BOLILE SFECLEI

BOLILE SFECLEI

Viroze

1. Ingalbenirea necrotica a nervurilor sfeclei-

Beet necrotic yellow vein virus

Virusul a fost izolat si studiat in Japonia, apoi a fost gasit in Italia, Franta, Germania, Jugoslavia, Bulgaria si Romania, in asociere cu rizomania sfeclei. A.Codrescu si col.(1981), Al. Macovei si A.Puscasu semnaleaza boala ca fiind deosebit de pagubitoare in zonele de mare cultura a sfeclei pentru zahar.

Simptome.Virusul afecteaza sistemul radicular si ca urmare pe foliaj apare cloroza, ingalbenirea si apoi necrozarea nervurilor. In functie de fenofaza in care se instaleaza atacul si de conditiile climatice, apare ofilirea sau chiar pieirea plantelor. Pe corpul sfeclei se dezvolta exagerat radicelele, luand forma de "barba' simptom asemanator cu cel dat de Heterodera schachtii, dar in acest caz lipsesc chistii caracterisitici nematodului. Radacinile sfeclelor sunt mici (asemanatoare patrunjelului), se brunifica, sau au varful foarte subtiat. In sectiune, se observa ca vasele conducatoare sunt galbene, apoi brune (fig. 59).

Atacul are loc in vetre, ce se recunosc usor datorita decolorarii si ofilirii plantelor in cursul zilei si revenirii lor la normal noaptea.

Transmitere-raspandire. Transmiterea virusului in natura este asigurata de ciuperca de sol Polymyxa betae ce acumuleaza virusul in timpul parazitarii. Sporii de rezistenta ca si sporii ciupercii, contin virusul pe care il transporta. Particulele de pamant infestate cu spori pot fi duse de vant la distante mari, asa incat aria de raspa ndire a virusului creste foarte repede, iar in cazul rotatiilor scurte sau a asolamentelor defectuos alcatuite pagubele pot fi mari.Virusul infecteaza si spanacul, fapt de care trebuie sa se tina cont la succesiunea culturii in asolament.

Prevenire si combatere. Terenurile contaminate trebuiesc identificate si din acele zone se va interzice transportul sfeclei. Plantele bolnave vor fi arse, atelajele si unel/tele folosite vor fi dezinfectate cu bromura de metil prin fumigatie 30-40 gm³, iar terenul se va dezinfecta folosind Dazomet 750 kg/ha.

Tarlalele infestate vor fi cultivate cu plante prasitoare la care lucrarile de ingrijire duc la distrugerea buruienilor si a ciupercii Polymyxa betae, transmitatoarea virusului. Principala masura de prevenire este insa utilizarea de soiuri tolerante ca:Buda, Pesota, Rosita.

. Mozaicul sfeclei - Beet mosaic virus

Viroza cunoscuta sub numele de mozaicul sfeclei a fost descrisa in 1915 si in prezent este raspandita in toate zonele cultivatoare de sfecla, producand pagube mai mari in cultura de seminceri unde pana in toamna 80 % din plante pot fi bolnave (V. Ciochia si col., 1980) iar in cultura obisnuita pentru radacini reduce esential productia si procentul de zahar al acesteia cu 7-18 % (I. Pop si col., 1968).

Simptome. Frunzele tinere mozaicate privite prin transparenta prezinta pete mici, verzi deschis sau alburii, de forme variate, puncte, inele, pete neregulate, linii sau retele de linii (fig. 60). In perioadele calde ale verii, simptomele dispar si reapar sub forma necrotica spre sfarsitul perioadei de vegetatie.

Agentul patogen - Beet mosaic virus - se prezinta sub forma de particule filamentoase, flexuoase de 730 x 13 nm, putand fi inactivate la 55-60^oC.

Epidemiologie. Virusul se transmite in natura cu ajutorul a peste 28 specii de afide, cele mai frecvente fiind Myzus persicae si Aphis fabae.Acestea dupa ce se hranesc 6-10 sec., achizitioneaza virusul din celula virotica si apoi timp de 1-4 ore, pot sa transmita agentul patogen ce este de tip nepersistent. Butasii de sfecla virotici asigura prezenta bolii in culturile semincere si de la acestea virusul trece la culturile de sfecla pentru industrializare sau la spanac, mac, trifoi, sulfina sau la plante din genurile Amaranthus, Campanula, Chenopodium, Delphinium si Stellaria. Procentul plantelor infectate creste odata cu zborul ridicat al insectelor vector pe parcursul perioadelor secetoase ale anului.

Prevenire si combatere Intrucat virusul in primavara este transmis de afide de la plantele insilozate, se recomanda desfacerea silozului, utilizarea materialului semincer si arderea resturilor inainte ca vectorii sa inceapa zborul.

Parcelele semincere se vor amplasa cu izolare spatiala fata de cultura de spanac ce poate avea plante virotice inca din toamna.

Un rol deosebit il au stropirile cu insecticide in special in cultura pentru butasi si cea semincera.

3. Ingalbenirea sfeclei - Beet yellows virus

Boala a fost descrisa in Belgia (Roland, 1936), Anglia (Watson, 1942) si in Romania de Alice Savulescu si col. (1964). In zonele de mare cultura industriala si semincera de sfecla, viroza poate da pagube de 29-38,5 % la productia de radacini, 42 % la productia de zahar si 18-70 % la cea semincera.

Simptome. Plantele tinere infectate prezinta frunze cu nervurile transparente, apoi pe frunze apar zone clorotice intre nervuri. Frunzele incep sa se ingalbeneasca de la varf spre baza si de la margini spre nervura principala. }esuturile frunzelor sunt ingrosate cu suprafata lucioasa iar in final apar puncte necrotice (fig.61). La semincerii infectati se observa frunze mici ingalbenite ingrosate si casante. Simptomele pot fi confundate cu cele produse de carenta in magneziu - la care ingalbenirea este limitata la spatiul dintre nervurile in lungul carora raman zone late verzi.

Agentul patogen - Beet yellows virus - se prezinta sub forma de bastonase flexuoase, de 1250 x 12 nm, ce contin o molecula de ARN si o singura proteina structurala. Virusul poate fi inactivat de temperaturi cuprinse intre 50-55^oC si persista _'in vitro' 12 ore.

Cercul de plante gazda a virusului este destul de larg: Spinacia oleracea, specii ale genului Amaranthus, Atriplex, Capsella, Chenopodium, Papaver, Plantago, Polygonum, Senecio, Stellaria, Tetragenia si Thlaspi.

Epidemiologia. Transmiterea virusului este asigurata de Cuscuta gronovii si de mai multe specii de afide din genurile Myzus si Aphis. De la un an la altul virusul persista in semincerii de sfecla, in spanacul semanat toamna precum si in buruienile multianuale.

Prevenire si combatere. Izolarea spatiala a culturilor semincere fata de cultura de spanac este obligatorie iar intretinerea culturilor de sfecla semincera, sfecla rosie sau de zahar este un factor esential in micsorarea procentului de plante virozate.

Combaterea chimica a vectorilor este de asemenea un factor limitativ al raspandirii agentului patogen.

In tarile mari cultivatoare de sfecla din vestul Europei mai sunt semnalate si alte viroze ale sfeclei:

- incretirea sfeclei - R benkreusel virus; ingalbenirea reticulara a sfeclei - Beet yellow net virus; virusul _'criptic' al sfeclei - Beet cryptic virus; patarea frunzelor de sfecla - Beet virus spot virus; pseudoingalbenirea sfeclei - Beet pseudo-yellows virus; virusul rattle al tutunului (patarea galbena) -Tobacco rattle virus.

Bacterioze

. Cancerul sfeclei - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens.

5.Vestejirea bacteriana - Clavibacter michiganensis subsp. sepedonicus - agent de carantina O.E.P.P. (a se vedea descrierea bolii la cartof).

Arsura bacteriana a sfeclei de zahar - Pseudomonas syringae pv. aptata.

Boala a fost observata in 1908 de Townsend in SUA, studiata apoi de Brown si Jamieson in 1913 si din 1978 depistata si descrisa de V. Severin in Romania.

Simptome. Pe plantele tinere, pe cotiledoane, imediat dupa rasarire, se observa pete neregulate circulare, brune, inconjurate de un halo intunecat. Pe frunzele mari apar pete de 1-6 mm in diametru, de culoare bruna-negricioasa, in dreptul carora pe timp ploios, apar picaturi de goma bacteriana. Uneori frunzele se rasucesc si se necrozeaza pe margini. Daca dupa instalarea bolii intervine o perioada secetoasa, tesuturile afectate se pot desprinde, frunza ramanand perforata. Atacul bacteriei pe petioluri se manifesta sub forma de leziuni alungite brune sau brune-negricioase.

Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. aptata (Brown et Jamieson) Young, Dye et Wilkie - este o bacterie ce face parte din fam. Pseudomonodaceae.

Bacteria are forma de bastonas si este foarte sensibila la uscaciune si la lumina solara.

Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin semintele provenite de la plantele bolnave si poate persista in sol pe resturile vegetative infectate.

Inoculul infectios aparut sub forma de gome pe petele foliare poate fi raspandit de picaturile apei de irigatie sau de ploi si de insecte.

Prevenire si combatere Se va folosi numai samanta din loturile semincere avizate sau daca nu se cunoaste provenienta, samanta se va trata prin metoda slurry cu substante cu efect bactericid. Culturile semincere vor fi izolate spatial (1000 m) fata de solele cu salata sau floarea soarelui, plante pe care in ultimii ani a fost sesizat atacul acestei bacterii in Anglia si respectiv in Ungaria.

Soiurile si hibrizii RPM-617, Stupini 24, R-Poli 64 s-au dovedit a fi rezistente in timp ce RPM-550 este foarte sensibil la bacterioza.

In afara de aceste bacterioze mai sunt semnalate: raia radacinilor - Streptomyces sp.; putregaiul umed - Erwinia carotovora.

Micoze

Putrezirea germenilor si tinerelor plantule - Pythium sp.,Phoma betae, Aphanomyces sp., Fusarium sp., Rhizoctonia solani.

In anii cu primaveri umede, la sfecla semanata in soluri mai grele si cu deficit in fosfor, este frecvent intalnita aceasta boala. Conditiile deosebite din aceste soluri sunt favorabile inmultirii nematozilor care vor crea mici leziuni, prin care una sau mai multe ciuperci din sol vor intra si vor produce putrezirea germenilor sau a tinerei plantule. Atacul poate fi cu greu observat constatand doar golurile din culturi cu pagube de pana la 20% (E. Radulescu si V.Bulinaru, 1957).

Simptome. Boala se manifesta de la germinarea semintelor si pana la aparitia primei perechi de frunze adevarate. Pe germeni, radacini sau tanara planta se observa zone brunificate. Pe tesuturile afectate pot aparea fructificatiile agentilor sau se pot instala microorganisme saprofite de sol care vor continua distrugerea zonelor brunificate (fig. 62). In cazul zonelor putrezite umed, se pot constata in analizele microscopice oospori de la Pythium sp. iar daca tesuturile brunificate putrezesc uscat, se vor observa picnidiile de tip Phoma. Uneori intregul hipocotil se innegreste, se subtiaza si chiar cotiledoanele sunt negre, acest simptom fiind caracteristic atacului de Aphanomyces sp.

Agentii patogeni - Pythium sp., Phoma betae Frank., Rhizoctonia solani K hn, Aphanomyces sp., Fusarium sp. sunt insotiti de ciuperci saprofite ca Aspergillus sp., Penicillium sp., Mucor sp. s. a.. Incadrarea sistematica a acestora este diferita, incepand cu subincr. Mastigomicotina, Ascomycotina, Basidiomycotina sau Deuteromycotina.

Determinarea corecta a agentului patogen nu se poate face decat in laborator si chiar aici, cu multa greutate, agentii fiind in complex si izolarea pana la culturi pure fiind dificila.

Pythium de Baryanum Hesse si Pythium ultimum Frow. se caracterizeaza prin sifonoplastii intercelulari si intracelulari, bogat ramificati, pe care apar ortosporangii si mai tarziu oosporii ce rezista in sol pana in anul urmator.

Phoma betae Frank. - prezinta un miceliu intercelular ramificat, brun, pe care in tesuturi apar picnidiile mici, sferice, cu un osteol prin care ies cordoane gelatinoase de picnospori unicelulari.

Rhizoctonia solani K hn poate fi pusa relativ usor in evidenta datorita ramificarii caracteristice (in unghi drept) a talului filamentos si datorita microsclerotilor negri ce apar implantati in tesuturi.

Aphanomyces cochlioides Drechsl. (A. laevis) are un miceliu ramificat, neseptat, pe care apar zoosporangi ce elimina zoospori biflagelati si mai tarziu oospori ce rezista in sol.

Pe plantulele debilitate se instaleaza specii ale genului Fusarium: Fusarium solani var. martii (Appund Wollenw) Wollenw, Fusarium culmorum (W. G. Smith) Sacc. sau Fusarium avenaceum (Fr.) Sacc.

Epidemiologie. Instalarea agentilor patogeni ca si evolutia atacului, extinderea bolii, depinde de foarte multi factori agrotehnici, climatici sau este in corelatie directa cu evolutia atacului nematozilor si a daunatorilor din grupa Colembole.

Agentii patogeni se raspandesc in cursul vegetatiei prin spori mobili (zoospori) sau imobili vehiculati prin apa din sol, iar de la un an la altul rezista sub forma de oospori (Pythium, Aphanomyces), micelii saprofite si microscleroti (Rhizoctonia), clamidospori (Fusarium) sau peritecii cu asce (Pleospora betae).

Prevenire si combatere. Sfecla va trebui semanata la epoca optima, in soluri echilibrat fertilizate, aerate pentru ca sa se scurteze perioada de la germinare si pana la rasarire, perioada in care se instaleaza agentii patogeni ai acestei boli. Intrucat o parte dintre acesti agenti patogeni pot fi adusi odata cu samanta aceasta se va trata cu : : Dithane 75 WG-8 kg/t sam.; Dithane M 45 8 kg/t sam.; Vondozeb-8 kg/t sam.; Vondozeb 75 DG-8 kg/t sam.; Tiradin-10 l p.c.t sam.; Tiradin 70 PUS- 8 kg/t sam.; Tachigaren 70 WP- 6 kg/t sam.; Tiramet 60 PTS-5 kg/t sam.

8. Mana sfeclei - Peronospora farinosa f. sp. betae

In primavarile reci si umede, in zonele de mare cultura a sfeclei, poate aparea aceasta boala care produce pagube insemnate, de pana la 15 %, la productia de radacini si de 25 % la continutul de zahar. Butasii seminceri infectati putrezesc in timpul pastrarii lor in silozuri.

Agentul patogen a fost semnalat in 1865 de catre Fuckel sub denumirea de Peronospora schachtii, iar in Romania, Tr. Savulescu o inscrie in listele din Starea fitosanitara a anilor 1929, 1930 si 1948.

Simptome Boala se poate instala pe sfecla inca din stadiul de cotiledoane abia rasarite, cand pe acestea se observa o ingalbenire asociata cu formarea unui puf cenusiu-violaceu pe partea lor inferioara. In aceasta prima faza de atac, agentul patogen poate produce pieirea plantelor.

Simptomele clasice apar insa pe plantele semincere, unde pe frunzele tinere din centrul rozetei se observa o ingalbenire urmata de incretirea si rasucirea limbului de la margini spre partea inferioara unde apare puful cenusiu-violaceu (fig.63). Planta dupa distrugerea frunzelor tinere, formeaza noi frunze si ca urmare coletul se alungeste. Tija florala de la plantele manate are axul scurt, cu flori grupate in ciorchine, florile cu sepalele si bracteele brunificate, iar ca urmare plantele se pot usca prematur.

Agentul patogen - Peronospora farinosa Fr. f. sp. betae Byford - fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subincr. Mastigomycotina.

Sifonoplastul ciupercii se dezvolta intercelular si se hraneste prin haustorii pe care ii trimite in celule. Dupa o perioada de incubatie, prin stomatele de pe partea inferioara a limbului ies buchete de sporangiofori dicotomic ramificati, pe ale caror terminatii ce au 2 sterigme apar sporagi ovali, hialini, de 18-28 x 16- 27 mm. In urma procesului de sexualitate, in tesuturile necrozate de la colet, se observa si oosporii ciupercii de 22-45 mm in diametru.

Epidemiologie. Primele infectii se constata pe frunzele sfeclei din cultura semincera, atacul pornind de la butasii bolnavi. Agentul patogen se raspandeste in cursul perioadei de vegetatie prin sporangii cenusii-violacei care dau nastere la filamente de infectie ce se misca in apa de pe frunze. Infectiile acestea secundare pot avea loc de mai multe ori pe an in functie de temperatura (zoosporii aparand la temperaturi de 0-28^oC, cu optim la +6^oC) si de precipitatiile care favorizeaza infectia. De la un ciclu de vegetatie la altul, agentul rezista sub forma de miceliu de infectie in butasi si seminte sau sub forma de oospori.

Prevenire si combatere. In vederea evitarii instalarii atacului, la culturile industriale se recomanda izolarea lor spatiala la cel putin 1000 m fata de culturile semincere unde apare mai intai mana. La semanat vor fi folosite doar semintele din loturi certificate in care nu a fost semnalat agentul patogen. In culturile semincere se vor face tratamente repetate (in special in primaverile reci si umede) cu produse antiperonosporice sistemice. In cazul in care atacul este sporadic, plantele bolnave se vor distruge. Toamna, la recoltare, resturile vegetale de la decoletarea sfeclei se vor insiloza iar cele de la culturile semincere se vor arde pentru a micsora inoculul infectios ramas in sol.

Cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti la mana este cea mai eficienta metoda de prevenire a distrugerilor date de mana.

Fainarea sfeclei - Erysiphe betae

Boala a fost semnalata la inceputul secolului XX in Cehoslovacia, apoi s-a raspandit in toata Europa. Pentru Romania primele semnalari le-a facut C. Sandu-Ville (1936) si tot acelasi autor a consemnat pagubele mari produse de acest agent patogen in 1954 si 1967 in Moldova. Un studiu amanuntit al comportarii agentului patogen in Moldova l-a efectuat Didina Caea (1974).

Simptome. Boala poate fi recunoscuta usor datorita miceliului albicios, fin care poate acoperi tot limbul frunzelor. Miceliul devine alb-pulverulent datorita conidiilor, apoi cenusiu datorita fructificatiilor sexuate - cleistoteciile, care sunt negre. Sub pasla miceliana, ectoparazita, tesuturile parazitate se ingalbenesc iar frunzele se brunifica si se usuca prematur (fig.64). Boala este observata mai intai pe seminceri si la interval de 1-2 saptamani se va observa si pe sfecla din anul I. Perioadele cu temperaturi ridicate si umiditate scazuta, determina o vestejire usoara a foliajului, conditie de favorabilitate pentru instalarea atacului agentului patogen.

Agentul patogen - Erysiphe betae (Vanha) Wel/tzien - fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl.Pyrenomycetes,subincr. Ascomycotina, f.c. Oidium sp.

Talul filamentos, ectoparazit, poate fi observat pe ambele fete ale frunzei iar pe el apar conidiile de tip Oidium care ii confera un aspect fainos. Conidiile ce apar in lanturi scurte, au dimensiuni de 30-50 x 15-18 mm. In urma procesului de sexualitate apar cleistoteciile, dispersate sau in grupuri, sferice, putin turtite la baza, de 70-135 mm in diametru, cu apendici foarte numerosi, fixati bazal, bruni si de 1-2 ori mai mari decat diametrul cleistoteciilor. Ascele ce se matureaza pana in primavara urmatoare sunt in numar de 3-8 in cleistotecie, masoara 60-75 x 30-37 mm si au 3-5 ascospori hialini, de 18-30 x 12-20 mm.

Epidemiologie. In perioada de vegetatie ciuperca este raspandita de conidiile de tip Oidium ce germineaza usor la suprafata frunzelor usor vestejite. De la un an la altul agentul persista prin cleistoteciile ramase pe resturile vegetale.

Prevenire si combatere. Boala se observa de obicei spre toamna pe frunzele mai batrane cu vitalitate scazuta si pe foliajul sfeclei semincere. Pentru culturile obisnuite, tratamentele chimice nu se justifica economic, in schimb la culturile semincere unde in mod obisnuit pana la recoltare se fac tratamente se recomanda ca la depasirea P.E.D. in solutiile de tratat se vor asocia si produse pe baza de sulf sau sistemice: Gr.A: Thiovit jet 80 WG-5 kg/ha p.c. in 300 l apaha(urmatorul tratament dupa 8-10 zile); Gr.J: Baycor 300 EC- 2 l/ha (t.p. 28 z.); Impact 125 SC-0,5 l/ha (2 trat. la 42 z.); Score 250 EC-0,3 l/ha-2 trat. in 300 l apaha; Til/t 250 CE RU-0,3 l/ha (t.p. 28 z.); Til/t 250 EC-0,3 l/ha (t.p. 28 z.); Gr.L: Alert- 0,5 l/ha; Pennsuc S-7,0 l/ha in 300 l apa; Rias 300 EC-0,3 l/ha; Tango- 0,75 l/ha; Tango Super-1 l/ha.

Insilozarea resturilor foliare ramase de la decoletare micsoreaza sarcina infectioasa din tarlalele ce au fost cultivate cu sfecla. Soiurile omologate in 2002 Kassandra, Larisa, Manuela, Porto si Rosita sunt tolerante la acest patogen.

. Putregaiul inimii sfeclei - Pleospora bjoerlingii sin. P. betae cu f.c. Phoma betae

Boala cunoscuta si sub numele de patarea bruna a frunzelor este una dintre cele mai frecvente boli ale sfeclei semnalata in Starea fitosanitara a Romaniei de Tr. Savulescu (1944, 1949, 1953) si de I. Comes (1959, 1961, 1972) ca producand pagube insemnate 15-40 % din recolta.

Simptome. Ciuperca ataca tinerele plantule pana la rasarire unde in complex cu alte micromicete poate produce putrezirea acestora. In timpul verii pe frunze apar pete de decolorare, mari, circulare, de 0,5-2 cm in diametru. Tesuturile din dreptul petelor se necrozeaza, se brunifica si pe ele se observa zonalitati concentrice, alcatuite din puncte mici negre. Pe plantele semincere apar pete pe frunze, tulpini si chiar pe glomerule, unde inainte de recoltare se observa si punte mici negre.

Atacul pe radacini se manifesta printr-o colorare in cenusiu a tesuturilor de sub rozeta de frunze, tesuturi ce putrezesc si apar caverne centrale, uscate ce se adancesc in corpul sfeclei. Dupa distrugerea foliajului, planta incearca sa-si refaca foliajul din mugurii existenti pe colet asa incat pana toamna, radacinile care se scot din sol sunt epuizate, nu au zahar ci doar un procent ridicat de celuloza (fig. 65).

Agentul patogen - Pleospora bjoerlingii Byford are f.c. Phoma betae Frank. - fam. Pleosporacea, ord. Pleosporales, cl. Loculoascomycetes, subincr. Ascomycotina.

Agentul patogen prezinta un tal filamentos ce migreaza din corpul semincerilor prin petiol in frunza pe care o pateaza. Zonalitatile concentrice ale petelor, sunt alcatuite din numeroase picnidii de tip Phoma, globuloase sau usor turtite, cu membrana subtire bruna, de dimensiuni cuprinse intre 120- 630 mm in diametru. Picnosporii unicelulari, ovali, hialini, de 6-8 x 4-5 mm, sunt eliminati in cordoane gelatinoase, ca niste ciri, usor vizibili pe timp ploios. Forma perfecta, periteciile hemisferice, negre, de 230-340 x 150-250 mm apar (rareori) in tesuturile distruse de la coletul corpului sfeclei. Ele contin asce de 60 x 12 mm, cu cate 8 ascospori bicelulari, usor strangulati, de 21 x 7,5 mm.

Epidemiologie. Transmiterea ciupercii este asigurata de la un an la altul prin samanta pe care se gasesc picnidiile de tip Phoma sau prin periteciile care au ramas pe resturile vegetale inglobate in sol, in cazul in care se practica monocultura, ceea ce se intampla mai rar caci sfecla epuizeaza puternic solurile. De la cultura din anul I la cea semincera, transmiterea este asigurata de miceliul ramas in butasii infectati, butasi la care zonele de atac incipient se observa greu. In mod obisnuit aceste zone de sub rozeta se observa usor la decoletarea ce se face la sfecla ce se industrializeaza si trece neobservata la sfecla semincera. In cursul perioadei de vegetatie transmiterea ciupercii este asigurata de la planta la planta si de la frunza la frunza de picnosporii antrenati de vant, de apa de ploaie sau de apa de irigatie. Infectarea corpului sfeclei se poate face si prin migrarea miceliului din frunze prin petiol la colet.

Prevenire si combatere. Boala a fost semnalata cu intensitate mare in solele care au fost neechilibrat fertilizate, cu exces de azot si lipsa de bor, asa incat pe langa respectarea epocii optime de semanat, asigurarea unei araturi profunde, alegerea unui teren nu prea greu, trebuie sa se asigure si o fertilizare rationala cu borax 20 kg/ha.

Polizarea si drajarea semintelor inainte de semanat este o lucrare foarte eficienta caci indeparteaza eventualele picnidii de pe seminte dar acestea vor trebui semanate intr-un sol umed pentru a inmuia stratul de drajeu si a permite germinarea. Au fost cazuri cand datorita secetei din sol germenii nu au putut sparge si strabate pelicula de drajare, fiind necesara o reinsamantare. Drajarea se face cu o pasta in care intra si substante fungicide ce vor asigura protectia tinerei plantule pana la rasarire.Semintele nepolizate se trateaza cu: Dithane 75 WG -8 kg/t sam.; Dithane M 45-8 kg/t sam.; Vondozeb-8 kg/t sam.; Vondozeb 75 DG- 8 kg/t sam.; Tiradin 70 PUS-8 kg/t sam.; Tachigaren 70 WP-6 kg/t sam.; Vitavax 200 PUS-3 kg/t sam.; Validacin 3 S-3 l/t sam.

11. Cercosporioza sau patarea rosie a frunzelor -

Cercospora beticola

Cercosporioza este considerata una dintre cele mai grave boli ale sfeclei datorita faptului ca evolueaza foarte repede si distruge rapid foliajul plantelor.

Ciuperca este cunoscuta inca din 1876 cand a semnalat-o Saccardo iar la noi in tara este prezenta pe toate culturile de sfecla, pierderile de recolta fiind variabile in functie de rezistenta soiurilor sau hibrizilor, de momentul instalarii bolii si de conditiile climatice, putand depasi 80% la soiurile sensibile netratate.

Simptome. Atacul apare in perioada iunie-august sub forma de pete izolate sau confluente, de decolorare, cu diametru de 1-3 mm, rar 5 mm. Petele pot fi colturoase sau rotunjite, galbene, brune, apoi cenusii in zona centrala unde se formeaza o eflorescenta bruna. In jurul petelor se observa o dunga bruna la sfecla de zahar si cea furajera si violacee la sfecla rosie. Dupa necrozarea tesuturilor, acestea se desprind si frunzele apar perforate. In cazul unui atac puternic, favorizat de excesul de azot din sol, lipsa borului si umiditatea atmosferica ridicata, in cateva zile intreg foliajul este brunificat si uscat, putand aparea pete brune alungite chiar si pe petioluri. Radacinile de la sfeclele atacate raman mai mici si cu un procent de zahar mult micsorat (fig. 66).

Plantele semincere afectate vor avea o productie scazuta alcatuita din glomerule mici, cu o slaba facultate germinativa.

Agentul patogen - Cercospora beticola, fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subincr. Deuteromycotina.

Talul filamentos paraziteaza celulele frunzelor iar conidioforii ies in buchete prin stomate. Acestia sunt simpli, scurti, neseptati, bruni si suporta conidii aciculare alungite, drepte sau usor curbate, ingrosate la baza, hialine, cu 2-10 septe transversale, de 50-160 x 3-4 mm. Acestea germineaza la +26+32^oC, in conditiile unei umiditati de 60-90 %, formand in 15-18 ore filamente ce produc noi infectii.

Epidemiologie Conidiile ramase pe sol, pe resturile vegetale, raman viabile dupa trecerea iernii si pot produce noi infectii in primavara. Agentul poate fi adus in sol si odata cu glomerulele provenite din loturi semincere unde boala s-a manifestat, glomerule ce nu au fost tratate inainte de semanat.

Respectarea unui asolament de 4-5 ani este obligatorie la culturile de sfecla ca si izolarea spatiala de cel putin 1000 m a loturilor semincere fata de culturile de sfecla de an I.

Intrucat agentul patogen ataca si pe alte plante din fam. Chenopodiaceae se va avea grija ca toate culturile sa fie erbicidate corect pentru a fi distruse plantele gazda ale ciupercii.

Tratarea chimica in vegetatie se poate face cu produse din grupele: Gr.B: Brestanid 50-0,5 Kg pc.ha in 400 l apa la 1 trat; 2 trat. (la interval de 21 zile) (organometalice); Gr.D: Bavistin DF 0,3 kg/ha; Bavistin 50 WP-0,3 kg/ha (t.p. 21 z.); Bavistin FL-0,3 l/ha (t.p.21 z.); Derosal 50 SC-0,3 l/ha; Derosal 50 WP-0,3 kg/ha (t.p. 14 z.); Kolfugo 25 SC Suspensie- 0,6-0,9 l/ha (t.p. 18 z.); Benlate 50 WP-0,3 kg/ha  (t.p. 21 z.); Topsin 70 PU-0,3 kg/ha (t.p. 18 z.); Topsin M 70 WP-0,3 kg/ha (t.p. 18 z.); Topsin M-ULV 0,5-1 l/ha (t.p. 21 z.); Gr.F: Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha (t.p. 7 z.); Mycoguard 500 SC-4 l/ha; Gr.J: Baycor 300 EC-2 l/ha (t.p.28 z.); Impact 125 SC -0,5 l/ha (2 trat. la 42 z.) si la aparitie 25 l/ha (t.p. 18-20 z.); Punch 40 EC-0,2 l/ha; Score 250 EC-0,3 l/ha-2 trat. in 300 l apa/ha; Sumi 8 12,5 WP-0,5 kg/ha; Gr.L-Alert- 0,5 l/ha; Alto Combi 420-0,5 l/ha; Brestan 60 WP-0,5 kg/ha (t.p. 40 z.); Rias 300 EC-0,3 l/ha; Tango-0,75 l/ha; Tango Super-1 l/ha; Gr.M: Kasumi 2 L-2 kg/ha; Kasumin 2 WP-2 kg/ha.

Tabelul 2

Rezistenta hibrizilori de sfecla pentru zahar omologati in 2001 - 2003

Alte micoze ale sfeclei:

- Alternarioza - Alternaria tenuis - produce pete negre de 0,5-1 cm, cu zonalitati concentrice; patarea frunzelor - Ramularia beticola - produce pete asemanatoare cu cele de Cercospora dar conidioforii simpli, cilindrici, cu conidii uni sau bicelulare de 8-18 x 4-5 mm.; mucegaiul violet al radacinilor - Rhizoctonia violacea; boala cu scleroti la radacinile sfeclei - Sclerotinia sclerotiorum; rugina - Uromyces betae - ciuperca autoica si macrociclica(forma ecidian[ Caeoma).