Economia de schimb

Economia de schimb

Pe o anumita treapta a evolutiei societatii omenesti, economia naturaIa cunoaste un proces de transformare in economie de schimb, cand productia de bunuri pentru consum se transforma treptat in productie de bunuri destinate schimbului prin intermediul vanzarii-cumparariI. Economia naturala incepe sa coexiste cu economia de schimb.

Economia de schimb este forma de organizare si desfasurare a activitatii economice in care agentii economici produc bunuri in vederea vanzarii, obtinand in schimb altele, necesare satisfacerii trebuintelor lor.

Scopul final al productiei in economia de schimb ramane acelasi, se schimba insa cadrul social de desfasurare a productiei si de aici si modalitatea de ajungere a produselor de la producator la consumator, respectiv intervin actele de vanzare-cumparare.

Procesul de trecere de la economia naturala la economia de schimb a avut loc, in linii mari, in felul urmator. Dezvoltarea tehnicii si tehnologiei determinate de necesitatea de a se produce mai multe bunuri pentru consum, atat cantitativ cat si ca varietate, a determinat schimbarea conditilor productiei, nu numai cele tehnice, ci si cele sociale. Cresterea eficientei muncii, datorata unor unelte perfectionate, determina aparitia surplusului de produse si de aici punctul de plecare in diferentierea producatorilor, in aparitia si dezvoltarea proprietatii private. Rezultatele productiei inceteaza, in marea lor majoritate, de a mai fi ale colectivitatii, ele devin ale producatorilor nemijlociti, sunt recunoscute ca proprietate a acestora. Producatorii stapaneau, foloseau si dispuneau de bunurile lor. Proprietatea privata care aparea si se consolida a stat la baza autonomiei producatorilor. Aceasta le-a dat producatorilor dreptul de decizie atat cu privire la organizarea si desfasurarea productiei, cat si in ceea ce priveste destinatia si folosirea ei. Deci, autonomia producatorilor, bazata pe proprietatea privata, este o conditie a aparitiei economiei de schimb.

In acelasi timp, dezvoltarea tehnicii si tehnologiei a dus si la specializarea producatorilor, respectiv la manifestarea si adancirea diviziunii muncii. Are loc trecerea de la diviziunea naturala la diviziunea sociala a muncii.

Specializarea producatorilor intr-un anumit domeniu de activitate s-a concretizat in diferentierea bunurilor obtinute si deci, in necesitatea schimbarii lor, unele cu altele, in vederea satisfacerii nevoilor de consum din cadrul societatii. Ea reprezinta o conditie de baza a aparitiei si dezvoltarii schimbului de produse si bineinteles, a transfoimarii economiei naturale in economie de schimb.

Deci, intr-un anumit context social-istoric, cand a aparut si s-a dezvoltat proprietatea privata si specializarea producatorilor pe baza diviziunii sociale a muncii, spare schimbul de produse. Productia pura destinata autoconsumului se transforma treptat in productie destinata schimbului, iar economia naturala in economie de schimb.

Proprietatea privata asigura independenta, autonomia economica a producatorilor, diviziunea muncii determina specializarea acestora, respectiv diferentierea lor din punctul de vedere al genurilor de activitate depusa si evident al genurilor de bunuri si servicii produse. Satisfacerea nevoilor de consum din societate in aceste conditii, se putea si se poste realiza numai prin intermediul schimbului de bunuri prin asa-numitele acte de vanzare-cumparare.

Un bun se schimba cu alt bun intr-un anumit report cantitativ. Bunurile se transforma in marfurl care se schimba pe piata unele cu altele. Apare astfel piata, care a generat si aparitia unor fenomene si procese noi, respectiv cererea, oferta, opozitia dintre ele, concurenta dintre producatori s.a. Procesele de productie si schimb incep sa fie influentate si chiar determinate de reguli noi, mult timp neinteiese de oameni, reguli care, prin dezvoltarea productiei destinate schimbului devin atotcuprinzatoare.

Intre economia naturala si economia de schimb nu exista o demarcatie neta in timp. Economia naturala a fost atotcuprinzatoare in comuna primitiva, incepand din perioada, descompunerii acesteia si pana la prima revoluie industriala ea a fost preponderenta. Germenii economiei de schimb au aparut in perioada de descompunere a comunei primi­tive. Treptat, treptat, economia, de schimb se dezvolta, apare ca forma de economie constituita, care a functionat paralel cu economia naturala. Dupa prima revolutie industriala, ea devine preponderenta. Astazi economia de schimb este forma universala de organizare si functionare a activitatii economice. Ea prezinta insa particularitati de la tara la tara si in cadrul fiecarei tari de la o etapa la alta.

In conditiile contemporane cand economia de schimb este preponderenta, economia naturala s-a restrans foarte mult. Raportul dintre economia de schimb si economia naturala este altul de la o tara la alta. In cazul unor economii dezvoltate si superdezvoltate, economia naturala aproape ca a disparut.