NECESITATEA, CONDITIILE APARITIEI SI EVOLUTIEI ASIGURARILOR PE PLAN MONDIAL SI IN ROMANIA

NECESITATEA, CONDITIILE APARITIEI SI EVOLUTIEI ASIGURARILOR PE PLAN MONDIAL SI IN ROMANIA

Necesitatea aparitiei activitatii de asigurare este legata de existenta unor posibile evenimente, care reprezinta un pericol pentru integritatea bunurilor materiale sau pentru viata oamenilor: calamitati, accidente, incidente.

In fata acestor pericole nevoia oamenilor de a se proteja a condus la solidarizarea acestora in procesul de prevenire a efectelor evenimentelor (riscurile din asigurari). De-a lungul timpului societatea a incercat sa gaseasca mijloace eficiente de prevenire si limitare a consecintelor acestor evenimente, insa experienta ne arata ca desfasurarea lor nu poate fi in totalitate prevazuta sau stopata. Prin urmare a aparut imperativul adoptarii unor masuri de protectie pentru acoperirea pagubelor materiale sau pentru asigurarea unor conditii de trai decente persoanelor care si-au pierdut capacitatea de munca prin aparitia unor invaliditati. Au aparut astfel 2 modalitati:

a) solidarizarea in fata evenimentelor ce apar in viata unei comunitati se bazeaza pe contributia fiecarui individ cu sume mici, sub forma unor cotizatii in vederea crearii unui fond banesc utilizat la ajutorarea acelor indivizi care au suferit prejudicii generate de evenimentele care au motivat unirea comunitatii; principiile comunitatii de risc si mutualitatii au reprezentat baza conceptului de solidaritate, cat si a celui de asigurare.

b) asigurarea - care apare ca un sistem de relatii economice care implica aportul unui mare numar de persoane fizice si juridice in constituirea unui fond banesc, in conditiile in care fiind amenintate de pericole, persoanele concep si recunosc oportunitatea prevenirii si inlaturarea pe baza mutualitatii a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile dar nesigure. Oamenii s-au unit pentru a face fata consecintelor accidentelor.

Astfel, comerciantii din Antichitate practicau forme de protectie in vederea acoperirii pagubelor produse pe perioada transportului marfurilor. De exemplu: in legislatia maritima a Rodhosului se prevedea ca pierderile produse prin aruncarea peste bord a unei parti din bunui pentru a se putea salva restul incarcaturii, sa fie suportate de toti propietarii de marfuri incarcate la bord. Si in Roma Antica existau asociatii bazate pe solidaritate care intervineau dupa producerea pagubelor.

Apoi, apar elementele unui contract incipient de asigurare, sub forma unui cotract de imprumut in care suma garanta un transport de marfuri la mare distanta; in cazul in care acestea nu ajungeau la destinatie, creditorul pierdea suma imprumutata. Acest contract se extinde treptat, fiind valabil si existand chiar si in evul mediu timpuriu.

In transportul maritim negustorii aveau nevoie de credite pe care le contractau de la zarafi. Daca nava naufragia, bancherul pierdea suma imprumutata, iar in caz de reusita creditul era rambursat cu o dobanda corespunzatoare riscului asumat.

Datorita abuzurilor care erau generate de practica dobanzii excesive si datorita implicarii bisericii, din 1237 acest imprumut a fost interzis.

In aceste conditii s-a inventat un alt sistem de protectie din care au luat nastere asigurarile maritime. Asociatiile de comercianti garantau in caz de pierdere valoarea navei si a incarcaturii acesteia in schimbul platii anticipate a unor sume de catre comercianti; inscrisul contractului purta denumirea de polita (dovada).

Mai tarziu au aparut primele forme de asigurari de viata (sec 15-16) si apoi cele de incendii (sec 17)- acestea au aparut ca urmare a izbucnirii unor incendii devastatoare cum ar fi cel din 1683, cand trei patrimi din Londra au ars- prima societate de acest fel a fost Fire Insurance Company( infiintata la Londra in 1696).

Asigurarile de accidente s-au dezvoltat in sec 19, pe continentul american. In forma lor moderna asigurarile s-au nascut odata cu aparitia primelor legi ale calculelor actuariale (legea numerelor mari a lui Pascal). In virtutea acestor noutati s-a putut elabora si primul tabel de mortalitate, care ajuta esential in calculul primelor si sumelor asigurate diferentiate, la asigurarile de viata.

In 1750 a aparut primul tratat de actuariat a lui Richard Pride, astfel ca in 1762 a fost posibil sa apara prima societate de asigurari ce practica sume diferentiate de asigurare in functie de varsta asiguratilor.

In secolul XIX asigurarile cunosc o dezvoltare deosebita, ca urmare a cresterii economice, a ridicarii nivelului de trai, a extinderii salarizarii, a cresterii valorii bunurilor, a amplificarii si diversificarii riscurilor. Cantitativ asigurarile s-au dezvoltat prin cresterea numarului de societati de asigurari, iar dezvoltarea structurala s-a manifestat prin diversificarea si modificarea ponderilor diferitelor forme de asigurari. Astfel au aparut noi forme de asigurari cu evolutii extrem de rapide: asig de autovehicule dupa I Razboi Mondial, care detin la ora actuala unul din primele locuri din ansamblul activitatilor de asigurare; se practica asig de masini si instalatii pt firme, cinematografe, filme, asigurari de credite pt riscuri financiare, riscuri politice, asig de nave cosmice.

Acest fenomen se manifesta si in sfera asigurarilor de viata si de accidente, aparand pe langa cele clasice si asigurarile de sanatate, natalitate, nuptialitate.

In planul general de dezvoltare al sectorului serviciilor, ritmul anual al activitatilor de asigurare a devansat in unele perioade dupa al II-lea Razboi Mondial, ritmul cresterii PIB-ului si al cresterii venitului national, astfel incat a crescut cota de participare a asigurarilor la cresterea celor 2 indicatori.

Forme incipiente de asigurari au aparut pt prima data in Romania pe fondul inexistentei la acea vreme a mijloacelor de conservare a carnii. Prima organizatie de mutualitate si intrajutorare a aparut in breslele transilvanene in sec 15; se practicau asigurari de deces si pt incendii. Din sumele constituite din cotizatiile membrilor se acopereau cheltuielile de inmormantare, sau se acordau despagubiri in caz de incendiu. Asemenea tipuri de asociatii si-au continuat existenta multe secole, dovedindu-se avantajoase (datorita cheltuielilor de functionare scazute si formalitatii de inscriere simple).

In 1844 la Brasov a aparut prima organizatie de asigurari specializata, constituindu-se pe langa asociatiile meseriasilor, si purta denumirea de Institutul General de Pensii. Acesta era organizat pe baze mutuale, membrii sai avand dubla calitate: asigurat si asigurator. Pe baza cotizatiilor (a primelor de asigurare) depuse de-a lungul anilor, membrii IGP beneficiau de pensii dupa incetarea activitatii. IGP a functionat pana in 1921, cand a falimentat.

De la jumatatea secolului 19 si pana la primul Razboi Mondial si-au facut aparitia si alte societati de asigurari: Transilvania, Sun, Adriatica, etc.

Activitati de asigurare s-au dezvoltat si in perioada interbelica, cea mai mare pondere detinand-o asigurarile de viata, chiar daca la acea vreme gradul de cuprindere in asigurare ere foarte redus.

Institutiile de asigurari ce au functionat in Romania pana in 1948 pot fi grupate in 4 categorii :

a) Regia Autonoma de Asigurari de Stat care asigura monopolul statului in cazul anumitor tipuri de asigurari

b) institutii ce asigurau bunuri publice provenite dintr-o anumita activitate (in armata - exista o institutie unica ce asigura caii Armatei)

c) societati de asigurari propriu-zise cu capital privat- acestea erau prezente in nr mare in 1936. Existau si actionau 23 de societati pe piata romaneasca, societati ce aveau sucursale in intreaga tara (Phoenix, Berlin, Victoria, Nationala)

d) soc de asigurari mutuale- pt asigurarea animalelor.

Dupa 1948 soc de asigurari au mai continuat sa functioneze insa pentru putin timp, pt ca mai apoi sa fie lichidate. Activitatea acestora a fost inlocuita cu cea a societatii sovieto-romane, numita Sov-Rom Asigurari, care practica numai asigurari facultative.

In 1952 se infiinteaza Administratia Asigurarilor de Stat (ADAS) care introduce asigurari prin efectul legii, principiul obligativitatii.

In 1953 ADAS preia si asigurarile contractuale ( facultative) ale Sov-Rom Asigurari, aceasta din urma desfiintandu-se. In perioada 1953 - 1990, ADAS-ul a reprezentat singura institutie de asigurari din Romania, statul detinand monopolul.