CONTRACTUL INTERNATIONAL DE FACTORING

CONTRACTUL INTERNATIONAL DE FACTORING

Definitie

Factoring-ul este contractul prin care, o parte, numita aderent, transfera in proprietate o anumita categorie a creantelor sale, unei alte parti, numita factor, care, in schimbul unui comision, se obliga sa plateasca aderentului contravaloarea lor, el urmand sa incaseze aceste creante de la debitorii aderentului, fiind subrogat in acest scop in toate drepturile pe care aderentul le are impotriva debitorilor sai.

Factorul ia asupra sa riscul insolvabilitatii debitorului si, ca urmare, daca la scadenta, debitorul unei facturi nu plateste, factorul nu se poate intoarce impotriva aderentului decat in caz de inexistenta totala sau partiala a creantei, adica in situatia in care creanta nu se poate realiza pentru ca vanzatorul nu si-a executat obligatiile sale comerciale (de exemplu, nu a livrat marfa sau marfa nu era corespunzatoare).

Pentru a preveni o astfel de situatie de risc, factorul retine, ca garantie, o suma reprezentand o parte din valoarea facturilor (de regula 10%).

2. Persoane implicate

La operatia de factoring iau parte trei persoane:

a) - aderentul, care este fie vanzator de marfuri, fie prestator de servicii sau executant de lucrari, cedeaza creantele rezultate din activitatea sa, materializate in facturi, unui factor care ii plateste contravaloarea acestora;

b) - factorul, care dobandeste creantele aderentului in schimbul unui comision platit de aderent, urmand sa incaseze creantele respective la scadenta, de la debitorii aderentului, asumandu-si riscul neachitarii la termen, de catre debitori, a creantelor (riscul de trezorerie) si riscul insolvabilitatii acestora;

c) - clientii aderentului, care sunt cumparatori de marfuri sau beneficiari ai prestarilor de servicii ori ai executarilor de lucrari.

In cazul unui contract comercial international (de factoring), intervine si a patra persoana - factorul la import, caruia factorul initial numit factor la export i-a recedat creantele care-i fusesera vandute de aderent. Deci, relatiile contractuale se stabilesc intre exportator (aderent) si banca sa finantatoare (avand rolul de factor la export), clientii importatori din strainatate si factorul la import. Factorul la export cumpara creantele pe care clientul sau exportator (aderentul) le are de incasat de la cumparatorii sai din strainatate si le transmite apoi, contra plata, corespondentului sau, factor la import, din tara cumparatorilor. Factorul la import preia astfel in proprietate creantele si le plateste factorului la export, cu retinerea unui comision. De aceea, in comertul international, factoring-ul are o importanta deosebita in favorizarea exportului, pentru ca faciliteaza accesul pe pietele internationale. Totodata, factoring-ul international ridica o serie de probleme privind evaluarea riscurilor de credit, de schimb valutar, riscuri politice, riscul imposibilitatii de a transfera valuta etc.

3.Utilitatea factoring-ului

Contractul de factoring se prezinta in viata comerciala, atat ca un instrument de finantare, cat si ca un instrument de gestiune financiara.

a) Este un instrument de finantare (factoring-ul are in vedere creante pe termen scurt) pentru ca aderentul, transmitand creantele sale unei societati de factoring, realizeaza o incasare imediata si irevocabila a valorii nominale a facturilor, lucru care-i permite sa aiba capitalul necesar continuarii activitatii sale; de aceea factorul apare fata de aderent ca un finantator.

Factoring-ul reprezinta o tehnica particulara de creditare a aderentului pe termen scurt (pana la un an).

b) Este un instrument de gestiune financiara , intrucat simplifica evidenta si contabilitatea aderentului prin preluarea postului 'clienti' din contabilitatea acestuia. Astfel, gestiunea postului respectiv, care poate cuprinde sute de mii de conturi, se reduce la operatiunea de a tine evidenta unui singur cont (cel al factorului). Aceasta duce atat la economii directe, cat si la eficienta economica, intrucat aderentul are posibilitatea sa se concentreze numai asupra activitatii sale esentiale.

Interesul aderentului, in contractul de factoring, este legat si de faptul ca, de regula, obtine o plata imediata a creantelor sale si este inlaturat riscul insolvabilitatii clientilor sai sau al intarzierii acestora in plata creantelor.

Interesul factorului este dat de faptul ca percepe un comision, care este mai mare decat o dobanda practicata asupra creditului. Riscul factorului este minim, deoarece, pe de o parte, creditul avansat aderentului este asigurat cu toate garantiile pe care le avea acesta asupra clientilor sai, intrucat factorul se subroga in drepturile aderentului fata de debitorii cedati, iar pe de alta parte, factorul poate verifica pe clientii aderentului, pentru ca astfel sa accepte numai acele creante in care riscul de insolvabilitate al debitorilor este mai redus.

4. Clasificare

In raport de momentul achitarii creantelor de catre factor, factoring-ul este de doua feluri: factoring traditional si factoring la scadenta.

In cazul factoring-ului traditional sau obisnuit, factorul plateste creantele dobandite de la aderent imediat, in momentul primirii acestora, creditandu-l astfel (pe aderent), pana la exigibilitatea creantelor.

In cazul factoring-ului la scadenta, factorul plateste creantele achizitionate de la aderent in momentul scadentei acestora.

5. Trasaturi

Contractul de factoring prezinta urmatoarele trasaturi:

a)are caracter intuitu personae, fiind incheiat de factor in considerarea persoanei aderentului, pe care il accepta avand in vedere modul in care isi conduce afacerile cu clientii ale caror creante le-a cumparat;

b)are, de asemenea, caracter consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros si cu executare succesiva;

c)este intr-o oarecare masura, un contract de adeziune, deoarece, avand nevoie sa incaseze contravaloarea creantelor sale, aderentul accepta clauzele impuse de factor (care se refera mai ales la alegerea clientilor). In acelasi timp, cuprinde o clauza de exclusivitate in privinta tuturor creantelor clientului (sau unei anumite categorii de creante);

d)contractul de factoring este un contract comercial complex, compus din mai multe operatii juridice care formeaza un tot unitar, cu un regim juridic propriu.

6. Natura juridica

Factoring-ul se aseamana cu multe institutii juridice, dar nu poate fi confundat cu acestea. Astfel, contractul de factoring se aseamana cu contractul de mandat comercial, operatia de scont, contractul de imprumut, operatia de asigurare de credit, cesiunea de creanta, subrogarea prin plata.

a) Contractul de factoring se aseamana cu contractul de mandat comercial, dar, spre deosebire de mandatar, care se obliga sa remita mandantului numai sumele efectiv incasate, factorul se obliga sa plateasca intreaga valoare a creantelor vanzatorului asupra clientilor acestuia, suma care urmeaza sa fie incasata ulterior si in privinta ei, factorul isi asuma riscul insolvabilitatii debitorilor.

De asemenea, factorul devine proprietar al creantelor (ceea ce nu se intampla in cazul mandatului) si, ca urmare, poate sa le transmita altei persoane (de exemplu, unui factor din strainatate), pe cand factorul ca mandatar al aderentului ar putea doar sa incaseze pentru acesta creantele de la clientii lui. Mai mult, mandatul poate fi doar o operatie izolata, adica sa se refere la o anumita creanta, in timp ce factoring-ul se efectueaza pentru un numar mare sau pentru totalitatea creantelor aderentului.

b) Fata de operatia de scont, factoring-ul prezinta urmatoarele asemanari si deosebiri:

b.1) - ca si scontul, factoring-ul presupune transmiterea unei creante, pe baza careia se acorda un credit inainte de scadenta;

b.2) - pe cand scontul se poate referi la o operatie izolata, factoring-ul poate sa implice o clauza de exclusivitate a tuturor creantelor sau cel putin, asupra unei categorii de creante ale aderentului;

b.3) - scontul implica existenta unui titlu negociabil si in raport de valoarea nominala a acestuia, se plateste suma, aspect care nu este valabil in cazul factoring-ului;

b.4) - in cazul scontului, imprumutatul ramane garantul bunei realizari a operatiilor, banca ce a efectuat scontul putandu-se intoarce cu recurs cambial impotriva tragatorului, pe cand in cazul contractului de factoring, factorul suporta riscul insolvabil itatii debitorilor cedati, iar aderentul nu garanteaza decat existenta creantei.

c) Factoring-ul nu poate fi considerat nici un imprumut acordat de factor si garantat de aderent cu creantele sale, deoarece factorul devine prin contract, proprietarul creantelor pe care i le transmite aderentului.

d) Contractul de factoring nu poate fi asimilat nici operatiei de asigurare de credit, pentru ca societatea de asigurare, care isi asuma obligatia ferma de a plati, face plata numai in situatia in care, debitorul principal nu plateste, pe cand factorul devine debitorul valorii tuturor creantelor din momentul acceptarii acestora, el asumandu-si obligatia de a plati de indata.

e) Factoring-ul prezinta cele mai multe analogii cu cesiunea de creanta si cu subrogarea prin plata. Ca si la cesiunea de creanta, unde cedentul garanteaza numai existenta creantei la data cesiunii, nu si solvabilitatea debitorului ori modificarile ulterioare ale creantei si in cazul factoring-ului, aderentul raspunde fata de factor numai pentru existenta creantei.

Spre deosebire de cesiunea de creanta, care presupune pentru a fi valabila, mai multe formalitati, intre care si acordul debitorului cedat, in cazul factoring-ului, transmiterea creantelor de la aderent la factor, presupune formalitati simplificate, neavand nici o valoare juridica acordul sau dezacordul in acest sens al debitorilor cedati, carora aderentul le notifica doar faptul ca trebuie sa plateasca valabil numai in mana factorului.

f) Subrogarea prin plata presupune (pe langa conditii de forma complicate), ca plata sa se faca in acelasi timp cu subrogarea, acordul intervenind intre debitor si solvens, pe cand in tehnica factoring-ului, acordul are loc intre creditor si factor (solvens), debitorul fiind tert fata de aceasta conventie. Transmiterea creantei catre factor se realizeaza pe calea subrogatiei conventionale, in temeiul careia, factorul dobandeste proprietatea creantelor transmise de aderent, impreuna cu toate drepturile si garantiile aferente acestora, pierzand totodata actiunea in regres impotriva aderentului, exceptand cazul in care creanta nu a existat. Aceasta subrogare nu cere conditii de forma deosebite, ci doar notificarea ei, in orice mod, debitorului pentru a o face opozabila acestuia.

7. Drepturi si obligatii ale partilor contractante

7.1. Drepturi si obligatii ale factorului

Factorul, in calitate de dobanditor al creantelor, are obligatia de a plati aderentului toate facturile pe care, in prealabil, le-a aprobat (de regula, factorul isi rezerva prin contract dreptul de a refuza facturile acelor clienti care nu prezinta garantie suficienta, pe plan comercial).

Plata creantelor se face, de regula, imediat, la data cand facturile sunt prezentate factorului. Facturile sau copiile lor legalizate se prezinta la anumite intervale de timp, convenite de parti (de exemplu, saptamanal), cu un borderou pe care sunt inscrise toate facturile din perioada respectiva, cu toate garantiile lor (cambii, conosamente) si documentele justificative, precum si declaratia aderentului ca transmite factorului, in plina proprietate, acele creante (care reprezinta pretul marfurilor furnizate, al serviciilor prestate sau al lucrarilor executate si acceptate de clienti), cu mentiunea ca plata lor trebuie sa se faca direct factorului. Borderoul mai are anexata si cererea aderentului de a i se plati facturile, in schimbul unei chitante subrogatorii (prin care il subroga pe factor in drepturile sale).

In practica, pentru a plati aderentului valoarea creantelor cedate, factorul ii deschide un cont curent, in care prevede si un credit cu un anumit plafon, pentru fiecare client pe care l-a agreat. In momentul in care primeste facturile cu actele justificative si chitanta subrogatorie, factorul inscrie in contul curent al aderentului, la credit, valoarea nominala a creantelor transmise, iar comisionul cuvenit factorului si eventualul agio (suma retinuta in cazul in care aderentul utilizeaza creditul inainte de ajungerea la scadenta a facturilor), sunt inscrise la debit.

Existenta contului curent este o modalitate eficienta de incasare a drepturilor banesti de catre fiecare parte, intrucat aderentul poate incasa creantele sale in mod anticipat sau cel mai tarziu la scadenta, pentru ca factorul plateste in locul clientilor, iar factorul poate incasa comisionul si rezolva imediat o eventuala actiune in repetitiune impotriva aderentului, care se exercita prin simpla inscriere la debitul contului.

Factorul dobanditor al creantelor, are dreptul la un comision, pentru realizarea caruia are unele garantii juridice. Astfel: a) factorul devine, prin subrogare, proprietar al creantelor transmise de aderent (avand toate drepturile, accesoriile si actiunile aferente acestora). In calitate de proprietar are dreptul de a revinde creantele altui factor;

b) in calitate de creditor subrogat, are dreptul de a intenta o actiune in plata contra debitorului si este unicul creditor in mainile caruia debitorul se poate libera valabil (dupa ce i-a notificat subrogarea); c) de asemenea, in calitate de creditor subrogat, factorului ii pot fi opuse toate exceptiile inerente creantei, pentru ca aceasta i-a fost transmisa cu toate viciile care o afecteaza.

Celelalte exceptii pot fi opuse factorului numai daca au luat nastere inainte de subrogare (de exemplu, compensatia legala).

7.2. Drepturi si obligatii ale aderentului

Aderentul are obligatia de a plati comisionul convenit si de a inscrie, pe factura, notificarea adresata debitorului, de a plati direct factorului, fiind obligatorie inscrierea mentiunii 'subrogare', pe factura.

In acelasi timp, aderentul este obligat sa garanteze factorului existenta creantei si sa-l informeze despre toate cauzele care ar putea afecta creanta. El mai are obligatia sa notifice debitorului existenta subrogatiei si indatorirea sa (a debitorului) de a plati factorului creanta datorata pana atunci aderentului.

8. Dreptul aplicabil

Partile contractului de factoring international pot sa aleaga legea aplicabila contractului lor, acest aspect prezentand interes, in special, in privinta cesiunii de creanta de la factorul de export la factorul de import.

In lipsa unui pactum de lege utenda, opinia majoritara este in sensul de a supune contractul de factoring, legii in vigoare la sediul partii cu obligatie caracteristica, legea factorului la import, solutie ce este in concordanta si cu principiul ocrotirii creditului, factorul la import fiind cel care realizeaza plata creantelor, deci creditarea aderentului.