Consum, venit, investitii

CONSUM, VENIT, INVESTITII

Venitul national reprezinta  ansamblul veniturilor incasate de agentii economici nationali, indiferent unde isi desfasoara activitatea in lume.

Ca si la nivel microeconomic, la nivel macroeconomic, venitul nu poate fi decat consumat sau economisit.

Matematic:

V = C + E

V – venitul national[1]

C – consumul

E – economisirea

Ansamblul economiilor realizate se transforma in totalitate la nivelul economiei nationale in investitii, care sunt utilizate pentru sporirea capacitatii de productiei si a productiei insesi. Acest fenomen reprezinta transformarea economiilor in bunuri capital (acumularea capitalului).

Partea din venit consumata poarta denumirea de rata medie a consumului sau inclinatie medie a consumului. Se calculeaza:

c = C/V

Rata marginala a consumului sau inclinatia marginala spre consum reflecta modificarea consumului ca urmare a modificarii venitului.

c’ = ΔC/ΔV

Rata medie a economisirii (inclinatia medie spre economisire) exprima partea din venitul national (sau disponibil, dupa caz) neconsumat.

s = S/V

Rata marginala a economisirii sau inclinatia marginala spre economisire descrie evolutia economisirii la modificarea cu o unitate a venitului disponibil (sau national, in cazul in care nu se iau in calcul existenta altor componente ale economiei nationale decat cel sectorul productiv si agentii economici consumatori).

s’ = ΔS/ΔV

Inclinatiile medii si marginale ale consumului si economisirii sunt subunitare si pozitive (intrucat nici consumul nici economisirea nu sunt, de regula, mai mari decat venitul).

De asemenea,

c+s =1

si

c’+s’ = 1

In conceptia acestei constructii teoretice, consumul este functie de venit:

C = f (V)

C(V) = C0 + c’ V

In cazul in care venitul este nul este necesar un consum minim al agentilor economici fara de care nu isi pot continua activitatea. In aceste conditii rata marginala (inclinatia marginala) a consumului  este inferioara inclinatiei medii si functie descrescatoare de venit.

Figura nr. 1. Evolutia consumului si economisirii

Parte din venit care nu este consumata reprezinta economisirea[2]. Aceasta mai este interpretata si ca un consum amanat.

In general, veniturile au urmatoarele destinatii: cumpararea de bunuri si servicii finale (consum), cumpararea de bunuri pentru productie (investitii), achizitia de active financiare (plasamente), si pastrarea monedei (tezaurizare). Ultimele trei destinatii constituie directiile de utilizare a economiilor. Economisirea creativa este cea pe baza careia se achizitioneaza bunuri si servicii pentru productie (si vor genera venituri viitoare).

Investitiile constituie, in acceptiunea lui J.M. Keynes, actul economic fundamental care determina cresterea capacitatii de productie si deci, cresterea venitului.

Investitiile efectuate intr-oi economie nationala constituie un ansamblu de active de productie nou create , intr-un interval determinat de timp. Acestea determina  cresterea productiei in intervalele viitoare de timp.

Relatia dintre cresterea productiei si cresterea investitiilor intr-o economie nationala este reflectata de multiplicatorului investitiilor (k). Datorita efectului de multiplicare, o crestere a investitiei determina cresterea mai importanta a productiei, a veniturilor si deci, intr-o perioada ulterioara, a consumului.

Multiplicatorul investitiilor este dat de cresterea nivelului productiei (veniturilor) determina de cresterea investitiilor cu o unitate.

K= ΔV/ΔI

Cum

ΔI = ΔV – ΔC

rezulta ca:

k = ΔV/ΔV-ΔC

K = 1/ 1 –ΔC/ΔV = 1 / (1-c’)= 1/s’

Multiplicatorul investitiilor ia valori mai mari decat 1 (intrucat c’ si s’ iau valori intre 0 si 1).

Multiplicatorul investitiilor arata deci, ca, cu cat este mai mare inclinatia marginala de spre consum cu atat efectul investitiilor este mai mare. Insa, in aceste conditii, partea economisita va fi redusa, reducandu-se astfel posibilitatea ca in viitor investitiile sa aiba un nivel satisfacator. Pe de alta parte, o inclinatie spre consum redusa este echivalenta cu economii mai mari si transformarea acestora in investitii, dar cresterea venitului ca urmare a investitiilor efectuate va fi insuficienta. Asadar, intr-o economie nationala trebuie sa existe un echilibru intre consum si economisire.

Investitiile, ca premisa a cresterii unei economii nationale sunt influentate de mai multi factori:

volumul economiilor; partea din venit care nu este consumata reprezinta principalul izvor al investitiilor. Nu pot exista investitii daca o economie nationala nu acumuleaza (nu isi amana consumul in vederea obtinerii unei productii viitoare suplimentare si deci a unor venituri viitoare);

costul creditului; cu cat creditul este mai scump cu atat investitiile sunt mai reduse, deoarece acestea trebuie sa genereze venituri mai mari pentru acoperirea costurilor creditului;

rata dobanzii

evolutia cererii de bunuri si servicii; evolutia cererii de bunuri si servicii determina, dupa cum arata multiplicatorul, randamentul viitor al investitiei prezente. Valorificarea mai buna a bunurilor si serviciilor obtinute in urma investitiilor determina venituri mai mari ca urmare a eforturilor investitionale si deci reprezinta un  stimulent pentru a investi;

increderea in viitor (asteptarile agentilor economici cu privire la cea ce se va intampla in viitor); perspective favorabile intr-un sector determina concentrarea resurselor de investit catre ramura sau sectorul respectiv.

Factorul important in decizia de a investi este rata dobanzii. Cand acesta inregistreaza un nivel scazut, creditul este ieftin si se creeaza premise favorabile investirii. Totusi, aceasta trebuie corelata cu rata profitului (si eficienta capitalului), deoarece investitorul este constrans sa plateasca dobanda din rezultatele productiv. Totodata, acesta are de ales intre a investi si a plasa. In situatia in care randamentul plasamentelor (rata dobanzii) este mare, investitorul este descurajat sa-si asume riscul unei afaceri. Atunci cand rata profitului este mai mare in raport cu rata dobanzii economiile agentilor economici vor fi investite.