Definirea notiunii de comert

Definirea notiunii de comert

Etimologic, notiunea de comert provine din latinescul "commercium" si inseamna schimb cu ceva sau cu cineva. Stiind specificul operatiilor din care este compusa activitatea de comert si cunoscand sensul cuvantului comert, putem spune ca in primul rand "comertul reprezinta o forma a schimbului in economie". (Bintintan, P., 2006:10).

Fiind o notiune foarte complexa, intelesurile comertului pot fi definite din mai multe puncte de vedere:

n     Comertul definit ca si functie economica inseamna ca activitatea de comert consta in cumpararea de diferite produse sau materii prime cu scopul de a le revinde in acelasi stadiu fizic consumatorilor. In comert nu se creeaza bunuri noi, ci doar se intermediaza cele create in ramurile producatoare. Exceptia de la aceasta regula o reprezinta unitatile de alimentatie publica, unde pe langa activitatea de comert se desfasoara si o activitate de productie. Din acest punct de vedere si unitatile farmaceutice reprezinta o exceptie, asemanandu-se foarte mult unitatilor de alimentatie publica.

n     Ca profesiune, comertul este definit de activitatea agentilor economici care isi desfasoara activitatea cumparand marfuri cu scopul de a le revinde. Profesiunea de azi a agentilor economici deriva din cea a vechilor negustori, a caror aparitie a condus la faptul ca schimbul a devenit o activitate de sine statatoare, ei preluand intermedierea schimbului intre producator si consumator, prin acte de cumparare si vanzare, cu scopul de a obtine profit.

n     Comertul ca ramura, comertul cuprinde activitatea acelor agenti economici (persoane fizice sau juridice), specializati in operatiuni de intermediere a schimbului dintre producatori si consumatori.

n     Din punct de vedere juridic, comertul cuprinde transferul titlurilor de proprietate asupra bunurilor sau serviciilor intre producator si distribuitor. (Bintintan, P., 2006)

Schimbul a evoluat pe parcursul dezvoltarii societatii, aceasta evolutie avand ca baza dezvoltarea productiei, cresterea nevoilor oamenilor si imbunatatirea organizationala a economiei. Schimbarea unui bun contra unui alt bun a fost forma cunoscuta inca din antichitate a comertului, numit troc. Formele de schimb au evoluat odata cu dezvoltarea meseriilor si a agriculturii, a aparitiei productiei de bunuri, dar mai ales odata cu aparitia monedei. Banii, ca marfa intermediara, au determinat aparitia celor doua etape indispensabile in derularea unei tranzactii comerciale: vanzarea si cumpararea, respectiv a celor doua parti implicate, vanzatorul si cumparatorul.

Inca de la inceputurile sale, comertul a contribuit la cresterea gradului de civilizatie a zonelor unde el se practica. Dezvoltarea mai puternica a comertului determina cresterea gradului de civilizatie, respectiv cel de urbanizare a zonelor in care se dezvolta, avand rolul de a contribui la dezvoltarea economica.

Exista cateva etape importante in dezvoltarea si evolutia comertului, respectiv:

n     Etapa de dezvoltare preindustriala, caracterizata printr-o dezvoltare restransa in timp si spatiu;

n     Etapa de dezvoltare a comertului in cadrul economiei de productie, etapa in care productia nu putea acoperi inca suficient consumul. Din acest motiv un produs era cautat doar pentru un grup restrans de caracteristici intrinseci, iar absorbtia lui pe piata se facea relativ repede;

n     Etapa de dezvoltare in cadrul economiei de consum, in care productia excede consumul dintr-un anumit produs. In aceasta situatie preocuparea de a vinde devine esentiala, iar produsul cautat trebuie sa indeplineasca cerinte multiple, care se pot referi la anumite servicii postvanzare care pot sa insoteasca marfa la cumpararea ei. Asfel, comertului ii revin in prezent roluri noi, multiple si variate, ne mai fiind reprezentat doar strict de actul de vanzare-cumparare din trecut.

(Stegerean, R., 2006)

Actele de schimb formeaza circulatia marfurilor, adica trecerea bunurilor din sfera productiei in sfera de consum. Intr-o economie de piata, circulatia marfurilor se desfasoara in doua stadii:

n     Circulatia marfurilor en-gros sau cu ridicata cuprinde acele acte de vanzare care se realizeaza intre intreprinderi sau agenti economici si in cadrul carora marfurile circula in partizi mari si nu parasesc sfera circulatiei, deci nu ajung la consumator.

n     Circulatia marfurilor en-detail sau cu amanuntul se refera la acele acte de vanzare-cumparare care cuprind partizi mici de marfuri, ele realizandu-se intre producatori sau comercianti si consumatorii individuali, incheindu-se stadiul circulatiei marfurilor.

Actele comerciale sunt o forma a actelor de schimb, dar exista o mare deosebire intre un act comercial si un act de schimb. In timp ce in cazul actului de schimb importanta este obtinerea unor valori de intrebuintare diferite pentru participantii la schimb, banii fiind un mijloc de a obtine asta, in cazul actelor de comert importanta este valorificarea banilor si obtinerea de profit, prin intermediul marfii.

Comertul este partea integranta a distributiei de marfuri, prin natura actelor care formeaza continutul sau. Distributia marfurilor poate fi definita ca formand ansamblul mijloacelor si al operatiunilor care asigura punerea la dispozitia utilizatorilor sau a consumatorilor finali a bunurilor si serviciilor realizate de catre producatori. Distributia insa inseamna ceva mult mai comlex decat simpla miscare a marfurilor, este un proces care incepe in momentul in care produsul este pregatit pentru lansarea sa pe piata si se termina in momentul actului de vanzare, intre acestea desfasurandu-se operatiuni de livrare, transport, depozitare-conservare, stocare, vanzare cu ridicata si cu amanuntul. Astfel comertul se asociaza cu distributia marfurilor atat prin operatiunile sale de cumparare si revanzare a marfurilor cat si prin operatiunile tehnico-economice pe care le efectueaza in deplasarea fizica a marfurilor.

(Bintintan, P., 2006)