UNELE PARTICULARITATI IN EXPRIMAREA EFICIENTEI ECONOMICE A INVESTITIILOR DIN AGRICULTURA

Unele particularitati in exprimarea eficientei economice a investitiilor din agricultura

Investitiile efectuate in agricultura asigura ridicarea nivelului tehnic al productiei prin introducerea de mijloace fixe noi (grajduri pentru animale, mijloace de irigatii, masini si tractoare, plantatii pomiviticole etc.) de dezvoltare sau modernizare a unora existente. Investitiile reprezinta una din caile de manifestare a progresului tehnic in agricultura prin care se asigura cresterea economica si a productivitatii muncii sociale.

Ceea ce caracterizeaza ritmul de crestere a investitiilor in agricultura este faptul ca pamantul, ca principal mijloc de productie, este limitat ca spatiu, iar adaugarea de noi mijloace fixe la unitatea de suprafata ajunge la un optim, peste care suplimentarea cu noi investitii devine nerationala la un nivel dat al tehnicii. De exemplu, cresterea investitiilor in ingrasaminte, peste limita biologica de asimilare de catre plante, poate duce nu numai la cresterea cheltuielilor de productie pe unitatea de suprafata, dar si la scaderea productiei sau chiar la comprimarea ei.

Asemanator investitiilor de antrenare din industrie si in agricultura exista o stransa conditionare intre diferitele ramuri ale productiei agricole. Astfel, cresterea volumului de investitii in animale de productie este conditionata de asigurarea bazei furajere. Aceasta la randul ei necesita efectuarea de investitii in ingrasaminte chimice, irigatii, constructii, obiective ce permit ridicarea si pastrarea in bune conditii a productiei de furaje. De asemenea, dezvoltarea productiei animale necesita mobilizarea de resurse noi pentru construirea de grajduri, instalatii etc., mijloace fixe fara de care nu ar fi posibila cresterea animalelor sau nu s-ar valorifica intregul lor potential de productie. In agricultura unele cheltuieli de investitii nu se materializeaza in mijloace fixe si nici nu se consuma intr-un ciclu de productie. Din aceasta categorie fac parte ingrasamintele chimice si naturale, amendamentele, punerea in valoare a unor noi terenuri prin destelenire etc. Incadrarea in investitii a acestor cheltuieli este imprimata de faptul ca actiunea pe care o exercita ele se concretizeaza in cresterea fertilitatii solului pe o durata de mai multi ani, materializata in influenta lor asupra cresterii productiei agricole.

In legatura cu masurarea efortului pentru investitii si in general aprecierea eficientei investitiilor, in agricultura se pune o problema de maxima importanta, destul de bine clarificata teoretic, dar insuficient aplicata practic si anume evaluarea pamantului.

Pamantul, la investitii egale de capital, prezinta o fertilitate diferita. Faptul impune ca la determinarea eficientei economice a investitiilor sa se ia in considerare (pe langa pretul pamantului, cu includerea pamantului in cadrul mijloacelor fixe si cu implicatiile economice corespunzatoare) folosinta anterioara, deci venitul net al folosintei anterioare a pamantului.

Venitul net al folosintei anterioare trebuie inclus in calcului eficientei investitiilor in plantatii, imbunatatiri funciare si constructii agrozootehnice, astfel incat sa se determine rationalitatea amplasarii acestora in functie de conditiile naturale si economice.

In cazul amplasarii viilor, pentru a frana folosirea in acest scop a terenurilor plane ( pe care se fac investitii mai mici) se diminueaza venitul net obtinut de pe urma plantatiei cu cel al folosintei anterioare (pe cand la terenul in panta si nefolosit nu intalnim acest venit net al folosintei anterioare), dupa algoritmul relatiei de mai jos:

E_fr= n₁Vn₁ -(n₁ +n₀) Vn₀ q, (7.74)

unde:

E_fr reprezinta efectul economic real al plantatiei;

n₁ - durata de productie a plantatiei (ani);

n₀ - durata de plantare pana la intrarea pe rod (ani);

Vn₀ - venitul net al folosintei anterioare (lei/ha);

Vn₁ - venitul net al plantatiei (lei/ha);

q - coeficientul de crestere a venitului net ca urmare a cresterii productiei in cadrul folosintei anterioare.

In situatia unor plantatii de pomi identice, nivelul eficientei economice, sub aspectul considerarii folosintei anterioare a terenului, difera in functie de folosirea terenului de sub plantatie, putandu-se ivi urmatoarele cazuri:

- folosirea terenului ca pasune sau fanete in continuare si in cadrul plantatiei, pe o anumita perioada de timp sau pe intreaga perioada de productie a plantatiei, caz in care, venitul net al plantatiei se diminueaza numai cu venitul care s-ar obtine pe terenul din jurul pomilor intretinut ca ogor, teren care nu se poate utiliza ca pasune sau faneata;

- folosirea terenului prin cultivarea de plante agricole pe o anumita perioada, cand se adauga, la venitul net al plantatiei, venitul vet al culturilor de camp introduse sub plantatie si se scad pierderile datorate schimbarii destinatiei anterioare (pasune sau faneata);

- intretinerea terenului de sub plantatii ca ogor, caz in care, se scade din venitul net al plantatiei efectul folosintei anterioare pe intreaga perioada de existenta a plantatiei. Efectul economic real (E_fr) se calculeaza ca diferenta dintre efectul economic anual al plantatiei si cel al folosintei anterioare folosind relatia:

unde:

E_f1  reprezinta efectul economic al plantatiei;

E_f0 - efectul economic al folosintei anterioare.

In conditiile in care plantatia noua inlocuieste o plantatie veche este necesar ca efectul economic total al noii plantatii sa fie diminuat cu venitul net pe care ar fi putut sa-l dea plantatia veche pe o perioada in care ar mai fi produs venit net.

Pentru evitarea folosirii unor terenuri bune pentru agricultura, in scopul unor constructii agrozootehnice, trebuie ca in valoarea investitiei sa se includa pierderea din venitul net cu care se diminueaza productia agricola prin sustragerea terenului respectiv:

P_vn =V_n S_c T_s q , (7.76)

in care:

P_vn reprezinta pierderile de venit net;

V_n - venitul net al culturilor sau folosintelor sustrase productiei agricole (lei/ha);

S_c - suprafata construita;

T_s - durata de serviciu a constructiei;

q - coeficientul de crestere a productiei agricole in perspectiva.

In cazul investitiilor de imbunatatiri funciare, la calculul indicatorilor de eficienta trebuie sa se tina seama si de valoarea pagubei anuale efective care s-a inregistrat pe terenurile pe care s-au efectuat aceste lucrari. De aceea se recomanda sa se calculeze, de la caz la caz, urmatorii indicatori:

-paguba anuala medie efectiva a intregii perioade studiate, inclusiv anii fara calamitatii;

-paguba efectiva in anul de calamitate maxima din perioada studiata;

-paguba anuala medie efectiva a anilor cu calamitati din perioada studiata.

Indicatorul esential este paguba medie anuala anterioara efectuarii lucrarilor de imbunatatiri funciare (p_m) care se adauga la venitul net al culturilor sau folosintei terenurilor ameliorate (Vn₁), obtinand efectul economic real (E_fr) pentru acest caz, adica:

E_fr =Vn₁ +p_m , (7.77)

Evaluarea propriu-zisa a eficientei economice a investitiilor din agricultura se face prin intermediul aceluiasi gen de indicatori, cu deosebire ca efectele se prezinta ca sporuri fata de situatia anterioara realizarii investitiilor (spor de productie fizica, valorica, spor de venit net).

Durata de recuperare (D_r) a investitiei se va determina ca raport intre investitia totala (I) si sporul de venit net (DV_n) generat de aceasta:

Prin urmare esenta si modul de calcul al indicatorilor de eficienta ai investitiilor din agricultura este similar celor din industrie, deosebindu-se doar forma de evaluare a efectelor economice.