Economiile si investitiile

Economiile si investitiile

Economiile sunt partea de venit care nu se consuma reprezinta economiile agentilor economici, adica rezultatul economisirii, ca proces de retinere a unei parti din venit de la cheltuire.

S = V - C

Ponderea economisirii in venit este denumita inclinatia medie spre economisire sau rata economisirii (simbolizata prin s), care se determina ca raport intre economii si venit:

s =

Raportul dintre variatia, modificarea sporul economiilor si variatia venitului este numit in teoria economica inclinatia marginala spre economii (s'):

s' =

Investitiile reprezinta partea de venit utilizata pentru formarea capitalului, pe doua componente:

a) cresterea volumului capitalului fix, prin achizitionarea de noi masini, utilaje, constructii, sau prin dezvoltarea si modernizarea acestora;

b) cresterea stocurilor de capital circulant (materii prime, materiale etc.)

Multiplicatorul investitiilor reprezinta coeficientul de crestere a venitului national (sau produsului intern brut) cu un volum de investitii aditional si arata ca la o sporire a investitiilor fata de o situatie sau de un nivel dat, venitul (individual sau national) va creste cu o marime de K ori mai mare decat sporul investitiilor.

K =

Cresterea economica reprezinta un proces complex, de lunga durata de sporire reala a produsului intern brut (produsului national brut).

Dezvoltarea economica este o forma de manisfestare a dinamicii macroeconomice, care presupune pe langa cresterea economica a tarii, un ansamblu de transformari cantitative, calitative si structurale, atat in economie, cat si in cresterea stiintifica si a tehnologiilor de fabricatie, in mecanismele de functionare a economiei, in modul de gandire si in comportamentul oamenilor.

Masurarea cresterii economice

Indicatorul folosit pentru masurarea cresterii economice este ritmul anual de crestere a produsului intern brut (P.I.B.) sau produsul national brut (PNB) pe total.

Indicatorul ritmului anual al cresterii se determina ca raport intre acesti indicatori de la sfarsitul si inceputul perioadei pe baza relatiei:

Factorii cresterii economice

A. Principalii factori directi sunt:

a) factorii de productie traditionali, in care se include: munca, natura si capitalul;

b) neofactorii de productie, adica progresul tehnic, inovarea, informatia si cercetarea stiintifica.

B. Principalii factori indirecti sunt :

a) capacitatea de absortie a pietei interne (cererea agregata);

b) rata economisirii si a investitiilor (acumularea);

c) dezvoltarea sistemului financiar-bancar (creditul si piata financiara).

Tipurile cresterii economice

a) Cresterea economica extensiva se caracterizeaza prin contributia preponderenta a laturilor cantitative ale factorilor de productie la sporirea PIB sau PNB, ceea ce presupune un numar mai mare de lucratori, mai multe masini si utilaje, mai multe materii prime etc. Acest tip de crestere este specific tarilor cu o economie slab dezvoltata;

b) Cresterea economica intensiva este specifica tarilor avansate din punct de vedere economic. Ea se caracterizeaza prin faptul ca cea mai mare parte a sporului de rezultate macroeconomice se bazeaza pe aspectele calitative ale factorilor de productie, concretizate in cresterea productivitatii muncii, valorificarea superioara a materiilor prime, reducerea costurilor pe unitatea de produs si ridicarea gradului de eficienta in toate domeniile;

c) Cresterea economica intermediara are la baza contributia aproximativ egala a celor doua laturi (cantitativa si calitativa). O astfel de crestere poate fi predominant intr-o tara, in perioade lungi de timp.

Dezvoltarea durabila reprezinta acel proces prin care politicile de dezvoltare si de protectie a mediului, se bazeaza pe o comparatie a costurilor cu beneficiile; astfel incat sa se asigure protectia mediului, concomitent cu cresterea bunastarii sociale.

Eficienta economica este o componenta a rationalitatii umane, care exprima raportul dintre efectul util (rezultatul obtinut) si efortul (cheltuiala) facuta pentru obtinerea lui.

E =

unde:

E = eficienta economica;

R = volumul anual al rezultatelor obtinute exprimat valoric (efect);

C = volumul anual al cheltuielilor (efort).

La nivelul unitatilor economice (agentilor economici) eficienta se exprima cu ajutorul indicatorului 'randamentul factorilor de productie folositi', care se calculeaza pe baza relatiei:

E =

unde:

E = eficienta economica;

V_r = veniturile realizate;

C_Fp = factorii de productie consumati.

Rentabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a aduce profit, care se exprima prin intermediul ratei rentabilitati (ratei profitului).

R_r = sau

Falimentul este situatia dificila a agentului economic aflat in imposibilitatea de a-si onora datoriile fata de creditori, stare de insolvabilitate constanta de tribunal pe baza declaratiei falitului sau la cererea unuia sau mai multor creditori.

Echilibrul economic general (macroechilibrul) reprezinta starea spre care tind toate pietele: cea a bunurilor si serviciilor, cea monetara, a capitalului si a muncii, precum si piata nationala in ansamblul ei, stare caracterizata printr-o concordanta relativa a cererii cu oferta in diferitele lor segmente, abaterile dintre ele incadrandu-se in limite considerate normale, nesemnificative pentru producerea de dificultati si dezechilibre.

Condititiile de echilibru pe diferite piete

1. In domeniul pietei bunurilor economice si a serviciilor, daca se are in vedere faptul ca cererea pentru bunurile de consum (C) si cererea pentru bunurile de investitii (I), iar venitul (productia) este destinat (a) consumului (C) si economiilor (S), se obtin urmatoarele relatii:

D = C + I

Y = C + S, de unde pe baza relatiei: Y = D, rezulta ca:

C + S = C + I.

2. Economia nationala nu se dezvolta izolat de economia si piata mondiala. De aceea, teoria echilibrului economic general porneste de la ipoteza deschiderii economiei spre exterior, legaturile cu piata mondiala realizandu-se in primul rand prin importuri si exporturi. Importul, notat cu H, suplimenteaza oferta pe piata interna, iar exportul (E), mareste cererea totala. Ca urmare, relatia de echilibru devine:

Y + H = D + E, sau C + S + H = C + I + E.

3. Pe piata monetara echilibrul se realizeaza atunci cand cantitatea de moneda oferita pe piata este egala cu cererea de moneda, ambele laturi ale egalitatii trebuind sa fie in concordanta deplina cu cererea si oferta de bunuri si servicii, adica:

Y_m = D_m

unde:

Y_m = oferta de bani

D_m = cererea de bani

4. Pe piata muncii, unde oferta de munca (YL) se intalneste cu cererea de munca (CL), conditia de echilibru este exprimata de relatia:

YL = CL

Dezechilibrele economice

a) excesul de oferta pe piata bunurilor economice si pe piata muncii, ceea ce are ca rezultat atat o productie fara desfacere, cat si subocuparea fortei de munca (somajul). In acest caz, dezechlibrul economic genereaza o stare de presiune ale carei trasaturi sunt: resursele nu sunt utilizate integral, subutilizarea capacitatilor de productie care genereaza risipa, concurenta mai puternica intre vanzatori.

b) Excesul de cerere pe piata bunurilor si serviciilor si excesul de oferta pe piata muncii. Daca excesul de oferta pe piata muncii inseamna somaj, surplusul de cerere pe piata marfurilor este rezultatul unei productii mai mici, al penuriei. In acest caz, dezechilibrele de pe piata marfurilor iau forma absortiei.

In stare de absortie apar urmatoarele fenomene: concurenta este numai intre cumparatori; producatorii gasesc cumparatori pentru tot ce se produce; vanzatorul are posibilitatea sa selecteze cumparatorii; cumparatorul nu are posibilitatea de a alege; stimulentii producatorilor pentru calitate scad.

DEZECHILIBRELE ECONOMICE MAJORE

Inflatia reprezinta un dezechilibru de ansamblu al economiei intre masa monetara si volumul productiei de bunuri si servicii, insotit de doua tendinte majore si anume: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor.

Masurarea inflatiei

a) Indicele individual al pretului caracterizeaza dinamica pretului unui produs (serviciu) si se calculeaza ca raport intre pretul produsului din perioada curenta (p₁) si cel din perioada de baza (p₀), pe baza relatiei:

I_1/0 =

b) Indicele general (de grup) al preturilor caracterizeaza dinamica preturilor de vanzare la un grup de produse sau la majoritatea produselor si se calculeaza pe baza formulei:

I_gp =

Unde:

p₁ si p₀ = preturile de vanzare unitare, pe diferite feluri de produse, in perioada curenta si in cea de baza;

q₁ = cantitati vandute pe feluri de marfuri in perioada curenta.

Puterea de cumparare a banilor : P.c.b. =