Bunastarea economica si eficienta pietelor controlate

Bunastarea economica si eficienta pietelor controlate

Reglementarea pietelor libere de catre guvern este o sursa importanta de ineficienta a acestora. O buna parte a acestei reglementari are obiective politice bazate pe criterii normative de echitate. De multe ori insa, beneficiarii reali ai acestor reglementari sunt grupuri de consumatori si producatori influente politic.

Pietele cu preturi controlate

• Preturi minime

In anumite tari, guvernele stabilesc un pret minim pentru unele bunuri. In acest caz, acele bunuri nu pot fi vandute sub pretul minim stabilit.

Un exemplu din viata de zi cu zi este salariul minim pe economie. Aceasta masura are ca scop asigurarea unui venit minim anumitor categorii de persoane ( muncitori slab calificati, angaati fara experienta, etc.). Pe piata muncii bunul tranzactionat este munca, iar pretul acesteia nu poate scadea sub pretul minim, mai exact salariul minim pe economie. Consumatorii acestui bun sunt angajatorii, iar producatorii sunt persoanele care doresc sa se angajeze.

Pentru a avea efecte asupra pietei, salariul minim pe economie trebuie sa se situeze peste salariul de echilibru, care ar rezulta pe o piata necontrolata.

In figura 2 se pot observa efectele impunerii unui pret minim pe piata.

In primul rand, in urma impunerii unui salariu minim pe economie firmele vor angaja un numar mai mic de muncitori. Cantitatea de munca (Mm) pe care firmele o cer la salariul Sm este mai mica decat cantitatea oferita de catre cei care doresc sa se angajeze la acest salariu (Mo). Prin urmare, pe aceasta piata, reglementarea a introdus un dezechilibru care a dus la inregistrarea unui exces de oferta.

Fig.2 Efectele impunerii salariului minim

Surplusul consumatorului scade, de la aria AES' la APS.m. . Surplusul producatorului, desi s-a modificat de la aria S'EB la S.m.PNB , efectul impunerii salariului minim pe economie poate duce la o crestere dar si la o scadere.

Un alt efect ar fi cel de scadere al bunastarii totale.

In ceea ce priveste excesul de oferta, acesta se poate aloca in diverse modalitati. Se poate ca angajatorii sa limiteze numarul persoanelor cu o mai slaba calificare si a celor fara experienta, iar astfel, impunerea salariului minim nu va duce decat sa cresterea ratei somajului in cadrul categoriei de persoane pe care trebuia sa o protejeze.

O alta problema ar fi aceea ca angajatorii pot sa evite legislatia si sa angajeze la negru, astfel reglementarea devenind ineficace. Alta parte care este afectata de aceasta reglementare este cea a consumatorilor finali, care automat vor plati mai mult pentru bunurile si serviciile dorite, datorita cresterilor costurilor cu pesonalul.

Singurele persoane care au de castigat in aceasta situatie sunt membrii de sindicat, persoanele cu inalta calificare si experienta.

Preturile minime de import se folosesc ca instrumente de politica comerciala atunci cand produsele indigene au preturi mult mai ridicate fata de cele ale concurentei sau in cazul in care, pe piata internationala, preturile la anumite produse scad si produsele respective devin, din acest punct de vedere, mai competitive la export.

Tarile importatoare recurg, in acest caz, la stabilirea preturilor minime de import, care sunt foarte apropiate de nivelul preturilor interne cu ridicata la produsele interne si, in acest mod, ridica preturile la import la acest produse. In aceasta situatie, o astfel de masura determina limitarea importurilor la produsele respective si, in consecinta, protejarea ramurii industriale sau agricole vizate.

Nerespectarea de catre firmele importatoare a preturilor minime de import stabilite de catre stat, determina anularea licentelor de import si/sau aplicarea unor masuri antidumping (taxe antidumping).

In general, pe plan international, SUA si UE au practicat acest tip de preturi, cu referire la produsele siderurgice provenite din Japonia si produsele agricole din afara CEE.

• Preturi maxime

Exista cazuri in care guvernele stabilesc anumite preturi maxime la care se pot tranzactiona anumite bunuri si servicii. De exemplu in unele state s-au impus reglementari cu privire la pretul maxim la care se comercializeaza medicamentele.

Pentru a putea observa mai usor efectele unor astfel de reglementari, vom lua ca exemplu piata imobiliara din Romania.

Principalul efect al impunerii unui pret maxim pentru spatiile locative ar fi scaderea spatiilor locative de la Q' la Q.m. . Ca si consecinta, multi chiriasi vor fi evacuati. Acestia vor dori sa inchirieze mai multe apartamente (Qo) la acest pret, insa proprietarii nu vor accepta acest pret. Astfel se va produce un exces de cerere (Q.m. Qo).

O alta consecinta a acestei implementari ar fi scaderea surplusului producatorului. Din acest motiv multi agenti economici nu vor mai face investitii in acest sector si astfel piata imobiliara va fi in dezechilibru.

Fig. 3 Efectele impunerii pretului maxim pe piata imobiliara

In cazul surplusului consumatorului, acesta creste datorita pretului scazut al chiriilor. Totusi avand in vedere ca multi chiriasi vor fi evacuati, odata cu acest fenomen se va pierde o parte din surplusul initial al consumatorului. Prin urmare, efectele asupra surplusului consumatorului sunt incerte. De asemenea bunastarea totala va scadea.

Excesul de cerere care se va inregistra va duce la schimbari foarte mari. In general, proprietarii vor face selectie intre potentialii chiriasi. Nu vor fi alesi cei pe care reglementarea trebuia sa ii protejeze ( adica cei saraci, cei fara studii, etc.) ci cei cu un venit peste medie, care isi vor putea permite sa faca plati neoficiale, si cei cu studii.

Preturile maxime se mai folosesc si ca masuri de politica comerciala in cazul in care anumite tari incearca o ridicare oficiala a preturilor la un anumite produse pe care le exporta.

Ca raspuns la aceste politici, tarile importatoare stabilesc preturile maxime de import la un nivel care sa nu depaseasca nivelul preturilor produselor indigene similare sau, daca le depasesc, sa fie un procent limitat (2 - 6 %).

Aceste preturi au ca efect limitarea importurilor si scaderea preturilor de export la produsele respective.

In general, recurg la stabilirea preturilor maxime de import tarile care sunt mari importatoare pe piata mondiala la produsele respective.

Aceste bariere le ridica tarile importatoare.

Impozitarea

Impozitul reprezinta o parte din venitul sau averea unor persoane, acesta fiind pus la dispozitia statului, in vederea constituirii resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

In practica, atat consumatorii cat si producatorii platesc cate o parte a impozitului perceput si partea de taxa suportata de fiecare parte este aceeasi indiferent cui ii este perceput impozitul.

Ca si exemplu vom considera ca guvernul decide sa perceapa accize de la producatori. Ca urmare, pentru fiecare litru de benzina vandut, producatorul va plati la administratia financiara o anumita suma (T).

Efectul acestei accize este reprezentata in figura 4.

In momentul impunerii accizei oferta producatorilor scade. De asemenea, pretul minim la care producatorii sunt dispusi sa vanda fiecare litru nu mai este costul marginal, ci include si acciza.

In urma acestei impuneri, pretul ca creste (ajungand la Pc), iar cantitatea va scadea (ajungand la Qt). Pretul pe care consumatorii trebuie sa il plateasca este Pc, iar din acesta, producatorii trebuie sa plateasca guvernului acciza (T). Practic, producatorului ii ramane diferenta dintre Pc si T.

Ca si concluzie, acciza este acoperita atat de consumator (prin cresterea pretului pe care acesta il plateste) cat si de producator (prin scaderea sumei retinute).

Ca urmare a aplicarii accizei, are loc o scadere a surplusului consumatorului de la AEP' la AMPc). Bunastarea consumatorului scade pentru ca plateste un pret mai mare si consuma mai putine unitati de produs.

De asemenea surplusul producatorului scade (de la P'EQ' la PpNQt).

Fig. 4 Incidenta unei accize percepute producatorului

Surplusul producatorului scade pentru ca acesta retine un pret mai mic pe unitatea de produs si vinde mai putin. De asemenea bunastarea totala scade.

Vom lua acelasi caz, pentru a putea observa ca perceperea accizei de la consumator nu schimba nimic in analiza de mai sus. In acest sens am conceput figura 5. Sigura diferenta dintre figura 5 si figura 4 este ca cererea descreste odata cu nivelul accizei (nu oferta).

Putem observa ca pretul maxim pe care consumatorii sunt dispusi sa il plateasca este pretul initial mins acciza. Scaderea cererii determina o scadere a pretului de echilibru, care devine Pp. Pretul pe care consumatorii il achita efectiv este insa Pp+T=Pc, adica acelasi cu cel din exemplul anterior.

In concluzie, nu conteaza cui ii este destinat impozitul, efectele acestuia sunt aceleasi.

Fig. 5 Incidenta unei accize percepute consumatorului

Incidenta impozitelor depinde si de elasticitatea cererii si a ofertei. Partea cea mai inelastica a pietei suporta cea mai mare parte a taxei.

Un exemplu clar sunt accizele pe tigari. Datorita faptului ca consumatorii sunt inelastici in raport cu pretul tigarilor, producatorii pot transfera o mare parte a impozitului asupra consumatorilor sub forma unei majorari a pretului.

In situatia inversa, cand oferta este relativ mai inelastica decat cererea, partea de impozit suportata de consumatori este mai mica decat cea suportata de producatori.

O alta chestiune importanta este aceea ca pierderea de bunastare, este si ea influentata de elasticitatea cererii si a ofertei.

Pierderea bunastarii are loc deoarece anumite relatii avantajoase nu mai au loc. Pe de o parte, impozitul creste pretul de cumparare determinand consumatorii sa cumpere mai mult. Pe de alta parte, partea pe care producatorii o retin este mai mica, ceea ce duce la reducerea cantitatii produse. Prin elasticitatea cererii si a ofertei, se arata cat de mult sunt retinuti consumatorii si producatorii in a cumpara sau produce anumite bunuri, la o anumita modificare a pretului.

Pana si veniturile incasate de stat sunt afectate. In urma impozitarii, cantitatile tranzactionate se reduc, deci se resuce baza de impozitare.

Subventiile

Subventia este opusul unui impozit. Subventiile sunt acele sume primite de la guvern, agentii guvernamentale si alte institutii similare nationale si internationale, pentru:

- construirea sau achizitionarea de active imobilizate (in cazul subventiilor aferente activelor);

- compensarea anumitor cheltuieli sau acoperirea unor pierderi aparute in urma unor calamitati, sau pentru a acoperi anumite cheltuieli viitoare etc (este cazul subventiilor aferente veniturilor).

In cazul in care consumul sau producerea unui bun sunt subventionate, guvernul plateste consumatorilor sau producatorilor fie o anumita suma de bani pe unitatea de produs (subventie pe cantitate) fie un procentaj din valoarea bunurilor consumate sau produse (subventie ad valorem).

Cea mai frecventa forma de subventionare sunt subventiile agricole. Acestea au ca scop reducerea volatilitatii preturilor produselor agricole, sa faca produsele agricole nationale mai competitive pe piata internationala si sa creasca veniturile fermierilor.

Efectul subventiilor este prezentat in figura 6. In urma subventionarii, cantitatea ceruta creste la Qs, iar pretul platit de consumatori scade la Pc.

Producatorii incaseaza si subventia de la guvern, prin urmare pretul pe care ei il primesc pentru fiecare unitate este de Pc+S=Pp. Ambele parti au de castigat, consumatorii cumpara mai mult la un pret mai mic, iar producatorii vand mai mult la un pret mai mare. Prin urmare surplusul ambelor parti creste.

Cu toate acestea bunastarea totala scade. Iata si de ce : banii castigati de producatori si consumatori sunt platiti de guvern (de fapt, de catre contribuabili). Guvernul plateste S*Qs, adica aria PpSVPc, producatorilor. Observati ca nu tot acest dreptunghi este transferat producatorilor ai consumatorilor. O parte din el, si anume triunghiul SEV nu este transferat nimanui, si reprezinta pierderea de bunastare generata de subventie.

Putem lua o alta situatie. Guvernul Buglariei acorda subventii producatorilor de cereale. In momentul in care acestia vor intra pe piata din Romania, producatorii romani vor fi afectati negativ, cererea pentru

Fig. 6 Efectele subventiilor acordate producatorilor

produsele romanesti scazand. Desi subventionarea producatorilor bulgari aduce beneficii consumatorilor din Romania, guvernul roman va oferi de asemenea subventii pentru a proteja producatorii autohtoni. Acest fenomen ar duce la pierderi importante de resurse si ineficienta.

Subventiile sunt printre cele mari obstacole in calea comertului liber. Eliminarea acestor subventii este aproape imposibila din punct de vedere politic.

Taxele vamale

Taxele vamale sunt impozite indirecte percepute de autoritatile fiscale asupra fluxurilor de marfuri care trec granita vamala.

Clasificarea taxelor vamale:

a.Dupa obiectul impunerii sau directia fluxului comercial taxat:

-de import

-de export

-de tranzit

b.Dupa scopul urmarit sau nivelul impunerii:

-taxe cu caracter protectionist;

-taxe cu caracter prioritar fiscal.

c.Dupa modul de percepere sau de aplicare:

-taxe vamale advalorem;

-taxe specifice;

-taxe mixte.

d.Dupa modul in care sunt fixate sau stabilite de catre autoritatile publice:
-autonome sau generale;

-conventionale (contractuale);

-preferentiale;

-de retorsiune (de raspuns).

Taxele de retorsiune sunt:

-taxe antidumping

-taxe compensatorii

Taxele de import sunt cel mai frecvent utilizate in majoritatea tarilor. Urmaresc succesiv atat scopuri de protejare, cat i scopuri fiscale. Produc din aplicarea lor efecte de protectie, de consum, de balanta comerciala, efecte de bunastare si de raport de schimb.

Taxele vamale de export sunt putin utilizate in practica internationala. Se folosesc pentru a restrictiona exportul unor produse neprelucrate, care afecteaza raportul de schimb sau a unor produse de baza insuficiente in economie. Se practica atunci cand la unele produse agentii economici, necunoscand conjunctura internationala, practica preturi mici.
Taxe protectioniste: nivelul lor este determinat de comparatia costurilor produselor indigene si cele ale produselor importate. Urmaresc obtinerea unui spor de valoare adaugata de catre producatorii interni. Capata acest statut atunci cand se tine seama de proportia in care se combina factorii de productie. Fac obiectul negocierilor bi si multilaterale. Ceea ce intereseaza este protectia efectiv oferita de catre taxe.

Efectele taxelor vamale cand nu exista industrie autohtona

Pentru a observa mai usor efectele taxelor vamale vom lua un exemplu. Sa presupunem ca Belgia, impune o taxa vamala (T) pe toate calculatoarele introduce in tara, iar toate calculatoarele cumparate de belgieni sunt produse in afara tarii. Noul pret si cantitate de echilibrul sunt Qt si Pt. Noul surplus al condumatorului este masurat de aria PtMA.

Fig. 7 Efectele taxei vamale cand nu exista industrie autohtona

In calculul bunastarii totale nu se mai i-a in calcul surplusul producatorului, deoarece producatorul nu este din Belgia. Veniturile obtinute de guvernul din Belgia din aceasta taxa este reprezentat de aria PtMNPt. Aceasta arie este compusa din o partea din surplusul consumatorului si o parte din surplusul producatorului. In urma impunerii taxei vamale, consumatorii au de pierdut din surplus lor, insa o parte din aceasta pierdere este transferata guvernului Belgiei.

Efectele taxelor vamale cand exista industrie autohtona

In momentul in care anumite produse importate sunt supuse taxelor vamale, sunt produse si de producatorii autohtoni, situatia se schimba.

Fig. 8 Efectul unei taxe vamale pe o piata cu industrie autohtona

Sa luam ca exemplu piata producatorilor de telefoane mobile. Oferta nationala are forma obijnuita, iar oferta mondiala este orizontala la pretul mondial Pm. Sa presupunem ca telefoanele importate sunt identice cu cele produse in tara. Ca reactie, consumatorul nu va plati pentru nici un telefon autohton un pret mai mare decat Pm, deoarece cu aceeasi bani isi poate cumpara unul din import. Toate telefoanele, deci, sunt vandute la Pm, indiferent de provenienta lor. Dintre toate telefoanele vandute, doar Qn sunt telefoane autohtone, si Q*-Qn sunt produse de straini. In acest caz surplusul consumatorilo este AEPm iar surplusul producatorilor nationali este PmFB.

In a doua partea a figurii 8 este expusa aceeasi situatie dar dupa introducerea unei taxe vamale. Efectul taxei vamale este acela ca pretul telefoanelor pentru cumparatorii romani creste, iar cantitatea de telefoane cumparate scade. Numarul telefoanelor importate scade iar numarul celor vandute de producatorii nationali creste la Qn'. Surplusul producatorilor autohtoni creste cu aria Pm'GFPm, devenind aria Pm'GB. Guvernul incaseaza aria din mijloc, (Q'-Qn')*T, sub forma veniturilor din taxa. Totusi bunastarea totala scade. Cele doua triunghiuri de pe laterala veniturilor guvernului reprezinta pierderile de bunastare. Consumatorii pierd mai mult decat castiga guvernul si producatorii autohtoni.