Reasigurarile

REASIGURARILE

1. Contractul de reasigurare

2. Reasigurarea proportionala

3. Reasigurarea neproportionala

1. Contractul de reasigurare

Reasigurarea reprezinta operatia prin care asiguratorul cedeaza, altor asiguratori, o parte din raspunderile asumate. Prin operatia de reasiguare, societatea de asigurare care cedeaza devine resigurat sau cedent, iar aceea care primeste, devine reasigurator. La randul sau, reasiguratorul poate ceda si el o parte mai mare sau mai mica din riscul acceptat in reasigurare, pana cand riscul cuprins in asigurarea originala va fi indeajuns de impartit intre diferitele societati de asigurare. aceasta operatie se numeste retrocesiune.

Contractul de reasigurare este un contract derivat din contractul de asigurare, prin urmare el il va urma: daca asigurarea este nevalabila ori a fost lovita de nulitate si reasigurarea respectiva devine nevalabila.

Reasigurarea produce efecte numai intre reasigurat si reasigurator, adica asiguratul nu se poate indrepta cu actiune judiciara impotriva reasiguratorului, el nefiind participant la contractul de reasigurare.

Reasigurarea nu se poate incheia pentru o suma mai mare decat cea asigurata prin contractul de asigurare.

Contractul de reasigurare cuprinde de regula:

- obiectul reasigurarii;

- raspunderea asumata de reasigurator;

- raspunderea retinuta de reasigurat pentru contul sau propriu;

- conditiile in care se face reasigurarea, respectiv costul reasigurarii;

- modul de decontare a primelor si respectiv a daunelor;

- durata contractului;

- clauze "ad hoc" privind raporturile reciproce (arbitraj, decaderea din drepturi, preavizarea pentru iesirea din obligatii etc.).

Contractul de reasigurare poate avea caracter facultativ, obligatori si mixt.

In baza contractului de reasigurare facultativ, reasiguratul poate propune si reasiguratorul poate sa accepte sau sa refuze reasigurarea. Acest contract nu actioneaza in mod automat, ci asiguratorul este obligat sa instiinteze pe reasigurator de fiecare risc individual (contract) pe care doreste sa-l reasigure. La randul sau, reasiguratorul, dupa o prealabila cercetare, poate sa accepte in reasigurare riscurile ce i-au fost oferite sau sa le refuze.

Metoda reasigurarii facultative prezinta urmatoarele avantaje pentru reasigurator:

- in urma analizei riscurilor ce ii sunt propuse, reasiguratorul le va retine numai pe acelea care corespund politicii sale de subscriere;

- poate sa exercite o anumita influenta asupra asiguratorului, cerandu-i sa revada conditiile oferite, indeosebi la riscurile la care in trecut s-au inregistrat rezultate nefavorabile;

- creeaza conditii fie pentru majorarea cotei de prima pe care urmeaza sa o suporte asiguratul, fie pentru reducerea comisionului pretins de asigurator;

- face posibila efectuarea controlului asupra angajamentelor asumate si evitarea riscului de cumul.

In baza contractului de reasigurare obligatoriu, asiguratorul se obliga sa cedeze si reasiguratorul se obliga sa accepte in reasigurare categoriile de riscuri prevazute in contract, in proportiile si in conditiile stabilite. In acest caz, asiguratorul nu are posibilitatea selectionarii riscurilor, cedand o anumita parte din toate riscurile subscrise, chiar si din cele de valori mici, pe care le-ar putea acoperi singur, fara nicio dificultate.

Prin contractul de reasigurare obligatorie, reasiguratorul se angajeaza sa accepte, cu rare exceptii, toate riscurile subscrie de asigurator intr-o anumita ramura, pana la atingerea limitei convenite de parti. Prin urmare, asiguratorul poate sa efectueze subscrierile pe care le considera corespunzatoare politicii sale, sa stabileasca cotele de prima si sa lichideze daunele ce survin asa cum considera necesar, fara sa fie legat de acordul prealabil al reasiguratorului. Reasiguratorul poate sa intervina asiguratorului numai in caz de neglijenta grava sau dol.

In baza contractului de reasigurare mixt, reasiguratul are libertatea sa cedeze sau nu anumite riscuri in reasigurare, in timp ce reasiguratorul este obligat sa le accepte. In acest tip de reasigurare, pentru reasigurat functioneaza principiul facultativitatii, iar pentru reasigurator acela al obligativitatii in cedarea, respectiv acceptarea riscurilor prevazute in contract.

Contractul de reasigurare mixt cuprinde o categorie de riscuri (nu un anume risc individual) si se foloseste, de obicei, pentru reasigurarea riscurilor de valori mari, pentru partea ce depaseste limita contractelor obligatorii.

In contractele de reasigurare se mentioneaza in mod expres riscurile care nu sunt acceptate in mod automat in reasigurare: daune provocate de razboi, razboi civil, revolutie, revolta, lovitura de stat, etc.

Contractul de reasigurare cuprinde o clauza din care rezulta ca reasiguratorul impartaseste soarta asiguratorului. Deciziile luate de asiguratori vizand incheierea contractului de asigurare (suma asigurata, cota de prima, termen de valabilitate etc), precum si lichidarea daunelor inregistrate produc efecte atat pentru reasigurat cat si pentru reasigurator. Aceasta clauza nu este aplicabila in cazurile in care asiguratorul inregistreaza pierderi financiare sau atunci cand a subscris riscuri excluse prin contractul de reasigurare.

Declararea in stare de faliment a asiguratorului nu se extinde automat si asupra reasiguratorului. Acesta din urma isi pastreaza dreptul de a incasa primele ce i se cuvin si, in acelasi timp, obligatia de a suporta partea de daune ce cade in sarcina sa, participand la impartirea activelor asiguratorului, alaturi de ceilalti creditori ai acestuia.

Reasiguratorul are dreptul de a lua la cunostinta si a cerceta, pe tot parcursul valabilitatii contractului de reasigurare si chiar si dupa aceea, documentele asiguratorului referitoare la operatiunile care fac obiectul reasigurarii.

In practica, reasiguratorul uzeaza rar de acest drept, deoarece reasigurarea se bazeaza pe principiul uberrima fides (incredere desavarsita intre partile contractante).

In functie de modul de repartizare a riscurilor intre asigurator, devenit reasigurat, si reasigurator, contractele de reasigurare se pot clasifica in :

- contracte proportionale;

- contracte neproportionale.

Reasigurarea proportionala

Contractele proportionale se caracterizeaza prin aceea ca raspunderile reasiguratului si reasiguratorului se stabilesc sub forma unui raport, a unei proportii fata de suma totala asigurata. Acelasi raport se utilizeaza la repartizarea primei de asigurare, cat si la decontarea daunelor.

Forme ale reasigurarii proportionale:

a)     reasigurarea cota-parte;

b)     reasigurarea excedent de suma asigurata;

c)     reasigurarea proportionala mixta, adica cota si excedent;

d)     reasigurarea proportionala pe baza de pool de reasigurare.

a) Reasigurarea cota parte (reasigurarea in participatie)

Se caracterizeaza prin aceea ca participarea reasiguratului se stabileste sub forma unei cote procentuale din suma asigurata prevazuta in contractul de asigurare; participarea reasiguratorului se stabileste tot sub forma de cota procentuala.

In contract se prevede:

- societatea de asigurare (devenita reasigurat) retine in mod obligatoriu pentru contul sau un anumit procent din sumele asigurate prin contractele incheiate in ramura considerata, in cadrul unei limite stabilite in marime absoluta pe un risc;

- societatea de asigurare (reasigurat) se angajeaza sa cedeze societatii reasigur1toare, iar aceasta accepta sa primeasca in reasigurare un anumit procent din suma asigurata prin contractele incheiate in ramura considerata.

Exemplu: reasiguratul retine o cota de 20% din suma asigurata, iar diferenta pana la 100% o cedeaza in reasigurare. Reasiguratorii la randul lor, participa, fiecare in parte, cu o anumita cota procentuala la riscurile prevazute in contractul de reasigurare.

Proportionalitate se refera nu numai la suma asigurata, ci si la repartizarea primelor de asigurare si a daunelor inregistrate. Astfel, primele de asigurare se impart intre reasigurat si reasiguratori in aceeasi proportie in care acestia au participat la repartizarea sumei asigurate. La fel se procedeaza si la acoperirea daunelor; din daunele inregistrate, reasiguratul si reasiguratorii suporta, fiecare in parte, o cota din daune corespunzatoare sumei asigurate retinute, respectiv primite in reasigurare.

b) Reasigurarea excedent de suma asigurata

Se caracterizeaza prin aceea ca reasiguratul stabileste anticipat, sub forma unei sume fixe, retinerea sa proprie, denumita si plin de conservare, si tot ceea ce depaseste aceasta suma, adica excedentul, pana la limita maxima a sumei asigurate, il cedeaza reasiguratorului.

Acest tip de reasigurare se aplica, de obicei, la asigurarile de bunuri (cladiri, constructii si echipamente industriale, produse finite, marfuri, etc), deoarece aici suma asigurata poate fi determinata cu precizie, iar retinerea proprie a reasiguratului poate di diferentiata in functie de natura si frecventa riscului asigurat (incendiu, explozie, avarie, furt prin efractie etc.)

Cotele de repartizare a sumei asigurate, a primelor si respectiv a daunelor se determina astfel:

Unde:

C_r = cota de repartizare pentru reasigurat;

R = retinerea proprie;

S_t = suma asigurata totala;

S_e = suma ce cade sub incidenta contractului excedent de suma asigurata.

In afara de reasigurarea excedent de suma, obligatorie pentru ambele parti, (prezentata mai sus), in practica se incheie contracte si in alte conditii: facultativ-obligatorie, open-cover, semi-automat sau obligatorie-facultativa.

La reasigurarea facultativ-obligatorie reasiguratul isi rezerva dreptul de a decide care dintre contractele incheiate de el vor fi reasigurate si in ce proportie. Daca cedarea in reasigurare a unor riscuri este facultativa pentru reasigurat, primirea lor este obligatorie pentru reasigurator; acesta din urma se obliga sa accepte toate riscurile ce i-au fost cedate in reasigurare de catre asigurator, in limita numarului de plinuri si a valorii maxime a sumei asigurate convenite.

Reasigurarea excedent suma asigurata open-cover este tot facultativ-obligatorie, dar care nu prevede limite precise in ceea ce priveste retinerea proprie (plinul de conservare) a asiguratorului. In contractul de reasigurare se precizeaza numai limita primirilor de catre reasigurator (numar de plinuri si volumul maxim al sumei asigurate), nu si marimea retinerii pentru contul sau propriu de catre reasigurat.

Reasigurarea excedent de suma asigurata semi-automata se caracterizeaza prin aceea ca reasiguratul ofera spre reasigurare toate riscurile pe care intentioneaza sa le subscrie pe o baza facultativa, iar dintre acestea numai cele acceptate de reasigurator fac obiectul contractului-cadru.

Avantajul reasiguratorului consta in posibilitatea de a analiza fiecare risc ce i-a fost oferit si in posibilitatea de a propune asiguratorului modificari cu privire la acoperirea acestora si a tarifelor practicate.

Avantajul asiguratorului consta in faptul ca poate obtine din partea reasiguratorului un comision mai consistent decat in cazul unui contract pe baze pur facultative.

Reasigurarea excedent de suma asigurata obligatorie-facultativa consta in aceea ca cedarea in reasigurare a riscurilor subscrise este obligatorie pentru asigurator si facultativa pentru reasigurator.

c) Reasigurarea proportionala mixta.

In reasigurarea proportionala mixta, din suma asigurata a contractelor individuale, reasiguratul retine o anumita cota, iar restul il cedeaza in cadrul sectiunii cota-parte. O data depasita limita raspunderii pentru participarea pe baza de cota-parte, intreaga diferenta se reasigura pe principiul excedentului de suma.

d) Reasigurarea pe baza de pool

Pentru acoperirea unor riscuri deosebite sau a unui complex de riscuri din anumite ramuri de asigurari, mai multe societati de asigurari convin sa creeze un pool de reasigurare care sa plaseze in reasigurare contractele de asigurare in cauza. Poolul este administrat de un oficiu, care centralizeaza ofertele de reasigurare primite din partea societatilor de asigurari si le repartizeaza pe membrii poolului pe baza cotelor de subscriere, la care acestia s-au angajat. Daca membrii poolului nu au acoperit intreaga valoare a contractelor oferite in reasigurare, diferenta se plaseaza in afara poolului.

3. Reasigurarea neproportionala

Trasaturile contractelor de reasigurare neproportionala:

- repartizarea raspunderii intre asigurator (reasigurat) si reasigurator se face in functie de volumul probabil al daunei, iar nu proportional cu suma asigurata;

- raspunderea reasiguratului este limitata, pentru fiecare dauna, iar in sarcina reasiguratorului cade partea de dauna care depaseste raspunderea reasiguratului;

- operatiunile contabile sunt reduse la minimum, dar sunt mai laborioase;

- gestionarea contractelor reclama cheltuieli reduse;

- prima cedata reasiguratorului nu se calculeaza pe fiecare polita in parte, ci pe ansamblul portofoliului asiguratorului (reasiguratului) sau pe o parte din acesta, dintr-una sau mai multe ramuri, pentru a acoperi daunele survenite in anul calendaristic;

- prima cedata in reasigurare se calculeaza cu anticipatie;

- costul reasigurarii poate sa varieze de la un exercitiu la altul, ca urmare a evolutiei primelor incasate, a ratei daunei si a pietei reasigurarilor;

- asiguratorul (devenit reasigurat) nu participa, de regula, la beneficiile reasiguratorului;

- reasiguratorul nu isi constituie rezerve de daune la reasigurat, pentru riscurile acceptate de el in reasigurare, acoperirea acestora ramanand in sarcina reasiguratului.

Forme ale contractului de reasigurare neproportionala:

a)     contracte excedent de dauna;

b)     contracte oprire de dauna;

c)     contracte de acoperire a sinistrelor majore.

a)     Reasigurarea excedent de dauna.

Raspunderea reasiguratului este limitata, pentru fiecare dauna, la un anumit plafon (nivel), denumit prioritate, fransiza sau prag, iar raspunderea reasiguratorilor vizeaza partea de dauna care depaseste prioritatea.

Exemplu: o societate de asigurari a incheiat contracte de asigurare cu mai multe fabrici de mobila impotriva riscului de incendiu si alte calamitati naturale, raspunderea asumata vizand toate bunurile fabricilor. Societatea a decis sa protejeze, printr-un contract de reasigurare excedent de dauna, fiecare fabrica din portofoliul sau de asigurari, in limita a 200000 u.m, din care 50000 u.m reprezinta dauna retinuta in contul sau (prioritatea), iar 150000 u.m excedentul de dauna cedat in reasigurare.

In cazul unei daune de 100000 u.m, reasiguratul suporta 50000 u.m (in limita prioritatii), iar reasiguratorul diferenta de 50000, care se incadreaza in excedentul de dauna acceptat in reasigurare (de 150000 u.m). in cazul unei daune de 220000 u.m, reasiguratul acopera 70000 u.m (50000 prioritatea si 20000 dauna neprotejata prin reasigurare), iar reasiguratorul 150000 (dauna maxima acceptata in reasigurare).

Reasigurarea excedent de dauna prezinta avantajul, pentru reasigurat, ca-i permite sa limiteze raspunderea pentru daunele produse de acelasi risc, in functie de capacitatea sa de plata, iar pentru reasiguratori, ca necesita un volum relativ redus de cheltuieli de administrare.

b) Reasigurarea oprire de dauna

Reasiguratul se angajeaza sa acopere, din daunele produse in cursul anului, o suma echivalenta cu un anumit procent din volumul primelor incasate, iar reasiguratorul sa suporte tot ceea ce depaseste acest nivel.

Exemplu: reasiguratul se angajeaza sa acopere daunele produse in cursul anului considerat in limita a 70% din primele incasate in perioada de referinta, iar reasiguratorii sa suporte daunele care depasesc prioritatea. Daca daunele inregistrate in anul de asigurare echivaleaza, spre exemplu, cu 125% din totalul primelor incasate, reasiguratorii vor acoperi diferenta de 55% (125-70).

La incheierea contractului de reasigurare oprire de dauna, reasiguratul este bine sa manifeste prudenta si sa precizeze si marimea absoluta a opririi de dauna, ci nu doar marimea relativa a acesteia in raport cu primele incasate, deoarece este posibil ca volumul primelor efectiv incasate sa depaseasca pe cel al primelor estimate, ceea ce atrage dupa sine majorarea automata a raspunderii reasiguratului. Si reasiguratorii sunt interesati ca raspunderea lor sa fie stabilita si ca marime absoluta, iar nu numai ca procent fata de primele incasate de reasigurat. In acest caz, reasiguratorii vor suporta dauna care depaseste prioritatea (stabilita ca diferenta intre 125% si 70% din primele incasate), dar nu mai mult decat suma convenita. Ceea ce depaseste aceasta limita ramane in sarcina reasiguratului.

In reasigurarile neproportionale, o problema importanta o reprezinta stabilirea cuantumului primelor cuvenite reasiguratorilor, deoarece prima de reasigurare pe care reasiguratul o cedeaza reasiguratorilor nu este proportionala cu angajamentele asumate de acestia (cu volumul daunelor de acoperit), ci este mult mai mica.

La repartizarea primelor intre reasigurat si reasiguratori se foloseste metoda cost al arderii:

Unde:

C_a = costul arderii;

D = volumul daunelor inregistrate de reasigurat, la nivelul considerat din ramura de asigurare in cauza, in ultimii cinci ani;

P = volumul total al primelor incasate de reasigurat, in ramura considerata, in ultimii cinci ani;

= este un raport cu care costul arderii se amendeaza in favoarea reasiguratorilor.

Costul arderii reprezinta cota de prima cuvenita reasiguratorilor, exprimata in procente si care de aplica asupra volumului de prime incasate in anul de asigurare.

O formula mai noua de reasigurare este cunoscuta sub denumirea de acoperire a sinistrelor majore. Ea consta in aceea ca reasiguratorul preia in sarcina sa, fara nicio dauna retinuta de asigurator pentru contul sau, cele mai mari "n" sinistre survenite intr0un anumit exercitiu. Numarul sinistrelor majore de acoperit se convine de catre partile contractante. La stabilirea acestora se tine seama de:

- experienta dobandita pe baza portofoliului de contracte al asiguratorului,

- marimea primelor brute aferente acestor sinistre,

- pretul pe care asiguratorul este dispus sa-l plateasca pentru aceasta reasigurare.