Zonarea ecologica a culturilor de camp : pp, imp.,cu exemplificare la gr., pb., fl. soarelui

Zonarea ecologica a culturilor de camp : pp, imp.,cu exemplificare la gr., pb., fl. soarelui

Prin zonarea ecologica a culturilor se intelege stabilirea zonelor de favorabilitate la plantele cultivate pe baza confruntarii conditiilor naturale din regiunile cercetate cu cerintele biologice ale plantelor fata de acestea. Presupune deci cunoasterea tuturor conditiilor de mediu si a particularitatilor biologice ale plantelor.Prin conditii de mediu se intelege totalitatea factorilor externi in care planta respectiva se dezvolta , prin conditii de existenta se intelege factorii pe care ii cere planta potrivit specificului ereditar, iar prin factorii de actiune intelegem totalitatea factorilor care actioneaza asupra organismului vegetal pe intreaga perioada de vegetatie .Prin zonarea wcologica se urmareste apmlasarea culturilor in acele conditii de mediu unde plantele intalnesc cei mai imp. factori din conditiile de existenta (optim sau aproape de optim). In natura sunt factori fav. mai mutt sau mai putin apropiati de optim si o serie de factori daunatori. In fct. de aceasta se determina zonalitatea calitativa determinandu-se zone cu dif. grade de favorabilitate. In zonarea ec. a pl. in prima faza se stabilesc cerintele pedoclimatice ale pl. si factorii edafici, apoi in faza a 2-a se confrunta cerintele pedoclimatice cu conditiile de clima si sol determinate si se stabilesc zonele de fav.Pentru fiecare pl.in fct. de cerintele pedoclimatice la scara intregii tari s-au stab. 3 zone de cultura. Zona foarete fav.,cu conditii pedoclimatice cele mai fav. cresterii si dezvoltarii pl., unde se pot obtine productii mari si de calitate superioata. Zona fav. cu conditii pedoclimatice care asigura productii bune , dar putin constante. Zona < fav. cu cdt. pedoclimatice putin fav. In mod obisnuit pl. se cultiva in primele 2 zone ecologice, ceea de a 3-a fiind < economica. Extinderea irigatiilor in zonele secetoase, fertilizarea rationala si crearea unor soiuri cu o > plasticitate ec. a permis extinderea arealului de caultura a multor pl., schimband gradul de fav.

Graul-zone ecologice. 1Zona foarte fav. se situeaza in Campia de Vest (Campia Banatului si Crisului ) si se caract. prin sol brun-roscat si cernoziom. Cond.climatice =foarte fav., iar secetele la semanat si-n faza de form. a bobului sunt mai < frecvente, pp di-n toamna si primavara fiind suficiente. In Campia Dunarii zona f .fav. ocupa S. Olteniei, terasele Dunarii, din stanga Oltului, jum de S. a Campii Teleormanului si o suprafata intre Buc,Gr,Cl. In aceste areale secetele sunt mai frecfente ,atat toamna la semanat, cat si primavara si la inceputul verii. In Campia Transilvaniei zona f.fav este mai restransa , pp. de toamna si de primavara sunt suf. ptr a asigura vegetatia normala. In N-E Moldovei pp sunt mai reduse atat toamna cat si iarna , in timpul sezonului rece pl de grau fiind expuse la temperaturi <. In anii normali nu se produc palirea pl. si sistavirea boabelor.

2 Zona fav se extinde in vecinatatea zonei f. fav. In vestul tarii aceasta zona este asem. dpdv climatic cu zon af. fav., solurilr insa sunt mai < fertile.

Porumbul -zonarea ecologica

Stabilirea zonelor de favorabilitate pentru cultura porumbului in tara l noastra are la baza cerintele fata de temperatura: pe baza datelor referitoare la potentialul termic al fiecarei zone (temperaturi mai mari de 10°C) s-au stabilit in tara noastra trei zone de favorabilitate pentru cultura porumbului .

Zona I cuprinde arealul in care suma temperaturilor biologic active este de 1.400 - 1.600°C. in aceasta zona sunt cuprinse: Campia din sudul tarii, Dobrogea si partea de sud a Podisului Moldovei, Campia de Vest, pana la sud de Oradea.

In aceasta zona se recomanda sa se cultive 75 - 80% din suprafata cu hibrizi tardivi, care sa valorifice eficient potentialul termic si 20 - 25% cu hibrizi mijlocii.

Zona a Il-a de cultura cuprinde suprafetele cu resurse termice cuprinse intre 1.200 - 1.400°C. Zona include cea mai mare parte a Podisului Moldovei, o mica parte din zona de trecere de la Campia de Sud spre zona colinara a Carpatilor Meridionali si Campia din Nord-Vestul tarii.

in acest areal hibrizii tardivi se vor cultiva pe suprafete care nu vor depasi 20%, hibrizii mijlocii pe circa 50% iar cei timpurii pe circa 30%.

Zona a IlI-a de favorabilitate are in vedere suprafetele cu suma temperaturilor biologic active de 800°-1.200°C. Sunt cuprinse zonele subcolinare ale Carpatilor Meridionali si Rasariteni, Podisul Transilvaniei, iar in nord Depresiunea Maramuresului.

in aceasta zona ponderea hibrizilor timpurii creste la circa 75% din suprafata cultivata, diferenta de 25% revenind hibrizilor mijlocii.

Potentialul termic al fiecarei zone, pentru hibrizii cu perioada de vegetatie cea mai lunga, trebuie sa fie, insumat, mai mare cu 100 - 150°C (temperaturi mai mari de 10°C), eliminandu-se, astfel, riscul neajungerii la maturitate.

Floarea Soarelui -Zonarea ecologica

Zona l: terenurile irigate din Campia Romana, Podisul Dobrogei, precum si Campia Vestica, caracterizate prin prezenta cernoziomurilor ca soluri dominante, iar din punct de vedere climatic, temperatura, lumina si uneori precipitatiile (350 - 600 mm) corespund cerintelor unor producti ridicate. Factorii limitativi sunt: compactarea secundara, si saraturarea solurilor, excesul de apa in ariile depresionare, unele perioade de arsita, care survin in fazele de inflorire si umplerea semintelor.

Zona 2: Lunca si Delta Dunarii, insusirile solurilor aluviale si microclimatul specific ofera conditii favorabile pentru cresterea si dezvoltarea florii-soarelui. Factorii limitativi sunt reprezentati de deficitul de apa si arsitele din partea a doua a verii.

Zona 3: terenurile neirigate din Campia Romana si Podisul Dobrogei. Arealele respective sunt situate in partea de nord a zonei irgiate si sunt apreciate ca mijlociu de favorabile, indeosebi din cauza deficitului de apa si prezentei solurilor brun-roscate, in Campia Romana.

Zona 4: Campia Gavanu-Burdea, Campia Leu-Rotunda si Campia Plenita. Conditiile au un grad mijlociu de favorabilitate pentru floarea-soarelui, datorita prezentei vertisolurilor, a solurilor brun-roscate si a precipitatiilor care depasesc 450 mm. Factorii limitativi sunt textura grea, eroziunea, aprovizionarea insuficienta cu humus, fosfor si potasiu, si deficitul sau excesul temporar de umiditate.

Zona 5: Campia Jijiei si Campia Transilvaniei. Din punct de vedere al conditiilor naturale, aceste teritorii se afla la limita inferioara de favorabilitate pentru cultura florii-soarelui: nivel foarte scazut de favorabilitate al solurilor, determinat de procesele de eroziune; deficitul de apa din perioada de vegetatie pentru arealele din Moldova; excesul temporar de umiditate, temperatura scazuta si, in anumite sole, aciditatea solului in Transilvania.

Zona 6: Podisul Moldovenesc, Piemonturile Vestice si Piemontul Sudic. Ofera conditii putin propice culturilor de floarea-soarelui, potentialul natural fiind apreciat ca apropiat de nefavorabil. Solurile existente in aceste areale sunt brune luvice, luvisoluri si erodisoluri, iar clima este destul de umeda si racoroasa. Cele mai frecvente fenomene negative sunt: aciditatea si aprovizionarea slaba a solului cu humus si elemente nutritive, eroziunea, excesul de apa, compactarea.