Comertul international

Comertul international

In contextul interdependentelor economice internationale, comertul international se distinge printr-un rol esential, care s-a manifestat inca de la aparitia sa. El s-a dezvoltat in decursul timpului sub influenta unui sistem de factori naturali, economici, stiintifico-tehnici, social-politici, culturali, interni si externi.

Exportul reprezinta o vanzare de bunuri economice unui agent economic dintr-o alta tara in schimbul unei sume de bani cu circulatie pe plan international. Exportul are functia principala de a asigura piata de vanzare pentru o parte din bunurile create in economia nationala, diminuand corespunzator consumul final. Importul reprezinta o cumparare de bunuri economice de la un agent economic din alta tara, in schimbul unei sume de bani convenite. Astfel, importul contribuie la sporirea de bunuri economice care intra in consumul personal si la asigurarea factorilor de productie pe care importatorul nu-i poseda sau are sanse de a-i crea cu efort exagerat.

Comertul international reflecta totalitatea tranzactiilor de export si de import, ierarhizate pe tari, pe grupe de tari, pe zone sau regiuni, pe categorii de piete sau de bunuri materiale si servicii s.a. Acesta se masoara cu ajutorul mai multor indicatori cum ar fi: procentul exportului in totalul productiei vandute a unei tari; procentul importului in totalul productiei utilizata intr-o tara; procentul comertului international in produsul intern brut (PIB) sau in produsul national brut (PNB); volumul exportului sau importului pe locuitor s.a.

Pentru evaluarea comertului international si pentru adoptarea deciziilor corespunzatoare in ceea ce priveste exportul sau importul are o semnificatie informationala deosebita determinarea capacitatii de export a pietei si a capacitatii de import a pietei. Aceste fatete ale capacitatii pietei sunt investigate, la randul lor, cu ajutorul inclinatiei medii si a inclinatiei marginale de a exporta si de a importa.

In cazul inclinatiei medii de a exporta sau de a importa se determina raportul dintre exporturile, respectiv importurile unei tari si venitul sau produsul ei global pe o anumita perioada.

In cazul inclinatiei marginale de a exporta sau a importa se determina raportul dintre modificarea exporturilor suplimentare, respectiv modificarea importurilor suplimentare si modificarea venitului sau produsului global al tarii respective pe o anumita perioada.

Pentru adoptarea deciziei de export in scopul patrunderii pe piata externa, producatorul trebuie sa evalueze in mod stiintific si realist: capacitatea firmelor de a exporta, bunurile economice destinate exportului, precum si modalitatea de export.

Pentru decizia de import trebuie sa se respecte mai multe exigente care se refera la: plata pretului stipulat in contractul de vanzare, obtinerea pe cheltuiala si riscul sau a licentei de import, indeplinirea obligatiilor vamale de import, preluarea marfii, transferul riscului s.a.

In sensul unor astfel de decizii are o importanta deosebita intelegerea elasticitatii cererii si ofertei pentru export si pentru import. Aceasta poate lua urmatoarele forme: a) elasticitatea cererii pentru export; b) elasticitatea cererii pentru import; c) elasticitatea ofertei de export. Fiecare dintre aceste forme influenteaza substantial fluxurile internationale de bunuri economice.

Elasticitatea cererii pentru export. In situatia in care se reduc preturile exporturilor noastre pentru a spori incasarile in valuta, este necesar ca cererea pentru exporturi sa fie elastica.

In cazul in care cererea pentru bunurile noastre va fi inelastica, situatia va fi nefavorabila deoarece efortul nostru suplimentar de a vinde o cantitate ceva mai mare de bunuri va fi mai mult decat inutil intrucat incasarile mai mici in valuta pentru fiecare livrare inseamna ca noi vom incasa de fapt mai putina valuta in total.

Elasticitatea cererii pentru import. Situatia este aici foarte asemanatoare cu cea anterioara, dar functioneaza in sens invers. Elasticitatea ofertei de export. Daca exporturile trebuie sa fie vandute in cantitati tot mai mari, ele trebuie sa fie disponibile pentru vanzare. Aceasta inseamna ca ar putea fi necesara reducerea cererii interne pentru ele, daca oferta de exporturi este inelastica. Orice actiune care duce la reducerea cererii interne va mari oferta de export. Aceasta relatie trebuie optimizata insa, tinand seama de interesele populatiei, de puterea de cumparare a banilor, de calitatea si sortimentul bunurilor, de preturile de pe piata externa etc.

Caracteristicile principale ale comertului international actual s-au cristalizat treptat intr-un mediu economico-social tot mai complex. Se pot releva urmatoarele caracteristici: Comertul international a evoluat in perioada contemporana, intr-un ritm mai mare, in comparatie cu dinamica productiei.

Aceasta caracteristica vizeaza atat devansarea ritmului productiei, cat si devansarea ritmului cresterii produsului national brut, respectiv a produsului intern brut. Un asemenea decalaj se explica prin cresterea volumului fizic al exporturilor si prin sporirea preturilor pe piata mondiala, ce au avut loc in perioada postbelica, dovedind ca o pondere relativ crescanda din productia nationala este orientata spre export, iar o pondere tot mai mare a importului contribuie la acoperirea nevoilor de consum ale tarii.

Comertul international a inregistrat mutatii calitative, structurale insemnate, regasite atat la export, cat si la import.

Acestea sunt expresia schimbarilor adanci ce s-au realizat in structura economiei mondiale, mai ales, sub impactul revolutiei stiintifico-tehnice contemporane si dezvoltarii diviziunii mondiale a muncii. Astfel, in componenta obiectului exportului, indeosebi al tarilor dezvoltate, se afla produsele manufacturate, cu grad inalt de prelucrare.

Comertul international este influentat din ce in ce mai mult de evolutia conjuncturii economiei internationale.

Aceasta caracteristica trebuie apreciata in complexitatea sa, deoarece riscurile si alte procese specifice crizei economice, monetar-financiare sau valutare mondiale se regasesc in evolutia conjuncturii economice internationale contemporane.

Comertul international se caracterizeaza prin derularea sa in proportia cea mai insemnata intre tarile dezvoltate economic.

Un procent relevant al comertului international se inregistreaza intre tarile dezvoltate economic, avand ca obiect bunuri superior prelucrate, precum siintre filialele societatilor multinationale, avand ca obiect bunuri intermediare.

Comertul international cunoaste forme noi de aliante si cooperari internationale. Pe langa organismele si actiunile cu vocatie mondiala si regionala, create in perioada postbelica pentru a stimula comertul international, cum ar fi Organizatia Mondiala a Comertului si Uniunea Europeana, se intaresc tot mai mult in prezent forme si tehnici noi de afaceri internationale. Acestea depasesc cadrul strict al schimbului de bunuri materiale si termenele specifice contractelor de export-import traditionale, inscriindu-se in categoria mai cuprinzatoare a cooperarii economice internationale si categoria mai noua a aliantelor strategice si de transfer international de tehnologie1, pe trasee specifice globalizarii.

Aliantele strategice sunt:

- aliante competitive: productia sub licenta (licentierea), adica acordarea, cu titlu oneros, a dreptului de utilizare a unei tehnologii de produs sau proces, care a facut anterior obiectul unui brevet, de la licentiat la licentiator. Brevetul este insotit de multe ori de know-how, adica elemente tehnice si tehnologice nebrevetabile; distributia sub francizare (franchising), adica acordarea de o persoana (cedent) unei alte persoane (franchiser) a permisiunii de a se folosi in afaceri de drepturi intelectuale si materiale apartinand cedentului;

- cooperarea industriala: subproductia internationala, adica toate operatiile bazate pe un contract intre o firma principala (ordonator) si una sau mai multe firme executante de produse sau subansamble ce se livreaza contra cost ordonatorului, care le vinde pe piata mondiala sub marca sa;

coproductie internationala, adica intelegerea intre doua firme din tari diferite de a produce autonom anumite subansamble si de a-si livra reperele create in scopul asamblarii pentru obtinerea produsului finit;

- societati mixte, adica un acord intre doua sau mai multe parti pentru a lucra impreuna la un proiect de afaceri economice.

In acest context apare si se dezvolta comertul international electronic sub influenta directa a implementarii echipamentelor electronice pentru tranzactii si transferuri de bunuri economice, mai ales noncorporale.