Inul pentru ulei si mixt

Inul pentru ulei si mixt

Linum ussitatissimum L.

Importanta si raspandire

Inul pentru ulei face parte din culturile producatoare de ulei industrial: se cultiva pentru semintele bogate in ulei: 37-46 % cu un indice de iod de 168-192 care incadreaza uleiul de in in grupa uleiurilor sicative;

Uleiul de in este utilizat ca materie prima pentru industria:

- vopselelor;

- lacurilor de buna calitate, rezistente la apa si agenti corozivi;

- linoleumurilor si a musamalelor;

- cernelurilor tipografice de calitate superioara;

- pielariei si la fabricarea sapunurilor;

- astfalturilor de calitate si rezistenta mare.

Turtele ramase de la extragerea uleiului contin:

- 34 - 37 % proteine bruta, 30 % glucide, 8 % grasimi, 6,5 % saruri minerale.

Nu se utilizeaza in cantitati mari in hrana animalelor datorita continutului de ACID CIANHIDRIC - 0,45 g/kg turte;

Eliminarea acidului cianhidric se face prin tratarea turtelor cu apa calda timp de 24 de ore. Prin acest procedeu, acidul cianhidric se volatilizeaza, iar turtele pot fi utilizate in hrana animalelor.

Turtele contin 4-10 % mucilagii: acid golacturonic, ramnoza, galactoza, xiloza, arabinoza, toate cu actiune laxativ-purgativa.

Semintele de in (Semen linii), uruiala (Farina linii) si turtele de in (Placenta linii) se utilizeaza in medicina datorita actiunii emoilente.

Uruiala, umezita cu apa calda prezinta o actiune emoilenta si antiinflamatoare; se utilizeaza pentru tratarea bronsitelor, a durerilor intestinale si stomacale.

Uleiul de in in amestec cu laptele de var formeaza linimentul folosit pentru tratarea unor arsuri grave.

Pleava, contine 7 % proteine, 4 % grasimi, 33 % extractive neazotate. Cand nu contine cuscuta, pleava se utilizeaza in hrana animalelor, iar cand contine cuscuta, pleava se arde. Se poate utiliza ca materie prima pentru obtinerea furfurolului.

Tulpinile, contin celuloza si se utilizeaza pentru obtinerea de:

celuloza

hartie

fibre pentru tesaturi grosiere

Rentabilitatea culturii de in creste prin utilizarea complexa a semintelor, a uleiului tulpinilor si fibrelor de in. Acest lucru poate fi realizat prin cultivarea soiurilor mixte. Inul pentru ulei este o excelenta planta premergatoare pentru un mare numar de culturi agricole.

Inul a fost cunoscut in Egipt, cu cca. 4.000 de ani inainte de era noastra, iar in Orientul Mijlociu din epoca regatului babilonian, iar pe continentul American din perioada precolumbiana.

Pe glob, inul pentru ulei ocupa areale intinse intre paralele 36s latitudine sudica si 55s latitudine nordica. Suprafata cultivata cu in pentru ulei este de cca. 3,5 mil. ha. Suprafete semnificative cultivate cu in pentru ulei se gasesc in: India, Rusia, Argentina, S.U.A., Ucraina, Franta, Polonia si Anglia.

In Africa, inul pentru ulei se cultiva pana la altitudine de 2.500 m, iar in Europa pana la 1.400 m.

In Romania, inul pentru ulei a fost cultivat inainte de 1990, pe o suprafata de 50 mii hectare. In prezent, inul pentru ulei se cultiva pe cca. 2 mii ha cu o productie medie de cca. 700 kg/ha dintr-un potential al soiurilor de peste 1.500 kg/ha seminte (V.Tabara si colab., 1985).

Cu toata criza prin care trece in prezent, inul pentru ulei ramane una din cele mai importante plante tehnice pentru viitor datorita valorii deosebite a uleiului pe care-l contine in seminte.

2 Compozitia chimica

In tegument, semintele contin celule epidermice care in contact cu apa formeaza mucilagii care determina ponderea semintelor una de alta. Pentru aceasta la in nu se fac tratamente pe cale umeda.

Samanta de in pentru ulei are o compozitie chimica complexa:

- apa 7,5 - 9,0 %;

- substante grase 40 - 46 % (Heloiza Filipescu si colab., 1976);

- substante proteice 22 - 25 %;

- hidrati de carbon 19 - 24 %;

- cenusa 3,4 - 4,1 %;

- celuloza 5,5 - 8,9 %.

Uleiul contine acizi grasi saturati, palmitic 8 - 15 % si acizi grasi nesaturati: oleic 15-35 % si linolenic 60 %.

Acidul linolenic da gradul de sicativitate al uleiului de in dependent de: soi, conditiile climatice, conditiile de tehnologie (densitate, fertilizare).

In conditii de silvostepa cu umiditate mai ridicata perioada de acumulare a acizilor grasi nesaturati se prelungeste crescand sicativitatea uleiului.

In zonele de stepa ca si in situatii de seceta, valoarea indicelui de iod scade reducandu-se sicativitatea uleiului.

Semanatul timpuriu mareste sicativitatea ca urmare a prelungirii perioadei de umplere a semintelor. Continutul si sicativitatea uleiului de in sunt influentate de lungimea zilei, densitatea si fertilizare.

Densitatea mare a plantelor reduce sicativitatea uleiului, iar fertilizarea abundenta cu azot, reduce valoarea indicelui de iod.

Cerintele fata de factorii de vegetatie

Exista diferente mari in ceea ce priveste cerintele biologice atat intre inul de ulei si inul de fibre cat si intre inul de ulei si inul mixt.

1 Cerintele fata de temperatura

Temperatura minima de germinare este de 1-3sC, iar cea optima este de 5-6sC.

Dupa rasarire (faza cotiledonala), inul rezista slab la temperaturile scazute, ingheturi chiar de scurta durata pot compromite cultura.

Pana la rasarire, inul rezista la temperaturi de -7sC, iar in faza de bradisor rezista la temperaturi de -4 .. -5sC daca acestea sunt de scurta durata.

Intre faza de bradisor si cea de inflorit, temperatura optima de crestere este de 14-16sC.

Faza de inflorit-maturizare se desfasoara in conditii bune la o temperatura optima de 18-20sC, cu un maxim de 24-26sC la maturitate.

In faza de inflorire, polenizare, fecundare, oscilatiile termice stanjenesc fecundarea, formarea si maturizarea semintelor.

Constanta termica pentru intreaga perioada de vegetatie este de 1600-1800sC la inul pentru ulei si 1500-1700sC la inul mixt.

2 Cerintele fata de umiditate

Are cerinte mai reduse fata de umiditate decat inul pentru fibre, comportandu-se ca o planta mezofila. In conditii optime de umiditate in sol, sistemul radicular poate asigura pentru planta suficienta apa pentru parcurgerea fazelor de vegetatie.

Da rezultate bune cand in timpul vegetatiei cad 150 mm precipitatii, din care 50 % in perioada bradisor-inceputul infloritului, corespunzatoare cu perioada de crestere intensa a tulpinii si a formarii primordiilor florale.

Lipsa apei din perioada de crestere a tulpinii, determina scaderi semnificative de productie ca urmare a reducerii taliei tulpinii si a suprafetei foliare (se reduce numarul de frunze pe planta).

Excesul de umiditate in faza de inflorit, determina caderea plantelor si reduce productia. Surplusul de precipitatii in faza de maturitate, determina imburuienarea culturii, pierderi de productie si de ulei. Inul mixt este mai pretentios fata de umiditate decat inul pentru ulei necesitand in cursul vegetatiei cca. 200 mm precipitatii.

3 Cerintele fata de lumina

Inul pentru ulei are cerinte ridicate fata de lumina, mai ales in partea a doua a vegetatiei.

Sub aspectul fotoperioadei, inul pentru ulei si mixt este o planta de zi lunga (16 ore cu temperatura de 17-23sC).Stadiul de lumina se parcurge in 22-26 zile.

Lumina intensa si temperatura ridicata, determina: reducerea taliei, cresterea gradului de ramificare, si la acumularea unei cantitati mai mari de ulei in seminte.

4 Cerintele fata de sol

Inul pentru ulei si mai ales cel mixt, sunt pretentioase fata de sol. Dau rezultate bune pe soluri cu textura mijlocie, profunde, cu fertilitate ridicata, bine structurate, bine aprovizionate cu apa, cu reactie slab acida spre neutra, plane fara crovuri, usor accesibile in cursul perioadei de vegetatie. Nu se cultiva pe soluri: cu pH sub 6-7; alcaline; cu exces de umiditate; nisipoase; grele (marnoase); erodate; pe cele care fac usor crusta; imburuienate cu graminee perene.

5 Zonele de cultura

Inul pentru ulei se cultiva cu rezultate foarte bune in stepa si silvostepa din: Dobrogea, Campia Romana si Campia din vestul tarii (fig. 1)

Zona foarte favorabila - cuprinde:

- partea centrala a Campiei Dunarii (jud. Calaras, Giurgiu, Teleorman, parte din judetele Olt si Dolj);

- sudul Dobrogei

- partea de vest a Campiei Banatului si Aradului

Zona favorabila I - cuprinde: Campia Romana; cea mai mare parte din Dobrogea; partea centrala a Campiei Banatului si Aradului; sudul si centrul Moldovei, Campia Banatului.

Zona favorabila II - cuprinde: partea nordica a Campiei Dunarii; vestul Campiei Moldovei si dealurile subcarpatice (parte din ele); estul Campiei Tisei (zona colinara din Banat si Bihor).

Pentru inul mixt se gasesc conditii bune de cultura in zona de silvostepa din sudul, vestul tarii, o fasie ingusta de-a lungul litoralului Marii Negre si partea de silvostepa din Moldova (fig. 2).

Fig. 1 - Zonarea ecologica a inului pentru ulei Fig. 2 - Zonarea ecologica a inului mixt

(M.Doucet, 1964  (M.Doucet, 1964)