Atestarea si garantarea calitatii

atestarea si Garantarea calitatii

1. Atestarea calitatii

Producatorul, la livrarea loturilor de marfuri, elibereaza o serie de documente care certifica si atesta calitatea acestora in momentul livrarii.

Aceste documente, dupa caz, sunt:

• certificatul de calitate;
• certificatul starii igienico-sanitare;
• buletinul de analiza.

In aceste documente sunt inscrise obligatoriu principalele caracteristici de calitate stabilite in urma analizelor efectuate de producator. Aceste documente angajeaza raspunderea materiala a furnizorului.

2. Garantarea calitatii

Conceptul garantia calitatii este foarte vechi. El dateaza inca din antichitate. Pe o tablita de argila din arhivele firmei Murashu din Nippur, datata anul al 35-lea al domniei lui Artaxerxes (429 A.C.) s-a gasit urmatoarea inscriptie: In ceea ce priveste inelul de aur batut cu un smarald, garantam ca timp de 20 de ani smaraldul nu va cadea din inelul de aur. Daca totusi smaraldul va cadea din inel inainte de trecerea celor 20 de ani, vom plati numitului Bel – ndinshumu o despagubire de 10 mana de aur. (J.M.Juran).

Pe masura dezvoltarii societatii, garantia calitatii se extinde, cuprinzand toate produsele, inclusiv cele agroalimentare.

Garantia calitatii si expresia sa uzuala termen de garantie si in ultimul timp termen de valabilitate constitue un act important al relatiei firma-consumator.

Garantarea este de doua tipuri:

(a)   post-vanzare, pentru cele mai multe produse industriale (aparatura electrica, masini unelte, incaltaminte, ceasuri, s.a.);

(b)   anterior-vanzarii, din momentul terminarii fabricatiei – pentru produsele alimentare, farmaceutice, cosmetice, s.a.

Din momentul terminarii procesului tehnologic, produsele alimentare isi mentin proprietatile fizico-chimice, senzoriale si microbiologice o anumita perioada de timp, specifica fiecarui produs si numai in anumite conditii de mediu (temperatura, umiditate relativa a aerului, lumina si alte radiatii, circulatia aerului, microorganisme), dupa care survin modificari ale calitatii mai lente sau mai accelerate, in sens negativ, culminand cu alterarea produselor.

Produsele alimentare au o durablitate care depinde de natura lor, compozitia chimica, metoda de conservare, procesul tehnologic, modul de ambalare, conditiile de pastrare, de manipulare, transport.

Pentru fiecare produs alimentar se stabileste pe cale experimentala perioada minima de garantie a calitatii, in conditii prescrise (temperatura, umiditate relativa a aerului, etc.). Este ceea ce se numeste termen de garantie.

La produsele alimentare termenul de garantie reprezinta intervalul de timp (ore, zile, luni, ani) de la data fabricatiei pentru care se garanteaza calitatea in anumite conditii de ambalare si pastrare prescrise in standarde sau alte acte normative.

In conformitate cu legislatia din tara noastra termenul de garantie exprima din punct de vedere juridic, limita de timp in cadrul careia reconditionarea sau inlocuirea bunului alimentar se face pe seama si cheltuiala unitatii producatoare, daca nu se doveste ca degradarea acestuia s-a produs din culpa beneficiarului.

Termenul de garantie al produselor alimentare trebuie sa cuprinda intregul timp al circulatiei tehnico-economice corespunzator fiecarui produs. Practica comerciala se caracterizeaza prin doua forme distincte de circulatie tehnico-economica a produselor:

o circulatie completa cand produsele circula de la producator la comerciantul en gros si apoi la comerciantul en detail;

P_f –pastrare la fabrica;

P_t – pastrare in spatiul de transport;

P_g – pastrare de en gros;

P_m – pastrare la magazin;

P_c – pastrare la consumator;

a – circulatie completa;

b – circulatie directa.

Fig. 5 Schema circulatiei tehnico-economice a produselor

La stabilirea termenului de garantie pe cale experimentala se prefera ca acesta sa fie intotdeauna mai mic decat durabilitatea (durata maxima de pastrare) produsului alimentar.

Cu toate ca termenul de garantie (TG) se afla in stransa corelatie cu calitatea produselor alimentare (caracteristici organoleptice, fizico-chimice, microbiologice), el nu trebuie confundat cu alte notiuni tehnice: durabilitatea (Dr) si consumabilitatea (Cs).

P – produsul alimentar;

T₀ – momentul terminarii procesului tehnologic;

T₁ – momentul vanzarii produsului la consumator;

T₂ – momentul expirarii termenului de garantie;

T₃ – momentul declansarii unor abateri calitative;

T₄ -  momentul aparitiei necomestibilitatii.

Fig. 6 Schema parametrilor temporali

Durabilitatea (D_r) reprezinta intervalul de timp (ore, zile, saptamani, luni, ani) scurs de la data fabricatiei, in care produsul alimentar isi mentine in totalitate calitatea prescrisa, in conditiile de ambalare si pastrare mentionate in standard sau alte acte normative.

Consumabilitatea (C_s) reprezinta intervalul de timp (ore, zile, saptamani, luni, ani) scurs de la data fabricatiei, in care produsul alimentar este apt pentru consumul uman, chiar daca nu-si mai mentine nivelul calitatii prevazut in standard.

Relatiile dintre cele trei notiuni sunt:

TG < D_r < C_s

Cu peste doua decenii in urma, in tara noastra s-a lansat inca o notiune – termenul de valabilitate (TV) – ce se atribuie numai produselor alimentare conservate, care prin ambalajul ermetic si metoda de conservare aplicata (sterilizarea sau combinatii ale acesteia cu alte procedee de conservare) dobandesc o inalta stabilitatea la pastrare si comercializare.

Termenul de valabilitate (TV) reprezinta perioada (ore, zile, saptamani, luni, ani) limita de consum in care produsul alimentar conservat, pastrat, manipulat si transportat in conditii coespunzatoare, trebuie sa-si mentina caracteristicile de calitate prescrise.

Pentru a micsora riscul comercial (pentru nevinderea in timp util, deprecierea, degradarea, alterarea produsului) producatorul este obligat sa livreze produsele alimentare inainte de implinirea unei treimi din termenul de garantie.

Conform Hotararii Guvernului nr. 784/1996, ambalajul de prezentare si desfacere, respectiv eticheta, in mod obligatoriu trebuie sa aiba inscris termenul de valabilitate in diferite modalitati:

* pentru produsele alimentare cu grad ridicat de alterabilitate, susceptibile de a prezenta pericol pentru sanatatea consumatorilor se trece data limita de consum, precedata de mentiunea: A se consuma pana la data…(ziua, luna, anul) sau Expira la data de …(ziua, luna, anul);

* in celelalte cazuri se trece limita optima de consum, precedata de mentiunea: A se consuma de preferinta inainte de …(luna, anul).

Sunt cazuri cand se practica o marcare pentru specialisti prin stantare, ca de exemplu la conservele sterilizate (de carne, peste, legume, fructe) cu urmatoarele specificatii: intreprinderea producatoare (furnizorul), printr-o litera de la A la Z sau prin 1-2 cifre si o litera mare; urmeaza data fabricatiei in urmatoarea succesiune: anul prin ultimele doua cifre, luna prin doua cifre (01-12), ziua prin doua cifre (01-31); grupa de conserve printr-o cifra, sortimentul prin 1-3 cifre.

Prelungirea termenului de garantie se poate face numai pe baza reexaminarii caracteristicilor de calitate de catre laboratoare de specialitate, autorizate si in conditiile stabilite de Ministerul Sanatatii si Ministerul Industriei si Comertului.

Se interzice prelungirea termenului de garantie la produsele alimentare care se consuma numai in stare proaspata sau au o destinatie speciala.