Analiza riscului economic - Activitatea intreprinderii

ANALIZA RISCULUI

Activitatea intreprinderii este supusa in orice moment riscului. In linii generale, riscul constituie probabilitatea ca un eveniment nedorit sa se produca.

In functie de pozitia sa pe piata, de situatia economica si financiara, de mediul economic, respectiv climatul in care isi desfasoara activitatea, o societate poate suporta mai greu sau mai usor riscurile la care este supusa. Practic nu exista activitate economica in care sa nu intervina riscul la un moment dat. Intenstitatea acestuia poate fi insa diferita in functie de domeniu, de tendintele pietei, de imaginea tarii in contextul mondial etc. In lucrarea "Diagnostic global strategic", autoarea Maria Niculescu evidentiaza faptul ca orice intreprindere este supusa riscului : de exploatare, financiar si de faliment.

1 Analiza riscului economic (de exploatare)

Riscul economic mai este cunoscut si sub denumirea de risc de exploatare sau operational. Orice intreprindere, pentru a fi rentabila, trebuie sa isi acopere integral cheltuielile si sa obtina profit. Riscul de exploatare reprezinta incapacitatea unei societati de a se adapta la modificarile mediului cu costuri minime. Rezultatele agentilor economici sunt influentate foarte mult de modificarile care apar la un moment dat in mediul economic, politic si social in care activeaza societatea: accentuarea concurentei, modificarea cererii, aparitia produselor de substitutie, dezvoltarea tehnologica, modificarea legislatiei, schimbarea regimului politic etc.

In activitatea de exploatare, riscul depinde in mare masura de modul de gestionare a factorilor interni si in principal, de evolutia preturilor de vanzare, de raportul cost- pret, calitate- pret, de modificarea structurii cheltuielilor in raport cu volumul de activitate s.a.

Practic, pentru determinarea riscului de exploatare se analizeaza pragul de rentabilitate precum si evolutia lui in raport cu factorii conjuncturali care pot influenta volumul de activitate, implicit indicatorii de performanta si rezultate ai intreprinderii.

Analiza pragului de rentabilitate

In literatura de specialitate, pragul de rentabilitate este acel nivel al activitatii la care intreprinderea, prin veniturile obtinute isi acopera integral cheltuielile de exploatare, iar rentabilitatea este nula. Se mai numeste si punct mort sau cifra de afaceri (productie) critica.

In functie de obiectul de activitate, determinarea pragului de rentabilitate se poate realiza in unitati fizice sau valorice, pe un singur produs, pe grupe de produse sau intreprindere.

In cazul in care intreprinderea creeaza un singur produs, punctul mort (pragul de rentabilitate) poate fi masurat cu urmatorii indicatori:

Volumul fizic critic al productiei (q_cr)

Se stie ca pragul de rentabilitate este atunci cand veniturle sunt egale cu cheltuielile:

CA = Ch_T Pr = 0 (1)

in care: Ch_T reprezinta suma cheltuielilor totale;

CA = cifra de afaceri.

In functie de evolutia lor in raport cu volumul de activitate, cheltuielile totale se impart in cheltuieli variabile si cheltuieli fixe. Cheltuielile variabile se modifica odata cu modificarea volumului de activitate (proportional sau neproportional) in timp ce cheltuielile fixe, pe termen scurt, se mentin constante. Rezulta ca atunci cand ritmul de crestere al cheltuielilor variabile este egal cu dinamica cifrei de afaceri, costul variabil unitar se mentine constant, in timp ce costul fix unitar se reduce odata cu cresterea cifrei de afaceri.

Atat cifra de afaceri cat si cheltuielile variabile pot fi determinate in functie de volumul fizic al activitatii si de pretul unitar, respectiv costul variabil unitar. Relatia (1) devine:

qp = qc_v + Ch_F (2)

Deoarece in cazul egalitatii precedente, "q" evidentiaza productia maxima pe care trebuie sa o realizeze societatea pentru ca veniturile din exploatare sa acopere cheltuielile din exploatare ale intreprinderii, simbolul utilizat va fi q_cr (volumul productiei necesar atingerii punctului mort sau pragului de rentabilitate). Relatia (2) devine:

q_pr (p - c_V) = Ch_F

Diferenta p - c_v se numeste marja unitara a cheltuielilor variabile (mj_v) marimea sa trebuie sa acopere costul fix unitar si sa asigure obtinerea unui profit unitar. Relatia precedenta devine:

Pentru exprimarea pragului de rentabilitate in unitati valorice (CA), in cazul intreprinderilor care produc si comercializeaza un singur produs, se utilizeaza aceeasi metodologie (cifra de afaceri critica):

CA = Ch_T

(1)

In capitolul referitor la analiza cheltuielilor s-a evidentiat faptul ca acestea pot fi analizate fie in marime absoluta fie sub forma ratelor de eficienta a cheltuielilor. In cazul acesta, rata cheltuielilor variabile se exprima la 1 leu cifra de afaceri, astfel:

Relatia (1) devine:

Deci, cifra de afaceri aferenta pragului de rentabilitate va avea relatia:

,

in care:1 - R_v = Rmj_v, unde Rmj_v este rata marjei cheltuielilor variabile. Altfel spus:

Se poate determina si gradul critic de utilizare a capacitatii de productie (Gcr) care exprima procentual, nivelul la care trebuie sa fie utilizata capacitatea disponibila, astfel incat societatea sa nu inregistreze pierderi, respectiv profitul sa fie nul:

,

in care: q_max reprezinta capacitatea maxima de productie, exprimata in unitati fizice.

Perioada critica reprezinta intervalul de timp in care societatea realizeaza productia la nivelul critic: ,

in care: CAz constituie cifra de afaceri zilnica, CAz = CA/T, unde T este perioada supusa analizei (360, 180, 90 zile).

Pragul de rentabilitate poate fi reprezentat grafic astfel :

Fig.1. Reprezentarea grafica a pragului de rentabilitate pe produs

in care: OX - volumul fizic al productiei;

OY - Cifra de afaceri; Cheltuieli;

ct - cheltuieli totale pe produs;

cv - cheltuieli variabile pe produs;

cf - cheltuieli fixe pe produs;

ΔOAB - zona pierderilor;

ΔBCD - zona profitului.

Profitul maxim ce poate fi obtinut in conditiile utilizarii integrale a capacitatii de productie este latura CD din triunghiul BCD; el poate fi determinat astfel:

Pr_max = q_max (p - cv) - cf

Un alt mod de reprezentare grafica a pragului de rentabilitate este urmatorul:

Fig. 2 Reprezentarea grafica a volumului fizic critic

in care:

OX - volumul fizic al productiei;

OY - indicatorii valorici (pret, cost variabil unitar, cost unitar total).

Costul unitar total se determina dupa relatia:

Pragul de rentabilitate se afla la intersectia curbei costului total unitar cu cea a pretului unitar; in acest caz profitul este nul.

Orice intreprindere poate sa estimeze, pe baza acestei logici, nivelul necesar al tuturor indicatorilor (volumul productiei fizice, cifra de afaceri, gradul de utilizare al capacitatii de productie etc.) pentru cazul in care isi doreste obtinerea unui profit anume

( la valoarea indicatorilor la prag se adauga marimea profitului asteptat) .

In cazul in care intreprinderea produce si comercializeaza o gama variata de produse, metodologia de determinare a pragului de rentabilitate este similara.

Evaluarea riscului de exploatare se realizeaza pe baza interpretarilor date valorilor aferente indicatorilor determinati la pragul de rentabilitate. Se subintelege ca atunci cand o societate realizeaza o productie si o cifra de afaceri sub nivelul aferent punctului mort, se inregistreaza pierderi. De asemenea, daca perioada critica este mai mare decat perioada implicata in analiza intreprinderea nu isi acopera toate cheltuielile de exploatare. Pe termen scurt, o astfel de situatie nu este alarmanta, deoarece este posibil ca in politica intreprinderii sa fi intervenit anumite evenimente care au modificat evolutia asteptata (de exemplu realizarea unei investitii care nu a condus la obtinerea unor performante deosebite in acelasi an, modificarea deciziilor strategice etc.).

Pe termen lung, perpetuarea unei situatii negative poate accentua foarte mult riscul de exploatare, astfel ca autonomia financiara a intreprinderii se va reduce odata cu cresterea gradului de indatorare. Consecinta va fi, cresterea riscului financiar si chiar a riscului de faliment. Iata de ce este importanta analiza riscului operational; ea ofera imaginea asupra starii de sanatate a intreprinderii.

Indicatorii prezentati anterior sunt calculati in ipoteza linearitatii activitatii, fara a se tine seama de factorul sezonier.

In practica, firmele inregistreaza o sezonalitate a vanzarilor, de asemenea putand interveni modificari ale preturilor de vanzare, ca efect al raportului cerere-oferta si al altor factori conjuncturali, variatii ale preturilor de aprovizionare si tarifelor de salarizare etc. In aceste situatii, pragul de rentabilitate se va stabili in functie de volumul de activitate pentru care marja bruta cumulata fata de cheltuielile variabile acopera cheltuielile fixe anuale.

Mbcv_cum = Ch_F

unde:

Mbcv_cum - marja bruta cumulata fata de costurile variabile;

Mbcvj - marja bruta fata de costurile variabile la nivelul diviziunii de timp "j" (luna, trimestru);

qvi - cantitatea vanduta din tipul de produs "i" in diviziunea de timp "j";

pi - pretul de vanzare (fara TVA) la nivelul diviziunii de timp "j";

cvi - costul variabil unitar la nivelul diviziunii de timp "j".

Pentru masurarea riscului din exploatare se pot folosi indicatorul de pozitie in marime absoluta si relativa si coeficientul de elasticitate.

Indicatorul de pozitie se poate determina astfel:

a) in marime absoluta: a = CA₁ - CA_cr

b) in marime relativa: a' =

Cu cat valoarea indicatorului de pozitie in marime relativa este mai mare de 100, cu atat riscul din exploatare este mai mic.

Coeficientul de elasticitate (e) masoara sensibilitatea profitului obtinut de intreprindere la dinamica cifrei de afaceri.

La nivelul pragului de rentabilitate coeficientul de elasticitate se calculeaza astfel:

Pr_cr = 0

Cu cat coeficientul de elasticitate este mai mare cu atat riscul din exploatare este mai ridicat.

Din analiza pragului de rentabilitate s-a constatat ca:

- atunci cand cifra de afaceri se situeaza cu pana la 10% peste pragul de rentabilitate, situatia intreprinderii este instabila;

- cand cifra de afaceri este cu pana la 20% mai mare decat cea a punctului critic, societatea are o situatie relativ stabila;

- daca cifra de afaceri depaseste punctul mort cu peste 20%, situatia este confortabila .

Ca o concluzie generala, marimea riscului de exploatare este influentata de dimensiunea cheltuielilor fixe si de rata marjei cheltuielilor variabile. Cu cat cheltuielile fixe sunt mai mici cu atat riscul de exploatare este mai scazut (deoarece pragul de rentabilitate se obtine pentru o valoare a cifrei de afaceri mai redusa). Cu cat rata marjei cheltuielilor variabile se micsoreaza cu atat riscul din exploatare este mai mare.

Bibliografie

1. Gh. Valceanu, V. Robu, N. Georgescu - Analiza economico-financiara, Ed. Economica, 2005

2. A. Isfanescu si colab. - Analiza economico-financiara, Ed. ASE, 2002