Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice

Acasa » afaceri » economie
Analiza gestiunii stocurilor

Analiza gestiunii stocurilor

ANALIZA GESTIUNII STOCURILOR

STOCURILE - sunt active circulante materiale destinate utilizarii in procesul de productie, fabricate in cadrul acestui proces sau cumparate in vederea revanzarii.

Stocurile de marfuri si materiale cuprind categoriile de bunuri economice aflate la dispozitia intreprinderii si destinate :

Pentru a fi consumate la prima lor utilizare ;

Pentru a fi inregistrate ca productie in curs de executie ;

Pentru a fi vandute in aceeasi stare sau dupa prelucrarea lor in procesul de productie.

Stocul constituie o nevoie de finantare ce presupune alocarea unor resurse financiare care implica un anumit cost. Investirea unor fonduri semnificative in achizitia de stocuri, transportul, manipularea si pastrarea acestora impune o analiza a proceselor pentru determinarea nivelului optim si minimizarea costurilor. Optimul in domeniul stocurilor consta in realizarea unui volum maxim al productiei si al vanzarilor cu un nivel minim al stocului.

Nivelul stocului de productie neterminata depinde de durata procesului de productie, iar nivelul stocului de produse finite depinde de coordonarea intre productie si vanzari.

Obiectivul unei bune gestionari a stocurilor este de a minimiza costurile ce rezulta din detinerea de stocuri.

Modelul clasic de gestionare a stocurilor are drept scop determinarea cantitatii pentru fiecare din comenzi tinand cont de:

costuri fixe de trimitere si receptia comenzii;

cifra de afaceri ;

costul de imobilizare a stocurilor.

Stocurile implica doua categorii de costuri :

1. costuri de depozitare - care cuprind suma cheltuielilor ce trebuie efectuate pe timpul stationarii resurselor materiale in stoc si anume :de stocaj, de asigurare, de depreciere, de deteriorare precum si costul capitalului imobilizat, care trebuie de asemenea luat in consideratie deoarece daca capitalurile nu erau imobilizate in stocuri, ele ar fi putut fi investite in alte active mai productive.

2. costuri de aprovizionare-livrare - acestea sunt costurile de reaprovizionare si livrare, fiind numite si de comanda. Ele sunt egale cu produsul dintre suma fiecarei comenzi si costul unitar al comenzii.

Exista unele cheltuieli care sunt determinate de aprovizionare sau de marimea comenzii de productie si de alte cheltuieli care cresc odata cu nivelul stocului. Primele costuri duc la aprovizionari masive si loturi mari in productie in scopul reducerii la un nivel acceptabil a costurilor unitare de emitere a comenzii si a costurilor de pregatire. A doua categorie de cheltuieli duce la loturi mici, in scopul mentinerii costului stocurilor la nivele acceptabile.

Gestionarea eficienta a stocurilor depinde de: relatii directe si de durata cu furnizorii; stabilirea si urmarirea graficelor de aprovizionare ; lichidarea intarzierilor de aprovizionare ; reducerea cheltuielilor de transport ; reducerea blocarii de moneda in stocuri inutile ; imbunatatirea conditiilor de pastrare si gestionare a resurselor; si reducerea pierderilor in timpul transportarii si depozitarii.

Managementul stocurilor permite abordarea acestor dimensiuni ca parte integranta a utilizarii eficiente a capitalului investit. Investitia in stocuri trebuie considerata ca o investitie generatoare de profit, alocarea capitalului se face atunci cand profitul asteptat a se obtine este superior sau cel putin egal cu cel obtinut din exploatarea altor oportunitati de investire.

Managementul stocurilor este deosebit de important pentru:

asigurarea ritmica a vanzarilor si evitarea pierderii din vanzari si chiar a increderii cumparatorilor ;

asigurarea cu materii prime si materiale a productiei si evitarea golurilor de producti;

mentinerea capacitatii de plata inteprinderilor, un management defectuos putand cauza falimentul;

performantele intreprinderii, avand in vedere relatia directa dintre cheltuielile aferente stocurilor si profitul intreprinderii ;

implicatiile asupra ciclurilor de conversie a numerarului, conversia stocului in lichiditati fiind o componenta importanta a acestui ciclu.

furnizori stocuri - materii prime productie - stoc productie neterminata stocuri - produse finite distribuitori detailiti

Factorii care influenteaza marimea stocurilor sunt caracteristici fiecarui sector sau activitati in parte. In industriile cu procese lungi de fabricatie (vinuri, tutun) sau afectate de sezonalitate (conserve), marimea stocului este foarte mare. Pentru produsele care prezinta un raport durabilitate/perisabilitate favorabil (metale si pietre pretioase), stocurile pot fi, de asemenea, mari. In extrema cealalta sunt produse foarte perisabile: paine, lactate, zarzavaturi, la care stocurile sunt foarte mici.

O variabila determinanta a politicii de stoc o constituie constrangerile pietei ; cu cat cererea este mai dinamica si concurenta mai acerba, cu atat intreprinderea trebuie sa-si gestioneze mai riguros stocurile. Elementul primordial in stabilirea stocurilor il constituie nivelul previzionat si caracteristicile vanzarilor. Volumul acestuia determina in mod direct marimea stocurilor, ritmicitatea si locurile de desfacere si in mod indirect, nivelul productiei.

Optimizarea marimii stocurilor presupune o monitorizare a acestuia pe diferite faze ale ciclului de productie, pe locuri de munca, ceea ce va permite reducerea stocului si eficientizarea activitatii cu conditia existentei unei programari detaliate si a unui control riguros. Ameliorarea calitatii presupune si modificarea raporturilor intreprinderii cu furnizorii. Alegerea furnizorilor presupune o analiza comparativa in functie de criterii ca : starea financiara, conditii de desfasurare a activitatii, evolutia preturilor, modul de colaborare, servicii oferite.

Abordari ale notiunii de stoc :

1. dupa fazele ciclului de aprovizionare - productie - vanzare

stocuri de materii prime si materiale

stocuri ale productiei neterminate si in curs de executie

stocuri de produse finite si marfa

in functie de momentul in care sunt evaluate :

stocuri initiale

stocuri finale

stocuri medii

3. in functie de destinatie :

stocuri de lucru

stocuri de siguranta

4. in functie de fazele ciclului de existenta a unui stoc :

- stocuri maxime

stocuri de comanda- nivelul stocului dintr-un anumit articol, la atingerea caruia trebuie lansata o noua comanda

stocuri de siguranta- nivelul stocului unui anumit articol care permite intreprinderii sa faca fata disfunctionalitatilor generate de cresterea cererii sau intarzieri in livrarea bunurilor, ce pot genera rupturi de stoc.

Stocuri minime- nivelul la care activitatea se poate derula inca la cote normale, in absenta manifestarii oricaror fenomene aleatorii, perturbare.

Analiza stocurilor de materiale in cadrul dat unei firme, sub aspect metodologic vizeaza mai multe aspecte :

Astfel, o prima problema se refera la evolutia stocurilor comparativ cu cifra de afaceri. In mod normal in conditiile de stabilitate economica, stocurile materiale trebuie sa evolueze, in paralel cu productia, respectiv cu cifra de afaceri. In activitatea practica de analizam se recomanda ca pe masura posibilitatilor sa se faca comparatii cu firmele concurente.

Al doilea aspect in analiza stocurilor se refera la evolutia lor fata de un nivel considerent al acestora (stoc normat, mediu si maxim). Continuitatea procesului de productie impune existenta stocurilor de materiale, de aceea firma trebuie sa-si stabileasca limita stocurilor si sa urmareasca limita acesteia.

Al treilea aspect care se recomanda in analiza stocurilor se refera la gradul de imobilizare, procedandu-se la gruparea lor in stocuri normale, stocuri de miscare lenta, fara miscare si stocuri disponibile.

Incadrarea intr-o grupa sau alta se face in functie de frecventa consumului, calculandu-se durata de imobilizare a stocului (Di) in zile cu relatia:

Di = unde: S - stocul mediu anual

E - iesirile din magazine

Stocurile trebuie sa asigure continuitatea procesului de productie, ca urmare o alta problema in analiza stocurilor se refera la rezerva in zile(Rz) care se calculeaza astfel:

Rz = unde: S₁ - stocul efectiv la un moment dat

cz - consumul mediu zilnic

1.ANALIZA PIETEI DE APROVIZIONARE CU PRINCIPALELE RESURSE MATERIALE

Scopul unei asemene analize este de a pune in evidenta posibilitatile pe care le are firma pentru a-si asigura principalele materii prime care se consuma in mod curent in cadrul activitatii de baza si care conditioneaza realizarea programelor de fabricatie si implicit de satisfacere a cererii clientilor. Evident, fiecare agent economic, pe parcursul activitatii sale a stabilit anumite legaturi. Dar, pot sa apara diversi factori care sa intrerupa asemenea relatii, rezultand greutati in aprovizionare. In asemenea situatii, organismele de specialitate ale firmei trebuie sa dispuna de o ''solutie de rezerva'', care sa poata fi aplicata oricand.

In cadrul pietei de aprovizionare se urmareste structura surselor de aprovizionare, pe piete si principalii furnizori, cat si gradul de dependenta de anumiti furnizori.

In activitatea practica, aceste probleme se analizeaza prin ''evaluarea necesarului de aprovizionat'' intr-un interval de timp. Prin aceasta, in cadrul studiilor de fezabilitate, se evidentiaza posibilitatile de asigurare a resurselor materiale necesare realizarii obiectivelor strategice.

Un alt aspect important in cadrul pietei de aprovizionare, il reprezinta oferta de produse materiale, prin prisma unor conditii cum ar fi :

cantitatea posibila de livrat intr-un interval de timp ;

calitatea (caracterizata prin elemente specifice domeniului si materialelor) ;

conditiile de transport si plata ;

eventualele bonificatii.

Compartimentul de specialitate, in mod normal, trebuie sa dispuna de o baza de date care sa cuprinda toti furnizorii care trebuie abordati. Cu ajutorul calculatorului se poate prezenta o lista a furnizorului pentru fiecare material.

In consecinta, optiunea pentru un anumit furnizor se va baza pe corelarea informatiilor directe si a celor derivate, ca de exemplu influenta calitatii a consumului specific, cheltuielile de transport - aprovizionare, ritmicitatea livrarilor.

Dereglarile in aprovizionarea cu marfuri trebuiesc bine cunoscute si analizate, acestea constand in :

neinchiderea la timp a contractelor si necompletarea tuturor clauzelor din contract ;

neachitarea la timp a facturilor ;

nerespectarea clauzelor contractuale ;

calitatea necorespunzatoare a marfurilor livrate de furnizori si refuzarea lor.

Intre ritmicitatea productiei, a vanzarii marfurilor si ritmicitatea aprovizionarii unitatilor este necesar sa existe o permanenta sincronizare.

Aprovizionarea cu materii prime si materiale are un caracter intermitent din cauza volumului si diversitatii resurselor materiale necesare desfasurarii activitatii intreprinderii, raspandirii teritoriale a furnizorilor, in timp ce procesul de productie are un caracter continuu. Astfel, asigurarea concordantei intre aprovizionare si productie se realizeaza prin constituirea in intreprindere a stocurilor prin marimea si sortiment determinat la nivelul capacitatii de prelucrare si al cererii pe piata.

2.ANALIZA MODULUI DE REALIZARE A PROGRAMULUI DE APROVIZIONARE SI DE ASIGURARE A NECESARULUI DE CONSUM

Procesul normal de aprovizionare nu se poate realiza fara un program, un plan de aprovizionare, in care sa fie prevazute asigurarea necesarului cel putin un an (in conditiile in care se cunoaste ce se va produce). De modul in care se deruleaza procesul de aprovizionare depinde constituirea rezervelor materiale si ritmicitatea productiei.

Analizarea procesului de aprovizionare poate fi structurata pe mai multe probleme, cum ar fi :

acoperire cu contracte a necesarului de aprovizionat ;

realizarea programului de aprovizionare pe total si pe principalele resurse materiale ;

asigurarea necesarului pentru productie.

cumpararea ca activitate distincta trebuie sa se desfasoare intr-un cadru juridic, in care contractul constituie un instrument principal. Astfel contractarea necesarului de aprovizionare reprezinta o premiza esentiala a asigurarii resurselor materiale.

Intr-o perspectiva asupra derularii procesului de aprovizionare se porneste de la situatia existenta la inceputul intervalului, din punct de vedere al acoperirii cu contract si modul cum evolutia a fost pe parcursul perioadei. In cazurilor prelucrarii automate a datelor, urmarirea permanenta a acestui proces este absolut necesara, in special pentru unitatile cu activitate complexa. Informatiile din baza de date, care se actualizeaza in momentul producerii unei modificari, permit utilizatorului structurarea lor in raport de necesitati.

Gradul de acoperire cu contracte, pe feluri de materiale, reprezinta aspecte diferite, care, in activitatea practica, vor fi analizate in raport de elemente specifice.

In ceea ce priveste analiza realizarii programului de aprovizionare, avem in vedere doua aspecte importante :

activitatea de aprovizionare nu trebuie considerata ca scop in sine, respectiv, nu orice nerealizare sau depasire a prevederilor reprezinta un minus sau un plus, ca rezultat ;

activitatea de aprovizionare este condusa de compartimentele specializate si acestea poarta raspunderea realizarii obiectivelor stabilite.

Situatia generala a realizarii programului de aprovizionare poate fi eficienta sub aspect numeric, pe baza pozitiilor din programul de aprovizionare, respectiv raportul dintre numerele de pozitii la care s-au realizat prevederile din totalul pozitiilor.

Pe intreaga perioada, compartimentele de specialitate trebuie sa urmareasca derularea contractelor pe feluri de materiale si furnizori. De asemenea, este necesara organizarea unei evidente care in orice moment sa poata oferii raspunsuri la intrebari de genul:

-Care sunt materialele pentru care la data denu s-au indeplinit obligatiile contractuale?

-Care sunt furnizorii?

-Ce cantitati de materiale sunt restante?

-Ce cantitati s-au livrat in plus?

-Ce cantitati trebuie sa intre in zilele urmatoare?

Astfel de probleme fac obiectivul analizei, care o realizeaza responsabilii directi ai activitatii de aprovizionare.

Finalitatea actului de aprovizionare il reprezinta asigurarea necesarului pentru productie, din punct de vedere cantitativ, calitativ si la termen

3. ANALIZA STOCURILOR DE MATERIALE

Obiectivele principale in analiza stocurilor sunt :

- urmarirea pe total si pe categorii, a stocurilor efective (St₁) in comparatie cu cele optime (St₀), minime sau medii antecalculate si determinarea stocurilor peste cele optime sau sub cele optime si a imobilizarilor (St₁ > St₀) in stocuri ;

- analiza cauzelor care au provocat aparitia stocurilor efective peste cele optime sau sub cele optime, stabilirea posibilitatilor de reducere si lichidare a imobilizarilor in stocuri necesare ;

- analiza structurii calitative a stocurilor si depistarea celor care au o utilizare lenta, a celor neutilizabile in productia firmei, a celor declasate, depozitate necorespunzator, in curs de casare ;

- analiza lipsurilor de valori materiale ;

Analiza nivelului stocului la un moment dat.

Analiza stocurilor are la baza evaluarea lor la un moment dat, in scopul decelerarii cauzelor care au determinat modificari in volumul si structura acestora si stabilirea de masuri corective. Principalele surse de finantare ale unui analist financiar pentru aprecierea gestiunii stocurilor sunt : bilantul(evidentiaza solduri) si balante de verificare (evidentiaza solduri si fluxuri). Stocurile de la sfarsitul unei perioade evidentiate in documente amintite, denumite stocuri finale, sunt, in acelasi timp, stocurile initiale ale perioadei urmatoare. Stocurile finale au rol regulator, in functie de marimea lor calculandu-se dupa formula bilantiera si costul bunurilor vandute :

Stoc initial(SI) + intrari(I) = iesiri(E) + stocuri finale(SF)

De unde SF=SI+I-E

E=SI+I-SF, E= costul bunurilor vandute

Marimea si variatia fata de un nivel al stocurilor corespunzator tipului si volumului de activitate evidentiaza corectitudinea previziunilor privind vanzarile (fluxul iesirilor) si a programarii fluxurilor intrarilor unor intreprinderi. Cauzele variatiei stocului final fata de perioada precedenta sau fata de nivelul previzionat se poate stabili pe baza formulei:

∆SF=∆SI+∆I - ∆E

∆SF=(SI₁-SI₀)+(I₁-I₀)-(E₁-E₀)=(∑qsi₁.psi₁-∑qsi₀.psi₀)+(∑qi₁.pi₁-∑qi₀.pi₀)-(∑qe₁.pe₁-∑qe₀.pe₀) ;

unde : p=pretul ; q=cantitatea.

Analiza poate fi adancita in structura pe sortimente.

Analiza stocurilor finale.

Scopul analizei stocurilor finale il constituie stabilirea operativa a cauzelor cresterii, respectiv scaderii acestora in vederea fundamentarii bugetelor de aprovizionare si vanzare pentru perioadele urmatoare.

Cauzele cresterii stocurilor finale sunt:

a). neritmicitatea intrarilor - nerespectarea de catre furnizori a termenelor de raspuns la cererile de aprovizionare, expedierea cu intarziere, catre sfarsitul perioadei de gestiune, conduc la cresterea nejustificata a stocurilor finale, respectiv a stocurilor medii si la incetinirea rotatiei acestora;

b). formarea stocurilor sezoniere in cazul unor bunuri la care productia si/sau consumul au caracter sezonier;

c). Formarea stocurilor lent si greu vandabile in sfera distributiei, datorita: aprovizionarii cu intarziere a marfii de sezon care nu mai au vanzare asigurata; diferentelor la receptia calitativa a marfurilor si patrunderii in retea a unor marfuri demodate , necorespunzatoare calitativ; neefectuarii in toate cazurile si la termenele indicate a reducerilor de preturi; deficientelor in cazul unui sistem informational corespunzator cu privire la situatia stocurilor;

d). Diminuarea fluxurilor de iesire si devansarea lor catre fluxurile de intrare.

Pentru demonstrarea, prin calcul economic, a primelor doua cauze se compara fluxul intrarilor cu fluxul iesirilor:

∆I - ∆CA =(I₁-I₀) - (CA₁ - CA₀)

Pentru cea de-a treia cauza se calculeaza variatia stocului initial:

∆SI=SI₁ - SI₀

Analiza stocurilor medii

Analiza structurala a stocurilor se face cu ajutorul metodei ABC

Analiza stocurilor prin atribuirea de importante identice tuturor sortimentelor este greu de realizat, costisitoare si nu intotdeauna suficient de edificatoare in raport cu efortul depus. De aceea este indicat ca analiza sa se faca diferentiat pe clase omogene constituite dupa diferite criterii. Analiza selectiva a stocurilor de poate face in functie de ponderea si importanta deferitelor elemente componente utilizand in acest scop metoda ABC. Aceasta presupune o analiza structurala a elementelor unei multimi grupandu-le dupa un parametru distinct, care le determina o anumita pozitie in ansamblul rezultatelor. Folosire acestei metode permite fundamentarea riguroasa a necesarului de aprovizionat, controlul modificarilor structurale si implicatiile lor asupra rezultatelor economico-financiare ale intreprinderii.

Metoda ABC este o strategie financiara eficienta de gestiune a stocurilor si care imparte stocurile de active circulante in trei grupe :

A. articole de active circulante de valoare mare, dar cu pondere mica in numarul total de articole ;

B. articole de active circulante de valoare medie si cu pondere medie in numarul total de articole ;

C. articole de valoare mica pe unitatea de masura, dar cu pondere ridicata in numarul total de articole.

Metoda ABC permite :

O urmarire detaliata a stocurile din grupele A si B si o determinare a marimii matematice optime a acestora, astfel ca necesarul de capitaluri pentru formarea si pastrarea lor sa fie minim;

O urmarire globala a stocurilor din grupa C, care se vor aproviziona in loturi mari pentru perioade mari de timp si pentru a reduce cheltuielile de transport - aprovizionare

Aplicarea metodei necesita parcurgerea urmatorilor pasi:

1). Stabilirea continutului economic al parametrului global(stocului mediu). La nivelul intreprinderii acesta se calculeaza:

unde : ca¯- vanzarea medie zilnica

d_i - durata de rotatii in zile;

2). Determinarea parametrului global pentru fiecare sortiment, ca produs dintre factorul cantitativ(ca¯) si cel calitativ(d_i);

3). Ierarhizarea sortimentelor in functie de valoarea parametrului global;

4). Determinarea valorilor cumulate ale parametrului global:

¯s₁'=s₁; s₂'= ¯s₁'+s₂ ; s₃'=¯s₂'+s₃ unde: s'= valoarea cumulata a stocului

mediu

5). Reprezentarea grafica a structurii stocurilor cu ajutorul curbei ABC pe baza valorilor cumulate ale parametrului global;

6). Delimitarea celor 3 zone ABC;

4. ANALIZA VITEZEI DE CIRCULATIE A MARFURILOR

Accelerarea vitezei de circulatie a marfurilor duce la reducerea relativa a stocurilor de marfuri, contribuite la imbunatatirea situatiei financiare si in general a eficientei societatilor cu profil comercial. Viteza de circulatie se exprima, fie prin coeficientul rotatiilor, fie prin durata in zile a unei rotatii. Viteza de circulatie exprimata in zile(V¯) este dependenta de modificarea volumului desfacerilor si de modificarea soldului mediu.

V = V = V₁ - V₀ , care se modifica datorita :

a). volumului desfacerilor :

∆V¯_D =

b). Soldului mediu de marfuri:

∆V¯_S =

5. REFLECAREA UTILIZARII RESURSELOR MATERIALE IN PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICO - F INACNCIARI

In analiza utilizarii resurselor materiale se pot folosi :

a) indicatori analitici :

consumul specific (cs), respectiv, cantitatea de materii prime consumata pentru obtinerea unei unitati de produs;

consumul pe caracteristica functionala a produsului, specific pentru anumite produse ;

ponderea unui anumit material in greutatea produsului;

coeficientul de folosinta sau randament.

b) indicatori sintetici :

- gradul de valorificare a resurselor materiale =

- valoarea productiei la 1 leu resurse materiale = ,

- profitul brut din exploatare la 1 leu resurse materiale =

Utilizarea resurselor materiile se reflecta direct si indirect in nivelul intregului sistem de indicatori. Astfel daca se foloseste consumul specific modificarea acestuia influenteaza :

- volumul productiei : ; unde : Ct₁-consumul total dintr-un materia