Mercantilismul - primul curent de gandire economica din epoca moderna

Mercantilismul - primul curent de gandire economica din epoca moderna

Trecerea de la societatea medievalǎ la cea modernǎ a fost insotitǎ de tensiuni si convulsii sociale (reforme, revolutii), ca si de mari controverse ideologice si doctrinare.

Intr-un asemenea climat incep sǎ se contureze inceputurile gandirii economice moderne sub forma unor grupari laice de ganditori.

In acceptiune lingvistica, termenul de mercantilism isi are originea in limba italiana unde, substantivul "mercante" inseamna comerciant sau negustor, asa cum in limba franceza, adjectivul "mercantile" se identifica cu notiunea de negustoresc. Aceastǎ denumire reflectǎ politica economicǎ de asezare a comertului in centrul activitatii economice.

Curentul de gandire mercantilist este specific secolelor XVI-XVII si a dominat viata economica, sub aspect teoretico-practic, pana la mijlocul sec. al- XVIII-lea. El a aparut si s-a dezvoltat sub impulsul economiei de schimb in cadrul careia, capitalul comercial a jucat cu rol esential. Cu toate ca, prin excelenta, acest curent de gandire economica manifesta un empirism accentuat, totusi, ideile si preceptele emise au vizat gasirea unor solutii de politica economica menite sa duca la sporirea veniturilor statului si la consolidarea pozitiilor burgheziei (la inceput cea comerciala) aflata in plina ascensiune in peisajul economic general, caracterizat initial de cooperatia capitalista simpla si ulterior, de catre manufacturi.

C

Spre deosebire de spiritul moderator ce a caracterizat gandirea economica a scolasticilor medievali, mercantilismul graviteaza in jurul ideii de acumulare, prin orice mijloace, a unui stoc cat mai mare de metal pretios si bani, pentru sporirea veniturilor statului si ale natiunii, si implicit, a puterii acestora.

C

Prin urmare, putem considera ca mercantilismul se bazeaza pe doua principii esentiale: principiul chrysohedonic sau dorinta de a detine cat mai mult aur, putere si implicit bogatie, pentru ca, potrivit spuselor lui William Petty: "aurul, argintul, bijuteriile nu pier; ele sunt bogatii in toate timpurile si locurile"; principiul antagonismului de interese dintre natiuni, bazat pe stocul monetar, unde banul constituie "nervul razboiului".

Trei idei mai importante caracterizeaza modul de gandire mercantilist:

conceptia cu privire la bogatie (individuala si nationala);

izvorul si rolul profitului in societate

conceptia privind banii si rolul jucat de acestia in relatia cu celelalte produse ce fac obiectul vanzarii-cumpararii pe piata.

Conceptia mercantilista asupra bogatiei, indiferent daca este privita la nivel individual sau national, isi gaseste expresia in stocul monetar existent la un moment dat. Sporirea bogatiei sub aceasta forma devine preocuparea centrala atat a indivizilor cat si a statului, acesta din urma fiind considerat "exponentul birului public".

Fascinati de ideea imbogatirii imediate si prin orice mijloace, mercantilistii nu-si pun problema consecintelor pe termen lung ce decurg din practica acestui procedeu si nici a urmarilor negative ce vor influenta avutia si destinul multor popoare de pe alte continente (cum este cazul celor doua Americi, a Indiilor Orientale si Occidentale etc.).

Reprezentantii curentului mercantilist considerau ca izvorul profitului, a acumularii de bogatie, era comertul, respectiv circulatia marfurilor, mijlocite de bani, si in mod deosebit, comertul exterior. Fara a fi preocupati de mecanismul functionarii economiei de piata, mercantilistii sunt de parere ca, suplimentul monetar incasat de negustor, comparativ cu cheltuielile facute pentru aducerea produselor respective pe piata, rezulta din diferenta de pret ce se constata la vanzarea produselor (pret mai mare) comparativ cu pretul de achizitie al acestora. Mergand cu analiza mai departe, ei ajung la concluzia ca, sfera economica in cadrul careia se realizeaza profitul ar fi circulatia marfurilor si comertul. Prin urmare, se pierde din vedere faptul ca, daca este sa privim la nivel macroeconomic, atunci fiecare negustor apare pe piata intr-o dubla ipostaza, aceea de vanzator-cumparator si astfel, explicatia surplusului de valoare obtinut ca urmare a diferentei de pret dintre achizitia si vanzarea produselor, nu mai are fundament. Deci, nici profitul si nici sporirea avutiei nu au la baza acest mecanism. Aceasta "tara" teoretica a gandirii mercantiliste va fi exploatata si va genera vii dispute atat in randul sustinatorilor, cat si al adversarilor lor de mai tarziu, adepti ai liberalismului clasic.

Totusi, se poate afirma cu certitudine ca, prin trecerea la economia de schimb, avutia este eliberata din limitele valorii de intrebuintare si incadrata in "spatiul" valorii de schimb. Aceasta mutatie va permite amplificarea continua a bogatiei si a posibilitatilor de acaparare a ei. Comertul de marfuri si de bani devine astfel, cea mai profitabila sfera a economiei.

Chiar daca mercantilismul a fost contestat si vehement criticat de catre adeptii liberalismului clasic si neoclasic in ceea ce priveste rolul esential pe care acestia il acorda statului in sustinerea economiei, totusi, acest curent de gandire economica are meritul de a fi imbinat in mod eficient teoria cu practica, de a fi pus politicul in slujba economicului. Statul si politica sa devin eficiente, sustin mercantilistii, doar in masura in care se sprijina pe bogatie cat mai mare si in continua crestere.

Scrierile mercantiliste pot fi incadrate in ceea ce astazi numim "economia normativa" si se leaga mai putin de "economia pozitiva", adica analiza a ceea ce se afla in realitatea economico-sociala, chiar daca nu lipsesc si o serie de preocupari si in acest sens.

In functie de modul de interpretare si aplicare a politicilor economice emise in acea perioada, mercantilismul cunoaste doua etape mai importante in evolutia sa, si anume mercantilismul timpuriu si mercantilismul dezvoltat.

Mercantilismul timpuriu este caracteristic sec. al XVI-lea si unor decenii din prima jumatate a sec. al XVII-lea. Acestei perioade ii este caracteristica preocuparea pentru realizarea unor balante comerciale active, a unui excedent al intrarii de moneda fata de iesiri. In acest context sunt remarcate masurile de ordin administrativ impuse de catre stat, in sensul limitarii, chiar pana la interdictie, a importului de marfuri si stimularii, pe cat posibil, a exportului, cu scopul atragerii unei cantitati cat mai insemnate de moneda si metal pretios. Convingerea unanima era ca, numai in acest mod tara poate fi considerata bogata.

Mercantilismul timpuriu il regasim in modul de conducere si administrare a oraselor-cetate italiene: Venetia, Genova, Florenta. Sub impulsul sau, se inregistreaza o crestere a libertatilor economice si politice, opresiunea feudala este atenuata in favoarea dezvoltarii agriculturii, a comertului si a activitatilor bancare, mestesugaresti si manufacturiere din orase. Corporatiile constituite iau parte la conducerea vietii publice. Analizand aceasta stare de lucruri, economistul german Wilhelm Sombart avea sa ajunga la concluzia ca, de fapt, mercantilismul nu poate fi considerat a fi altceva, decat politica economica a orasului extinsa la un teritoriu mult mai mare.

O analiza pertinenta a mercantilismul metalist ne parvine prin scrierile bancherului Gaspar Scaruffi. La el se intalneste conceptia unei balante comerciale active, insotita de ideea centralizarii statale si a unificarii monetare.

Deoarece procesul de constituire a noilor economii nationale nu se incheiase si cum acestea nu-si puteau procura banii necesari doar din mijloace economice private, se apeleaza la sprijinul statului, a carei functie economica se va aseza pe economia nationala-cadru. Analizand aceasta situatie, Antonio Serra propune o serie de masuri pe care statul ar trebui sa le aiba in vedere pentru stimularea exportului, in conditiile unui import restrictiv.

Mercantilismul de factura metalista continea in sine, germenii trecerii spre mercantilismul industrialist.

C

Mercantilismul dezvoltat (mijlocul sec. al XVII-lea, inceputul sec. al XVIII-lea) a exprimat o conceptie mult evoluata cu privire la modul de conducere si dezvoltare a societatii din acea perioada. Asistam la o diminuare a factorului administrativ, concomitent cu accentuarea actiunii factorilor economiei, prin rolul esential conferit balantei comerciale. Se constata si o relaxare considerabila a comertului exterior deoarece, activitatea de import nu mai este atat de restrictiva si este promovata ideea cresterii acesteia concomitent cu cresterea, intr-o proportie mult mai mare a exportului, pentru a se putea asigura permanent o balanta comerciala activa.

C

Indiferent de forma pe care o imbraca, de solutiile propuse si de spatiul geografic in care se manifesta, mercantilismul prezinta cateva trasaturi esentiale:

a)     este primul curent de gandire economica care incearca sa analizeze, sub aspect teoretico-practic, modul de productie bazat pe schimbul de marfuri si relatii salariale, in conditiile in care, intensificarea schimburilor comerciale externe se desfasoara in proportii considerabile si sunt cele care stau la baza crearii de bogatie, a plusprodusului. Tocmai din acest motiv, principala forma de sporire a bogatiei este considerata acumulare de bani si de metale pretioase, iar sfera circulatiei (in speta comertul exterior) este privita ca izvor de bogatie;

b)     promoveaza interventia statului in economie deoarece, schimbul de marfuri si acumularea primitiva de capital aveau nevoie de cadrul normativ propice desfasurarii lor;

c)     mercantilismul este strans legat de politica economica (comerciala) a timpului, ceea ce va justifica si sub aspect teoretic, nu numai practic, formarea marilor imperii coloniale adunatoare de metale pretioase, materii prime si bani;

d)     nevoia crescanda de stoc monetar pleaca de la necesitatea satisfacerii unor cerinte cat mai variate si numeroase din partea puterii regale si a acolitilor ei: de la razboaie la o viata bazata pe lux si consum rafinat.

Ideile mercantiliste s-au particularizat in functie de politicile economice elaborate si de solutiile propuse la un moment dat pentru cresterea avutiei, pe zone geografice si tari.

C

In Spania si Portugalia, s-a mers pe ideea conservarii metalelor pretioase provenite din noile continente cucerite si pe interzicerea scoaterii din tara a acestora. Prin excelenta, avem de-a face cu un mercantilism metalist, in cadrul caruia se intreprind o serie de masuri prohibitive in domeniul importului de marfuri straine, masuri care au condus la ruinarea economiei.

Mercantilismul industrialist fondat in Franta de Jean Bodin, Montchretien si Colbert, a avut drept obiectiv esential, achizitia de metale pretioase prin practicarea unei politici de dezvoltare industriala, pe baza reglementarilor si interdictiilor statului. Ideea de baza a mercantilismul industrialist consta in faptul ca, puterea politica nu poate fi legata decat de expansiunea comerciala. Dezvoltarea industriala este privita in cadrul acestui proces, ca un instrument, rolul decisiv revenind statului prin aplicarea unor subventii pentru dezvoltarea manufacturilor, paralel cu aplicarea unor politici protectioniste riguroase.

Antoine de Montchrétien (1575-1621), in lucrarea sa " Traité de ltéconomie politique" (1615) dedicat regelui si reginei aprofundeaza ideea valorificarii bogatiilor tarii prin munca cetatenilor sai, cu concursul statului, a carui independenta trebuie sa fie asigurata. Montchrétien face distinctia intre bani si metale pretioase, pe de o parte, si bogatie, pe de alta parte, subliniind ca abundenta de bani si metale pretioase creeaza doar premisa imbogatirii tarii, dar nu neaparat o si imbogateste. De aceea, conchide mercantilistul francez, sunt necesare manufacturile, dezvoltarea acestora oferind comertului marfurile necesare schimbului si aducatoare de metale pretioase in tara. A luptat contra consumului de lux si a militat pentru cresterea consumului comun, ca factor dinamizator al cresterii economice.

Mercantilismul industrialist isi va gasi insa expresia cea mai elocventa in conceptia economica a lui Jean Baptiste Colbert (1619-1683). "Colbertismul va fi potrivit exegetului francez Luc Bourcier de Carbon, expresia cea mai franceza a mercantilismului industrialist".

Personalitate economica complexa, specialist in domeniul administratiei publice, economiei si finantelor, Colbert considera industria si comertul drept izvoarele fundamentale de bogatie si putere pentru Franta. In acest sens, el a militat pentru aducerea specialistilor straini in vederea dezvoltarii sectorului manufacturier pentru reorganizarea finantelor publice si private. Exegetii sai ii reproseaza insa minimalizarea rolului agriculturii in societate.

Mercantilismul comercialist a fost practicat indeosebi in Marea Britanie, deoarece sursele cele mai mari de bogatie le constituiau comertul si navigatia, efectuate sub reglementari stricte indreptate spre protectia si favorizarea expansiunii acestora.

Mercantilismul comercialist englez a fost practicat si teoretizat cu precadere de: Thomas Mun (1571-1641), Josias Child (1639-1690), William Petty (1623-1687), acest din urma ganditor englez facand deschiderea spre doctrina economica a liberalismului clasic.

Thomas Mun si-a formulat conceptia mercantilista prin intermediul a doua lucrari mai cunoscute: "Consideratiuni asupra comertului Angliei cu Indiile Orientale" (1609) si "Tezaurul Angliei in comertul exterior" (1664-post mortem). El face distinctia neta intre bani, bogatie si metale pretioase, considerand banii drept mijloc de imbogatire si nu de bogatie ca atare deoarece, afirma Mun, "cu cat sunt mai intens si mai rational folositi, cu atat bogatia poate spori mai repede, iar tezaurul tarii se umple mai mult".

Josias Child, continuator al ideilor lui Thomas Mun, aduce insa unele modificari in modul de realizare a balantei comerciale active propunand in acest sens, dezvoltarea comertului maritim cu Anglia in vederea asigurarii suprematiei in acest domeniu, a cresterii capitalului comercial, care concomitent cu incurajarea acelor ramuri ce vand produsele tarii si asigura materiile prime atat de necesare pentru propriile industrii. Child este de parere ca prosperitatea Angliei nu se poate realiza decat prin simplificarea si liberalizarea operatiunilor comerciale si scaderea ratei dobanzii la banii imprumutati pentru desfasurarea activitatilor comerciale.

Constatam ca mercantilismul comercialist specific acestei perioade se deosebeste fundamental de forma precedenta, mercantilismul industrialist, prin faptul ca, sporirea stocului de metal pretios si de bani se realizeaza prin aportul comertului, si nu al industriei.

Activitatea comerciala trebuie si ea sustinuta de catre stat printr-o serie de cai economice si extraeconomice si anume prin crearea de monopoluri in comert si transporturi; prin activitati coloniale si printr-o serie de reglementari cu caracter special in raporturile cu alte state exportatoare sau importatoare de bunuri si servicii.

Mercantilismul fiduciar, raspandit in Europa primei jumatati a sec. al XVIII-lea, a fost conceput de renumitul bancher de origine scotiana John Law. El a fost experimentat in Franta. Ideea lui de baza este urmatoarea: pentru ca o natiune sa prospere este necesar ca numerarul sa fie abundent, iar atunci productia creste, populatia se dezvolta, insa moneda trebuie sa circule in mod activ si cat mai rapid. Ori, numerarul nu-i necesar sa fie reprezentat de metalul pretios. El (metalul) poate fi substituit cu o moneda de hartie al carui volum va fi proportionat nevoilor comertului. Banca centrala este cea care emite bancnote inlocuitoare de metal pretios. Ele (bancnotele) vor servi la plata impozitelor in avans, vor fi considerate ca alimenteaza productia si schimbul, ca reprezinta adevarata cheie a dezvoltarii.

C

Mercantilismul de confluenta, in care se impletesc idei ale Occidentului cu cele ale Orientului intalnim in scrierile lui J.T. Pososcov si Dimitrie Cantemir. Reprezentand si fundamentand deopotriva ideile tarului Petru cel Mare, Pososcov considera ca necesare dezvoltarea si diversificarea unor manufacturi ale statului rus, mai ales prin credite si comenzi de stat, concomitent cu crearea si unor manufacturi de proportii mai mici, care sa raspunda cerintelor multiple ale schimbului si activitatilor comerciale.

Deopotriva, Pososcov, privind dezvoltarea industriei manufacturiere, este de parere ca ar fi necesara si o ameliorare a starii taranimii ruse prin reducerea fiscalitatii, limitarea abuzurilor fata de tarani, mercantilismul rus vazand in tarani o posibila forta de munca pentru manufacturile aflate in formare si dezvoltare. Mai era sustinuta si ideea ca, valoarea banilor depinde efectiv de puterea statului. Cu opt ani inaintea lui Pososcov, Dimitrie Cantemir isi expunea doctrina mercantilista in lucrarea "Descrierea Moldovei" (1716), lucrare ceruta de Academia Germana si care il va primi ulterior pe Cantemir ca membru al sau.

Particularitatile doctrinei mercantiliste a lui Cantemir decurg din axarea acesteia pe principalele probleme politico-economice ale statului feudal romanesc, aflat la rascrucea marilor drumuri comerciale si sub influenta a trei mari imperii: rusesc, turcesc si austriac.

Din cadrul doctrinei sale retinem ca importante urmatoarele idei: necesitatea realizarii unitatii romanilor, organizarea unui stat centralizat in care sa fie instituita monarhia ereditara, inlaturarea asupririi straine care impiedica dezvoltarea tarii prin subminarea posibilitatilor de acumulare a avutiei.

Cantemir mai arata ca, nu-i destul ca o tara sa fie inzestrata cu resurse naturale pentru ca ea sa fie bogata, ci avutia ei sporeste numai in masura in care creste harnicia poporului sau si se intensifica activitatea comerciala, concomitent cu reducerea consumului de lux si fastul puterii regale.

C

Evident cǎ mercantilismul, ca prim curent de gandire economicǎ modernǎ a avut si numeroase limite intre care: pastrarea unui preponderent caracter descriptiv, exagerarea rolului banilor, ignorarea rolului esential al productiei si cercetarea cu precadere a circulatiei marfurilor si a banilor. In timp, aceste deficiente s-au agravat, conducand la scaderea credibilitatii mercantilismului si la declansarea crizei acestui curent de gandire economicǎ.

Cu toate acestea, putem considera mercantilismul ca un pas important in dezvoltarea economico-sociala a epocii. El a fost o prima incercare de descifrare a scopului miscarii capitalului, de analiza a circulatiei marfurilor si a economiei de schimb, pregatind in buna masura terenul pentru afirmarea fiziocratismului si ulterior, a doctrinei liberalismului clasic.

TEST DE AUTOEVALUARE

1. Care au fost ideile de baza ale doctrinei economice mercantiliste? ( 1 punct)

2. Etape pe care le-a parcurs mercantilismul in evolutia sa istorica. ( 1 punct)

3. Care sunt trasaturile de baza ale doctrinei mercantiliste? ( 2 puncte)

4. Tipuri de mercantilism intalnite pe zone geografice si pe tari, reprezentanti si caracteristici ale acestora. ( 4 puncte)

5. Care au fost limitele doctrinei mercantiliste? ( 2 puncte)

Total puncte posibile 10/ realizate.

Timp de lucru: 15 min.