata anterior, gradul de aprovizionare cu apa si nivelul productiei (posibil de obtinut in zona respectiva de cultura, in limitele unei eficiente economice optime).

Fertilizarea organica se recomanda la culturile premergatoare, graul valorificand foarte bine efectul permanent al gunoiului de grajd. Sub forma semifermentata, gunoiul de grajd poate fi aplicat si direct culturii graului, in doza de 20t/ha, prin imprastiere uniforma la suprafata solului si incorporarea imediata sub brazda.

Ingrasamintele chimice se aplica pentru completarea necesarului de elemente nutritive ale plantelor, tinand cont de fertilizarea organica aplicata si de ceilalti factori mentionati.

Fertilizarea cu fosfor este foarte importanta, graul valorificand mai bine ingrasamintele cu fosfor comparativ cu porumbul si alte plante de cultura. Dozele de fosfor sunt cuprinse intre 60 si 120 kg P2O5/ha, tinand cont de productia scontata, cantitatea de gunoi de grajd aplicata, tipul de sol si starea acestuia de aprovizionare cu fosfor.

Doza se poate calcula folosind urmatoarea formula (valabila pentru solurile mijlociu asigurate cu fosfor mobil):

Dp = 15 x RS' - PGG'

In care:

Dp = doza de fosfor (kg P2O5/ha);

RS' = recolta scontata (t/ha);

PGG' = contributia in fosfor a gunoiului de grajd (kg P2O5/ha)

Pe solurile cu un continut mai mic de 25 ppm P (sub 5 mg P2O5/100 g sol), doza de fosfor se va majora cu 20-40 kg P2O5/ha.

Ingrasamintele cu fosfor se administreaza prin imprastiere uniforma la suprafata solului si se incorporeaza o data cu aratura.

Cand nu s-au aplicat ingrasaminte fosfatice sub aratura, acestea vor fi administrate la pregatirea patului germinativ, introducandu-se in sol prin discuire.

In acest caz se aplica numai ingrasaminte complexe, care au o solubilitate mai mare in apa comparativ cu cele simple cu fosfor, cu un raport in favoarea fosforului (16 : 48 : 0 : 13 : 26 : 13 sau cel mult de 1 : 1 : 1 : 23 : 23 : 0 : 22 : 22 : 0 : 16 : 16 : 16 etc.).

Fertilizarea cu potasiu se recomanda al grau in primul rand pe solurile cu un continut in potasiu schimbabil mai mic de 150 ppm K, administrandu-se doze de 40 80 kg K.O/ha. Numai in conditii de culturi intensive se aplica ingrasaminte cu potasiu si pe solurile mai bogate in acest element.

Ingrasamintele cu potasiu se administreaza, ca si cele cu fosfor, inainte de aratura sau inainte de pregatirea patului germinativ.

Daca doza de potasiu nu poate fi asigurata din ingrasaminte complexe, atunci se aplica separat sub forma de sare potasica.

Ingrasamintele cu azot se aplica tinand cont de mobilitatea mare a azotului in sol si pericolul caderii graului in cazul folosirii unor cantitati mai mari de azot, in special in primele faze de vegetatie.

Pana in faza de impaiere, graul necesita cantitati relativ mici de azot, circa 40 - 60 kg N/ha azot ce poate sa si-l asigure din sol, pe solurile fertile, dupa premergatoare bine fertilizate sau dupa leguminoase.

Excesul de azot inainte de infratire duce la formarea unei mase vegetale bogate si o inradacinare slaba, care vor favoriza caderea plantelor si, implicit, va fi diminuata eficacitatea ingrasamintelor.

Doza de azot poate fi calculata dupa urmatoarea formula:

DN = 30 . RS NS NGG ± Npr

in care DN = doza de azot (kg N/ha);

RS = recolta scontata (t/ha);

NS = aportului solului in azot, care poate fi apreciat intre 20

kg N/ha pe solurile sarace si 60 kg N/ha pe solurile fertile;

NGG = aportul gunoiului de grajd in azot (kg N/ha), care se

calculeaza in functie de doza si cultura la care s-a aplicat, luand in calcul, pentru fiecare tona, un raport de 2 kg N cand s-a aplicat direct graului, 1,5 kg N cand s-a aplicat plantei premergatoare si 0,5 kg N cand gunoiul s-a aplicat culturii antepremergatoare;

Npr = corectia in functie de planta premergatoare;

( ) 30 kg N/ha dupa leguminoase boabe;

( ) 10 kg N/ha dupa floarea soarelui.

(+) 20 - 25 kg N/ha dupa premergatoare tarzii nefertilizate.

Doza de azot se corecteaza in primavara, in functie de starea culturii, rezerva de azot mineral in profilul solului marindu-se cu 15 - 20 kg N/ha cand cultura are o densitate mica si o infratire slaba si reducandu-se cu aceeasi cantitate cand se prezinta bine dezvoltata.

Doza de azot se corecteaza si in functie de gradul de aprovizionare cu apa a solului, trebuind redusa in primaverile secetoase si marindu-se cand precipitatiile sunt mai abundente (se iau in calcul cate 5 kg N pentru fiecare 10 mm abateri de la media zonei).

De asemenea, doza de azot va fi mai mica in cazul cand nu s-a asigurat fertilizarea corespunzatoare cu fosfor, neputand sa-l depaseasca de doua ori pe solurile sarace si de patru ori pe cele mai fertile. Pe solurile slabe sau mediu aprovizionate cu fosfor, unde nu s-au aplicat in anul curent ingrasaminte cu fosfor, doza de azot nu va depasi 60 - 80 kg N/ha, deoarece azotul va fi slab valorificat.

Ingrasamintele cu azot vor fi aplicate, in principal, in doua faze:

- 40 - 80 kg N/ha in timpul iernii sau primavara devreme, in functie de starea culturii;

- restul dozei, primavara, in perioada aparitiei primului nod al tulpinii.

Pe solurile sarace, dupa plante care se recolteaza tarziu, se vor aplica 30 - 40 kg N/ha la semanat.

Ingrasamintele cu azot mai pot fi aplicate impreuna cu erbicidele sau cu tratamentele de combatere a bolilor si daunatorilor, in calitatii de 8 - 10 kg uree/ha.

Ingrasamintele lichide cu azot de tipul A 300 se pot administra inainte sau dupa semanat, in concentratie de 100% produs comercial, substituind ingrasamintele solide. O data cu erbicidarea se pot administra pana la 15 kg N/ha in concentratie maxima de 10% produs comercial.

Pe solurile acide, cu pH-ul sub 5,8 in apa si gradul de saturatie in baze (dupa Kappen) sub 75%, se vor aplica amendamente calcaroase in doza de 4 CaCO /ham care vor fi incorporate sub aratura, fie direct pentru grau, fie la planta premergatoare.

Pentru asigurarea uniformitatii aplicarii mecanizate prin imprastiere, ingrasamintele si amendamentele vor fi maruntite si administrate imediat.

Se va acorda atentie deosebita jalonarii corespunzatoare si latimii de lucru a masinilor de imprastiat.

4. LUCRARILE SOLULUI

Prin lucrarea solului se creeaza conditii favorabile regimului apei si elementelor nutritive din sol, se distrug buruienile si se realizeaza stratul de sol maruntit si nivelat necesar pentru semanat.

Prima lucrare, recomandata in majoritatea situatiilor, este dezmiristirea, care trebuie efectuata imediat eliberarea terenului de planta premergatoare, printr-o trecere cu grapa cu discuri. In acest fel se maruntesc resturile vegetale, se impiedica pierderea apei din sol si se creeaza conditii de germinare pentru o parte din semintele de buruieni. In continuare lucrarile solului pentru cultura graului se diferentiaza in functie de planta premergatoare astfel:

a) Dupa recoltarea premergatoarelor timpurii, solul se ara imediat la 18 - 20 cm in agregat cu grapa stelata sau, daca se poate realiza o dezmiristire buna, cu grapa cu discuri, dupa care se poate efectua aratura (dupa 10 - 15 zile), cand mijloacele mecanice devin disponibile. Pana la pregatirea patului germinativ, solul se lucreaza superficial, de regula dupa ploi, in scopul maruntirii bulgarilor, nivelarii terenului si distrugerii buruienilor.

Pregatirea patului germinativ se efectueaza in ziua sau preziua semanatului prin lucrari superficiale cu combinatorul sau grapa cu discuri, astfel ca sa se realizeze o suprafata nivelata si curata de buruieni, cu un strat de sol bine maruntit pe adancimea de semanat.

b) Dupa premergatoare care elibereaza terenul tarziu (porumb, floarea - soarelui, soia, sfecla, cartofi) lucrarile solului se diferentiaza in functie de continutul in umiditate, prezenta resturilor vegetale, compactarea solului si timpul disponibil pana la semanat astfel:

- discuirea terenului si efectuarea imediata a araturii la 15 - 20 cm adancime cu plugul in agregat cu grapa stelata, in cazul in care aceasta se realizeaza in bune conditii datorita umiditatii suficiente a solului. Pregatirea patului germinativ se face prin lucrarea cu grapa cu discuri, lama nivelatoare si grapa cu colti, iar ultima lucrare se efectueaza cu combinatorul;

- lucrarea cu grapa cu discuri grea, prin doua treceri in cruce, dupa care solul se lucreaza in continuare cu grapa cu discuri usoara, pana la realizarea cerintelor privind maruntirea solului si a resturilor vegetale, pentru realizarea patului germinativ.

Inlocuirea araturii prin lucrarea cu grapa cu discuri se recomanda in cazul toamnelor secetoase, cand sunt cantitati reduse de resturi vegetale pe teren si pe solurile cu compactare redusa. In toamnele secetoase, precum si pe terenurile in panta, in cazul cand este necesara afanarea solului pe adancimea de pana la 20 - 22 cm, o lucrare corespunzatoare a solului poate fi realizata cu unelte care nu rastoarna brazda (cizel sau paraplow), care vor fi disponibile in anii urmatori. Pregatirea patului germinativ se face cu grapa cu discuri + grapa cu colti, iar ultima lucrare, de regula, cu combinatorul.

Pe terenurile irigate, in toamnele excesiv de secetoase, inainte de lucrarea de baza a solului dupa premergatoarele timpurii (soia, floarea - soarelui), se recomanda aplicarea unei udari (400 - 600 m3/ha) inainte de efectuarea araturii sau a lucrarii cu cizelul sau paraplowul. Terenul arat se lucreaza imediat cu grapa cu discuri si combinatorul pentru conservarea umiditatii in sol.

In toate cazurile, la pregatirea patului germinativ se vor urmari mobilizarea si maruntirea bulgarilor sub 3 cm diametru, nivelarea si afanarea solului pe adancimea de 5 - 6 cm, precum si o usoara asezare a solului in adancime.

In cazurile deosebite in care un sol uscat trebuie arat (multe resturi vegetale, imburuienare excesiva, denivelare), maruntirea solului pentru distrugerea bulgarilor rezultati se obtine prin lucrari alternative cu tavalugul si grapa cu discuri. Afanarea si maruntirea solului se vor realiza prin minimum posibil de lucrari alternative cu tavalugul si grapa cu discuri sau prin lucrarea cu grapa rotativa (GRC), evitandu-se pulverizarea solului si trecerile repetate nejustificate care contribuie la tasarea acestuia.

Pentru evitarea compactarii in adancime se va urmari alternarea adancimii de lucru a solului, atat in cazul araturii cat si in cazul discuirilor repetate. De asemenea, pe terenurile plane sau cu panta redusa, se recomanda schimbarea directiei de lucrare a solului pentru a se evita denivelarea terenului.

5. SAMANTA SI SEMANATUL

Samanta. La semanat se foloseste numai samanta certificata din soiurile zonate, cu limita minima de 99,5% puritate biologica, 99% puritate fizica si 90% capacitate de germinatie. Tratamentul semintei se va face potrivit recomandarilor de la capitolul 6.

Epoca de semanat. Se recomanda ca semanatul graului sa fie efectuat in 10 - 15 zile, astfel ca de la data semanatului pana la venirea inghetului, suma gradelor termice sa fie de 500 - 550°C, necesara pentru realizarea infratirii plantelor si pregatirea pentru iernare. Conform acestei cerinte, perioada optima de semanat se situeaza in majoritatea anilor intre 1 - 10 octombrie in sudul tarii si in vest si 25 septembrie - 5 octombrie in zonele colinare si nordice. In functie de evolutia conditiilor climatice din preajma perioadei de semanat, se poate incepe mai devreme sau amana cu 5 - 7 zile. In functie de particularitatile soiurilor cultivate, semanatul va incepe cu soiurile cu infratire ridicata (F29, F133) si se va incheia cu cele cu infratire redusa (FL 85, F 4). Nerespectarea intervalului optim de semanat are repercusiuni negative asupra productiei prin afectarea starii fitosanitare a culturii si prin reducerea numarului de spice la recoltare.

Densitatea culturii. La semanat se asigura o densitate a boabelor germinabile de 450 - 550/m2. Limita minima se alege cand la semanat umiditatea solului este buna, patul germinativ este bine maruntit, se seamana la inceputul epocii optime, se folosesc seminte cu vigoare ridicata si soiul are capacitatea ridicata de infratire. Nerealizarea conditiilor mentionate necesita cresterea progresiva a densitatii boabelor pana la limita maxima. Depasirea limitelor optime de densitate duce la scaderi insemnate de recolta prin sensibilizarea plantelor la atacul unor patogeni si la cadere.

Distanta intre randuri. In conditiile pedoclimatice din tara noastra, corelate cu cerintele actualelor soiuri cultivate si cu metodele de prelucrare a solului, distanta intre randuri va fi de 12,5 cm, asigurata cu actuala sistema de masini. Este important ca distribuirea semintelor pe rand sa fie uniforma.

Adancimea de semanat. Incorporarea semintelor in sol se face la adancimea de 3 - 6 cm, prin reglarea corespunzatoare a masinilor de semanat. Limita minima se alege cand in sol exista umiditate suficienta, textura este mijlocie spre grea, iar samanta are valoarea MMB scazuta. Nerealizarea conditiilor mentionate necesita majorarea adancimii in limita admisa pentru asigurarea conditiilor optime de germinare si rasarire. La soiurile cu talie scurta, care au si coleoptil scurt (Flamura 85, Lovrin 34, Fundulea 4, Lovrin 41, Fundulea 133 etc.), adancimea de semanat nu trebuie sa depaseasca 4 cm.

6. LUCRARILE DE INTRETINERE A CULTURII

Combaterea buruienilor. Infestarea cu buruieni a culturilor de grau poate fi considerabil redusa prin incadrarea in asolamentele recomandate, prin lucrarea corecta a solului si asigurarea unor conditii bune de realizare a densitatii si de crestere a plantelor de grau, astfel incat acestea sa inabuse buruienile.

Cu toate acestea, sunt frecvente situatiile in care imburuienarea depaseste pragul economic de daunare, fiind necesara combaterea chimica sau, pe unele suprafete, executarea plivitului.

Decizia privind aplicarea erbicidelor la grau este complexa si trebuie luata de producator cu ajutorul specialistilor, in functie de gradul de imburuienare existent si previzibil, speciile predominante si starea de vegetatie a culturii, in fiecare sola in parte.

Erbicidele selective pentru cultura graului se vor folosi in mod diferentiat, "busola de orientare" fiind compozitia floristica a speciilor dominante, in care scop recomandam urmatoarele:

a) La culturile de grau in care dominante sunt speciile sensibile la 2,4 D (Sinapis, Raphanus etc.) se vor aplica:

SDMA (Sare de dimetil amina) 1,5-2,5 l/ha

sau

STMA (Sare de trimetil amina) 1,5-2,5 l/ha

Erbicidele respective se aplica primavara, cand plantele de grau sunt in faza de infratire si pana formeaza primul internod. Buruienile trebuie sa fie in faza de rozeta, iar temperatura aerului in zilele tratamentelor sa ajunga la cel putin 15°C.

b) La culturile de grau infestate cu specii rezistente la 2,4 D (Matricaria sp., Galium aparine, Bifora radians, Papaver rhoeas, Stellaria media, Veronica sp., Galeopsis tetrahit, Sonchus etc.) se va trata cu unul din urmatoarele erbicide:

Icedin super .   1,0 l/ha;

Icedin forte ..  2,0 l/ha;

Samsac ..  1,0 l/ha;

Brominal plus . 1,5 l/ha;

Weedmastek .. 0,9 l/ha;

Glean   15,0 g/ha;

Satis 18 WP .  200,0 g/ha;

Logran 75 WG + SDMA .  10,0 g + 1,5 l/ha;

Granstar 20,0 - 25,0 g/ha;

Grodil . 20,0 - 40,0 g/ha;

Optica . 2,0 l/ha;

Oltisan extra .. 1,0 l/ha;

Erbicidele sus­­­-mentionate se aplica primavara, cand plantele de grau incep sa infrateasca si pana in momentul cand formeaza primul internod. Dupa aceasta faza este contraindicata folosirea acestor erbicide, fiindca se inregistreaza pierderi de productie. In momentul tratamentului, buruienile dicotiledonate trebuie sa fie in faza tanara (cotiledoane si pana la rozeta).

Spre deosebire de SDMA si STMA, erbicidele sus-mentionate se pot aplica si la temperatura aerului mai scazuta (peste 6°C).

c) La culturile de grau infestate puternic cu Galium aparine si Galeopsis tetrahit se recomanda sa se aplice urmatoarele erbicide asociate:

STARANE + SDMA (0,6 - 0,8 + 1,0 - 1,5 l/ha).

Tratamentele se vor face primavara cand plantele de grau sunt infratite si pana ajung in faza de 1 maximum 2 internodii. Erbicidul Starane actioneaza foarte bine asupra plantelor de Galium, chiar daca au 10 - 20 cm inaltime.

d) Culturile de grau infestate cu Apera spica venti se vor trata cu unul din erbicidele:

Igran 50 3-4 kg/ha;

Dicuran 80 2-3 kg/ha;

Dosamix  2-3 kg/ha;

Grasp 250 1-1,5 kg/ha;

Topik 080 EC 0,4-0,6 l/ha;

Assert 250 EC 2 l/ha;

Puma S 0,8-1,0 l/ha;

Illoxan 28 2-2,5 l/ha.

Tratamentele ci Igran, Dicuran, Dosamix se pot face toamna, imediat dupa semanat sau dupa rasarit sau primavara devreme, cand plantele de Apera au 1 - 3 frunzulite. Erbicidele Grasp, Topik, Assert, Illoxan, Puma S se aplica primavara, cand plantele de Apera au 2 - 4 frunzulite.

Pentru combaterea dicotiledonatelor se vor trata cu SDMA, Icedin sau Oltisan extra.

e) Culturile de grau infestate cu odos (Avena fatua) se vor trata cu:

Triallat  5,0-6,0 l/ha;

Puma S 0,8-1,0 l/ha;

Assert 250 EC 2,0 l/ha;

Topik 080 0,4-0,6 l/ha;

Grasp 250 1-1,5 l/ha.

Tratamentul cu Triallat se face inainte de semanat cu incorporare superficiala la 2 - 4 cm adancime cu grapa cu colti reglabili.

Celelalte erbicide se aplica primavara, cand plantele de odos au 2 - 4 frunzulite pana in faza de infratire.

Prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor. In vederea reducerii atacului patogenilor si daunatorilor din culturile de grau se impune aplicarea unui sistem de combatere integrata, in cadrul caruia, alaturi de diferite masuri agrotehnice, importanta prezinta tratamentele chimice efectuate la samanta, cat si in perioada de vegetatie.

Amplasarea culturilor de grau influenteaza puternic nivelul atacului patogenilor transmisibili prin samanta (malura comuna, taciunele, fuzarioza) si al daunatorilor (gandacul ghebos, viermele rosu al paiului, viespea paiului si viermele sarma). In aceasta directie este necesara evitarea amplasarii graului dupa premergatoare paioase care au prezentat un grad ridicat de infectii si infestari cu acesti patogeni si daunatori. Asolamentul, in care graul urmeaza dupa leguminoase, este o modalitate foarte eficace de prevenire a atacului multor boli si daunatori (in special a viermelui rosu al paiului).

In vederea reducerii riscului aparitiei bolilor foliare si a atacurilor determinate de afide si mustele cerealelor, inca din toamna, se recomanda incadrarea semanatului in perioada optima, evitandu-se semanatul timpuriu.

Fertilizarea echilibrata cu NPK, semanarea a 2 - 3 soiuri in fiecare unitate pentru micsorarea posibilitatii aparitiei raselor noi ale unor patogeni, folosirea soiurilor rezistente, respectarea densitatii de 450 - 550 boabe germinabile/m2 si a distantei intre randuri de 12,5 cm reprezinta elemente tehnologice, care contribuie la reducerea atacului patogenilor foliari (Erysiphe, Puccinia, Septoria, Helminthosporium).

Pentru prevenirea atacului de patogeni transmisibili prin samanta (malura, taciune) se recomanda tratarea acesteia cu Benit 4,75 DS (2kg/t samanta), Benit 9,5 WS (1kg/t), Criptodin 2,5 PTS (1,5kg/t), Chinodin (2kg/t), Panoctine 35 LS (2l/t), Prelude SP (2l/t), Ronil WS (1,5kg/t), Sumi 8 plus (2l/t), Tiromet 60 PTS (3kg/t), Vincit P (2kg/t), Vitavax 200 (2kg/t), Vitavax 200 FF (2,5l/t). In cazul amplasarii graului dupa cereale paioase, pentru prevenirea atacului de malura si a unor daunatori, se recomanda tratamentul cu produsul FB 7, in doza de 2,5kg/t samanta sau Tirametox 88 PTS - 3,0 kg/t samanta.

In ceea ce privesc tratamentele in vegetatie, pentru combaterea complexului de boli patarea in ochi a tulpinii, fainarea, ruginile, septorioza frunzelor si spicului, fuzarioza spicelor se recomanda produsele: Alert (1kg/ha), Alto 320 SC (0,2 l/ha), Alto Combi 420 (0,5 l/ha), Archer (1 l/ha), Bayleton (0,5 kg/ha), Bumper (0,5 kg/ha), Bayleton 250 EC (0,5 kg/ha), Granit (1 l/ha), Impact (1 l/ha), Mirage (1 l/ha), Sportak (1 l/ha), Tilt 250 EC (0,5 l/ha), Tilt premum (0,33 kg/ha). Se efectueaza de regula doua tratamente la avertizarile date de centrele pentru protectia plantelor.

La culturile in care se inregistreaza atacul de gandac ghebos de peste 5 larve/m2, se va aplica un tratament cu Lindatox 3 sau PEB + Lindan 5 + 3, in doza de 25 kg/ha.

Pentru combaterea plosnitelor cerealelor, tratamentele se aplica la avertizare, terestru sau aerian, pentru aceasta fiind avizate numeroase produse:

- pe baza de dimetoat: Sinoratox 35 (3,5 l/ha), Sinoratox 40 (3 l/ha), Dimevur 42,5 (3 l/ha);

- pe baza de triclorfon: Onefon 80 (1,2 kg/ha), Onefon 30 VUR (3,5 l/ha), Clorofos 80 (1,2 kg/ha), Polfosclor 30 (3,3 kg/ha), Flibol 80 (1,2 kg/ha);

- piretroizi de sinteza: Decis 2,5 (300 ml/ha), Karate 2,5 (300 ml/ha), Fastac 10 (150 ml/ha), Sumi-Alpha (400 ml/ha), Fury (100 ml/ha).

Combaterea viermelui rosu al paiului, in conditiile in care nu s-a putut asigura o amplasare rationala, care sa evite revenirea graului pe solele necunoscute, ca avand o rezerva biologica ridicata (peste 30 de larve/m2) se va face prin tratamente aplicate la avertizare: 1-3 stropiri cu un piretroid sau Sinoratox 35 (3,5 l/ha).

Pentru combaterea gandacului balos al ovazului, al carui prag economic de daunare este de 10 exemplare/m2 la adultii hibernanti si 250 exemplare/m2 in vetre in cazul larvelor, culturile de grau vor fi tratate cu: Sinoratox 35 (3,5 l/ha), Onefon 80 (1,2 kg/ha), Onefon 30 VUR (3,3 l/ha), Carbetox 37,5 (3 l/ha).

Combaterea carabusilor cerealelor se realizeaza la avertizare pe suprafetele unde se depaseste pragul economic de daunare - 5 exemplare/m2 - cu unul dintre produsele recomandate pentru plosnitele cerealelor.

Irigarea. Necesarul de apa al graului de toamna (3500-4500 m2/ha) este in mare parte satisfacuta de precipitatiile din toamna si iarna.

In perioada de toamna, de la rasarire si pana la infratire, consumul mediu zilnic al graului este de 15-20 m3/ha/zi. In primavara, valorile evapotranspiratiei cresc la 40-50 m3/ha/zi in faza de inspicat, inflorit si de formare a boabelor.

Pentru valorificarea eficienta a precipitatiilor, cultura trebuie sa rasara din toamna si sa intre infratita in iarna. De aceea, in toamnele secetoase se va iriga astfel: o udare pentru pregatirea patului germinativ cu norma de 400-600 m3/ha, in cazul in care este timp pentru efectuarea araturii sau pregatirea patului germinativ prin discuire si irigare de rasarire, dupa semanat, cu norma de 300-500 m3/ha.

In primavara, in functie de regimul pluviometric din toamna si iarna, se vor aplica una sau doua udari cu norma de 500-600 m3/ha, nu mai tarziu de formarea bobului, pe baza prognozei elaborata la nivelul sistemului de irigatii.

Se recomanda irigarea graului prin aspersiune cu instalatiile autodeplasabile IAT-300, IATF-300, IAP-450.

Pe suprafetele mici si in sistemul gospodaresc pot fi utilizate instalatiile mutate manual IIAM-400.

In procesul de irigare, se va asigura un timp de revenire de 7-14 zile, corelat si cu evolutia climei si textura solului.

Se va adapta schema de udare care asigura uniformitea maxima si evita caderea plantelor.

Datorita normelor foarte mari de irigare si a eficientei reduse de valorificare a apei, nu se recomanda irigarea graului prin scurgere la suprafata.

Alte lucrari in perioada de vegetatie. Caderea cerealelor poate produce importante pierderi de recolta si apare, in principal, in anii in care evolutia factorilor climatici favorizeaza cresterea excesiva a masei vegetative, infratirea abundenta si reducerea tesuturilor de rezistenta a tulpinii.

Fenomenul este favorizat de densitatea mare de semanat, semanatul timpuriu si fertilizarea cu azot in exces sau fara respectarea echilibrului cu aprovizionarea solului cu fosfor si potasiu.

In conditiile in care starea culturii in primavara indica un risc ridicat de cadere, se recomanda prevenirea acestui fenomen prin aplicarea tratamentului cu clorura de clorcholina, produs cunoscut sub diferite sinonime: Stabilan (Austria), WR-62 si Cycocel (Germania), CCC (Franta, Belgia), Chlormequat (Anglia), H-140 (Polonia).

Indiferent de provenienta produsului, acesta se administreaza sub forma de stropiri foliare, doza optima pentru un tratament fiind de 1,6-2,3 l CCC s.a./ha in 800-1000 l apa, in cazul pulverizarii cu mijloace terestre si in 300-400 l apa la pulverizarea din avioane. Marirea dozelor peste aceste plafoane nu determina efecte toxice, insa nu sunt justificate economic.

Tratamentele cu CCC trebuie sa se faca in perioada de crestere intensa a paiului, cand inaltimea totala a plantelor este de 20-25 cm, momentul de stropire fiind diferentiat in functie de precocitatea sau tardivitatea soiurilor.

Este necesar ca tratamentul sa se efectueze seara sau dimineata, cand vremea este linistita, fara vant, iar soarele nu straluceste puternic. Aplicarea corecta a acestor tratamente, in conditiile utilizarii unor doze superioare de azot, determina scurtarea inaltimii plantelor, contribuind la combaterea fenomenului de cadere si cresterea productiei cu 10-15%, prin marirea numarului de boabe in spic si cresterea MMB.

Pentru efectuarea tratamentelor se recomanda respectarea normelor generale de securitate in cazul utilizarii pesticidelor, in general.

7. RECOLTAREA

Alegerea fazei optime de recoltare trebuie sa asigure pe de o parte reducerea la minimum a pierderilor care pot surveni prin treierat incomplet (daca recoltarea este prea timpurie), iar pe de alta parte, conditii optime pentru pastrarea productiei.

Ambele cerinte sunt satisfacute la coacerea deplina, cand boabele ating umiditatea de 14-15%.

Recoltarea poate incepe mai devreme, cand umiditatea boabelor a atins 18%, dar in acest caz trebuie luate masuri de uscare prin lopatare, aerare activa, solarizare, etc., avand in vedere ca depozitarea boabelor la umiditate mai mare de 15%, chiar o perioada scurta, poate avea efecte negative asupra calitatii de panificatie si a germinatiei.

Recoltarea trebuie sa se efectueze intr-un timp cat mai scurt avand in vedere riscul pierderilor prin scuturare, cand umiditatea boabelor scade sub 12%.

Reglarea combinelor trebuie facuta de mai multe ori in cursul zilei, astfel incat sa se reduca la minimum pierderile de recolta si sa se asigure o proportie de spargere a boabelor sub 2% si o puritate cat mai ridicata.

8. PARTICULARITATILE PRODUCERII DE SAMANTA

Tehnologia producerii de samanta la grau este, in mare masura, cea care se aplica pentru cultura de consum, cu urmatoarele particularitati:

Alegerea terenului. Pentru loturile semincere, destinate producerii de samanta din toate categoriile biologice, se aleg sole plane sau cu pante usoare, neerodate, cu fertilitate ridicata, curate de buruieni, fara exces de umiditate, ferite de inundatii si pe cat posibil in conditii de irigare.

Izolarea. Pentru evitarea oricaror impurificari biologice, ca urmare a incrucisarilor libere intre diferite soiuri de grau, dar si mai ales pentru evitarea amestecurilor mecanice, este obligatorie asigurarea unor spatii de izolare astfel:

- pentru graul comun, loturile semincere se izoleaza la minimum 4 m intre categoriile biologice ale aceluiasi soi sau intre diferite soiuri de grau comun, cat si intre acestea si alte specii de cereale paioase, cu exceptia graului durum, fata de care distanta de izolare trebuie sa fie de minimum 150 m;

- pentru graul durum, loturile semincere se izoleaza la minimum 4 m intre categoriile biologice ale aceluiasi soi, de minimum 100 m fata de soiurile de grau durum ca si fata de graul comun si 4 m fata de alte culturi de cereale paioase.

Rotatia. In scopul prevenirii impurificarilor determinate de cresterea samulastrei, a raspandirii bolilor si daunatorilor specifice culturilor de cereale paioase, va trebui ca soiurile semincere de grau sa se incadreze intr-o rotatie a culturilor, in care graul pentru samanta sa nu revina dupa el insusi sau dupa alte cereale paioase la un interval mai scurt de 2 ani.

In rotatie, plantele premergatoare indicate sunt: leguminoasele pentru boabe, leguminoasele perene destelenite si lucrate timpuriu, inul, rapita, cartofii de vara.

Lucrarile solului, fertilizarea, pregatirea semintei, epoca optima de semanat, distanta intre randuri, norma de samanta si adancimea de semanat sunt cele recomandate pentru cultura graului de consum.

Modul de semanat. Pentru evitarea distrugerii plantelor prin trecerile repetate cu mijloace mecanice terestre in cursul perioadei de vegetatie, in vederea efectuarii diferitelor lucrari prevazute in tehnologia de producere a semintelor (fertilizari faziale, erbicidare, tratamente pentru combaterea bolilor si daunatorilor, purificari biologice), lucrari care totalizeaza 6-8 treceri prin lan, se recomanda ca loturile semincere pentru producerea de samanta superelita si elita sa fie semanate in benzi late de cca 2 m, cu intervale de cca 30-35 cm, care se realizeaza prin suspendarea a doua tuburi de la semanatoare.

Pentru aceleasi considerente, loturile semincere de producerea semintelor din inmultirea I vor fi semanate astfel ca sa se realizeze culoare pe urma pneurilor tractoarelor, in functie de latimea de lucru a agregatelor folosite, pentru efectuarea tratamentelor (1 x 12 m, 1 x 16 m). In acest scop, la distantele respective (12-16 m), se suspenda 2 tuburi pentru realizarea culoarelor de 30-35 cm. Acest mod de semanat are avantajul ca nu se distrug prin calcare un numar considerabil de plante, mai ales cand unele tratamente se fac in perioada de inspicare si dupa aceasta perioada, se evita gresurile care au loc in mod frecvent in executarea acestor lucrari, se fac economii de forta de munca prin suprimarea lucrarilor de jalonare si se faciliteaza irigarea, intrucat aripile de udare se asaza pe aceste carari, evitandu-se distrugerea plantelor.

Combaterea buruienilor, bolilor si a daunatorilor se face tinand seama de recomandarile date pentru cultura de consum, cu precizarea ca pentru loturile semincere, aceste lucrari vor fi aplicate cu prioritate, respectand momentele, substantele si dozele optime.

Purificarea biologica. Acestei lucrari trebuie sa i se dea o atentie deosebita, deoarece, prin efectuarea corecta, se asigura puritatea biologica corespunzatoare a semintelor, care trebuie sa fie de minim 99,9% pentru loturile de superelita, 99,8% pentru cele de elita si 99,5% pentru inmultirea I.

Purificarea biologica consta in eliminarea din lotul semincer, cultivat cu un anume soi de grau, a plantelor din alte soiuri, precum si a celor din alte specii de cereale paioase. De regula, lucrarile de purificare biologica se fac in doua faze: prima imediat dupa inspicare, iar cea de-a doua la intrarea lanului in faza de coacere in parga. Cu ocazia purificarilor biologice, plantele straine soiului se smulg in intregime, lasandu-se pe sol la prima trecere, cand semintele nu sunt inca formate, adunandu-se si scotandu-se din lan la cea de-a doua lucrare de purificare; in aceasta faza, semintele, ajungand la maturitatea fiziologica, au capacitatea de a germina si de a impurifica soiul de baza.

Irigarea se face conform recomandarilor din tehnologia culturii de consum, cu precizarea ca, in scopul obtinerii unor seminte cu insusiri calitative si productive superioare, loturile semincere cu grau vor trebui irigate cu prioritate in momentele si cu normele de apa optime.

Recoltarea. Modul de recoltare a loturilor semincere de grau prezinta o importanta deosebita pentru evitarea pierderilor si asigurarea calitatii semintelor. Momentul optim de recoltare este in faza de maturitate deplina, cand semintele ajung la umiditatea de pastrare, respectiv 14-15%.

Pentru recoltare, se folosesc cele mai bune combine, reglate corespunzator atat pentru evitarea pierderilor, cat si a vatamarii semintelor.

In acest scop se iau urmatoarele masuri:

- curatirea perfecta a combinelor de alte seminte, ori de cate ori se trece de la recoltarea unui sol al aceleiasi specii la alt soi, de la o specie de paioase la alta sau chiar de la o categorie biologica a aceluiasi soi la alta;

- reglarea combinelor (in timpul zilei) ori de cate ori este nevoie, atat pentru a preveni pierderile de seminte si traumatizarea acestora, cat si pentru o curatire mai buna a masei de samanta de corpuri straine;

- asigurarea mijloacelor de transport etanse si curate de alte seminte.

Uscarea, conditionarea si pastrarea semintelor. Calitatea semintelor de grau, sub aspectul puritatii fizice a germinatiei si a vigorii, este determinata in mare masura de modul in care se efectueaza uscarea, conditionarea si pastrarea acestora.

Samanta de grau recoltata cu umiditatea mai mare de 14% trebuie uscata imediat, intrucat orice intarziere contribuie la reducerea germinatiei si vigorii semintelor. Uscarea se poate face in instalatii speciale, prin folosirea aerului cald sau aeratiei naturale prin lopatare.

La uscarea in instalatii industriale se vor lua masuri de curatire perfecta a acestora de alte seminte, precum si de respectarea regimului termic de uscare, deoarece folosirea unor temperaturi de peste 42°C afecteaza viabilitatea embrionului semintelor, iar sub acest nivel ritmul de uscare se reduce.

In cazul uscarii prin lopatare, semintele se depoziteaza in vrac, in soproane deschise sau in magazii uscate, curate si dezinfectate, in straturi de 50-60 cm. Imediat dupa recoltare, se incepe lopatatul, lucrare care se continua permanent pana cand umiditatea semintelor ajunge la nivelul de 14%.

Conditionarea semintelor se face in instalatii speciale sau cu selectoarele din dotarea unitatilor producatoare de seminte, concomitent cu inceperea recoltatului.

Pentru a obtine seminte de calitate, cu indici biologici si ai valorii culturale prevazuti in STAS, se va avea in vedere ca instalatiile si selectoarele sa fie bine curatite de alte seminte, sa fie etanse, sa nu produca vatamarea semintelor si sa fie echipate cu site si cilindri corespunzator pentru semintele de grau.

Dupa conditionare, semintele se ambaleaza in saci si se eticheteaza cu etichete duble, astfel ca o parte a etichetei sa fie in afara sacului, iar ala in interior. Pe etichete se inscriu: unitatea producatoare si cea prelucratoare, specia, soiul si categoria biologica, anul productiei, cantitatea neta de samanta, numarul lotului si specificarea daca samanta este tratata sau nu. Sacii se stivuiesc in loturi de 20 tone.

Conditiile de pastrare a semintelor trebuie sa fie corespunzatoare pentru asigurarea puritatii biologice si valorii culturale; de aceea spatiile de depozitare trebuie sa fie curate, uscate, dezinfectate si deratizate. In cazul ca pe parcursul pastrarii apar insecte sau animale de magazie vor fi luate imediat masuri pentru combaterea acestora.