Warantul

Warantul

1. Intocmirea warantului

Pentru depozitarea marfurilor in magazii (depozite) generale, se incheie un contract comercial de depozit, prin intocmirea a trei inscrisuri cu continut identic: talonul, recipisa de depozit si warantul.

a) Talonul ramane in registrul administratiei depozitului avand rolul de a proba existenta contractului de depozit.

b) Recipisa de depozit si warantul (denumit si buletin de gaj) sunt doua inscrisuri de natura diferita si care indeplinesc functii distincte, dar ambele sunt titluri de credit, transmisibile prin gir, care se remit deponentului, fiind emise concomitent dintr-un carnet cu matca sub forma unui document alcatuit din doua parti.

Recipisa propriu-zisa constituie titlul reprezantativ al marfii depozitate intr-o magazie generala, siloz, antrepozit etc. Ea il nominalizeaza pe deponent si ii asigura exercitiul dreptului de proprietate asupra marfurilor pe care le mentioneaza, fiind un certificat de depozit.

2. Natura juridica.

Warantul are o dubla natura juridica. Pe de o parte este un bilet la ordin prin care deponentul se obliga sa plateasca o suma de bani in numerar la o anumita data, in schimbul imprumutului obtinut prin gajarea marfurilor aflate in depozit, iar pe de alta parte, confera beneficiarilor si posesorilor succesivi calitatea de titulari ai dreptului real de gaj asupra marfurilor. Warantul este o forma speciala a contractului comercial de gaj.

3. Cuprinsul warantului

Atat talonul, cat si recipisa de depozit si warantul trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni: denumirea si sediul magaziei generale; numarul curent din registrul in care au fost inscrise marfurile depozitate si data emiterii documentelor; numele si domiciliul (denumirea si sediul in cazul persoanelor juridice) deponentului; natura, cantitatea si valoarea marfurilor predate spre depozitare; polita de asigurare; durata depozitului.

Deci, recipisa de depozit si warantul sunt documente prin care magazia generala recunoaste ca a primit de la persoana indicata pe document, marfa data in depozit (identificata in titlu). Deponentul are obligatia sa ridice marfurile din depozitul general in termenul stabilit, iar daca nu s-a stabilit un asemenea termen, in termenul prevazut de lege, de regulamentul depozitului general sau de uzantele comerciale. Marfurile neridicate in termen, pot fi vandute de depozitul general prin licitatie publica.

4. Utilitatea warantului

Aceste titluri de credit la ordin faciliteaza circulatia marfurilor si a creditului si sunt transmisibile prin gir, fie impreuna, fie separat.

a) Transmiterea ambelor titluri. Deponentul poate vinde marfurile, libere de orice sarcina, transmitand prin gir cumparatorului concomitent ambele titluri (adica recipisa de depozit si warantul). Noul titular plateste deponentului pretul marfurilor si dobandeste dreptul de proprietate asupra marfurilor aflate in depozit, pe care le poate ridica prezentand cele doua titluri reprezentative ale marfii si platind taxele de depozitare datorate.

b) Transmiterea prin gir a warantului. Deponentul poate ca in baza contractului de depozit al marfurilor sa obtina un credit; in acest scop, va desparti cele doua titluri si va mentiona pe warant datoria pe care o garanteaza cu marfurile aflate in depozit, apoi il va transmite prin gir creditorului sau. Mentiunile facute pe warant cu privire la gaj, se vor face si pe talonul din registrul depozitului. Astfel se constituie un gaj asupra marfurilor fara a fi necesara transmiterea acestora in posesia creditorului potrivit dreptului comun; dar intrucat titlul transmis prin gir reprezinta marfa, suntem in prezenta unui gaj cu deposedarea debitorului.

c) Transmiterea prin gir a recipisei de depozit. Gajul constituit prin transmiterea warantului pentru obtinerea unui credit, are avantajul ca deponentul marfurilor poate sa vanda marfurile date in gaj, trasmitand prin gir recipisa de depozit. Dobanditorul recipisei de depozit poate sa-si exercite drepturile de proprietar al marfii si sa ceara predarea marfii numai dupa ce plateste titularului warantului, care are calitatea de creditor gajist, suma pe care acesta a imprumutat-o girantului deponent.

Imprumutatul si girantii urmatori sunt raspunzatori in mod solidar fata de posesorul warantului, in caz de recurs impotriva lor.

Posesorul warantului poate sa ceara vanzarea la licitatie a marfurilor depozitate, in cazul in care suma datorata nu i-a fost platita la scadenta, iar daca suma astfel obtinuta nu acopera valoarea creantei sale, pentru diferenta ramasa neacoperita poate sa exercite dreptul de regres impotriva imprumutatului si a celorlalti giranti, in conditiile prevazute de lege.

5. Legea aplicabila warantului

Avand un dublu caracter, de titlu de credit negociabil si de instrument juridic de dare in gaj a unor bunuri mobile corporale aflate intr-un depozit, se vor aplica warantului unele reguli conflictuale care reglementeaza titlurile de credit si unele reguli conflictuale aplicabile gajului.

Astfel, datorita caracterului sau de titlu de credit, conditiile de fond (consimtamant, obiect, cauza) vor fi carmuite de lex voluntatis, capacitatea partilor va fi carmuita de lex personalis, modalitatile de plata de lex loci solutionis.

Celelalte aspecte ale warantului derivand din dreptul real de gaj constituit in favoarea posesorului acestuia, vor fi supuse legii locului depozitului (lex rei sitae) care determina ce bunuri mobile pot fi obiect al gajului, intinderea drepturilor creditorului gajului asupra marfurilor gajate, modalitatile de realizare a warantului etc.