Raport de cercetare - efectul fertilizarii organo-minerale a solului asupra cantitatii si calitatii productiei de tuberculi la cultura cartofului in zona muntilor apuseni

Raport de Cercetare

Grant: EFECTUL FERTILIZARII ORGANO-MINERALE A SOLULUI ASUPRA CANTITATII SI CALITATII PRODUCTIEI DE TUBERCULI LA CULTURA CARTOFULUI

IN ZONA MUNTILOR APUSENI

I.        INTRODUCERE

Cartoful este una dintre cele mai valoroase plante de cultura, fiind importanta atat ca planta alimentara cat si ca planta furajera si industriala.

In ultimii ani, suprafetele ocupate cu cartof, la noi in tara, sunt tot mai mici, iar productia medie la hectar se situeaza la un nivel foarte scazut, de numai 13,3 t/ha, practic sub nivelul productiei medii de 20,4 t/ha, realizate de principalele tari din Uniunea Europeana in anul 1960 (Draica, 1994). De asemenea, si productia totala a scazut drastic in ultima perioada, fata de anul 1989.

Tuberculii de cartof, care reprezinta principalul produs al acestei specii de plante cultivate, sunt tulpini subterane metamorfozate, care situeaza cartoful in randul plantelor foarte pretentioase fata de sol (Barnaure, 1979). Astfel, prin specificul sistemului radicular al cartofului, relativ putin dezvoltat, cu majoritatea radacinilor raspandite in jurul plantei pe o raza de 30-50 cm si cu o buna capacitate de absorbtie a elementelor minerale, prefera solurile mijlocii, structurate, afanate, permeabile si bine aprovizionate in elemente de nutritie. Deoarece formeaza o abundenta masa vegetativa si o cantitate ridicata de tuberculi la unitatea de suprafata, cartoful este o planta mare consumatoare de azot, fosfor, potasiu, calciu si magneziu (Davidescu, 1962; Constantinescu si colab., 1965). Exportul elementelor minerale din sol prin recolte este foarte ridicat fapt ce determina saracirea rapida a solului, fiind necesara o fertilizare corespunzatoare pentru a preveni acest lucru. Comparativ cu alte plante de cultura, cartoful valorifica foarte bine elementele nutritive din ingrasaminte, datorita productivitatii sale ridicate pe de o parte, iar pe de alta parte sistemul radicular relativ slab dezvoltat, care exploateaza un volum mic de sol.

Consumul specific al cartofului, in general, se situeaza la 5,9 kg N, 1,6 kg P₂O₅, 7,2 kg K₂O, 3,2 kg CaO si 1,8 kg MgO pentru o tona tuberculi si partile aferente de biomasa. In cazul soiurilor extratimpurii si timpurii, consumul specific pe tona de tuberculi este mai mare, ajungand la 8-10 kg N, 3 kg P₂O₅ si 12-14 kg K₂O (Barnaure, 1974).

Din consumul total de elemente nutritive al cartofului, in tuberculi se acumuleaza 66% azot, 63,6% anhidrida fosforica, 58,2% bioxid de potasiu, 7,9% oxid de calciu si 4,0% oxid de magneziu (Balteanu, 1991).

In ultimii ani se manifesta frecvent, mai ales pe solurile acide, sarace in fosfati mobili, prin fertilizarile minerale in exces, o stagnare in vegetatie a culturii si implicit pierderea productiei. Atat carenta, dar mai ales excesul de azot este daunator deoarece partea aeriana a plantei de cartof creste luxuriant, ceea ce franeaza tuberizarea si cresterea tuberculilor, daca si umiditatea solului este ridicata.

Cand excesul de azot se asociaza cu temperaturi mai scazute, se acumuleaza in tuberculi acid clorogenic, care le imprima gust neplacut, cauzeaza innegrirea lor la fierbere si le micsoreaza rezistenta la pastrare (Muresan, 1973). De asemenea, azotul aplicat in exces se acumuleaza in sol sub forma de azot rezidual poluand solul cu cantitati excesive de nitrati, acumulandu-se si in plante sub forma de azot nitric, perturband procesul de formare a azotului nitric proteic, ajungandu-se in final la fenomenul de 'intoxicare nitrica' a plantelor.

Tematica de cercetare a grantului a avut ca obiectiv principal evidentierea influentei fertilizarii organo-minerale a cartofului asupra productiei de tuberculi de cartof la soiurile cultivate in zona Muntilor Apuseni.

Pentru obtinerea unor date experimentale si de cercetare concludente in fertilizarea cartofului cu aplicabilitate in tehnologia acestei culturi s-au realizat experiente in zona Muntilor Apuseni. In cadrul acestor experimente s-a urmarit efectul fertilizarii organo-minerale la cultura cartofului intr-o zona montana unde conditiile pedoclimatice sunt mai putin favorabile pentru cultura plantelor agricole si horticole.

Dintre plantele de cultura, cu cea mai larga raspandire in gospodariile particulare din zona, cartoful este considerata printre cele mai de pret, prin specificul produsului principal valorificabil (tuberculii) cu importanta majora in alimentatia localnicilor. Pe langa sursa deosebit de importanta in hrana oamenilor, cartoful este si un valoros furaj pentru animale, in special pentru porcii la ingrasat si pentru vacile de lapte in alimentatia carora se folosesc atat tuberculii cat si vrejii, constituind sursa de subzistenta a populatiei din aceasta zona defavorizata.

Prin indeletnicirea de baza a localnicilor (de crestere a animalelor) din aceasta zona montana, se obtin cantitati mari de ingrasaminte organice care sunt folosite ca sursa importanta de fertilizare a plantelor agricole si horticole raspandite in cultura. Ca urmare a majorarii exagerate a preturilor la ingrasamintele chimice, populatia din zona isi procura cantitati foarte mici din acesti fertilizanti, folosind aproape in totalitate ingrasamintele organice la fertilizare, iar cele chimice doar in completare numai la anumite plante cultivate.

Rezultatele de productie obtinute in urma experimentarilor efectuate, evidentiaza efectul prioritar al fertilizarii organice, completata prin fertilizari cu doze mici de ingrasaminte chimice (din cauza imposibilitatii procurarii acestor fertilizanti minerali).

Eficienta fertilizarii organo-minerale in zona Muntilor Apuseni este benefica in primul rand asupra mentinerii si sporirii fertilitatii solului cat si prin obtinerea unor productii ecologice de tuberculi la cultura cartofului.

II.     STUDIUL GEOGRAFIC SI OROGRAFIC AL ZONEI MONTANE LUATA IN STUDIU

In arealul Carpatilor romanesti, Muntii Apuseni, constituie cel de al treilea compartiment al Carpatilor Occidentali. Acesti munti par mai inalti decat sunt in realitate datorita regiunilor joase inconjuratoare: culoarul Muresului in sud si est, Campia Crisurilor in vest si culoarul Somesului in nord. Arealul Muntilor Apuseni a fost apreciat de Savu in 1955 in functie de caracterele petrografice si morfologice in patru subunitati:

Regiunea inalta din zona centrala (Muntii Bihorului si Muntii Gilaului, inclusiv Muntele Mare si Muntii Vladeasa)

Regiunea coborata din sud (Muntii Metaliferi si Muntii Trascaului)

Regiunea coborata din vest (Muntii Zarandului sau Highis-Drocea, Muntii Codru-Moma si Muntii Padurea Craiului)

Regiunea scufundata din nord (Muntii Plopisului, Rezerva de Arama si Muntii Mesesului).

Bleahu si Bordea, in 1967, delimiteaza Muntii Apuseni intr-o parte sudica si o parte nordica despartite de Valea Ariesului (intre Turda si Campeni), Valea Ariesului Mic si Valea Leucii.

Muntii situati la sud de Aries sunt cunoscuti si sub denumirea de Muntii Muresului si cuprind in vest Muntii Zarandului, in partea centrala Muntii Metaliferi si in nord - est Muntii Trascaului. Acesti munti sunt de mica altitudine, spre deosebire de muntii situati la nord de Valea Ariesului.

In partea de nord mai importanti sunt Muntii Bihorului si Muntii Vladeasa, la vest Muntii Gilau si la est Muntele Mare.

La limitele Muntilor Apuseni se poate observa ca sunt delimitati de zone depresionare: la nord Podisul Somesan, la vest Campia Vestica, la est Depresiunea Transilvaniei, iar la sud Culoarul Muresului.

Muntii Apuseni au o varsta relativ tanara, dar asupra lor a actionat procesul de eroziune cu o intensitate pronuntata si a favorizat aparitia unor niveluri de eroziune, uneori cu ondulari largi sau cu o netezire aproape perfecta. Suprafetele plane netezite de eroziune au inlesnit circulatia spre munte si a fost favorabila asezarilor omenesti rasfirate si unei populari destul de intense, precum si cultivarii unor plante agricole (secara, grau de primavara, ovaz, cartof, pomi fructiferi etc.) pana la altitudine de 1000-1200 m.

Pe culmile domoale si prelungi, cu un farmec deosebit si cu un inalt grad de atractie turistica, sunt risipite asezarile omenesti pana aproape de varful cel mai inalt al Muntilor Apuseni. Astfel, satul Badai (comuna Avram Iancu, judetul Alba) este situat la 1650 m altitudine (cel mai inalt plafon al asezarilor omenesti din Carpatii Romaniei), satul Maguri (comuna Maguri-Racatau, judetul Cluj) la 1343 m altitudine, satul Ghetari (comuna Garda de Sus, judetul Alba) la 1150 m altitudine, iar catunul "Casa de piatra" de pe Valea Gardiosoara este cea mai izolata asezare din Tara Motilor.

Judetele in care se intind Muntii Apuseni sunt Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara si Salaj, astfel ca cea mai mare parte a zonei Muntilor Apuseni, se intinde in judetul Alba (26,7%), urmat de Bihor (21,2%), Cluj (20,5%), Hunedoara (14,4%), Arad (11,9%) si o mai mica suprafata in judetul Salaj (5,3%) (Plaias, 1995).

Aproximativ aceeasi pondere o ocupa si suprafata agricola, cu unele diferentieri datorate usoarei oscilatii ce o are de la un judet la altul ponderea suprafetelor agricole in suprafata totala.

Plaias (1994) facand un studiu asupra Muntilor Apuseni, unde sunt situate 850 de sate grupate in 121 de comune si luand in considerare modul in care teritoriul celor 121 de comune este distribuit dupa altitudine, le-a grupat in urmatoarele cinci subzone:

subzona joasa (100-600 m) in care intra 36 de comune, a caror teritoriu se afla in proportie de peste 75% cuprinse intre valorile acestei altitudini;

subzona mixta joasa (100-1000 m) in care au fost incluse 24 de comune a caror teritoriu se gaseste in proportie de peste 60% sub 600 m, iar peste 75% se afla sub 800 m altitudine;

subzona mixta (400-1000 m) in care intra 20 de comune al caror teritoriu se extinde in proportie de peste 75% intre valorile acestei altitudini;

subzona mixta inalta (600-1000 m) in care sunt cuprinse 20 de comune a caror teritoriu este in proportie de peste 75% dispus intre limitele acestei altitudini;

subzona inalta (peste 800 m) in care sunt incluse 21 de comune a caror teritoriu este situat in proportie mai mare de 75% la o altitudine de peste 800 m.

Muntii Apuseni sunt importanti prin suprafata pe care o detin, de 4,7% din suprafata totala a tarii, in timp ce terenul agricol ocupa numai 3,6% din fondul funciar agricol al tarii, iar populatia reprezinta 17% din populatia totala a tarii.

Suprafata agricola cuprinde doar 46,9% din fondul funciar total, in timp ce fondul forestier ocupa o pondere aproape egala (45,2%) fata de situatia existenta la nivelul tarii.

Muntii Apuseni se contureaza ca o unitate bine individualizata, prezentandu-se din punct de vedere fizico-geografic ca un masiv aproape rotund.

Limitele extreme in care se incadreaza sunt : 47⁰10^' lat. N. la nord, 45⁰55^' lat. N. la sud, 21⁰35^' long. E. la vest si 23⁰40' long. E. la est.

Din terenul agricol, ponderea cea mai mare o au pajistile si din acestea pasunile. In concluzie, Muntii Apuseni sunt un o parte importanta a tarii noastre, aceasta fiind demonstrata atat prin suprafata insemnata pe care o detin cat si prin frumusetea culmilor existente. De asemenea, Muntii Apuseni au constituit si constituie subiect de studiu pentru multi cercetatori.

III.           STUDIUL PEDOCLIMATIC SI AGROCHIMIC AL SOLULUI DIN ZONA MONTANA IN CARE S-AU EFECTUAT CERCETARILE

III.1. Studiul pedoclimatic

Experienta a fost amplasata pe un sol brun acid (Districambosol) situat la baza versantului nordic de pe valea Ariesului Mic din comuna Avram Iancu. Tipul de sol luat in studiu dupa saparea profilului are urmatoarele orizonturi Ao - B - Br - R . Dupa sistemul roman de clasificare al solurilor (SRCS) este un sol Brun acid hortic pe sisturi cristaline, lutos, folosit ca arabil. Dupa SRTS 2000, dupa FAO - UNESCO poarta denumirea sol de tipul Districambosol hortic pe sisturi cristaline, lutos, utilizat ca arabil.

In urma analizelor agrochimice au rezultat urmatoarele date: pH(H₂O) are valoarea de 5,6 la adancimea de 0-10 cm si de 5,4-5,5 de la 10 la 20 cm adancime.

Din punct de vedere climatic, arealul Muntilor Apuseni se caracterizeaza printr-un climat temperat moderat, incadrandu-se dupa sistemul Kőppen in trei provincii climatice : D.f.b.k. - in regiunea deluroasa; D.f.k. - in regiunea amestecurilor de foioase; D.f.c.k. - in etajul molidisurilor.

Zona in care s-au montat experientele se caracterizeaza printr-un climat de tipul D.f.k. . Cantitatea de caldura primita de catre sol este dependenta de orientarea si inclinarea versantilor in functie de care variaza unghiul de incidenta al razelor solare cu solul. Ca urmare a incalzirii diferite a versantilor, frecvent, pe pantele cu expozitie sudica primavara porneste vegetatia, iar pe cele nordice se mai afla inca zapada.

Temperatura medie anuala in aceasta zona este cuprinsa intre 6,5sC - 7,5sC, luna cea mai rece fiind ianuarie, iar cea mai calda fiind a doua jumatate a lunii iulie si prima jumatate a lunii august.

Pe anotimpuri, valoarea medie a temperaturii este in jur de : - 4,9sC iarna, +3,9sC primavara, +13,04sC vara si +5,4sC toamna.

Numarul zilelor cu inghet oscileaza, de la an la an, in functie de modificarile climatice din ultimul timp, fiind cuprins intre 130 - 150 zile. Primul inghet apare de obicei in jurul datei de 1 octombrie, iar ultimul inghet are loc in jurul datei de 1 mai.

Din punct de vedere al precipitatiilor in zona Muntilor Apuseni, principala sursa de apa pentru reteaua hidrografica o constituie precipitatiile atmosferice reprezentate de ploi, ninsori, burnite si lapovita. Astfel precipitatiile medii anuale depasesc 1200 mm si chiar ating 1400 mm, fiind repartizate pe parcursul anului neuniform

Pe terenurile in panta o parte din precipitatiile cazute se scurg la suprafata si astfel umezirea si percolarea solului sunt mai slabe. Terenurile de la baza versantilor si cele depresionare beneficiaza de un plus de umezeala provenita din scurgerile de pe suprafetele invecinate.

Regimul eolian este complicat, fiind dominante vanturile din sectorul de vest care aduc precipitatii abundente.

III.2. Studiul indicilor agrochimici ai solului luat in studiu

Descrierea profilului de sol

Experienta a fost amplasata pe un sol brun acid (Districambosol) situat la baza versantului Nordic de pe Valea Ariesului Mic din comuna Avram Iancu, judetul Alba. In urma realizarii profilului de sol s-au evidentiat urmatoarele orizonturi, avand urmatoarea incadrare pedologica:

SOLUL: BRUN ACID, tipic semischeletic sub pajiste alpina

CLASA DE SOLURI: Cambisoluri

Date generale

Localizare: comuna Avram Iancu, judetul Alba.

Folosinta: pajiste alpina + arabil.

Conditii de mediu

Relief: microculme de versant (parti convexe), treimea mijlocie

Panta (grade): 15 - 25 ^o

Expozitie: N - NV

Altitudine: 680 m.

Procese de panta: ogase mici, ravene, alunecari stabilizate, eroziune de suprafata.

Drenaj global: moderat, slab oscilant.

Roca: roci metamorfice, sisturi cristaline, conglomerate, intercalatii de luturi si gresii feruginoase.

Vegetatia naturala: Amestecuri de molidis - brad - fag, si vegetatie ierboasa cu un grad de acoperire de 75 - 80%; predomina Nardus stricta, Thymus sp., Lotus corniculatus, Oxalis acetosella, Phleum montanum, Poa silvicola, Ranunculus repens, Salvia pratensis, Vaccinium myrtillus, palcuri de Carex.

Descrierea morfologica si determinarea unor indicatori chimici

Succesiunea de orizonturi intalnita in profilul de sol:

At - Ao - A/B - Bv - C/R

Trecerea intre orizonturi este treptata:

At: 0 - 7 cm, lut prafos, brun cenusiu deschis, slab structurat, grauntos, poros, friabil, cu pasla de radacini ierboase;

Ao: 7 - 26 cm, lut nisipos prafos, cenusiu inchis (10 YR 4/1) in stare de jilav si brun cenusiu (10 YR 5/2) in stare de uscat, slab structurat, grauntos mic, friabil, poros, cu fragmente de schelet 15 %, radacini frecvente, neadeziv cu trecere treptata;

A/B: 27 - 48 cm, lut prafos, brun cenusiu inchis (10 YR 4/2) in stare uscata, friabil in stare umeda, fragmente de sisturi si cuartite frecvente, structura grauntoasa si slab poliedrica cu radacini ierboase frecvente;

Bv₁: 48 - 90 cm, lut mediu, brun pal (10 YR 6/3) in stare uscata, cenusiu bruniu (10 YR 6/2) in stare de jilav, structurat poliedric subangular, poros la uscare, slab adeziv la umezire, moderat scheletic cu radacini rare;

Bv₂: 90 - 130 cm, lut nisipos - argilos, galben bruniu (10 YR 6/6) in stare de uscat, brun galbui (10 YR 5/4) in stare de jilav, structurat poliedric cu aspect bulgaros la umezire, moderat compact, slab adeziv, separatii feromanganice fine difuze in masa de sol, puternic scheletic, cu radacini rare;

C/R: 130 cm +, material pamantos lutos - argilos, cu fragmente de roca metamorfica sistoase - cuartite, conglomerate, dacite.

IV. MATERIAL BIOLOGIC SI METODA DE CERCETARE

IV.1. Material biologic

Materialul biologic folosit in experimentare a fost din categoria elita a soiurilor Ostara, Semenic si Desirée.

Ostara, un soi timpuriu care in conditiile unei tehnologii optime de cultura, are o capacitate de productie de 41 t/ha.

Semenic, soi romanesc semitimpuriu, destinat consumului de vara si toamna, cu o capacitate de productie mare (media 43 t/ha).

Desireé, soi semitarziu pentru consum de toamna-iarna, cu o larga raspandire in productie, datorita indeosebi a doua mari calitati: culorii rosii a cojii si productivitatii sale mari, 49 t/ha si constante de la an la an.

Soiurile Ostara si Semenic, incluse in grupa soiurilor timpurii si semitimpurii cu un potential mediu spre ridicat de productie prin dinamica rapida de formare a organelor vegetative si a tuberculilor, valorifica rapid si bine nutrientii din ingrasamintele chimice, fiind necesare doze totale de N, P, K de 500 kg s.a./ha, cu un raport N : P₂O₅ : K₂O de 1 : 0,6 - 0,8 : 1 - 1,2, echilibrate mai ales din punct de vedere al reprezentarii in acest raport al azotului si potasiului.

Caracterul semitardiv al soiului Desireé, ii ofera calitatea de a valorifica bine nutrientii din sol sau din ingrasamintele aplicate, fiindu-i necesare doze anuale totale de NPK mai mari de 600 kg s.a./ha, in rapoarte N:P:K echilibrate (1 : 0,6 - 0,8 : 0,6 - 1,0) in conformitate cu cerintele consumului specific nutritiv al soiului.

Inainte de plantare s-au sortat numai tuberculi sanatosi cu greutatea cuprinsa intre 40 si 70 g. Aceste soiuri sunt din grupe diferite de precocitate si prezinta o mare variabilitate genotipica si fenotipica, astfel soiul Ostara fiind un soi timpuriu, soiul Semenic fiind un soi semitimpuriu iar soiul Desirée facand parte din categoria soiurilor semitarzii.

In camp, experienta a fost amplasata pe un sol brun acid conceputa polifactorial cu doi factori (soi si fertilizare) si amplasata dupa metoda parcelelor subdivizate cu urmatoarele graduari: factorul A - reprezentand soiul de cartof cu trei graduari (Ostara, Semenic si Desirée) si factorul B - reprezentand nivelul de fertilizare cu cinci graduari.

IV.2. Metoda de cercetare

Obiectivele de cercetare s-au realizat prin urmatoarele activitati:

1. Organizarea si infiintarea experientelor cu ingrasaminte la cartof conceputa polifactorial cu doi factori si amplasata dupa metoda parcelelor subdivizate cu urmatoarele graduari:

Factorul A - reprezentand soiul de cartof cu trei graduari (Ostara, Semenic si Desireé);

Factorul B - reprezentand nivelul de fertilizare cu cinci graduari:

b₁ = (0 N + 0 P₂O₅ + 0 K₂O) kg s.a./ha + 40 t/ha gunoi de grajd;

b₂ = (50 N + 30 P₂O₅ + 50 K₂O) kg s.a./ha;

b₃ = (100 N + 60 P₂O₅ + 100 K₂O) kg s.a./ha;

b₄ = (50 N + 30 P₂O₅ + 50 K₂O) kg s.a./ha + 40 t/ha gunoi de grajd;

b₅ = (100 N + 60 P₂O₅ + 100 K₂O) kg s.a./ha + 40 t/ha gunoi de grajd;

In cazul experientei polifactoriale cu doi factori, primul cu trei graduari si al doilea cu cinci graduari, a rezultat un numar de cincisprezece variante.

2. Realizarea de analize agrochimice privind indicii agrochimici relevanti ai fertilitatii solului la cultura cartofului in zona Muntilor Apuseni:
• pH-ul in suspensie apoasa, potentiometric;
• V%, gradul saturatiei in baze, prin determinarea Ah si S_B, titrimetric dupa Dajkuhara si respectiv, dupa Kappen;
• continutul de humus, titrimetric, dupa Schollenberger, modificarea Gogoasa,
• continutul de azot total (N_t), dupa Kjeldahl;
• continutul de fosfor mobil (P-mobil), colorimetric, dupa Egner-Riehm-Domingo;
• continutul de potasiu mobil (K-mobil) prin fotometrarea in flacara a extractului de acetat - lactat de amoniu (AL).

3. Stabilirea productiilor medii de tuberculi la soiurile de cartof Ostara, Semenic si Desirée (raspandit in zona Muntilor Apuseni), cultivate in experienta cu fertilizare diferentiata
• Prelucrarea statistica (analiza variantei) a datelor experimentale.

V. REZULTATE OBTINUTE

V.1. Modificarea principalilor indici agrochimici ai solului prin fertilizarea organo-minerala anuala aplicata cartofului in zona Muntilor Apuseni (date privind evolutia Districambosolului - solului brun acid prin fertilizare).

Modificarile in chimismul solurilor sunt esentiale in privinta urmatorilor indici agrochimici:

Reactia solului (pH-ul) nativ prezinta o aciditate disociata avansata, specifica mediilor puternic acide (cu pH < 5,0), isi mentine nivelul initial, iar in solul fara interventie de fertilizare, are o tendinta de acidifiere in timp. (tabelul 1).

Tabelul 1

Evolutia solului brun acid (Districambosol) sub influenta fertilizarii diferentiate

Fenomenul acidifierii este determinant si parcurge esential aceasta evolutie datorita provenientei humice a acesteia ca si debazificarii pregnante a complexului adsorbtiv, in conditii climatice speciale.

Acidifierea si debazificarea (ce au la baza si decarbonatarea geomorfologica a solului) este importanta si in cazul variantelor fertilizate mineral (V₃, V₄) datorita activitatii de schimb (cu protonii) a cationilor bazici, a nitrificarii si nu in ultimul rand a activitatii de disociere si ionizare a acizilor humici naturali.

Ingrasamintele organice aplicate au, in schimb, o influenta ameliorativa in legatura cu reactia solului prin aportul efectiv de cationi si prin activitatea de chelatizare - complexare a ionilor determinanti ai aciditatii din partea substantelor humice.

Continutul de humus si de azot total:

Continutul de humus si de azot organic manifesta in evolutie o autentica stabilitate, in primul rand la variantele nefertilizate organic, conditii in care indicatorii respectivi tind la o modificare nesemnificativa spre valoarea continutului de echilibru specific acestui sol (aproximativ 4,20-4,30%). La variantele fertilizate exclusiv mineral (V₃, V₄) aceasta reducere a continutului de humus, prin mineralizare si consum de compusi organici ai azotului, este mai activa.

Solul variantelor fertilizate organic si organo-mineral detine acumulari de material organic brut care modifica pozitiv continutul materiei organice aflata in curs de humificare.

Continutul de azot total urmareste semnificativ modificarile continutului de humus si materiei organice brute, ceea ce sugereaza ca si in cazul acestui sol, mai bine aprovizionat in humus, tot componenta organica detine cea mai importanta rezerva de azot pentru soluri si plante.

Continutul de fosfor mobil: este nativ slab reprezentat in solul respectiv. Lipsa ingrasamintelor cu P a determinat in varianta de control (martor) o reducere sistematica, in timp, a rezervelor de fosfor.

Fertilizarea complexa minerala, inclusiv cu P, influenteaza pozitiv rezervele biodisponibile ale fosforului, conditii in care acest indicator, in valori absolute, isi dubleaza si chiar isi tripleaza continutul. Aplicarea fertilizarii organo-minerale este solutia cea mai buna in determinarea continutului de fosfati mobili. In aceste variante se obtin cele mai mari continuturi de fosfor avand in vedere ca prezenta ingrasamintelor organice alaturi de cele minerale determina o "protectie" a fosfatilor de la fenomenul imobilizarii-retrogradarii.

Continutul de potasiu mobil: are o evolutie importanta in solurile fertilizate diferentiat, la cultura cartofului. In conditiile nefertilizarii continutul de potasiu se reduce in primul rand datorita consumului de potasiu al culturii.

Fertilizarea minerala complexa cat mai ales cea organo-minerala modifica semnificativ regimul acestui element in soluri. Compusii organici din sol si ingrasamintele organice aplicate favorizeaza nutritia si consumul de potasiu al plantelor, sustin si calitativ productia de tuberculi.

Interpretarea datelor analizei agrochimice pentru cultura cartofului pe soluri brun acide (Districambosoluri):

Starea reactiei pH-ului: Desi in alte conditii pedoagrochimice reactia initiala a acestui sol (pH 4,56) si gradul saturatiei in baze (V%=33) recomanda aplicarea de amendamente calcaroase, avand in vedere compatibilitatea cartofului cu aceasta stare a reactiei ca si posibilitatea ca prin fertilizari organice si organo-minerale sa se intretina necesarul de consum in cationi a acestei culturi, cel putin in aceasta etapa, tehnologia nu obliga la masuri de corectare a reactiei. Un suport al acestei recomandari este si motivatia economica (de distanta si cheltuieli de transport la amendamente) ca si indicatorul agrochimic al continutului de humus care la nivelul de reprezentare din acest sol (Humus = 4,26%) denota ca aciditatea libera si actuala are in principal o provenienta organica (acizi humici) si mai putin determina fenomene de fitotoxicitate.

Continutul de humus si azot total: corespunde prin valorile initiale realizarii culturii cartofului in zona Muntilor Apuseni, cu mentiunea ca zona climatica implicata in procese de alterare specifice solurilor brune acide, determina acest indicator la un nivel apreciat ca redus, conditii care impun interventii agrochimice complexe organo-minerale. Aceste aplicari diferentiate de fertilizanti suplimenteaza si regleaza regimul de alterare specific acestor soluri si dezvolta un mediu agrochimic propice culturii cartofului. Aplicarea ingrasamintelor organice si organo-minerale, pe langa rolul nutritiv, intretin evolutia continutului de humus si azot total din soluri, ca suport stabil si durabil fertilitatii solurilor.

Continutul de fosfor mobil: reprezentat la nivele reduse in acest tip de sol (P mobil=14 ppm) impune interpretarea potrivit careia suplimentarea rezervelor initiale de fosfati mobili este necesar sa se realizeze nu atat prin doze mari de P cat mai ales sustinute din resurse organo-minerale, acordand ingrasamintelor organice si rolul protector al fosfatilor in contextul unei aciditati initiale ridicate.

Continutul de potasiu mobil: detinut initial in cantitati medii spre scazute impune adoptarea sistemului de fertilizare preconizat - complex din resurse minerale, pe fond organic, pentru asigurarea unui regim potasic corespunzator exigentelor de consum ale culturii cartofului.

V.2. Efectul fertilizarii organo-minerale diferentiateasupra productiilor medii de tuberculi la soiurile luate in studiu (Ostara, Semenic si Desirée) in zona Muntilor Apuseni

Analizand productiile medii de tuberculi ale perioadei experimentate (2002 - 2004) se poate face in primul rand precizarea ca nivelele de productie realizate la cele trei soiuri luate in studiu, indiferent de fertilizare, sunt cu mult sub potentialul biologic al soiului.

Prelucrarea statistica a datelor de productie obtinute prin metoda Diferentelor limita, permite o apreciere a efectelor fertilizarii organo-minerale diferentiate la soiurile de cartof testate in zona pedoclimatica a Muntilor Apuseni.

Rezultatele medii de productie obtinute la soiurile de cartof luate in studiu, pe parcursul celor trei ani experimentali, sunt redate in tabelul 2.

Tabel 2

Influenta fertilizarii organo-minerale asupra productiei medii de tuberculi la soiurile de cartof (Ostara, Semenic, Desirée) in zona Muntilor Apuseni

Analiza rezultatelor medii de productie obtinute la soiul OSTARA (tabelul 2) evidentiaza in primul rand, un nivel scazut al productiilor obtinute in cei trei ani experimentali, fata de potentialul mediu de productie al acestui soi, productii maxime obtinute fiind numai la nivelele de 26,28 - 26,42 t/ha tuberculi.

Efectul semnificativ al fertilizarii s-a constatat la variantele fertilizate combinat (40 t/ha gunoi de grajd anual completat cu ingrasaminte chimice).

Nivelurile de fertilizare scazuta (N - 50 - 100; P₂O₅ - 30 - 60; K₂O - 50 - 100, kg s.a./ha) nu asigura cantitativ consumul culturii, realizandu-se 20,16 - 22,54 t/ha tuberculi.

Analizand productiile medii de tuberculi ale perioadei experimentate (2002 - 2004) la soiul de cartof SEMENIC, se poate preciza in primul rand, nivelul scazut de productie realizat fata de potentialul biologic al soiului. Totusi pe nivelurile diferentiate de fertilizare, se constata valori distinct semnificative (25,95; 26,20 si 30,95 t/ha tuberculi) la variantele fertilizate cu N, P, K in doze moderate si in special la varianta fertilizata organo-mineral (N - 100; P₂O₅ - 60; K₂O - 100, kg s.a./ha + 40 t/ha gunoi de grajd anual).

Analiza productiilor medii de tuberculi realizate in perioada luata in studiu (2002 - 2004) evidentiaza ca indiferent de fertilizare, nivelul productiilor nu atinge potentialul biologic al soiului DESIRÉE. Insa prin caracterul sau semitardiv, se constata valori ale productiilor distinct semnificative, la fertilizare moderata spre ridicata cu N, P, K kg s.a./ha. La fertilizarea combinata (organo-minerala) cu (N - 50 - 100; P₂O₅ - 30 - 60; K₂O - 50 - 100, kg s.a./ha + 40 t/ha gunoi de grajd anual) valoarea productiilor de 36,50 si respectiv 37,66 t/ha tuberculi, este justificata prin punerea treptata la dispozitia plantelor a elementelor nutritive din gunoiul de grajd, pana toamna tarziu, pe langa elementele nutritionale din fertilizantii minerali.

VI. CONCLUZII

1. Obiectivele propuse in proiectul de cercetare au fost realizate integral;
2. Modificarile indicilor agrochimici ai solului brun acid (Districambosol) fertilizat diferentiat sunt semnificative si influenteaza durabil capacitatea sa de productie;
3. Fertilizarile minerale au efecte de acidifiere a solului (initial puternic acid), favorizeaza mineralizarea humusului, destructia compusilor organici cu N, iar indicatorii agrochimici ai humusului evolueaza, prin reducere, spre valori ale echilibrului humic specific solului respectiv;
4. Fertilizarile organo-minerale sustin componentele minerale si organice atat cu o stabilitate relativa in sol cat si pe cele nutritionale, aflate intr-o dinamica permanenta, in concordanta cu cerintele cartofului in elemente nutritive;
5. Interpretarea indicilor agrochimici cercetati determina interventii rationale cu fertilizanti dintre care cele organo-minerale constituie un mediu agrochimic ameliorativ pentru sol dar si nutritiv pentru cultura cartofului.
6. Pentru solul brun acid (Districambosol) fertilizarile diferentiate sustin evolutia humusului (humificare/mineralizare), iar interventiile minerale complexe detaseaza factorii nutritionali de cei au fertilitatii care au un continut stabilizator in ecosistemele agricole.
7. Soiurile de cartof testate (Ostara, Semenic si Desirée) realizeaza productii diferentiate, dupa insusirile productive ale acestora, dar sub potentialul lor biologic, ca urmare mai cu seama a dereglarilor climatice din ultimii ani, respectiv caracterul "deficitar" sau "excesiv" al umiditatii in fenofazele esentiale formarii organelor vegetative sau a formarii si dezvoltarii tuberculilor.
8. In zona ecopedologica a Muntilor Apuseni, productiile medii de tuberculi realizate la cele trei soiuri, le grupeaza, dupa nivelul productiilor, in urmatoarea ordine descrescatoare: Desirée, cu 30,60 t/ha, Semenic cu 24,91 t/ha si Ostara, cu 23,42 t/ha tuberculi. Dintre soiurile testate se detaseaza, semnificativ, soiul Desirée, semitarziu, care prin insusirile specifice si de productie se poate considera mai adaptat si compatibil, la conditiile ecologice de cultura a cartofului in zona montana.
9. Fertilizarea organo-minerala aplicata celor trei soiuri, cu doze moderate de ingrasaminte chimice pe un fond organic de 40 t/ha gunoi de grajd anual, raspunde din punct de vedere al efectului si nutritiei, cu o mai buna valorificare, tocmai din motivatia compatibilitatii lor cu caracterul anormal climatic si cu repartizarea neuniforma a precipitatiilor. Astfel dozele de N - 100; P₂O₅ - 60; K₂O - 100 kg s.a./ha + 40 t/ha gunoi de grajd anual, au cea mai buna alternativa a aplicarii, cu efecte normale, in conditiile actuale, asupra productiei de cartof in zona montana.