Concepte si tipologii privind pietele financiare (de capital)

Concepte si tipologii privind pietele financiare (de capital)

Piata financiara cuprinde cererea si oferta de capital pentru plasamentele pe termene medii si lungi, precum si reglementarile si institutiile (in principal, bancile si bursele de valori) prin intermediul carora capitalurile disponibile in economie sunt dirijate catre cei care solicita fonduri financiare.

Dezvoltarea pietei financiare internationale s-a realizat in urma expansiunii pietelor financiare nationale fiind favorizata de urmatorii factori:

formarea, dupa al doilea razboi mondial, a unor fonduri importante de resurse banesti, care isi cautau plasamente in conditii cat mai favorabile;

nevoia tot mai accentuata de fonduri disponibile (indeosebi pe termen lung) la nivelul unor tari - urmare fireasca a accelerarii dezvoltarii economice;

reducerea obstacolelor in calea circulatiei capitalurilor in urma suprimarii, in multe tari, a reglemetarilor protectioniste si a controlului asupra schimbului monetar;

aparitia eurovalutelor s.a.

Piata financiara internationala cuprinde ansamblul relatiilor care i-au nastere intre persoane fizice si juridice avand rezidenta sau sediul fiscal in tari diferite in procesul atragerii si plasarii fondurilor financiare, precum si institutiile si reglementarile legate de derularea acestor tranzactii.

Principalele modalitati de atragere si fructificare a capitalurilor disponibile pe plan international sunt,

finantarea investitiilor straine directe,

ajutorul financiar pentru dezvoltare;

plasamentul de valori mobiliare;

contractarea de imprumuturi.

Cererea de capital pe piata financiara internationala este reprezentata de:

corporatiile industriale si comerciale publice si private;

guverne si autoritati publice locale;

societati bancare si de asigurari;

organisme financiar-bancare internationale s.a.

Oferta de capital poate proveni din partea bancilor, caselor de economii, societatilor si caselor de asigurari, intreprinderilor publice sau private etc.

Principalele evolutii ale fluxurilor financiare contemporane sunt:

cresterea si diversificarea portofoliilor financiare;

substituirea crescanda a ponderii creditelor bancare clasice in cadrul finantarilor internationale in favoarea emisiunilor de titluri;

cresterea mobilitatii internationale a capitalurilor prin aplicarea inovatiilor din domeniile informaticii si telecomunicatiilor la tranzactiile financiare.

Pentru ca piata financiara reprezinta mecanismul prin care activele financiare sunt emise si introduse in circuitul economic, ea este impartita in doua mari sectoare: sectorul bancar si sectorul titlurilor financiare.

Piata titlurilor financiare este piata pe care se cumpara si se revand active financiare, fara a fi schimbata natura lor. Ea are doua componente:

piata primara, pe care se vand si se cumpara titluri nou emise. Aceasta piata asigura atragerea capitalurilor disponibile pe termen mediu si lung si are rolul de a transforma activele financiare pe termen scurt in capitaluri disponibile pe termen lung:

piata secundara este o piata pentru titlurile care au fost deja emise. Aceasta piata indeplineste rolul de concentrare a cererii si ofertei derivate de titluri. Pietele secundare pot fi organizate sub forma burselor de valori (engl.: stoch exchange) sau sub forma de piete interdealeri (engl.: over the counter);

piata cenusie in cadrul careia bancile sindicalizate cumpara titluri financiare in bloc cu ocazia unui imprumut international, pe care in urmatoarele ore sau zile le plaseaza pe piata.

Compartimentele pietei financiare internationale sunt:

piata euroobligatara;

piata emisiunilor straine;

piata emisiunilor internationale de actiuni;

piata eurocreditelor:

piata euroefectelor.

Majoritatea tranzactiilor financiare internationale sunt realizate, in prezent, in eurodevize. Eurodevizele sunt depozite in monede nationale la banci situate in exteriorul tarilor care le-au emis. Aceste monede nationale detin o pondere importanta in tranzactiile internationale si ofera garantii solide investitorilor in legatura cu stabilitatea lor. Piata eurodevizelor s-a format la mijlocul secolului XX, cand bancile europene (incepand cu cele britanice) au inceput sa lucreze cu dolari americani, deveniti astfel eurodolari, generati de operatiuni efectuate in afara tarii de emisiune. Piata eurodevizelor  reprezinta un rezervor de capitaluri lichide in monede convertibile pe termen scurt, avand urmatoarele caracteristici:

sunt piete en gros (trateaza numai cu sume importante);

sunt piete paralele (fara control strict din partea autoritatilor monetare);

sunt piete interbancare.

Principalele resurse ale pietei eurodevizelor sunt plasamentele facute de investitori internationali sub forma:

depozitelor la termen, cu scadente de la cateva zile pana la cinci ani. Sumele depuse astfel nu pot fi inferioare sumei de 25 000 dolari, ajungand pana la cateva zeci de milioane de dolari. Aceste plasamente sunt remunerate in functie de conditiile pietei, la Londra dobanda fiind indexata in functie de LIBOR[1].

Certificatelor de depozit, in cazul carora este prevazuta posibilitatea de negociere a conditiilor de depozit.