Tehnologie Afaceri Scoala Didactica Legislatie Familie

Acasa » afaceri » economie
Analiza principalelor categorii de costuri

Analiza principalelor categorii de costuri

Analiza principalelor categorii de costuri

Costul instrument important din categoria tehnicilor de diagnosticare a firmei.

studiul cheltuielilor in mod sistematic permite intelegerea mecanismului

de formare a rezultatului .

focalizarea excesiva a judecarii performantelor numai in functie de costuri in detrimentul altor factori cheie ai succesului este foarte riscanta. Nu mereu costul conduce la avantaj concurential. Utilizarea unor competente tehnice deosebite in procesul productiv poate crea avantaj concurential major chiar daca unul dintre efecte este cresterea costului.

-Un agent economic in plina dezvoltare nu-si poate reduce costul ca volum, respectiv ca suma absoluta intrucat aceasta reducere conduce in general la scaderea calitatii sau fiabilitatii produsului, prin urmare, aceasta masura ar fi in detrimentul clientelei, iar firma ar pierde pozitia pe piata. Atunci cand se vorbeste despre reducerea costului se vorbeste de fapt de reducerea relativa, respectiv de scaderea ponderii sumei cheltuielilor in suma veniturilor.

I_Ch < I_V

Conform curbei de experienta a costurilor intalnita in literatura de specialitate si sub numele de curba costurilor functie de productia dublata, odata cu dublarea productiei unui bun costurile scad cu 10-30%.

Aceasta scadere nu are o cauza unica, respectiv dublarea productiei, ci este efectul actiunii conjugate a unor factori cum sunt: - gradul de dotare tehnica,

- calificarea si experienta lucratorilor,

- organizarea muncii,

- productivitatea muncii etc.

Din evolutia acestei curbe se observa ca fenomenul de experienta, foarte important ca dimensiune si consecinte la inceputul perioadei se atenueaza cu timpul pentru a deveni neglijabil atunci cand intreprinderea intra in faza de maturitate.

O alta explicatie a acestei curbe se bazeaza pe economiile de cheltuieli ce se pot obtine intr-o intreprindere pe masura cresterii capitalurilor acesteia si a dimensiunii ei. Aceste economii se pot obtine pe seama costurilor de fabricatie sau pe seama costurilor de administratie. La inceputul activitatii firmei economii importante se pot obtine pe seama cresterii productivitatii factorilor de productie, in timp ce costurile de administratie au o tendinta de reducere relativa nesemnificativa.

De la o anumita dimensiune a firmei, eficienta organizarii tinde sa se diminueze, apar probleme noi, mai complexe privind volumul informatiilor interne, concurenta, modul de patrundere pe piata a unui numar mai mare de produse etc. toate acestea fac procesul de decizie mai dificil si conduc la cresterea cheltuielilor de administratie.

In teoria costurilor se apreciaza ca de la un anumit volum de activitate costurile de administratie cresc intr-un ritm alert, fiind din ce in ce mai greu de acoperit de scaderea costurilor de fabricatie. De aceea, pe termen lung costurile unitare raman relativ constante sau au o tendinta de reducere nesemnificativa.

Tipologia costurilor

In teoria economica, pentru dimensionarea consumului de resurse se folosescurmatorii indicatori:

costul total = ansamblul cheltuielilor ce corespund unui volum de activitate dat;

costul unitar () = cheltuieli ocazionate de producerea si distributia unui produs;

costul marginal = sporul de cheltuieli generat de producerea unei unitati suplimentare dintr-un produs;

Pentru a evalua corect o anume situatie e nevoie sa se diferentieze costurile pe termen scurt (CTS) de costurile pe termen lung (CTL).

CTS - legate de dimensiunea, dotarea si structura actuala a intreprinderii;

CTL - corespund gestiunii strategice a intreprinderii (modificarea in structura,

dimensiunea si dotarea intreprinderii, generate de progresul tehnologic).

Pe termen lung cheltuielile sunt functie de volumul de activitate si dimensiunea intreprinderii: Ch = f(CA, K)

Analiza globala si in profunzime a costurilor, pe elemente structurale specifice permite:

cunoasterea produselor, a sectoarelor, activitatilor care contribuie la ameliorarea sau dimpotriva la degradarea rezultatelor intreprinderii;

identificarea centrelor de responsabilitate eficiente, performante precum si a celor a caror functionare este deficitara.

Costurile pe termen scurt pot fi structurate dupa diferite criterii:

A.   dupa comportamentul lor fata de volumul de activitate

costuri variabile

- costuri fixe.

Costurile variabile totale, dependente de volumul de activitate, sunt consecinta deciziilor de exploatare, de utilizare a capacitatii existente. Ele se modifica proportional sau neproportional cu volumul de activitate. Curba lor poate lua una dintre urmatoarele forme:

CV

CA₁ CA

  - curba "randamentelor crescatoare"

I_CV < I_CA  specifica perioadei de expansiune,

cand CA inregistreza cresteri puternice

- curba "randamentelor constante"

CA₀ CA₁ CA

 

I_CV = I_CA specifica fazei de maturitate.

Aprovizionarea ritmica, coordonarea acesteia cu dinamica si structura vanzarilor, asigura calitatea, pot conduce la stabilizarea costurilor variabile unitare si la mentinerea rentabilitatii

CV CA3 CA

- curba "randamentelo descrescatoare"

I_CV > I_CA Intreprinderea inregistreaza consumuri ridicate.

Varsta mediilor a utilajelor este mare, iar deficientele tehnologice frecvente. Continuarea activitatii in asemenea conditii mareste riscul de exploatare si de faliment.

In continuitatea lor curba costurilor se prezinta astfel:

Aceasta curba se numeste "logistica", iar Pi este punctul de inflexiune, care marcheza trecerea de la un cost constant la zona randamentelor descrescatoare

Costurile variabile unitare () se determina ca raport intre CV totale si dinamica CA

Costurile fixe - CF- (de structura → aferente capacitatii de productie) sunt indispensabile existentei, functionarii intreprinderii. Ele sunt dependente de capacitatea de productie si distributie a intreprinderii.

CF sunt angajate de maniera permanenta si constituie, in principiu, cosecinta deciziilor de investitii. Suma lor nu se modifica pe termen scurt, in timp ce (unitar) prezinta tendinta de scadere odata cu volumul de activitate.

Importanta acestui criteriu de clasificare a costurilor :

a)     sta la baza oricarei previziuni a costurilor;

b)     furnizeaza informatii fundamentarii deciziilor de pret si optimizarii diferitelor structuri ale firmei;

c)     cunoasterea CF si CV si a evolutiei lor este esentiala pentru conducerea strategica a firmei;

d)     rata de structura a CF determina PR (pragul de rentabilitate), flexibilitatea firmei si o pune intr-o pozitie mai mult sau mai putin sensibila in ceea ce priveste variatia volumului de activitate sub incidenta factorilor interni si externi. De asemenea acesta rata este unul dintre factorii cheie ai aprecierii gradului de rivalitate in sector.

B.   dupa modul de identificare si repartizare pe purtatorii de cheltuieli:

▪ directe - legate nemijlocit de activitatea unei unitati oprationale, activitatea unui loc de munca, activitatea pentru realizarea unui produs. In urma acestor activitati rezulta cheltuieli cu salariile, materii prime, materiale.

▪ indirecte - ocazionate de functionarea intreprinderii in ansamblu (intretinere, administrare)

In analiza, aprofundarea pe aceste categorii de costuri, necesita un compromis intre utilitatea informatiei, precizia de determinare a nivelului fiecarei categorii si costurile informativ obtinute.

In calcularea costurilor acest criteriu sta la baza stabilirii costului complet pe articole de calcul:

Etape: -identificarea cheltuielilor pe produs;

-identificarea cheltuielilor pe centre, sectii, intreprindere (+ cheltuieli de desfacere)

-repartizarea cheltuielilor generale pe produs dupa o cheie de repartizare

Din combinarea criteriilor A si B rezulta nesuprapunerea cheltuielilor fixe si variabile cu cheltuielle directe si indirecte.

- Cheltuieli fixe indirecte → cercetare-dezvoltare, administrative

Pot exista

- Cheltuieli fixe directe → amortizarea masinilor, utilajelor folosite la realizarea unui singur produs

- Cheltuieli variabile indirecte → consumul de combustibil, energie pentru sectiile unde se fabrica mai multe produse.

Pot exista

- Cheltuieli fixe directe → materii prime;

materiale;

salarii, etc.

C.    dupa natura lor :

Cheltuieli de exploatare - (curente, repetitive)

Cheltuieli financiare - pierderi din creante legate de participatii, din

activitatea de portofoliu, diferente de curs valutar,

dobanzi etc.

Cheltuieli extraordinare - ocazionate de calamitati, situatii cu totul

extraordinare

D.   dupa continut :

Cheltuieli de personal

Cheltuieli materiale

E.    dupa gradul de autonomie a decidentului :

controlabile - cand deciziile privitoare la costuri sunt la indemana a diferite centre de responsabilitate (salarii, materii prime, materiale)

necontrolabile - impuse de puterea publica prin legislatie

F.    dupa relatia de determinatre dintre consumul de resurse si efectele acestuia :

determinate - relatie directa cu efectul obtinut

discretionare - relatie confuza cu efectul obtinut

(efectul publicitatii asupra rezultatului - necunoscut)

G.   dupa modul de inregistrare in contabilitatea financiara si de gestiune:

● cheltuieli incorporabile - corespund consumurilor normale

● cheltuieli neincorporabile - figureaza in contabilitate, modifica rezultatul

net, dar nu corespund unor consumuri normale

- aceste sunt fara raport direct cu activitatea

(prime de asigurare pe viata)

- nu reflecta activitatea curenta

● cheltuieli supletive - figureaza in contabilitatea de gestiune dar nu

sunt inregistrate in contabilitatea financiara

din motive fiscale sau juridice.

H.   dupa caracter :

cheltuieli evidente -sunt resursele consumate inregistrate in evidenta

contabila

cheltuieli ascunse -costuri efectiv suportate de intreprindere, dar

neinregistrate in nici o evidenta contabila sau de alta

natura (noncalitatea)

● cheltuieli de oportunitate (valoarea ocaziei pierdute)

Analiza dinamicii si structurii cheltuielilor

Orientarea strategica a intreprinderii functie de dinamica si

structura cheltuielilor

Pentru dinamica cheltuielilor se folosesc marimi relative (indici, ritmuri), dar si marimi absolute (modificarea in cifre absolute de la un an la altul a sumei cheltuielilor).

Intrucat costurile sunt fluxuri financiare, orice analiza presupune corectia cu inflatia. (cu Ip).

Prin analiza structurala a costurilor se pune in evidenta rezultatele obtinute, tendintele fiecarui subgrup de cheltuieli, rezervele de optimizare a consumurilor, precum si orientarile strategice ale firmei. (Analiza structurii cheltuielilor presupune identificarea ponderii fiecarei categorii de cheltuieli in total cheltuieli si compararea ponderilor respective:

a)     fie cu ponderile obtinute de aceeasi intreprindere intr-un alt an;

b)     fie cu ponderile obtinute de intreprinderile concurente din sector).

La realizarea circuitului economic (aprovizionare - stocare - productie - vanzare - servicii post vanzare) concura o serie de cheltuieli. Nici un agent economic in plina dezvoltare nu isi pune si nici nu trebuie sa isi puna problema reducerii ca marime absoluta a costurilor. Se va pune problema reducerii relative a acestora (I_ch < I_v ).

Reducerea costurilor nu trebuie facuta in detrimentul calitatii, a fiabilitatii produselor, intrucat intreprinderea isi va pierde pozitia concurentiala, forta competitiva.

Managementul intreprinderii trebuie sa se concentreze asupra optimizarii acelor elemente de cheltuieli care au cea mai mare influenta asupra rezultatului.

De aceea e strict necesar sa se cunoasca structura specifica a costurilor pentru fiecare domeniu de activitate. Aceasta va face posibil identificarea factorilor cheie ai succesului (F.C.S.) si a directiilor strategice de actiune pentru fiecare domeniu.

De asemenea, cunoscand structura costului se poate identifica tipul de activitate desfasurat de firma. Astfel:

o intreprindere cu activitate in domeniul serviciilor va avea ca element preponderent in structura costurilor salariilor.

Materii prime
Salarii
Cheltuieli desfacere
Cheltuieli financiare
Cheltuieli generale

o intreprindere cu activitatea in domeniul industrial (productie) va avea mai multe elemente dominante in structura costurilor: materii prime, salarii, cheltuieli de distributie, cheltuieli de cercetare - dezvoltare etc.

Materii prime
Salarii
Cheltuieli desfacere
Cheltuieli financiare
Cheltuieli generale
Cheltuieli de cercet.-dezv.

o intreprindere cu activitatea doar in sectorul distributiei (comert) va avea element dominant in structura costurilor, valoarea marfurilor destinate vanzarii.

Cost marfuri
Cheltuieli desfacere
Cheltuieli financiare
Cheltuieli generale

Oricare ar fi domeniul de activitate, gestionarea eficienta a celui mai important element de cost asigura intreprinderii avantaj concurential decisiv.

Iata care ar putea fi principalele orientari strategice functie de elementul dominant al costurilor:

a)     Element dominant:

surse de aprovizionare la cel mai bun pret

contracte de aprovizionare la preturi fixe

putere de negociere cu furnizorii

 

- costul de cumparare al

b)     Element dominant:

securitatea si ritmicitatea aprovizionarii

optimizarea stocurilor de siguranta

accelerarea rotatiei stocurilor

- costul de stocare

c)     Element dominant:

Standardizarea diferitelor componente

Automatizarea ciclului de productie

Substituirea si combinarea factorilor de productie

- costul productiei

d)     Element dominant:

Politica de indatorare

Gestionarea lichiditatii si trezoreriei

Sistemul de acoperire a necesarului de fond de rulment

- cheltuieli financiare

e)     Element dominant:

Politica de reducere a personalului

Politica de promovare a personalului

Sistemul de remunerare, stimulare materiala si morala

- cheltuieli de personal

ANALIZA FACTORIALA A CHELTUIELILOR

Pentru analiza factoriala a cheltuielilor se folosesc ratele de cheltuieli cu semnificatia de cheltuieli la 100 lei venituri, sau 1000 lei venituri.

Rata cheltuielilor reprezinta raportul intre o categorie de cheltuieli (care da si numele ratei si o categorie de venit).

Exemplu:

ATENTIE !

Fiind vorba de un raport intre un efort (cheltuieli) si un efect (venitul) intotdeauna modificarea ratei in sensul cresterii valorii ei (+ x) lei semnifica o crestere a efortului (a cheltuielii) la acelasi efect (venit).

1. Analiza factoriala a ratei cheltuielilor totale

Dupa natura activitatii cheltuielile, ca si veniturile, pot fi din:

exploatare;

financiare;

exctraordinare.

1. Δg_i

2. Δr_ci 2.1. Δp_i

2.2 Δc_i

unde:

structura veniturilor dupa natura activitatii;

rata cheltuielilor pe categorii de activitati "i"

(activitati de exploatare, financiare extraordinare);

c_i cheltuieli pe categorii de activitati "i";

p_i pret sau venit pe categorii de activitati "i".

ΔR_CT = R_CT1 - R_CT0

2.1.

2.2.

2. Analiza ratei cheltuielilor aferente cifrei de afaceri

1. Δg (s)

2. Δp

3. Δc element cantitativ

ΔR_CA = R_CA1 - R_CA0

3. Analiza ratei cheltuielilor variabile aferente CA

Dupa dependenta fata de volumul activitatii:

Cheltuielile variabile sunt cele dependente de volumul activitatii, deci se identifica pe produs T unde:

q = cantitatea de produs "i"

c_v = cost variabil specific produsului "i"

Cheltuielile fixe sunt independente de capacitatea de productie. Ele exista indiferent daca aceasta capacitate este sau nu folosita

1. Δg

2. Δp

3. Δc_v

ΔR_CA = R_CA1 - R_CA0

1.

2.

3.

4. Analiza ratei cheltuielilor fixe

1.1. Δq

1. (Σqp) 1.2. Δp

2. CF

ΔR_CF = R_CF1 - R_CF0

2.

5. Analiza principalilor categorii de cheltuieli

a) Analiza ratei cheltuielilor aferente amortizarii

A suma amortizarii =

valoarea medie a intrarilor de mijloace fixe = Vi + I + E

Vi valoarea de intrare in gestiune a mijloacelor fixe

I intrari in gestiunea de mijloace fixe pe parcursul perioadei analizate

E iesiri din gestiunea de mijloace fixe pe parcursul perioadei analizate

1. (Σqp) 1.1. Δq

1.2. Δp 2.1.1. ΔVi

2. A 2.1.Δ 2.1.2. ΔI

2.2. Δ 2.1.3. ΔE

ΔR_A = R_A1 - R_A0

c)    Analiza ratei cheltuielilor cu salariile

Pentru cheltuielile salariale la 100 lei venituri din exploatare se pot folosi modelele:

,

unde:  Cs cheltuieli salariale (cu personalul)

numar mediu de salariati

Fs fondul de salarii

Pentru cheltuielile salariale la 100 lei cifra de afaceri (productia vaduta daca nu intervin cumparari-revanzari de marfuri) se au in vedere modelele:

,

CORELATII COMPLEMENTARE

a)     I_Ve > I_Cs

b)     I_CA > I_Cs

Analiza corelatiei dintre dinamica productivitatii muncii

si dinamica salariului mediu. Reflectarea corelatiei in principalii indicatori economico-financiari ai intrepinderii

Corelatia dintre dinamica productivitatii muncii si a salariului mediu reprezinta un mecanism de punere in evidenta a eficientei muncii. Cerinta corelatiei este ca dinamica productivitatii muncii, indiferent de forma de exprimare a ei, sa devanseze pe cea a salariului mediu.

unde:  indicele salariului mediu;

indicele productivitatii muncii.

Indicele corelatiei trebuie sa fie subunitar. Cu cat foarfecele este mai mare cu atat dinamica productivitatii muncii a inregistrat o intensitate mai mare decat a salariului mediu.

Pentru a demonstra acest lucru admitem situatia:

d) Analiza ratei cheltuielilor cu dobanzile bancare

Dobanzile intra in categoria cheltuielilor financiare si ca atare nu se includ in costurile productiei. Ele reprezinta insa costuri ale capitalului imprumutat si in consecinta eficienta lor prezinta interes in analiza economico-financiara (se au in vedere dobanzile platite aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate). Eficienta lor poate fi relevata prin nivelul la 100 lei cifra de afaceri.

Ca modele de calcul si analiza se recomanda:

D1)

unde: CA = cifra de afaceri in preturi de vanzare exclusiv TVA

Sd = suma dobanzilor platite

D = imprumuturi, credite si datorii asimilate

Influenta imprumuturilor si datoriilor asimilate la 1 leu cifra de afaceri:

influenta dobanzior medii la 1 leu imprumuturi si datorii asimilate:

D2) sau

unde: CA = cifra de afaceri in preturi de vanzare exclusiv TVA

Sd = suma dobanzilor platite

D = imprumuturi, credite si datorii asimilate

Ae = active de exploatare

K = ponderea imprumuturilor si datoriilor asimilate in

finantarea activelor de exploatare

= procentul mediu al dobanzilor platite

Activelor de exploatare la 1 leu cifra de afaceri (o forma a eficientei acestora):

sau

Cotei de participare a imprumuturilor si datoriilor asimilate la acoperirea financiara a activelor de exploatare:

sau

procentul mediu al dobanzilor platite:

sau

Potrivit acestui model, pentru diagnostic se retin starile:

a)     cresterea eficientei activelor de exploatare, prin reducerea raportului Ae/CA, reprezinta o situatie buna in cadrul performantei economico-financiare,ce se reflecta in micsorarea cheltuielilor cu bobanzile platite, inclusiv in rezultatul (profitul curent);

b)     micsorarea ponderii participarii imprumuturilor si datoriilor asimilate la acoperirea financiara a activelor circulante de exploatare, pe langa faptul ca reflecta o capacitatea de autofinantare mai mare, contribuie la reducerea cheltuielilor cu dobanzile la 100 lei cifra de afaceri si implicit la un spor al profitului;

c)     procentul mediu al dobanzii, pe langa cererea si oferta de imprumuturi si rata inflatiei, reflecta si politica agentului economic in alegerea surselor de imprumut si bineinteles capacitatea de rambursare la scadenta.

f) Analiza costului pe produs

1. Analiza cheltuielilor cu materiile prime si materialele pe produs

Chm = cs × p' in care:

cs = consum specific;

p' = pret de aprovizionare.

1. Influenta modificarii consumurilor specifice:

Δcs = (cs₁ - cs₀) p₀'

2. Influenta modificarii pretului de aprovizionare:

Analiza cheltuielilor cu salariile directe pe produs

Chs = t × sh

1) Influenta productivitatii muncii:

Δt = (t₁ - t₀) × sh₀

2) Influenta salariilor medii orare:

Δsh = t₁ (sh₁ - sh₀)

Analiza cheltuielilor pe baza metodei "direct costing"

Metoda "direct costing" nu trebuie confundata cu analiza pe baza gruparii cheltuielilor in directe si indirecte. Traducerea cea mai corecta a acestei expresii anglo-saxone este "metoda costurilor variabile".

Metoda "direct costing" a suferit in timp modificari si adaptari la nevoile practicii economice, prezentandu-se sub urmatoarele forme:

"direct costing" pe produs

"direct costing" global

"direct costing" evoluat

a)     Analiza prin metoda "direct costing pe produs"

In cazul acestei forme a metodei "direct costing", cheltuielile fixe sunt considerate ca un tot indisociabil care nu se repartizeaza pe produse, ci la o perioada de timp. De aceea, ele afecteaza direct rezultatul perioadei fara a interveni in calculul costurilor pe produse (sau activitati).

Pentru fiecare produs sau serviciu se diminueaza cifra de afaceri cu suma cheltuielilor variabile aferente, obtinandu-se marja cheltuielilor variabile:

Aceasta marja trebuie sa acopere cheltuielile fixe si sa permita obtinerea unui anumit rezultat.

Direct costing pe produs

b)     Metoda "direct cost global"

Se bazeaza pe aceleasi principii, enuntate anterior, cu deosebirea ca investigarea se face global, la nivelul intreprinderii. De asemenea, cheltuielile variabile sunt urarite pe faze ale exploatarii.

Direct costing global

c)     Metoda "direct costing evoluat"

Cresterea ponderii cheltuielilor fixe a facut ca notiunea de marja a cheltuielilor variabile sa piarda din pertinenta. Aceasta a condus la dezvoltarea metodei "direct costing evoluat" a carei particularitate consta in identificarea in cadrul cheltuielilor fixe a acelei parti specifice diferitelor produse (cheltuieli fixe ce pot fi afectate sau repartizate pe produs).

Direct costing evoluat

.com	Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.