Luand incertitudinea in serios:guvernarea de adaptare si comertul international: un reportaj de Rossie Cooney si Andrew Lang
Abstract
Folosirea capacitatii speciaistilor in retelele globale este adesea ascunsa prin descrierea acesteia in registrul adevarurilor stiintifice.Acest text cauta sa ilustreze fenomenul prin referire la recentul articol al lui Lang si Cooney,'Luand nesiguranta in serios:guvernarea de adaptare si comertul international',care apare in acest jurnal.Relatarea pe care acesti autori o produc dreptuluiOrganizatieiMondiale a Comertului merge dincolo de o legitimitate pur concentrata pe eficienta.In schimb,intrebarea este incadrata,in ceea ce priveste realizarile cognitive,catre autoritatile de reglementare in statele membre.Prezentul articol foloseste proiectul lui Lang si Cooney si acelasi exemplu al Organizatiei Mondiale a Comertului,cu scopul de a evalua guvernarea globala.Astfel,se fac analize stilului functionalist al dreptului public,impreuna cu neofunctionalismul si fenomenele istorice prin care zonele de crestere in sfera publica sunt atribuite autoritatilor de reglementare,atat la nivel national cat si la nivel international.Cu acest articol,autorul spera sa contribuie la dezbaterea despre tensiunile cauzate de activitatea legala a organizatiilor internationale,intr-o lume de suverani egali,dar cu un acces inegal la putere.In concluzie,se sugereaza ca,in masura in care guvernarea globala contemporana este in cauza,distributia de competenta prin intermediul reglementarii este domeniul in care,de obicei, luptele politice intre actorii internationale au loc.
Folosirea capacitatii specialistilor in retelele globale este adesea ascunsa prin descrierea ei in registrul adevarurilor stiitifice.Aici,intentia mea este sa ilustrez acest fenomen prin referirea la recentul articol al lui Lang si Cooney ,'Luand nesiguranta in serios:guvernarea de adaptare si comertul international' .Articolul prevede o buna introducere la acest aspect,in masura in care ofera un set de ipoteze teoretice puternice,incadrate guvernarii globale,ca teritoriu de cunostinte ce trebuie cucerit.Astfel,Cooney si Lang sustin rolul important al expertilor stiitifici in deciziile politicii globale.Prezentul articol doreste sa evidentieze absenta unei responsabilitati a expertilor internationali si modul in care acest lucru contribuie la problema de-politizarii in domeniul global.
Asa cum autorii sustin in introducere,telul proiectului lor este abordarea incertitudinii omniprezente,care confrunta factorii de decizie in cadrul institutiilor internationale .Concentrandu-se,in principal,pe incertitudinea mediului de management,,Cooney si Lang invoca situatia speciilor alogene invazive(IAS).O definitie a IAS este oferita in articol:practic,toate formele de viata 'care au fost introduse intr-un mediu in care ,in mod natural,nu apar' .Actorul international ales este,in mod predictibil,Organizatia Mondiala a Comertului,prin capacitatea sa de a distinge-la fel si de a supraveghea si de a revizui-legitimul din ilegitimul masurilor restrictive comerciale,prin intermediul Acordului Masurilor Sanitare si Fitosanitare(Acordul MSF) .Acest mecanism se bazeaza pe un apel la expertiza stiitifica,ca arbitru al unei rationalitati de reglementare .
Intrebarea de baza pusa de catre autori in articol are in vedere implicarile Organizatiei Mondiale a Comertului,in ceea ce priveste aceasta sarcina,atunci cand se confrunta cu ceea ce ei considera a fi o inevitabila incertitudine stiintifica.In acest sens,se face o propunere pentru o noua politica,ce vizeaza autoritatile de reglementare in guvernarea globala:managementul de adaptare sau guvernarea de adaptare.Abordarea folosita este imprumutata,in parte,din literatura managementului de mediu a anilor 1970,asociata cu alternativele prezentate de stiintele sociale.Aceasta se bazeaza ,mai degraba,pe procese de invatare continua,decat pe comanda traditionala si pe controlul cadrelor de reglementare .
Elaborarea politicilor in contextul guvernarii de adaptare este considerata un proces repetitiv,deoarece cunostintele stiintifice sunt vazute ca fiind provizorii si supuse unor revizuiri in lumina noilor informatii,si astfel nu sunt definitive sau finale.Opinia autorilor este aceea ca nu exista nici o solutie optima pentru problemele de politica .In consecita,ei considera ca eforturile OMC ar trebui sa vizeze procedurile prin care deciziile de reglementare sunt realizate la nivel national.Mesajul central al acestui articol este in masura a cita scopurile noastre:
Pentru noipunctul de proceduralizare nu este in primul rand sa se asigure ca OMC interfereaza in mod substantial mai putin cu deciziile democratice la nivel national,ci mai degraba de a folosi regimul comertului international,intr-un mod mai pozitiv,de a facilita si de a oferi un impuls pentru dezvoltarea cadrelor de guvernare raspunzatoare la nivel national .
Cooney si Lang ridica doua puncte de vedere provocatoare.In primul rand,se refera la relatarea acestora cu privire la dreptul OMC,ce merge dincolo de o structura legitima pur concentrata pe eficienta. In schimb,ei propun sa investeasca intr-un aspect functional:problema este reprezentata in termeni de realizari cognitive pentru autoritatile de reglementare in statele membre,prin influenta dreptului OMC si sarcinile manageriale ale OMC.In al doilea rand,ei descriu autoritatile de reglementare nationale ca impletindu-se in mod natural.Acum,pentru mine ,amandoua argumentele sunt interesante si importante in facilitarea unei abordari dintr-o perspectiva legala,pana la intelesul unei notiuni evazive a guvernarii globale -si pe care unii le considera a fi trasaturi principale-autoritatile de reglementare .
Pe deasupra,intelesul critic al acestor doua marturii facute de proiectul guvernarii de adaptare va ajuta in evaluarea guvernarii globale;voi analiza ,indiferent daca lipsa unei guvernari centrale, care caracterizeaza guvernarea globala permite justificarea unor decizii politice legale ca fiind adevaruri ce pot fi cunoscute in stilul unei ideologii iluminate-si indiferent daca justificarea stiintifica ofera un mijloc de a evita un tip de responsabilitate politica,regasit in domeniul public national.Pentru a intelege originile teoriilor cognitive utilizate de catre guvernarea de adaptare si notiunea de autoritati de reglementare,voi folosi,in aceeasi maniera ca si Lang si Cooney,exemplul concret al OMC,dand o descriere pe scurt a urgentei lor in domeniul public international.Voi examina atat aparitia,cat si dezvoltarea a ceea ce a fost numit stil functionalist in dreptul public si neofunctionalismul.In continuare,vor fi prezentate fenomenele istorice din domenii tot mai vaste din sfera publica,fiind atribuite reglementarii nationale sau internationale,deopotriva.Concluziile asupra discutiei despre guvernarea de adaptare,ca un epifenomen al guvernarii globale vor urma.
1 La inceput
Dintr-un punct de vedere pur structural ,promovarea cooperarii internationale pentru solutionarea unor probleme internationale cu caracter economic,social,cultural sau umanitar a fost un principiu urmarit de Natiunile Unite.Nu a fost si cazul cu pactul Societatii Natiunilor,a carei competenta a fost limitata la obiectul solutionarii pasnice a diferendelor .Capitolul IX,articolul 55 al Cartii Natiunilor Unite prevede:
In vederea crearii unor conditii de stabilitate si de buna-stare ,care sunt necesare pentru niste relatii pasnice si prietenoase intre natiuni,bazate pe respect pentru principiile egalitatii drepturilor si autodeterminarii oamenilor,Natiunile Unite vor promova:
In consecinta,organigrama sistemului ONU de azi include Organizatia Mondiala a Comertului ca o 'organizatie legata'de agentiile de specialitate ale Consiliului Economic si Social(CES)[13].Totusi,relatiile dintre cele doua organizatii nu sunt atat de clare cum par la prima vedere.Astfel,organigrama OMC nu include nici o legatura cu Organizatia Natiunilor Unite .Un raport efectuat de Unitatea economica de Monitorizare Globala a ONU,cu privire la perspectivele economice globale actuale(noiembrie,2006) se limiteaza la a declara laconic ca 'sistemul de tranzactionare mondial a suferit un regres grav pe parcursul anului 2006,in cadrul negocierilor multilaterale comerciale din cadrul Rundei Doha in OMC,care au fost suspendate in iulie.Deocamdata,regresul din sistemul comercial de la nivel mondial nu a produs vreun impact negativ vizibil asupra fluxurilor comerciale internationale,dar se poate sa fi creat potentiale conflicte pe viitor .Totusi,nu pare sa fi fost o evolutie,in ceea ce priveste identitatea OMC,asa cum este ea perceputa de ONU.Un manual despre bazele ONU,aparut in anul 1995,inscria OMC pe ultimul loc printre agentiile inter-guvernamentale,ce coopereaza cu ONU,sustinand ca'acordurile de cooperare sunt in discutie' .Versiunea din 2004 a aceluiasi raport este o marturie clara ca OMC nu este o agentie specializata,dar detine acorduri de cooperare si de practica cu ONU .
Pe de alta parte,este cunoscut faptul ca ONU a avut o mare influenta in istorie asupra pasilor ce au dus la fundamentarea OMC.In anul 1974,Rezolutia Adunarii Generale, cu privire la negocierile multilaterale comerciale, a chemat membrii Comisiei de negocieri comerciale a Acordului General pentru Comert si Tarife(GATT) sa ia toate masurile necesare pentru a intra in negocieri substantiale,planificate in Declaratia de la Tokyo,cu scopul de a sprijini economiile in curs de dezvoltare,punand accent pe evitarea cresterii restrictiilor in comert .Declaratia de la Tokyo a fost luata pe parcursul sedintei ministeriale in Tokyo(12-14 septembrie 1973).Ea stabilea ca negocierile comerciale multilaterale erau oficial deschise.Primul obiectiv al negocierilor a fost sa'obtina extinderea,dar, mai mult decat atat,liberalizarea comertului internationalprin depasirea progresiva a obstacolelor in calea comertului si prin imbunatatirea cadrului international pentru desfasurarea comertului mondial' .Aceasta a constituit prima incercare de a reforma sistemul comercial international,asa cum este cunoscut in forma creata impreuna cu OMC .
Facand o recomandare privind tarifele interne referitoare la importurile si exporturile din anul 1974,Adunarea Generala a ONU se adreseaza unei zone care,in mod traditional este considerata a fi in jurisdictia statelor .In dreptul modern international,dreptul statului,de fapt dreptul organizatiei internationale ,in temeiul dreptului international,de a reglementa comportamentul in materie, nu in exclusivitate de interes national ,poate fi considerat o particularitate a puterii lor suverane.Pe deasupra,atunci cand organizatiile internationale au inceput a fi considerate ca titulare de dreptul de a reglementa comportamentul in afara spatiului intern anterior ,caracterul strict unitar al suveranitatii,intruchipat in state a suferit schimbari.Puterile suverane, detinute in mod traditional numai de statele insele in cadrul dreptului international asupra teritoriilor,au inceput sa fie relocalizate printre actori diferiti,mai ales state si organizatii internationale,prin intermediul strategiilor de reglementare asupra conducerii.In aceasta privinta,asa cum spunea un comentator acum mai mult de 20 de ani,activitatile sub conducerea CSE nu au fost decat o miscare in procesul extinderii jurisdictiei a celei mai importante organizatii internationale in dreptul international modern,de-a lungul perioadei postbelice,si anume ONU .
In mod esential,interdependenta crescanda a statelor si dezvoltarea economiei mondiale a conferit GATT un rol din ce in ce mai important,fara a se recurge la forta controlului din partea ONU,in atingerea acestui scop .De exemplu,cum economiile statelor dezvoltate au cunoscut o crestere in aprecierea serviciilor de comert('de la aproape 80 de milioane de dolari in 1967,la aproape 650 de milioane de dolari in 1980'),GATT a trebuit sa-si urmareasca si sa-si dezvolte scopul privind serviciile de comert .Tendintele de dezvoltare a jurisdictiei sunt reluate in mod constant in domeniul global.Astfel,asa cum recent a fost sustinut,in scopul de a adresa practici anti-concurentiale,care impiedica accesul pe piata,OMC tinde,de asemenea sa reglementeze probleme,dincolo de aspectele principale(esentiale) ale competentelor sale fundamentale.Aceasta ii extinde competenta prin depunerea masurilor de reglementare in legatura cu practicile anti-competitive,care nu afecteaza accesul pe piata,in ciuda faptului ca,in lumina principiilor sale constitutionale,nu are nici necesitatea,nici puterea de a actiona astfel .In ultimii ani,aspecte precum comertul si mediul inconjurator,domenii ale serviciilor profesionale si de afaceri,sau libera circulatie a acestor investitii au atras atentia agendei OMC in expansiune,asa cum arata Acordul Multilateral de Investitii(AMI),nu intotdeauna a avut succes .
Este cert ca aspiratiile constitutionale ale OMC nu s-au limitat la scopul de a facilita comertul.In urma precedentelor stabilite de Organizatia Natiunilor Unite,a existat,de asemenea,o ambitie de a continua dezvoltarea relatiilor comerciale dintre tari,ca un mijloc 'de a creste standardele de viata,de a asigura ocuparea deplina a fortei de munca si o cerere mai mare,respectiv o crestere continua a volumului de venituri reale si eficiente',cautand sa 'protejeze si sa conserve mediul inconjurator si sa consolideze mijloacele pentru a actiona intr-o maniera potrivita cu respectivele nevoi si interese,la diferite nivele ale dezvoltarii economice'.Sunt,intr-adevar,scopuri laudabile.Intr-un mod asemanator Organizatiei Natiunilor Unite,Organizatia Mondiala a Comertului inscrie printre principiile sale fundamentale angajamentul pentru 'eforturi pozitive destinate sa asigure ca tarile in curs de dezvoltare ,si in mod special cele mai putin dezvoltate dintre acestea vor asigura o cota in cresterea comertului international,proportionala cu nevoile dezvoltarii lor economice .Totusi,aceste probleme sunt departe de a fi rezolvate in istoria OMC.Demonstrandu-li-se esecul unor incercari importante de a lansa runde de negocieri ,muti au fost dezamagiti de nivelul eforturilor reale intreprinse de OMC pentru a se conforma acestor obiective.
In mod specific,scopul de a promova dezvoltarea pare sa fie neglijat,intrucat dorinta perceputa de ONU pentru promovarea cresterii economice in mod omogen,la nivel mondial,nu a constituit un tel primar al OMC .Dimpotriva,'comertul devine o lentila prin care este perceputa,mai degraba dezvoltarea decat in sens invers' .Dintr-o perspectiva sistematica este dificil sa se puna in discutie argumentul ca politicile dreptului economic international trebuie sa aiba un impact similar in conturarea prioritatilor sale in ceea ce priveste relatiile cu drepturile omului,dar si cu problemele legate de mediul inconjurator si problemele legate de munca .
Cu toate acestea,comentariile anterioare cu privire la originea OMC ar putea sugera ca,atunci cand ONU a depus eforturi la inceputul anilor'70 pentru a-si incuraja membrii in negocieri,in scopul crearii unui sistem comercial mondial disciplinat,acesta a gandit un plan functionalist pentru organizatie;cu alte cuvinte,se sugereaza ca promovarea dreptului comercial ar trebui sa slujeasca scopurilor unei bune dezvoltari globale.Faptul ca OMC,ca organizatie internationala independenta,ce se va regasi curand luandu-si rolul unui agent activ care alcatuieste planuri pe cont propriu pentru noi functii si isi da puterea reala cu care a fost investita, este un lucru prevazut.Toate propunerile pentru coordonarea actiunilor agentiilor internationale si ale organizatiilor si responsabilitatea puterii de decizie in cadrul guvernarii globale constituie un semn ca,odata ce unei organizatii ii este oferita putere si o existenta independenta,aceasta incepe sa le foloseasca .
Un strat doctrinar suplimentar al acestui din urma argument cvasi-structural este totusi necesar,daca se doreste sa se inteleaga de ce proiectul guvernarii de adaptare incearca sa utilizeze dreptul OMC ca pe un mijloc pentru imbunatatirea guvernarii in statele-natiuni membre.Aceasta conceptie implica o metoda excelenta de a folosi puterea de reglementare prin indeplinirea unor functii cu scopul de a atinge anumite idealuri.In acele conditii,s-ar putea observa ca nu este vorba de ceva nou.S-au produs urmari semnificative ale functionalismului ;o doctrina legala inaugurata acum mai mult de 100 de ani,de catre Léon Duguit si de catre alti solidaristi sociali francezi .S-au intamplat multe lucruri de la publicarea principalelor lucrari ale lui Duguit.Totusi,sunt aspecte importante comune intre functionalism si guvernarea de adaptare.Ipoteza de baza ca o astfel de armonie a intereselor exista intre OMC,o organizatie de comert,si tarile membre implica fara indoiala acelasi principiu important 'a priori' al functionalistilor francezi:principiul referindu-se la o armonie neproblematica a intereselor dintre actorii societatii globale .
Dar marturia unei armonii a intereselor in contextul Organizatiei Mondiale a Comertului este departe de a fi necontroversata:acolo unde un conflict de interese bazat pe principii se naste,(este vorba despre comert),care in mod necesar implica negocierea-si o dezbatere despre masurile politice care se refera la comert,cel putin posibila(asa cum se poate deduce din infiintarea mecanismului de solutionare a litigiilor al OMC) presupunerea ca,printr-o necesara iluminare,sau asa cum Cooney si Lang stabilesc,cu un 'continuu proces de invatare' ,dispozitiile de drept,acceptate in mod general vor duce catre o conceptie gresita despre o parte importanta a proceselor de negociere in cadrul OMC.De exemplu,un document recent al lui Horn si Mavroidis starneste precis interesul,astfel,in problema politicilor de mediu nationale 'membrii OMC vor fi disputa,din ce in ce mai mult dreptul partenerilor comerciale de a reglementa tranzactii,prin recurgerea la dreptul international public' .Astfel, aceasta conceptie gresita poate merge chiar mai departe si sa aiba o incidenta asupra comertului in sine .Mai mult,acest argument al'continuei invatari' contine un plan ce duce la eroziunea suveranitatii,a capacitatii de a reglementa ,continuta de puterea suverana a statului.Cu scopul de a clarifica acesta ultima declaratie,in urmatoarea sectiune este abordata mai detaliat,plecand de la ideile principale aflate la baza proiectului concret al guvernarii de adaptare,printr-o scurta analiza a functionalismului si neofuntionalismului.
2.Functionalism si neofunctionalism.
Martin Loughlin a identificat cateva elemente de baza ale sistemului functionalist de gandire in dreptul public intern,care poate fi mai putin evidentiat aici.In primul rand,si cel mai important,institutiile si practicile dreptului public pot si ar trebui sa fie proiectate sa promoveze progresul uman.De asemenea,acesta noteaza ca functionalistii considera oamenii ca fiinte sociale,si,de aceea, acest punct de vedere al functiei de baza a societatii ,ca fiind promovarea solidaritatii sociale.In contextul doctrinelor functionaliste,dreptul nu este un fenomen transcendent sau metafizic,ce furnizeaza valori si standarde pe baza carora societatea trebuie transformata,ci o functie a societatii,care trebuie sa se dezvolte precum societatea insasi.Astfel,dreptul 'trebuie interpretat cu intentie(de exemplu:tinand seama de functia sa )',iar din aceasta rezulta ca avocatii trebuie sa se ocupe de substanta dreptului, mai degraba,decat de forma sa.Drepturile sunt promovate numai in masura in care recunoasterea lor promoveaza binele comun-'partile sunt astfel interpretate ca fiind o functie a intregului' .In concluzie,pentru a da un inteles elementelor anterioare,o conceptie sociologica despre dreptul public,constituind un mod de a trai,trebuie sa fie adoptata.Ideologia politica a acestui functionalism provine de la un liberalism reformat,descris de catre Loughlin ca un amestec de liberalism si socialism.O consecinta importanta a acestei teorii legal-sociologica este ca notiunea de stat devine neclara:'statul nu are personalitate de sine statatoare,nefiind altceva decat un grup de indivizi avand propriile forte de control,pe care trebuie sa le utilizeze pentru a asigura serviciile publice' .Interdependenta este cuvantul-cheie pentru functionalism si o 'mantra' populara a guvernarii globale .Nu este intamplator faptul ca puterea in sfera globala a fost definita ca o abilitate de manipulare sau de scapare de constrangerea unei relatii de interdependenta,la costuri reduse .In aceasta definitie,conotatiile conceptului de interdependenta sunt ambigue:este incontestabil prezenta,dar nu are statut de castig.Se pare ca statul care reuseste sa evite astfel interdependenta,pana la cea mai inalta masura,merge chiar mai departe,interdependenta fiind un ideal irealizabil.Acest lucru nu a fost altfel pentru Duguit,care a gasit baza reala a dreptului public,in cadrul interdependentei sociale,pentru ambele grupuri :individuale si sociale.Din acest punct de vedere,el nu a facut niciodata distinctia intre privat si public sau intre dreptul national(intern) si cel international .Pe langa asta,Duguit a fost convins ca puterea suverana nu mai putea fi conceputa ca un drept subiectiv de a comanda,iar detinatorii puterii erau simpli conducatori ai treburilor natiunii .In acel timp,accentul pe care solidaristii francezi l-au pus asupra responsabilitatii institutiilor si autoritatilor guvernamentale,ca si furnizori de servicii,pe motivul ca'nu mai exista un act discretionar de guvernamant,care sa fie mai presus de lege' , a fost revolutionar.
Ramanand in forma sa pura o linie doctrinara importanta a dreptului international ,abordarea functionalista a evoluat ulterior in versiuni diferite.In mod semnificativ,Loughlin a descoperit influenta asupra lui Duguit,printre altii si Harold Laski-care a tradus principalele lucrari ale autorului francez in limba engleza.Aceasta influenta poate fi,de asemenea observata in aparitia formelor juridice ale teoriei sistemului lui Luhmann-cum ar fi cea a lui Gunther Teubner ,care imbratiseaza caracterele revolutionare si stiitifice ale functionalismului .
Pentru toate conotatiile sale sociologice,este totusi un punct important in functionalismul lui Duguit:acesta este exprimat si lucreaza la un stil juridic sistemic,iar produsul teoriei sale politice este un produs legal .Acest lucru ne furnizeaza dovezi ulterioere,ca si o opozitie a necesitatii de a cauta alte noi dovezi ale guvernarii de adaptare.Motivul este acela ca,acest tip de management de guvernare,in ciuda atractiei sale catre un element functionalist de reglementare,nu este prezentat ca o teorie sistemica juridica.In schimb,guvernarea de adaptare apare ca o parte a teoriei sistematice a organizatiilor internationale.
In acasta privinta,Ernst B. Haas se distinge in litaratura de specialitate,utilizata de catre Cooney si Lang.Un mare teoretician al organizatiilor internationale,Haas a fost intotdeauna legat de asa-numitul neofunctionalism .In mod general,neofunctionalismul este preocupat de integrarea in sfera globala .Dupa cum Ruggie,un fost student al lui Haas,spunea :'neofunctionalismul a fost alcatuit cu scopul de a descoperi posibila aparitie a comunitatilor politice asemanatoare statelor,mai presus de nivelul statelor nationale.A fost,pe scurt,o teorie a integrarii supranationale,dar nu asa cum este conceputa in mod general integrarea internationala' .Neofunctionalismul recunoaste importanta statelor nationale in fondarea organizatiilor si in momentele ulterioare din existenta acestora,dar le atribuie rolul principal a doua seturi de actori non-statali in asigurarea dinamicii pentru integrare,dupa cum urmeaza:(1)''secretariatul''implicat al organizatiei si(2)acele asociatii de interese si acele miscari sociale care se formeaza in jurul acesteia.Haas a dezvoltat conceptul de''spill-over'',care este esential in intelegerea originilor guvernarii de adaptare.In opinia lui Haas,un secretariat activ si inventiv al organizatiei,sprijinit de cei afectati de deciziile in cauza,poate duce la o situatie in care 'guvernele nationale ar putea invata sa fie de acord in a schimba pozitiile lor initiale' .Grupurile de interese la nivel sub-national,interactionand cu o organizatie internationala ,'vor aprecia beneficiile de pe urma integrarii si vor transforma,prin urmare,propriile lor cereri,asteptari si chiar loialitatea lor de la guvernele nationale catre un nou centru' .In termenii guvernarii de adoptare acest "nou centru"ar putea fi noul secretariat al OMC.Intr-un articol oportun bazat pe proiectarea Conventiei Dreptului Maritim,Haas s-a axat asupra notiunii de interdependenta in sistemul mondial .El a conceptualizat metoda prin care interdependenta ar trebui administrata,urmand patru etape.Acestea sunt urmatoarele:perceperea eficientei sporite a autonomiei de actiune;costul ridicat al activitatii autonome;perceptia "actorilor"asupra nesigurantei activitatii autonome;si ,in final,nivelul ridicat al privatiunii,care poate suferi daca unui singur "actor" ii este permis sa dicteze celorlalti conditiile sub care pot fi folosite noile tehnologii .
Aceasta combinatie a celor trei elemente principale ale functionalismului si neofunctionalismului-evidentierea si incurajarea ce caracterizeaza interdependenta,scopul dreptului si imporanta unei organizatii supranationale puternice,ce conlucreaza intr-o stransa legatura cu autoritatile de reglementare din cadrul statelor membre-permite reflectia asupra proiectului lui Cooney si Lang despre guvernarea de adaptare.Putini pot pune intrebarea,de exemplu,daca este necesar si de dorit castigarea cunoasterii continue despre sistemele biologice complexe,cu scopul de a evita provocarea unor daune ireversibile asupra mediilor ecologice de pe Terra .Dar intrebarea daca acest lucru va fi o sarcina importanta pe care OMC trebuie sa o urmareasca,este indoielnica.Specializarea institutionala pe comert determina,in mod inevitabil,o inclinatie structurala aparte catre comert din partea OMC,ce primeaza asupra oricarui alt interes pe care organizatia l-ar putea avea,fie ca este vorba despre probleme legate de mediu,de munca,despre drepturile omenesti sau despre dezvoltare .Astfel,conferindu-i Organizatiei Mondiale a Comertului managementul problemelor nationale de mediu si dand acestei organizatii de comert un rol politic mai proeminent decat cel actual,se ajunge la o extindere a jurisdictiei in guvernarea globala,cu scopul de a incuraja si de a promova interdependenta autoritatilor de reglementare nationale sau ale OMC.OMC va avea,de asemenea,nevoie de un secretariat supranational mai compact.O asemenea promovare constituie ea insasi o decizie politica in favoarea unei organizatii interguvernamentale de comert international ce monitorizeaza reglementarea interna asupra problemelor de mediu.In mod clar este un lucru pentru OMC sa fie obligata sa ia o decizie atunci cand se confrunta cu solutionarea unei probleme de mediu si un lucru diferit ca aceasta sa investeasca cu puterea permanenta de a oferi reglementarea in acest domeniu.Se poate simti absenta acestei dezbateri in proiectul prezentat de catre Cooney si Lang.Poate ca angajamentele lor doctrinare fata de finalitatea dreptului sunt redate nediversificat fata de guvernarea de adaptare.Ori poate fi faptul ca este vorba despre promovarea interdependentei in guvernarea mondiala,care limiteaza alternativele si restrange deliberarea gratuita pentru optiuni politice diferite in posibilele cai de actiune asupra problemei de mediu din sfera globala.Acest lucru ma conduce al cea de-a doua problema remarcata de catre Cooney si Lang,legata de deschiderea unei serii de colaborari de reglementare ierarhica dintre autoritatile de reglementare nationale si cele internationale.Pentru acest scop,va fi conturata o explicatie conceptuala a reglementarii in urmatoarea sectiune.
3.Despre reglementare si autoritatile de reglementare
In cadrul dreptului public intern ,conceptia principala asupra reglementarii se afla in contextul privatizarii utilitatilor,cand interesul public trece in domeniul pietii.Cresterea puterii de reglementare este cauzata de privatizarea domeniului public .Definitia reglementarii ,data de catre Toni Prosser,autor al unei carti geniale asupra relatiilor dintre autoritatile de reglementare si cele de drept,preia elemente din concepte diferite si din diferite obiceiuri(cutume) ale Europei si Statelor Unite ale Americii.Potrivit acestuia,reglementarea "consta in interventii publice care afecteaza functionarea pietelor,prin comanda si control" .In acest sens este util a se retine faptul ca Lang si Cooney au impartasit cu Duguit parerea despre respingerea "traditionalelor comanda si control" a cadrelor de reglementare si propun experimental, ca alternativa de guvernare o invatare continua.Invatarea este ,deci esenta guvernarii de adaptare.Caracteristicile sale sunt urmatoarele:elaborarea politicilor de experimentare;evitarea unui dezastru ireversibil;un proces de monitorizare,care ar trebui cu regularitate sustinut si presiunea asupra pluralismului si asupra unui procedeu care consta in planuirea unor alternative sigure in zonele de incertitudine,urmate de accentul pus pe invatare ,in procesul de luare a deciziilor .In timp ce traditionalele "comanda si control" se manifesta la categoriile de putere si prezentare ,procesul de invatare continua pare sa nu aiba parti negative.Dar ce inseamna invatarea continua in practica?Observat ca un mijloc de imbunatatire a deciziilor politice de mediu,recurgerea la "invatarea continua"se ridica aproape la platitudine,deoarece este evident modul in care se specifica nevoia de a invata din succesele si esecurile trecute.Totusi,proiectul guvernarii de adaptare se manifesta dincolo de acest lucru.Acesta respecta conditiile unui plan de reglementare,astfel optiunea unei invatari continue este o forma a constructiei realitatii .Ca atare, si aceasta implica putere si prezentare.Telurile invatarii continue asupra subiectului autoritatilor de reglementare si pana la secretariatul OMC,au furnizat puterea unei expertize centralizate.Totusi,atunci cand problema cunoasterii este in joc,trebuie reflectat asupra faptului ca,lipsa unei cunoasteri tehnice aplicabile este una dintre principalele cauze care,chiar pot preveni tarile in curs de dezvoltare de a lua parte la un mecanism de solutionare a litigiilor al OMC sau sa influenteze efectiv si in mod esential sistemul de negociere al Organizatiei Mondiale a Comertului .
Prin urmare,in contextul abordat de proiectul guvernarii de adaptare al OMC,cunoasterea si invatarea sunt concepte profund incarcate politic.In afara de cazul in care invatarea este utilizata ca un eufemism pentru "domesticirea" politica,propunerea de a impartasi cunostintele si experienta pentru crearea unei reglementari privind politica de mediu la nivel national,ar trebui sa abordeze accesul inegal al tarilor membre la posibilitatile de producere si testare a cunostintelor si a tehnologiei care afecteaza sistemul OMC.
Revenind la definitia lui Prosser asupra reglementarii,se poate descoperi ca aceasta contine urmatorul paradox aparent:odata cu cresterea privatizarii vine si cresterea jurisdictiei.Aceasta declaratie capata sens daca este luat in considerare faptul ca,unul dintre rolurile cadrelor de reglementare din ultimele decenii a fost acela de "a crea si inspecta pietele,unde acestea nu ar aparea in mod spontan sau daca acestea nu se vor mentine" ,cu scopul de a acoperi serviciul public necesar(va imaginati ,spre exemplu,cazul unui sat indepartat ,avand nevoie de serviciul de telefonie furnizat de o companie privata).Pe deasupra,economiile de piata se bazeaza ,pentru supravietuirea lor,dar si pentru o functionare adecvata pe o gama larga a institutiior non-market,care indeplinesc functii de reglementare,de stabilizare si de legitimare .De aceea,cele trei mari sarcini ale reglementarii sunt,potrvit lui Prosser,urmatoarele:
Reglementarea monopolurilor prin reproducerea efectului fortelor pietei,prin controlul preturilor si calitatea serviciilor.
Reglementarea concurentei,facand posibile conditiile sub care se produce competitia si politizarea acestor conditii pentru a le asigura continuitatea.Aceasta sarcina poate fi foarte bine exemplificata prin munca pe care OMC o intreprinde la nivel international.
Reglementarea sociala.Punctul principal in acest caz este acela ca,reglementarea rationala de baza nu este ,in mod fundamental,eficienta economic.In schimb,telul sau este de a asigura furnizarea serviciilor publice potrivite,fata de care problemele de mediu sunt un domeniu semnificativ.
In termeni abstracti,aceste trei sarcini de reglementare nu sunt problematice si usor de realizat.Cu toate acestea,capacitatea formelor de reglementare adoptate in state diferite de a promova o piata care functioneaza bine este deschisa pentru discutii politice si nu exista o formula unica,aplicabila tuturor.Beneficiile politicii in reglementarea luarii deciziilor sunt numeroase:preferinta pentru participarea publica,ca mijloc de intensificare al legitimitatii guvernamantului ,posibilitatea de a detine controlul(ex:accesul la resurse) si de a critica asteptarile inegale catre acele resurse;cresterea transparentei si,in consecinta,a responsabilitatii;extinderea gamei de alternative concrete;un grad mai mare de eficienta.Rezultatul acestor politici este acela ca,"stilul capitalist american este foarte diferit de stilul capitalist japonez.Ambele difera de stilul capitalist european" .Masurile proiectului nu produc reglementari si institutii.In schimb,capacitatile si nevoile locale(interne) necesita un lung proces de analiza,cu scopul de a fi o sursa eficienta de reglementare si de institutii de incredere .In aceasta privinta,s-a sustinut ca,aceasta concentrare si uneori chiar obsesie din partea unor organizatii internationale puternice,care promoveaza masuri uniforme pentru modificarea celor locale,pierde esenta .Intr-un mod semnificatv,ceea ce,aparent face Rodrik,are pretentia ca,capitalismul este produs diferit atunci cand reglementarea pro-capitalista se aplica in diferte circumstante,astfel consolidarea capitalismului si dezvoltarea reglementarii sunt fenomene de cauzalitate-efect .Cu toate acestea,odata ce a inceput reglementarea intr-un anumit mediu legal,vom putea simti o schimbare persistenta,in care regelementarea si schimbarile de reglementare se intampla permanent:ceea ce Ayres si Brathwaite au numit era fluxului de reglementare .
O intrebare doctrinara intriganta planeaza asupra notiunii de reglementare in domeniul intern.Aceasta se refera la"capacitatea dreptului formal de a influenta reglementarea luarii deciziilor de zi cu zi" .Asa cum unii ar sustine,reglementarea in contextul national nu este o lege,sau cel putin se potriveste intr-o analiza legala de baza cu mare dificultate .Sa luam un exemplu mentionat in studiul lui Prosser,in istoria britanica a reglementarii a existat un moment de cotitura in intelegerea notiunii de reglementare,cand,ca si rezultat al unei decizii politice,a avut loc personalizarea reglementarii.Puterile legale au fost transferate de la comisiile de reglementare catre un singur Director General,care a inceput sa adopte personal masuri de reglementare .Potrivit lui Aileen McHarg,profesor de drept public,in acest caz,linia trasata intre drept si non-drept,intr-o maniera limitata sau extinsa este legata de preferintele politice ale unei persoane.Intrebarea este daca valoarea relevanta a reglementarii este eficienta pura sau o eficienta constransa de un set de valori categorizate ca valori ale "regulii dreptului"("implementarea reglementarii ar trebui autorizata de drept;certitudine si stabilitate;transparenta si responsabilitate;dreptate din punct de vedere procedural ;si proportionalitate,consistenta si rationalitate" )ce fac diferenta in sfera nationala,intre conceptia de reglementare liberala si non-liberala .
Pentru a rezuma,cresterea nivelului de privatizare si promovarea pietelor functionale,aduce cu aceasta o crestere a reglementarii,care,potrivit perspectivei liberale,trebuie sa fie categorizata ca lege ,cu scopul de a fi o reglementare potrivita.
B. Cine sunt acestia?
Ceea ce Prosser are de spus in legatura cu cadrele de reglementare,in contextul dreptului public national difera intr-o maniera caracteristica de ceea ce Anne-Marie Slaughter intelege prin cadrele de reglementare in domeniul international:demnitarii sau functionarii publici de cariera cu o expertiza speciala,implicati profund in reteaua transguvernamentala .Conform parerii lui Slaughter,cadrele de reglementare sunt implicate in probleme legate de afacerile externe care,in practica ar putea acoperi orice numar de domenii diferite,ce contribuie la complexa interdependenta a lumii moderne.Exemplele includ industria,finantele,dreptul penal si securitatea .Trasatura esentiala pe care Slaughter o identifica in sarcina ce cade asupra acestor cadre de reglementare a relatiilor internationale,este ca acestea "vorbesc"unele cu altele .In timp ce aceasta observatie poate parea irelevanta la prima vedere,aceasta capata semnificatie atunci cand consideram ca modul in care sunt luate deciziile in organizatiile internationale importante,cum ar fi OMC,unde uneori mijloacele de a solutiona un impas intr-o "decizie a Organului de Apel,dar in alte circumstante,o cina intr-un restaurant din Geneva rezolva o problema" .In aceata privinta,punctul de vedere pe care Slaughter vrea sa-l evidentieze in abordarea ei descriptiva despre noile cadre de reglementare internationale ,este acela al naturii informale a legaturilor lor.Ca proiect,metoda ei se concentreaza mai mult asupra descrierii empirice a lumii care ni se infatiseaza,decat asupra formularii unei propuneri asupra guvernarii globale.Titlul pe care aceasta l-a dat unui text din anul 1997 in care vorbeste despre aceste probleme este evident:"Adevarata ordine mondiala".In lucrare ea a impartasit cititorilor propriile observatii despre transguvernamentalismul evident,un produs al dezintegrarii statului in ceea ce era deja numit "agentii de retele" intre instantele judecatoresti de reglementare,directori si legislatori .
Dupa cum s-a mentionat inainte,dintr-o perspectiva teoretica ,propriul concept despre cadrele de reglementare este profund diferit de cel al lui Prosser.Intrebarea care se pune este daca diferenta dintre ele consta in faptul ca un autor descrie cadre de reglementare internationale,iar celalalt cadre de reglementare nationale,sau daca diferenta consta in metoda folosita,mai degraba, decat in obiectul de studiu.Dupa parerea mea,cu toate aprecierile atribuite evaluarilor lui Slaughter,presiunea ei asupra fluidizarii acestor noi cadre de reglementare este problematica,din moment ce produce o imagine neclara a acestora.Punand accentul pe retea,ea aparent neglijeaza faptul ca acele cadre de reglementare functioneaza pentru altcineva:salariile lor nu sunt platite de retea si nu reteaua este aceea fata de care acestea sunt trase la raspundere .Intr-adevar,ea pare sa fi uitat ca vorbeste ,in cele din urma despre cadrele de reglementare.Se poate spune ca, atunci cand Prosser se concentreaza asupra expansiunii peisajelor vaste in care actioneaza autoritatile de reglementare,adica oamenii ce reprezinta interesul public,ca o consecinta a dezvoltarii liberalizarii in ultimii 20 de ani in Marea Britanie,el se poate sa fi construit o imagine mai reala asupra ceea ce se intampla in ordinea mondiala,decat in opinia lui Slaughter.
Prin derogare de la aceasta critica,Slaughter face o observatie importanta,indreptandu-si atentia asupra faptului ca,in plan international exista retele de autoritati de reglementare.Prin urmare,propunerea ei despre mecanismul de responsabilitate este special conceput pentru controlul retelei .Din recunoasterea retelei asi are originile utilitatea conceptului de"spill-over" dezvoltat de catre Haas.
In functie de perspectivele statului sau organizatiei ,evaluarea retelei va fi diferita.Pretul principal institutional pentru stat pus de aceasta cultura "a cluburilor cadrelor de reglementare internationale" este cu exactitate stabilit de catre Howse:exista costuri generate ori de cate ori autoritatile au ele insele interese care pot fi diferite-fie in mod constient,fie in mod inconstient-de cele detinute de directorii pentru care lucreaza .Pentru a exprima acest lucru intr-un mod anti-Habermasian,accesul public catre imensul flux de comunicare intre cadrele de reglementare este pur si simplu imposibil .Deci problemele de responsabilitate se agraveaza.Totusi,avocatii publici nationali sunt,de asemenea,mai interesati de revolutia noului management public,provocata de liberalizarea si de rezultatul fragmentarii sectorului public.Odata cu descentralizarea sarcinilor publice,cauzata de liberalizare,responsabilizarea cadrelor de reglementare necesita un plan al modelelor de responsabilitate alternative .Probabil un grad mai mare de intensitate ataseaza problema responsabilitatii de reglementare de domeniul guvernarii globale,dar intrebari noi si provocatoare au aparut la nivel national si global,deopotriva.
Din perspectiva organizatiei,din nou Howse imparte cadrele de reglementare in categoriile:interne li relativ interne,luand cazul concret al OMC .Adevaratele cadre interne sunt,probabil chiar acelea ce nu detin o pozitie oficial,din partea unei comunitati epistemice;adica,aceia care detin un mod dominant de a privi realitatea sociala,aceia care impartasesc raspunsuri similare cu legitimitatea provocarilor,cei care se confrunta cu OMC si care au asteptari reciproce si previzibilitatea reciproca a intentiilor .Definitia comunitatilor epistemice data de Peter Haas este utila in acest context:" o retea bazata pe experti sau pe grupuri cu o pretentie de autoritate a cunoasterii relevanta ,din punct de vedere politic,in cadrul domeniului propriei lor expertize" .Adevaratele cadre de reglementare interne sunt acelea care,atunci cand scopurile reglementarii guvernamentale pentru protectia mediului vor incepe sa suspecteze ca"ceea ce ,probabil a condus asemenea politici a fost protectionismul,mai mlut sau mai putin ascuns" .Un exemplu al acestui tip de reactie este dat din textul cartii;s-a intamplat in Statele Unite ale Americii-Restrictii asupra importului de ton (cazul Tuna-Dolphin) din 1991,cand planul GATT a emis propria decizie ce sustinea ca dreptul de conservare al SUA a incalcat regulile GATT .
Cadrele de reglementare care apatin unei retele internationale ori unei organizatii internationale pot avea o opinie particulara asupra anumitor probleme politice-detinute in mod oficial de catre retea.Acest punct de vedere politic poate fi,in schimb,diferit de cel detinut de cadrele de reglementare ,care sunt mai apropiate de centrul politic al statului afectat de aceasta problema.In mod aparent,nu este dificil de sustinut faptul ca,in ambele cazuri,punctele de vedere pot fi considerate politice.
4.Concluzii
Daca aplicam teoriile evolutionare si sociologice asupra deciziilor luate de retelele cadrelor de reglementare,cum ar fi teoria guvernarii de adaptare,nu exista nici un dubiu ca acele decizii si acele reglementari se vor asemana foarte mult cu "produsele"stiintifice . Este incert daca acest proces va transforma deciziile,cum sunt cele luate de forul de negocieri al OMC in adevaruri obiective,sau ,in mod gradual,in decizii mai reale.Sunt sceptic in aceasta privinta.In acest text am incercat sa dezleg problemele expuse de Cooney si Lang in aticolul ce contine propuneri pozitive despre unele probleme de mediu cruciale,dar care au fost,in mod curios legate de o organizatie internationala de comert,OMC,si de plitica acesteia de expertiza .Intentia mea a fost sa fac,de asemenea,inteleasa o trasatura esentiala a guvernarii globale:aceasta devine un taram al intensificarii independentei in reglementare.
O concluzie in aceasta privinta este ca,sustinand interdependenta prin impartasirea sau impunerea cunostintelor asupra problemelor de mediu,cu scopul de a influenta deciziile politice specifice,ca in cazul guvernarii de adaptare,ori prin alte mijloace,este in sine un proiect politic liberal al degradarii suveranitatii nationale,prezentat ca o "continua invatare".In ciuda unor rezultate posibil valoroase ale transferului de cunostinte ditr-un lant ierarhic de cadre de reglementare,procesul managerial al impartasirii cunostintelor face parte din acest proieect politic.Transferul insusi devine un proiect politic,cand,de fapt ar trebui sa devina factorul decisiv al reglementarii nationale,atunci cand politica OMC ar trebui sa devina distincta de politica interna a membrilor .Pe langa asta,inclinatia structurala pentru comert a constatarilor OMC asupra recomandarilor atunci cand supravegheaza si revizuiesc mediul de reglementare restrictiv-comercial al membrilor sai nu este ceva pentru care Organizatia ar putea fi condamnata.In concluzie,valoarea succeselor sale stiintifice pentru mediul inconjurator, la nivel global,poate fi dezbatuta dintr-un punct de vedere stiintific,din moment ce cunostintele interne sunt adesea cunostinte importante .
O alta sugestie este aceea ca,sfera publica globala poate mult mai usor tinti proiectul de tip politic,care incearca sa-si insuseasca deciziile politice in numele stiintei.Acest lucru se intampla pentru ca domeniul international este inca in multe privinte un teritoriu nedescoperit.Cand suveranii din Vest au luptat intre ei pentru a cuceri pamanturile virgine ale Americii,Oceaniei si Africii,acestia au procedat astfel,mai ales pentru dezvoltarea puterii lor suverane ,prin extinderea jurisdictiei lor asupra unor noi teritorii . In cadrul dreptului international modern puterile suveranitatii se transforma treptat in capacitati de reglementare,astfel fiecare domeniu de reglementare este o noua cucerire pentru statul sau pentru organizatia in cauza si,fiecare putere de reglementare este o noua extensie a jurisdictiei pentru subiectul interesat.Astfel,guvernarea globala ajunge sa fie,pana la urma,teritoriul unei civilizari blande .
Roberts,'Evaluarile preliminare ale efectelor Acordului aplicarii masurilor sanitare si fitosanitare (Acordul MSF),intrat in vigoare odata cu infiintarea OMC, la 1 ianuarie 1995.Se refera la punerea in aplicare a reglementarilor de sanatate a animalelor si plantelor si a securitatii alimentare.Pentru mai multe informatii,a se vedea https://www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/tif_e/agrm4_e.htm
Pentru incercarea de a formula conceptul din perspectiva unei stiinte politice,a se vedea Rosenau,'Guvernare,ordine si schimbare in politica mondiala',J.N Rosenau si E.O Czempiel(eds),'Guvernare fara un guvernamant:ordine si schimbare in politica mondiala'(1992).Cea mai corecta clarificare a notiunii de guvernare globala facuta de Rosenau este atunci cand sustine ca 'pentru a presupune prezenta unei guvernari fara un guvernamant trebuie sa concepi faptul ca,functiile trebuie efectuate in orice sistem uman viabil,indiferent daca sistemul a evoluat fata de organizatiile si institutiile insarcinate,in mod explicit,cu indeplinirea lor',pg.3.
Carora Slaughter le atribuie denumirea de 'Noi diplomati',a se vedea A.M Slaughter 'O noua ordine a lumii'(2004),pg.36.
A se vedea planul de organizare al OMC,disponibil la:www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/tif_e/org2_e.htm.
Intrunirea sustinuta in perioada 30 octombrie-1 noiembrie 2006 la Palatul Natiunilor in Geneva,Elvetia,gazduita de Departametul pentru Afaceri Economice si Sociale al ONU(DESA) si Congresul despre Comert si Dezvoltare(UNCTAD),disponibila la:www.un.org/esa/policz/link/.
Despre UNCTAD si raporturile sale cu GATT,a se vedea ONU(UNCTAD),'Istoria UNCTAD:1964-1984',(1985).Timp de multi ani dupa esecul Organizatiei Internationale de Comert(OIC),pentru revenirea datorata,in principal non-ratificarii Cartei sale de catre SUA,UNCTAD a coexistat cu GATT pentru negocierea regulilor si principiilor comerciale.Pe cand UNCTAD a abordat dezvoltarea,GATT promova un sistem liberal de comert,la nivel international.Aceasta dualitate a ridicat conflicte de ordin politic si jurisdictional.A se vedea pg.9 si pg.39.
A se vedea G A Res 3 309(XXIX) la 14 dec.1974,disponibil la:www.un.org/documents/ga/res/29/ares29.htm.
Planul Declaratiei de la intalnirea de la Tokyo,disponibil la:www.wto.org/gatt_docs/English/SULPDF/91870243.pdf.Runda de la Tokyo s-a extins pe perioada 1973-1979.
Pentru o explicatie mai buna a parerilor pro si contra despre sistemul actual,vezi Wolfe 'Luarea deciziilor si transparenta in cadrul epocii <<medievale>>a OMC:Are Raportul Sutherland o descriere corecta?',8 J Int'l Economic L (2005),pg.631.
Aceasta,dupa cum este bine cunoscuta definitia jurisdictiei data de F.A. Mann,in cursul sau de prelegeri din anul 1964,la Haga'Doctrina jurisdictiei in dreptul international'(1964-I).Mann mentioneaza in mod specific organizatiile internationale la pg.9.In acelasi text specifica,mai tarziu:'Pe deasupra,legatura dintre jurisdictii si suveranitate este,pana la un punct evidenta,inevitabila si aproape platitudinoasa,pentru gradul de extindere a suveranitatii sale,astfel,un stat are in mod necesar jurisdictie(competenta)',pg.50.Un exemplu istoric interesant este privarea Turciei,dupa primul razboi mondial,de dreptul sau de a reglementa,in stilul erei pre-moderne,sau,cu alte cuvinte,privarea competentei sale vechi,a se vedea'Conventia privind respectarea conditiilor de sedere,de afaceri si jurisdictia',18 AJIL(1924),Supp Official,67.pentru mai multe informatii moderne despre jurisdictie,a se vedea Lowe,'Jurisdictia',si M.D. Evans(ed),'Dreptul international'(2006),pg.335.
Rajan,supranota12,pg.85.A se vedea Dapo Akande'Organizatii internationale',despre decizii ultra vires ale organizatiilor internationale,dar care nu au tangenta cu probleme de expansiune de competenta,in Evans(ed),supranota22,pg.277,pg.292-293.Jan Klabbers cerceteaza problema deciziilor ultra vires ale ONU,in lumina avizului consultative al Curtii Internationale de Justitie,'Cheltuieli realizate de catre Organizatia Natiunilor Unite'(Articolul 17,paragraful 2 al Cartei)[1962]ICJ Rep 151 si confirma ca'avand in vedere sensul larg al ONU,nu a fost usor de asteptat ca activitatile intreprinse de ONU ca organizatie sa fie ultra vires', Klabbers'Controale si solduri in dreptul organizatiilor internationale',urmand in Ius Gentium,pg.10,disponobil la www.helsinki.fi/eci/Publications/JK Checks_and_Balance.pdf.
A se vedea Gold,'Probleme legale in scopul extinderii GATT in ceea ce priveste includerea comertului in categoria serviciilor',7 Int'l Trade LJ (1982/1983),pg.281-284.Despre istoria includerii serviciilor in cadrul GATT,a se vedea J.Croome,'Remodelarea Sistemului Mondial de Comert.Istoria Rundei de la Uruguay'(1996),pg.122-130.Despre extinderea GATT de-a lungul acestor ani de negocieri asupra drepturilor de proprietate intelectuala,in ciuda argumentului tarilor in curs de dezvoltare ca Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale(OMPI) si alte agentii specializate sunt locurile potrivite pentru discutarea acestor probleme,a se vedea Croome,pg.130-138.
Astfel Uruena argumenteaza ca OMC a luat efectiv masuri impotriva politicilor concurentiale,ce nu sunt indreptate impotriva pietii,ducand astfel la extinderea competentei sale,a se vedea Uruena 'Organizatia Mondiala a Comertului si puterea sa de a adopta politici concurentiale',3 Int'l Orgs L Rev (2006).pg.53.
J.Braithwaite si P.Drahos'Reglementari de afaceri globale'(2000),pg.182-183.Pentru teoria economica a politicii,de la negocierile AMI,a se vedea D.Urban,'Acordul Multilateral de Investitii in cadrul unui echilibru politic'CESifo Working Paper,nr.1830,octombrie 2006,disponibil la:www.CESifo-group.de
Acordul de stabilire al Organizatiei Mondiale a Comertului,disponobil la:www.wto.org/english/docs_e/legal_e/final_e.htm.
A se vedea cazul infam al reuniunii ministeriale de la Seattle,in anul 1999,care nu a reusit sa lanseze o noua runda de negocieri.In acest caz,statele in curs de dezvoltare au refuzat sa accepte o ordine de zi,in mod aparent impusa de tarile dezvoltate,in timp ce statele mici s-au simtit cu totul neglijate de forumuri ,in cazul in care negocierile pentru ordinea de zi au avut loc:Hertel,Hoekman si Martin,'Tarile in curs de dezvoltare si o noua runda de negocieri ale Organizatiei Mondiale a Comertului',17 Observatorul de cercetare al Bancii Mondiale(2002),pg.113-114.
Hoeckman face o observatie:'multi vor accepta ca OMC nu este o organizatie de dezvoltare si nu ar trebui sa devina astfel-acesta este propriul meu punct de vedere'.Totusi,el considera ca pozitia de rezerva a tarilor in curs de dezvoltare in sistemul de negocieri al OMC este un subiect de interes si face o propunere cu scopul de a introduce schimbari in sistemul de negocieri.Schimbarile care recunosc complexitatile create de o disparitate uriasa intre capacitatea si prioritatile membrilor OMC,dincolo de sistemul unui 'tratament special si diferentiat',Hoeckman'Operationalizarea conceptului de spatiu politic in cadrul OMC:dincolo de un tratament special si diferentiat',8 J Int'l Economic L (2005),pg.405,pg.423.
Dani Rodrik, un document pentru Programul de dezvoltare al ONU,'Guvernarea globala a comertului,ca si cand dezvoltarea a contat cu adevarat',disponibil la :www.servicesforall.org/html/Governance/Rodrik-Trade%20&%20Development.pdf.
Pentru utilizarea recenta a acestei notiuni,a se vedea titlul Call For Papers al Societatii Americane de Drept International,Drept Economic International al unui grup de interese:'Politicile dreptului economic international:urmatorii 4 ani''citatul din Groucho Marx,care insotesc textul:'Politica este arta de a cauta probleme,pe care le gasesti oriunde,diagnosticand-o incorect si apicandu-i-se remediile necorespunzatoare'.Disponibil la :www.asil.org/pdfs/ieligcalforpapers.pdf.
Pentru un exemplu al acestor interese si propuneri,a se vedea Held'Responsabilitatea democratica si eficienta politica dintr-o perspectiva cosmopolita',pg.39,'Guvernamant si opozitie'(2004),pg.364.
Léon Duguit(1859-1928) a fost un teoretician de drept francez.A adus critici radicale suveranitatii statale si a incercat sa gaseasca o baza empirica pentru drept,cu promovarea uzului sociologiei.Laborde:'Pluralism,sindicalism si corporatism:Léon Duguit si criza dintre state'(1900-1925),pg.22,'Istoria ideilor politice europene'(1996),pg.227-228.Pentru contextualizarea lui Duguit in traditie,a se vedea M.Koskenniemi:'Nobilul civilizator:apogeul si decaderea dreptului international',1870-1960(2002),pg.297-302.
Cooney si Lang,supranota 1,pg.551.Pentru critica unei aplicatii utopice a principiului economic al armoniei intereselor in politica internationala,a se vedea E.H.Carr'Criza de douazeci de ani,1919-1939'(1939),pg54-80.Interesant in aceasta privinta este citatul lui Carr din Liga Conferintei Expertilor Economici (1927):'fiecare stat va sti atunci ca,concesiile care i se cer sa le faca,vor fi compensate prin sacrificii corespunzatoare din partea altor state.Vor fi in masura sa accepte masurile propuse,dar nu avand numai in vedere pozitia individuala proprie,ci pentru ca sunt interesate de succesul planului general stabilit de Conferinta'
Horn si Mavroidis.'Acoperirea admisibila a politicilor de mediu nationale',IFN Document de Lucru,nr.739,Aprilie 2008;Institutul de Studii al Economiei Industriale,Stockholm,Suedia.Studiul este o parte din ENWINED-Mediul si comertul,intr-un proiect al interdependentei mondiale,disponibil la:www.naringslivsforskning.se/web/739.aspx.
Van Ittersum ne reaminteste faptul ca,in istorie,comertul si opozitia intereselor adesea se imbina.Intr-un subcapitol cu titlul 'Nici un targ fara razboi',din cartea sa despre De Iure Praede a lui Hugo Grotius,ea spune povestea lui Grotius,scriind,in primavara anului 1606,din partea Companiei Vereenighde Oostinische(COV sau Marea Companie Olandeza India de Est) catre mosiile generale olandeze,cu scopul de a implora Maretiei sale asumarea responsabilitatii pentru razboiul din India de Est.Propunerea sa a fost de infiintare a unui 'aerarium militare',un fond special,care 'ar obtine veniturile sale din impozitul pe prada COV,si-l cheltuie exclusiv pe conflictul armat din Asia'.M.J.van Ittersum 'Profit si principii.Hugo Grotius.Teoria drepturilor naturale si dezvoltarea puterii olandeze in India de Est(1595-1615)',(2006),pg.177-188,citat de la pg.177.
Pentru un punct de vedere clasic,a se vedea:conceptul modern al interdependentei impune o ordine politica,care ia in considerare faptul ca,in timp ce in realitate suprastructura legala si institutionala aminteste de secolul XIX,presupune existenta unei multitudini de state-natiuni auto-suficiente,impenetrabile si suverane,H.J.Morgenthau,'Politica intre natiuni.Competitia dintre putere si pace'(1995),pg.8.Alti clasici ai relatiilor internationale ,la care,din pacate,nu am putut avea acces deplin sunt R.O.Keohane si J.S.Nye 'Putere si interdependenta'(2000).Cartea incepe cu urmatorul argument:'traim intr-o epoca a interdependentei'.In probleme despre strategiile de dezvoltare,'arhitectura'financiara internationala trebuie sa reflecte interdependenta intereselor macroeconomice,financiare,structurale,sociale si umane'.J.D Wolfensohn,'Propunere pentru un cadru de dezvoltare cuprinzator'(mai,1999),disponibil la:http//siteresources.worldbank.org/CDF/Resources/cdf.pdf.Despre complexitatile practice ale promovarii interdependentei (ca mijloc al pacii liberale),prin intermediul comertului ,in timp ce se incearca protejarea altor valori principale,cum ar fi mediul,a se vedea J.Klabbers 'Certificarea forestiera si OMC:un document de discutie',raport al Serviciului de Certificare Informationala,noiembrie 1999,disponibil la :www.efi,int/attachments/dp_07.pdf.
Koskenniemi,supranota 34,pg.298-299.Acest lucru dovedeste liberalismul principial al functionalismului.A se compara cu Slaughter -'Dreptul international intr-o lume a statelor liberale',6 EJIL(1995),pg.503:'prima propunere liberala este ca , actorii principali in sistemul international sunt indivizii si grupurile ce actioneaza intr-o societate civila, nationala si transnationala',pg.508.Ea enumera printre atributele statelor liberale 'obscuritatea in distingerea problemelor interne si celor externe',pg.510.
Despre influenta generala a solidarismului francez in dreptul international,a se vedea Koskenniemi,supranota 34,pg.266-348.Cel mai renumit cercetator al lui Duguit a fost George Scelle;a se vedea Simma 'Contributia lui Alfred Verdross la teoria dreptului international',6 EJIL (1995) 1,pg.13.Despre influenta prezenta a functionalismului ,a se vedea Klabbers,supranota 23
Pentru un exemplu,a se vedea Fisher Lescano si Teubner,'Coliziuni de regimuri:esecul cautarii unitatii juridice in situatia fragmentarii dreptului la nivel mondial',25 Michigan J Int'l L (2004) 999.Impreuna cu Fisher Lescano,Teubner descrie modul in care functioneaza conceptul normativ al retelelor legale.
Loughlin,supranota 11,pg.371.Pentru un argument asemanator despre esecul functionalismului,ca unic mijloc in analizarea organizatiilor internationale- ca actori politici,a se vedea Klabbers,supranota 23.
Schmitter,'Ernst B.Haas si mostenirea neofunctionalismului',(2005),12 J European Public Policy 255,pg.255.
Concentrandu-se pe integrarea regionala,Haas a publicat faimoasa 'Unitatea Europei'(1958),lansand o teorie a neofunctionalismului asupra integrarii regionale.A se vedea,de asemenea Pollack,'Teoretizand Uniunea Europeana:organizatia internationala,politica interna sau experiment in noua guvernare',8 Recenzie anuala a Stiintelor politice (2005),pg.357-360.
J.G.Ruggie,'Construind politica mondiala.Eseuri despre institutionalizarea internationala'(1998),pg.42,nota de subsol este omisa.
Conventia NATO asupra Dreptului Maritim (UNCLOS),UN Doc. A/CONF.62/121,din 21 octombrie 1982,intrata in vigoare la 16 noiembrie 1994,retiparita in 21 ILM (1982) 1261.
Haas,"Este vreo lipsa in intreg?Cunoastere,tehnologie,interdependenta si constructia regimurilor internationale",23 Int'l Org (1957) 827,pg.863-864.
A se vedea"Raport asupra fragmentarii dreptului international:nasterea dificultatilor,ca urmare a diversificarii si extinderii dreptului interational",Raport asupra grupului de studiu al Comisiei de Drept International,incheiat de catre Martti Koskenniemi,Documentele NATO A/CN.4/L.682,13 aprilie 2006,247.
Despre caracterul interguvernamental al OMC,a se vedea Charnovitz,"Deschiderea OMC spre interese non-guvernamentale",24 Fordham Int'l LJ (2000)173.
A se vedea Howse,"De la politica la tehnocratie si innapoi:soarta regimului comercial multilateral",96 AJIL (2002) 94.
Brathwaite,Coglianese si Levi-Fur,"Pot face o diferenta reglementarea si guvernarea?",1Reglementare si guvernare (2007),pg.3.
Am trasat aici o paralela la urmatoarea evaluare facuta de catre Kingsbury domeniului dreptului international,aceea ca:"preocuparea asupra descrierii analitice a dreptului este o forma de constructie a realitatii si a distras Academia de la un proiect esential al evaluarii etice,al criticii normative si al unei constructii sociale prescrise",Kingsbury,"Conceptul de conformitate ca functie a conceptiilor concurente despre dreptul international",19 Michigan J Int'l L,345,pg.372.
A se vedea,de exemplu,cazul precedent al asistentei necesare datorata complexitatii crescande a acordurilor OMC,ce solicita o cunoastere legala deplina a modului in care functioneaza sistemul in acest caz concret.Multe tari in curs de dezvoltare nu sunt pregatite sa indeplineasca sarcinile de a identifica acele cazuri bazate pe interesele si nevoile politicii comerciale nationale.Ase vedea Alavi,"Tarile Africii si mecanismul de solutionare a litigiilor al OMC",25."Recenzie asupra dezvoltarii politice",(2007) 25,pg.31-32.Despre statistica procedurilor de solutionare a litigiilor al OMC,a se vedea Alavi,pg.27;a se vedea,de asemenea,statisticile in studiul realizat de catre Maton si Maton:"Independenta sub foc:presiuni extra-legale si formarea coalitiei de solutionare a diferendelor in cadrul OMC"10 J Int'l Economic L (2007)317;pg.329,332 si 334,despre succesul plangerilor in conducerea Mecanismului de solutionare a Litigiilor(MSL).Acestia au conchis ca,este o dovada minima din cifrele din care se deduce ca "orice potentiala inclinatie institutionala in structura OMC,in favoarea statelor membre puternice,ori teoriile care sustin ca premiza unui sistem comercial multilateral legalizat,este intemeiata pe teoria poitica si juridica occidentala,iar tarile dezvoltate se bucura de o pozitie dominanta in sistem,la un nivel teoretic abstract".Totusi ,se poate combina rezultatul analizei,care arata ca"singurul rezultat aparent semnificativ este acela ca ,vasta experienta a MSL in ceea ce priveste plangerile,creste procentajul argumentelor castigate de reclemant in cadrul panoului de procedura" cu studiul lui Alavi asupra lipsei de cunoastere in tarile mai putin dezvoltate ,cu scopul de a trage o concluzie contrara cu concluzia lor.A se vedea o analiza statistica generala asupra mecanismului de solutionare a litigiilor al OMC,elaborata de catre Leitner si Lester"Mecanismul de solutionare a litigiilor 1995-2006-o analiza statistica",10 J Int'l Economic L (2007),165;a se vedea,de asemenea Shaffer:"Cum poate functiona mecanismul de solutionare a litigiilor al OMC in tarile aflate in curs de dezvoltare:strategii pro-active in tarile aflate in curs de dezvoltare,disponibil la:www.ictsd.org/pubs/ictsd_series/resource_papers/DSU_2003.pdf,62.
Alavi,supranota 67,explica modul in care asista institutiile NGO tarile aflate in curs de dezvoltare in relatiile cu institutiile de la Geneva,care "au reusit cu success stabilirea retelelor si incheierea documentelor politice,dar acestea nu le-au oferit tarior aflate in curs de dezvoltare spatiul necesar pentru a fi capabile sa afecteze negocierile,de exemplu,prin furnizarea catre acestea a unor cunostinte tehnice aplicabile,suficiente si consecvente si prin sprijinul in negocierile de zi cu zi",31.
Prosser,supranota 63,pg.5.A se vedea ,de asemenea,McHarg "O indatorire consecventa?R V Director General al Fondului de Electricitate ,exp Puterea scotiana,plc.",61 MLR(1998),93,pg.93(omisa nota de subsol):"o consecinta notabila a privatizarii majoritatii industriilor de utilitati nu este aceea ca relatia lor cu statele a incetat prin aceasta,ci ca a fost legalizata ".
Rodrik,"Institutii pentru dezvoltarea la nivel inalt:care sunt acestea si cum sa le obtinem",Studii in Dezvoltarea Comparativa Internationala,disponibila la:https://ksghome.harvard.edu/~drodrik/institutions.pdf.
Despre acest subiect,a se vedea Epps "Reconcilierea opiniei publice si regulile OMC sub Acordul SPS",7 "Recenzie asupra comertul mondial",(2008) 359,pg.361-369.
Rodrik,"Guvernarea globala a comertului ,ca si cum dezvoltarea ar conta cu adevarat",disponibil la :https://ksghome.harvard.edu/~drodrik/UNDP trade.PDF.
A se vedea Alvaro Santos,care anlizeaza gruparile interne ale Bancii Mondiale si diferitele proiecte ale reformei juridice si legale in tarile in curs de dezvoltare.Asa cum demonstreaza Santos,reformele nu au ajutat la imbunatatirea economiilor din acele tari.Ideea este ca:"aceste proiecte intaresc acea credinta conform careia,cauza stagnarii economice a acelor tari este intotdeauna de proveniensa locala sau interna",Santos "Rolul promisiunii Bancii Mondiale asupra <<domniei legii>>",D.M Trubeck si A.Santos "Noua lege si dezvoltarea economica.O evaluare critica"(2006),pg.253,pg.299.Asa-numitul "Consens de la Washington",care a codificat programele neo-liberale pentru tarile aflate in curs de dezvoltare si in tranzitie ,este vazut azi cu scepticism,din cauza rezultatelor slabe in privinta cresterii economice.A se vedea Trubeck si Santos "Introducere",ibid,pg.6.Despre "Consensul de la Washington",a se vedea documentul autorului in cauza,John Williamson,"O scurta istorie a Consensului de la Washington",prezentat Conferintei intitulata "De la Consensul de la Washington catre guvernarea globala",disponibil la:www.iie.com/publications/papers/williamson 0904-2.pdf.
Prosser se refera ,de asemenea,la cresterea reglementarii odata cu impulsul liberalizarii economice din anii'80:Prosser,supranota 63.Pentru un exemplu al propunerii de reglementare,pentru a reduce riscul unei crize financiare mondiale,a se vedea,E.Avgouleas"Reglementarea financiara,comportamentul financiar si creditul global: in cautarea unui nou model de reglementare"(2008) disponibil la:https://ssrn.com/abstract=1132665.
A se vedea Ayres si Brathwaite:"Reglementarea responsabila:depasirea dezbaterii de-reglementarii"(1992),pg.4.Autorii prezinta o analiza a fluxului de reglementare in perioada administratiei Presedintelui Reagan,pg.7-10.Prin reglementare responsabila Ayres si Brathwaite inteleg ca "reglementarea ar trebui sa raspunda conducerii industriei,modului in care industria efectiv face sa functioneze reglementarea privata.Comportamentul unei industrii sau firmelor acesteia ar trebui sa canalizeze strategia de reglementare catre grade mai mari sau mai mici de interventie guvernamentala",pg.5.
McHarg:Revizuire de Karen Yeung,"Asigurarea conformitatii :o abordare principala",Oxford,Hart Publishing,2004,68 MLR (2005),pg.708-711.
Cazul British Telecom,care dupa reformarea reglementarii,trebuia reglementat in locul unui grup de ministere de un singur Director General de Comert:Prosser,supranota 63,pg.46.
Desi este adevarat ca reteaua poate ocazional furniza schimbari de pozitie benefice.A se vedea exemplul unor persoane care au detinut pozitii in guvernele nationale si care,in momentul incetarii contractelor,au intrat in Banca Mondiala si viceversa,a se vedea in Santos,supranota 74,pg.296.
Slaughter si Zaring "Crearea retelelor in plan internasional:actualizare",2 Revizuire anuala asupra Dreptului si Stiintelor sociale (2006),pg.211,pg.224.Asupra reglementarii retelelor ,a se vedea Braathwaite,Coglianese si Levi-Fur,supranota 62,pg.4.
Pentru un argument similar,de data aceasta referindu-se la negocierea tratatelor,a se vedea Benvenisti "Exteriorizarea in era globalizarii",98 Michigan L Rev (1999),167,pg.200.
A se vedea Scott "Responsabilitatea in statele reglementare",27 Jurnalul Lege si Societate(2000),38.Pentru retelele internationale de cadre de reglementare,a se vedea Slaughter si Zaring,supranota 88.
Haas,"Introducere:Comunitatile epistemice si coordonarea politicii interne",46 Int l'Org(1992),pg.1-3.
Howse,supranota 60,pg.104.Howse interpreteaza schimbarea care a avut loc decizia panourilor Ton/Delfin si Creveti/Testoase,ca o erupere a politicilor in regimul comercial ,dominat pana la cazul Creveti/Testoase de mentalitatea retelelor interne :un mod de gandire izolat,bazat pe principiile unui sistem comercial coerent si compact,care nu ar putea fi "infectat"de probleme de mediu sau alte probleme politice.
Este,totusi,o improbabilitate mare asupra faptului ca produsul stiintific va evita conflictele economice si politice.Astfel,in acest context al acordurilor SPS,justificarea unei masuri este considerata a fi o dovada stiintifica,iar cauza unei dispute pusa pe lipsa oricarui fel de dovada.De ex:in cazul Hormones,dezacordul intalnit a fost de natura stiintifica.S.U.A si Canada au sustinut ca interdictia U.E asupra produselor de carne a fost"fara dovezi stiintifice":Roberts,supranota 4,pg.383,pg.388.Pentru o parere interesanta asupra faptului ca notiunea de "stiintific" poate face loc,din punct de vedere politic,statelor din sistemul OMC,a se vedea Epps,supranota 71.
Penrtu studierea acetui concept ,a se vedea Kennedy:"Regula provocatoare a expertilor:politica guvernarii globale",27,Sidney Law Review (2005),pg.1.In concluzie,la pg.24,Kennedy sustine "ramanem papusile unei singure maini-nu aceia ai unei piete,ci a unei expertize ce isi neaga politica".
Ase vedea Klabbers,care atribuie dificultatile in regementarea internasionala a problemelor de mediu,in principal,diferitelor opinii asupra ceea ce este "viata decenta",dar si asupra lipsei interesului fata de cunostintele de baza asupra efectelor mediului si reglementarile propuse":Klabbers,supranota 42,pg.8.
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
