Functiile managementului asigurarilor

Functiile managementului asigurarilor

Managementul unei entitati organizationale reprezinta procesul care, prin dirijarea activitatii persoanelor incadrate in compartimente specifice profilului organizatiei, concura la atingerea obiectivelor stabilite.

Managementul societatilor de asigurare implica realizare acelorasi functii pe care le impune in alte tipuri de organizatii dar in dependenta de specificul activitatii de asigurare. Ne referim la: planificarea obiectivelor, organizare muncii, gestionarea resurselor umane, conducerea activitatilor si controlul activitatilor.120

Planificarea ca functie specifica a managementului in asigurari implica, in general:

stabilirea scopului societatii;

formularea si fundamentarea strategiei generale a societatii;

stabilirea obiectivelor strategice si tactice;

evaluarea bugetelor de finantare si a modului de alocare a resurselor;

elaborarea politicilor societatii pe sectoare specifice (asigurari, intermediari, daune etc.)

stabilirea procedurilor si instructiunilor de indeplinire a obiectivelor.

Realizarea acestei functii manageriale implica intreaga organizatie si nu doar managerii. Rezultatul se transpune, dupa caz, in instrumente adecvate (planul strategic si/sau planul de actiune).

Planificarea poate fi organizationala si functionala. Planificarea organizationala incadreaza obiective ce vizeaza: independenta sau autonomia societatii pe o piata emergenta; imaginea publica, deci modul in care activitatea societatii este perceputa de terti; supravietuirea pe piata in context concurential.

Planificarea functionala incadreaza obiective care se refera la: profil, prin prisma efortului depus de societate; dezvoltarea societatii de asigurare (ca volum de angajamente si ca retea teritoriala); portofoliul de produse de asigurare sub aspect numeric, structural si nivel de rentabilitate; personalul, sub aspect numeric, al structurii profesionale, al competentei.

Organizarea ca functie specifica managementului societatilor de asigurare presupune:

- stabilirea structurii organizatorice prin care se defineste autoritatea si responsabilitatea pentru fiecare activitate in parte. Din acest punct de vedere societatile de asigurare au adoptat variate tipuri de structuri organizatorice: structura ierarhica, structura functionala, structura ierarhic-functionala;

- delimitarea relatiilor de subordonare si de colaborare ale persoanelor (angajatilor) situate pe diferite pozitii (posturi) in cadrul structurii organizatoric si functionale a societatii;

- elaborarea fisei postului prin care se stabileste natura, scopul, responsabilitatile si pozitia fiecarui post in organigrama societatii;

- stabilirea calificarii necesare postului in raport cu cerintele fiecarui post.

Gestionarea resurselor umane constituie una dintre cele mai importante functii ale managementului societatilor de asigurari, desi acestea pun accent mai ales pe vanzari. In fapt gestionarea resurselor umane presupune:

- planificarea necesarului de personal in corelatie cu volumul de activitati si dispersia teritoriala, calitatea angajatilor, gradul de informatizare a operatiunilor vizand asigurarile etc.

- selectarea si recrutarea personalului in functie de organizarea personalului in functie de organigrama societatii, cerintele impuse de fisa postului, identificarea persoanelor corespunzatoare unui anumit post din cadrul personalului existent in societate; atragerea unor specialisti din alte societati cu structura similara sau din alte sectoare, apelul la tinerii absolventi, apelul la piata fortei de munca conform procedurilor legale.

Un rol deosebit, in selectarea si recrutarea personalului, pentru domeniul asigurarilor revine preselectiei externe (prin contract initial, interviu, cererea de angajare) sau preselectiei interne (prin interviul propriu-zis, testare, verificarea referintelor etc.);

- orientarea personalului nou angajat are menirea de a realiza cuplarea noului angajat cu personalul existent in diferitele structuri ale societatii si prevenirea disensiunilor in colectivul de munca. Consta in prezentarea angajatorului in unitatea si in compartimentul in care a fost incadrat, incunostintarea acestuia asupra fisei postului si asupra raporturilor de subordonare si de colaborare.

- pregatirea profesionala a personalului comporta o abordare diferentiata si specifica in functie de natura fiecarui post din organigrama. Are caracter continuu, dinamic si implica efort din partea societatii de asigurare si desigur a angajatului.

Conducerea constituie o functie calitativa a managementului societatilor comerciale de asigurari si consta in orientarea si supravegherea activitatii de ansamblu a societatii ca si a componentelor structurale ale acesteia, astfel incat sa se realizeze obiectivele strategice si tactice stabilite ca: volum, valoare, structura, nivel de eficienta economica si sociala.

Exista in serie de actiuni asociate functiei de conducere, care se regasesc si in managementul societatilor de asigurare si anume:

- delegarea autoritatii prin care se poate realiza o crestere a responsabilitatii subordonatilor

- motivarea personalului care poate fi stimulata: promisiunea unor castiguri suplimentare, siguranta postului, ideea de promovare etc.

- coordonarea activitatilor si a personalului pentru evitarea blocajelor in derularea operatiunilor din societate.

- medierea conflictelor dintre angajati si promovarea managementului schimbarii pentru ca angajatii sa inteleaga necesitatea oportunitatea si efectele unor masuri ce se impun in activitatea societatii.

Controlul permite identificarea, la un anumit moment, a ceea ce s-a realizat la nivelul de referinta, evaluarea comparativa intre realizari si obiectivele stabilite, precum si luarea masurilor de corectare in vederea realizarii scopului propus.

Exista opinii conform carora controlul in context managerial, in societatile de asigurare implica mai multe activitati sau operatiuni care, in sinteza, constau in:121 stabilirea unui sistem de raportare in corelatie cu arealul controlat; stabilirea unor standarde care permit identificarea performantei (standarde ale ratiunii de moment, standarde istorice, standarde financiare interne, standarde de vanzare, standarde industriale de performanta etc.); evaluarea rezultatelor prin comparatii in timp si spatiu; corectarea abaterilor prin actiunii corective la nivelul societatii, a compartimentelor si la nivelul individual; recompensarea in functie de rezultatele si performantele obtinute.