Structura si particularitatile pietei produselor agricole si agroalimentare

Caracteristicile pietelor agroalimentare

Considerate drept criterii ale unei piete perfecte - uniformitatea pretului in spatiu, timp si clasa de calitate -, se poate spune ca acestea corespund cu cele trei utilitati pe care marketingul le genereaza determinand vanzarea unui produs: utilitate de spatiu, timp si forma.[1]

Pietele agricole au particularitati ce tin de specificul concurentei, cerintele consumatorului, gradul de atomizare a celor doua categorii de participanti, de faptul ca agricultura isi autoproduce o parte din input-urile necesare, de specificul produselor destinate consumului, de legaturile cu alte sectoare, de accentuarea procesului de internationalizare a pietelor, de gradul de organizare economica si sociala a sectorului agroalimentar, de nivelul de dezvoltare economica a tarii etc[2].

Piata agricola se caracterizeaza prin instabilitate, insecuritatea aprovizionarilor, incertitudinea vanzarilor, fluctuatii de preturi, mari dezechilibre cerere-oferta, acces diferit la piete si la asigurarea securitatii alimentare pentru anumite categorii de populatie[3].

Oferta si cererea reprezinta componente esentiale ale mecanismului economic, care definesc conceptul general de piata concurentiala. Facandu-se abstractie de amploarea domeniului de manifestare si de tipul ei de functionare, piata este definita ca locul unde se intalnesc si se confrunta oferta si cererea, aceasta tinzand sa se echilibreze, prin intermediul oscilatiilor preturilor.

Caracteristicile cererii de produse agroalimentare

- cererea de produse agricole de baza este putin elastica in raport cu preturile, pe termen scurt, deoarece cresterile demografice si modificarile in modelele de consum alimentar sunt edificatoare doar pe termen lung.

Consumatorii acorda o importanta redusa unui supliment de produse agroalimentare, in comparatie cu alte produse. Coeficientul de elasticitate a cererii pentru produse agroalimentare este estimat a fi cuprins intre valorile 0,20-0,25, ceea ce inseamna ca pretul trebuie sa scada cu 40-50% pentru o crestere suplimentara a cererii cu 10%. Inelasticitatea cererii se explica prin diminuarea utilitatii marginale a consumatorilor manifestata fata de produsele agroalimentare.

- cererea de produse agricole este relativ stabila, daca nu au loc cresteri semnificative ale veniturilor si explozii demografice;

- cererea de produse agroalimentare este continua, pe parcursul anului.

Caracteristicile ofertei de produse agroalimentare

- oferta de produse agricole are un caracter sezonier. Pentru asigurarea continua a pietei cu produse agricole se recurge la mentinerea acestora in spatii de depozitare, in conditii de microclimat sau la procesarea acestora prin conservare, transformare etc.;

- oferta de produse agricole este perisabila. Pentru prelungirea duratei de viata a produselor se recurge la operatiile amintite mai sus, care presupun existenta unei logistici de distributie de-a lungul filierei agroalimentare: depozite frigorifice, mijloace de transport dotate cu sistem frigorific, silozuri etc.;

- oferta produselor perisabile este, in general, rigida, si se impune vanzarea rapida; pe termen scurt, oferta este variabila in functie de factorii climatici si de nivelul stocurilor (pentru produsele stocabile). Producatorii agricoli detin un control limitat asupra productiei. Inundatiile, seceta, ingheturile tarzii de primavara, brumele timpurii de toamna si atacurile de boli si daunatori determina reduceri de recolta;

- pe termen lung, oferta este, in general, stabila, depinzand de suprafata cultivata, numarul de animale, randamentele medii pe unitatea de suprafata si pe cap de animal (si, implicit, de tehnologiile folosite), efectele politicilor agricole etc.

Pornind de la caracteristicile pietei agroalimentare, vom analiza in cele ce urmeaza cererea si oferta de produse agroalimentare, in Romania, cantitativ, structural si relatiile acestora cu veniturile consumatorilor si preturile.

6) Cererea de produse agroalimentare

Cererea pentru aceasta grupa de produse in zonele industrializate - cele urbane in general - este caracterizata prin invariabilitatea acesteia. Astfel, cumpararile de produse agricole (din punct de vedere cantitativ) variaza putin; daca preturile produselor agricole scad, aceasta va fi considerata o economie in bugetul personal al consumatorilor; daca veniturile populatiei cresc, cumparaturile suplimentare de produse se vor face - ca regula generala - in afara sectorului alimentar.

Cererea de produse agroalimentare de prima necesitate este putin elastica in raport cu preturile existente pe piata. Pe termen scurt insa, cererea de produse agroalimentare este variabila.[4]

Cererea de produse agricole pe plan mondial este realtiv stabila, daca nu au loc cresteri puternice ale productiei agricole si explozii demografice. Pe zone geografice, cererea de alimente de baza, variaza in functie de cresterile demografice si calitativ in functie de nivelul veniturilor consumatorilor. O evolutie calitativa a cererii este specifica mai ales in tarile dezvoltate, unde nivelul veniturilor face ca aceasta sa fie adesea elastica in raport cu pretul, cum este cazul produselor alimentare de lux (fructe exotice, produse alimentare rezultate din foarte multe prelucrari si adaosuri etc.).

Specialitatea pietii agricole si interventionalismul statal sunt date de cerintele continue de produse agricole necesare intretinerii vietii, de caracterul periodic al produselor agricole, de complexitatea activitatilor de transport, depozitare, pastrare a acestora, etc.

Imperativul major al civilizatiei contemporane il constituie corelarea cantitativa si calitativa a productiei alimentare cu cererea consumatorilor. Conform acestui deziderent este necesar sa fie cunoscuta specificitatea cererii alimentare, care este insa determinata de trebuintele efective ale consumatorului. Se cauta astfel un raspuns pentru consumator care isi pune problema cunoasterii valorii de intrebuintare a alimentelor in conditiile dinamismului pietei produselor agroalimentare.[5]

Aceasta importanta este fundamentata prin insasi cheltuielile totale medii lunare inregistrate care au fost orientate cu precadere spre consum.

Consumul intern de produse agroalimentare

Marimea si structura cererii sunt influentate de factori economici (veniturile si preturile), demografici, sociali, geografici, conjuncturali etc.

Dintre factorii amintiti, veniturile au o influenta semnificativa in ceea ce priveste structura si marimea cererii de produse agroalimentare. De exemplu, scaderea venitului determina reducerea nivelul consumului, mai ales pentru produsele cu valoare nutritiva ridicata: carne, lapte, legume si fructe si mentinerea sau cresterea consumului de produse alimentare cu valoare nutritiva redusa: cereale si produse din cereale, cartofi, leguminoase etc.

Cheltuielile totale ale gospodariilor exprima modul de utilizare a veniturilor populatiei. Principala destinatie este consumul alimentar, exprimat valoric prin cheltuielile banesti si contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii. Din totalul cheltuielilor unei gospodarii, din care 76,2% sunt cheltuieli banesti, contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii este de 23,8%[6]. Tabelul nr.1. prezinta destinatia cheltuielilor populatiei pe produse alimentare, nealimentare si servicii.

Tot ca o problema specifica a pietii agricole se poate sublinia ca anumite sortimente a productiei agroalimentare se obtin in anumite zone cu conditii specifice, iar consumul se realizeaza in alte zone, fapt ce implica eforturi mari de cheltuieli pentru reducerea pierderilor. Astfel, de exmplu cererea si oferta de grau este pulverizata intrucat cererea este generala, iar oferta este onorata cu preponderenta de zonele in care se cultiva aceasta cultura. La fel se poate vorbi pentru produsele cu grad mare de perisabilitate ca legumele si fructele, care nu pot fi silozate si pastra sau transporta pe timp mai indelungat dar sunt solicitate din ce in ce mai mult de consumatori aflati in zonele unde nu se obtin astfel de produse.

Tabel 1

Structura cheltuielilor banesti de consum ale gospodariilor din Romania (%)

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2004, Institutul National de Statistica

Structura cheltuielilor banesti de consum ale gospodariilor din Romania (%)

Figura 2

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2004, Institutul National de Statistica

Ponderea cheltuielilor cu produse alimentare in total cheltuieli, desi s-a redus in ultimii doi ani, ramane predominanta. Ponderea cheltuielilor pentru plata serviciilor are o tendinta crescatoare.[7]

Consumul pentru principalele produse agroalimentare in Romania este prezentat, in dinamica, in Tabelul nr.2.

Consumul de cereale, fructe, zahar, vin, carne si peste are o tendinta de stabilizare, dupa o perioada de reducere, in primii ani ai tranzitiei. Consumul de cartofi, legume si oua are o tendinta de crestere, ocupand ponderi importante in modelul de consum alimentar din Romania.

Tabel 2

Consumul de produse agroalimentare pe locuitor, in Romania, comparativ cu media UE

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2004, Institutul National de Statistica, EUROSTAT, www.europa.eu.int

Fata de Uniunea Europeana, in Romania consumul este mai redus la fructe, zahar, vin, carne, lapte, peste si este mai ridicat la cereale, cartofi, legume (inclusiv leguminoase boabe). Structura consumului european de alimente reflecta ponderea ridicata a produselor cu valoare nutritiva ridicata, reprezentate de produsele de origine animala. In structura consumului alimentar romanesc predomina produse de origine vegetala: cereale, cartofi si legume.

Consumul de produse agroalimentare pe locuitor, in Romania, comparativ cu media UE

Figura 3

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2004, Institutul National de Statistica, EUROSTAT, www.europa.eu.int

Cererea de produse agroalimentare este formata, pe langa consumul intern, din disponibilitatile de export. Exporturile principalelor produse agroalimentare din Romania sunt redate in Tabelul nr.3.

Tabel 3

Exporturile (FOB) agroalimentare ale Romaniei, pe grupe de produse (milioane Euro)

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2004, Institutul National de Statistica

Exporturile (FOB) agroalimentare ale Romaniei, pe grupe de produse (milioane Euro)

Figura 4

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2004, Institutul National de Statistica

Ponderea cea mai ridicata in exporturile agricole ale Romaniei, exprimate valoric, o detin exporturile de animale vii, urmate de legume si fructe, cereale si bauturi (vin).

Exporturile de animale vii, carne, produse lactate, oua, legume, fructe, zahar si bauturi au crescut in perioada 2000-2003, iar exporturile de peste si cereale s-au redus. Exporturile de animale vii si produse de origine animala au ca destinatii principale tarile din Orientul Mijlociu, Grecia, Italia, Germania si Franta. Exporturile de produse vegetale au ca destinatii principale Italia, Germania, Franta si Portugalia. Exporturile de produse alimentare, bauturi si tutun au ca destinatii principale Austria, Germania si Olanda²⁰.

Exportul FOB de alimente si animale vii, in anul 2003, a fost de 344 milioane euro (2,2% din exportul total), iar importul CIF de alimente si animale vii, in acelasi an, a fost de 1.204 milioane euro (5,67%), reflectand o balanta agricola negativa a Romaniei, existenta, de altfel, pe intreaga perioada analizata.

Lipsa unor mecanisme de piata care sa atraga produsele agroalimentare pe canalele filierei si caracterul sezonier al productiei determina completarea ofertei interne cu importurile de produse agroalimentare.