Lipsa unor reglementari legale, carentele existente in cele in vigoare, coroborate cu lipsa de cooperare a factorilor responsabili cu infiintarea societatilor comerciale au fost speculate de diversi comercianti inventivi, care au infiintat o multime de firme; acestea, desi aparent functionaza legal, nu sunt de gasit la sediile declarate. Precum fantomele din povesti, aceste firme exista, dar nu se vad, nu pot fi atinse. De aceea, ele nu se regasesc in economia reala, de la supafata, locul cor predilect de actiune il constituie economia subterana, invizibila. Asfel de firme sunt marii actori ai evaziunii fiscale, ai contrabandei, ai bancrutei frauduloase si ai altor infractiuni considerate ca generatoare de bani murdari.
Infiintarea si functionarea firmelor fantoma nu constituie un scop in sine, ci pentru a eluda legislatia, cel mai adesea in domeniul fiscal. De cele mai multe ori asemenea firme se creeaza special pentru tranzactionarea unor mari afaceri ilegale, dupa care acestea dispar din lumea afacerilor, patronii lor procedand la infiintarea altor societati, utilizate in acelasi scop, dupa care din nou sunt abandonate, si asa mai departe.
Existenta unui ridicat nivel al economiei subterane (dupa ultimele calcule, peste 50% din PIB) este, in primul rand, rezultatul functionarii unor asemenea firme. Din experienta de pana acum rezulta ca "marii specialisti" in firme fantoma sunt, in special, cetatenii straini , mai ales din lumea orientala.Imensele sume obtinute din economia subterana sunt schimbate in valuta si transferate, cu destul de multa usurinta, in strainatate, fara a exista o contraprestatie a acestor transferuri, conducand in felul acestala dezechilibrarea si mai accesntuata a balantei de plati.
Inregistrarea unor societati comerciale prin utlizarea unor documente false sau prin neindeplinirea unor cerinte legale
a) de cele mai multe ori, in special in cazul unor cetateni straini, pentru inregistrarea societatilor comerciale, viitoare fantoma, se utilizeaza acte de identitate false. Cu toate ca stfel de documente au urmat un circuit destul de indelungat: notari, avocati, Registrul Comertului, administratii financiare etc., nimeni nu a observat ca aceste acte sunt false.
In urma unor investigatii, relativ recente, numai in doua cazuri, cu ajutorul a doua pasapoarte false (emise de autoritatile egiptene) au fost infiintate sau concesionate un numar de 23, respectiv 12 societati comerciale , aproape in totalitate societati cu actionar unic (fapt interzis de lege). In unul din cele doua cazuri, pe acelasi pasaport s-au identificat patru persoane diferite. La o analiza mai atenta, se putea observa aplicarea fotografiilor in mod fraudulos.
b) Cel mai des uzitat mijloc de infiintare a firmelor fantoma il constituie folosirea unor contracte de inchiriere false pentru a face dovada existentei spatiului in care va functiona firma respectiva.
Falsificarea acestor documente s-a facut prin mai multe modalitati:
Falsificarea stampilei si a numarului de inregistrare al administratiei financiare din raza de actiune a domiciliului titularului contractului de inchiriere
Falsificarea titularului de contract de inchiriere prin utilizarea insa a unui numar corect de inregistrare de la administratia financiara, dar la care apare un alt titular de contract.
Prezentarea unui contract de inchiriere la adrese care nu exista
Pentru a fi cat mai credibili, falsificatorii au inscris pe contractele de inchiriere si numarul unor chitante (evident, false) prin care s-a platit impozitul aferent chiriilor
c)folosirea unor contracte de proprietate pentru sediul unor firme apartinand unor persoane aflate in relatii de rudenie, care ulterior s-au dovedit a fi false.
d)folosirea, ca dovada a existentei spatiului pentru sediu, a unor contracte auntentice,dar care au fost insa instrainate in timp.
Instrainarea societatilor comerciale prin cesionarea partilor sociale, fara a se verifica daca mai sunt indeplinite conditiile referitoare la existenta spatiului pentru sediul social.
a)de cele mai multe ori, contractele de inchiriere care fac dovada spatiului pentru sediul firmei, se incheie pe o perioada de un an de zile.
Totusi s-au gasit si situatii in care aceasta perioada era numai oluna sau chiar 15 zile (asemenea termene scurte erau o davada ca firmele respective s-au infiintat de la inceput ca firme fantoma, si totusi au fost legalizate infiintarile.
In cazul in care o firma este cesionata altui comerciant, nu se verifica daca firma mai are conditii legale de functionare cu privire la spatiu pentru sediul social. De cele mai multe ori contractele de inchiriere erau expirate la data cesionarii. Mai mult, aceasta este o metoda de a se pierde urma societatii, in special cand vechiul proprietar era intrat in conflict cu legea sau cu organele fiscale.
De altfel, cu ocazia cesionarii firmelor, organele fiscale nu sunt consultate pentru cazul cand vechii proprietari au debite neachitate la bugetul de stat. Noii proprietari, de cele mai multe ori, nu mai pot fi gasiti, ori declara ca nu cunosc nimic despre debitele firmei, deoarece la data achizitionarii sale, din contabilitatea acesteia nu rezulta nici o datorie, iar eventualele debite care nu figureaza in evidenta firmei, ii privesc pe fostii propritari.
b) cesionarea firmelor, neurmata de inscrierea de mentiuni la registrul comertului, cu privire la sediu si administratori.Profitand de perioada de infiintare a unor firme scutite de impozit, multi cetateni au infiintat asemenea societati, dupa ce le-au instrainat, castigand astfel o suma de bani deloc neglijabila.
Functionarea in ilegalitate a firmelor fantoma
Cu toata duritatea sanctiunii prevazuta de Art. 16 din Legea nr.87/1994 cu privire la evaziunea fiscala, pentru declararea fictiva facuta de contribuabili sau imputernicitii acestora cu privire la sediul ueni societati comerciale sau la schimbarea acestuia fara indeplinirea obligatiilor prevazute de lege, in scopul sustraegrii de la controlul fiscal (inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi), totusi firmele fantoma continua sa se infiinteze si sa functioneze aproape nestingherite. Una dintre explicatiile acestui fapt este aceea ca asemenea societati se infiinteaza de cele mai multe ori de cetateni straini care vin in tara numai pentru o anumita perioada scurta de timp, dupa care dispar, sau nici macar nu se deplaseaza in Romania, utilizand in schimb unele procuri (care si ele s-au dovedit a fi false) prin care imputernicesc anumite persoane sa se ocupe de inregistrarea si functionarea firmelor respective. Asemenea procuri au in cuprinsul lor mentiunea ca titularul procurii poate la randul sau sa imputerniceasca alta persoana pentru conducerea afacerilor titularului firmei. Un astfel de document, acceptat de notari cu destul de multa usurinta, se vede de la inceput ca nu poate sa poarte pecetea seriozitatii.
Mizand pe clandestinitatea sediului real, altul decat cel declarat, firmele fantoma incep sa functioneze ca si cand ar lucra in conditii normale. Astfel, acestea is confectioneaza stampila proprie, se aprovozioneaza cu documente cu regim special, isi deschid cont la banca (de obicei mai multe conturi la banci diferite), efectueaza inporturi sau exporturi, fac acte de comert intern.
Cum firmele fantoma lucreaza in economia subterana, unde predomina ca mijloc de plata numerarul, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 21/1999 privind pevenirea si sanctionarea spalarii banilor, au inceput sa apara la lumina o parte din tranzactiile lor prin mecanismul de raportare a depunerilor si retragerilor de numerar mai mari de 10.000 EURO (echivalent).
lipsa de vigilenta a organismelor insarcinate cu inregistrarea societatilor comerciale
a)este de stiut faptul ca, potrivit prevederilor legale, o persoana nu poate fi actionar unic de cat la o singura socitate cu raspundere limitata. Cu toate acestea, exista nenumarate cazuri in care nu se respecta acesta prevedere. In loc ca, odata cu solicitarea infiintarii unei noi firme cu actionar unic, sa se verifice in baza proprie de date acest lucru, registrul comertului solicita o declaratie din parte celui care doreste sa infiinteze o astfel de firma, ca indeplineste conditiile legale. O astfel de declaratie nu are nici ovaloare, ea fiind data in fals, iar noua societate se infiinteza in mod ilegal.
b)utilizand procedura verificarii pasapoartelor, Registrul Comertului isi poate constitui o baza de date cu copii cel putin cetatenilor care au infiintat deja firme, in felul acesta putandu-se identifica actele de identitate false care s-au, mai utilizat prin folosirea de fotografii diferite.
c)desi certificatul de inregistrare este emis de Registrul Comertului, cu ocazia atribuirii numaruklui fiscal, utilizand baza de date proprie, organele fiscale pot verifica autenticitatea actelor de inchiriere sau a actelor de propritate. Acest lucru nu se intampla, din verificari recente rezultand ca la dosarul fiscal aparea ca piesa un contract de inchiriere fals, iar la rolul fiscal al titularului spatiului (care este un alt compartiment di aceeasi administratie fiscala),acest contract nu figura, ori valabilitatea sa era incetata prin rezilierea intre timp a acestuia.
d)usurinta cu care unii notari autentifica sau legalizeaza inscrisuri, fara o verificare atenta a identitatii persaonelor care se prezinta in fata acestora.
e)cu toate ca la art.269 alin.(1) pct.3 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale se precizeaza ca inceperea activitatii unei societati cu raspundere limitata, inainte de a se fi efectuat integral capitalul social, se considera infractiune, actualul mod de inregistrare al firmelor face inoperanta o asemenea sanctiune. Acesta eaorece cu ocazia inregistrarii firmei se solicita o chitanta din care rezulta depunerea unei sume intr-un cont care se consemneaza numai, ea finnd retrasa imediat fara a se cunoaste acest lucru de cei ce opereaza inregistrarea firmei.
Slaba cooperare intre institutiile abilitate cu infiintare societatilor comerciale
Cel putin cinci categorii de instituii sunt implicate in procesul de inregistrare si functionare formala a societatilor comerciale. Aceste institutii sunt titulare ale urmatoarelor activitati:
v Autentificarea actelor si documentelor necesare procesului de inregistrare a firmelor, activiatte executata de notarii publici;
v Activitatea de pregatire a documentelor necesare inregistrarii, de inregistrare si gestionare a dosarelor referitoare la infiintarea societatii si la mentiunile efectuate pe parcurs, activitati efectuate de Registrul Comertului;
v Activitatea de atribuire a codului fioscal si de inregistrare ca platitor de impozite si taxe a societatilor comerciale, activitati ce reprezinta atributii ale organelor fiscale;
v Magistratii delegati pe langa Registrul Comercial, care in urma verificarii indeplinirii procedurilor legale, decid cu privire la inregistrarea societatii comerciale in Registrul Comertului;
v Organele bancare sunt implicate in doua etape in procesul de infiintare a societatilor comerciale: o prima etapa a depunerii capitalului social intr-un cont tranzitoriu sau prin consemnarea depunerii, iar cea de-a doua etapa o reprezinta deschiderea contului bancar cu care va lucra societatea respectiva.
Cel mai negativ exemplu al lipsei de colaborare este cel referitor la instrainareaunie firme deja inregistrate.
Considerand ca prin cesionarea partilor sociale se modifica doar proprietarii firmei, nu se mai verifica si celelalte conditii legale aferente functionarii societatii.De exemplu, nu se consulta propria baza de date pentru a se observa daca noul proprietar ( sa zicem al unei societati cu raspundere limitata cu actionar unic) mai detine sau nu o astfel de firma, iar in caz afirmativ sa nu se legalizeze mentiunea de cesionare a partilor sociale.
Tot cu acesta ocazie nu se conlucreaza cu organele fiscale pentru a se vedea daca contractul de inchiriere al firmei ce urmeaza a fi instrainate mai este sau nu valabil, deoarece din practica s-a observat ca dupa inregistrarea unei societati, proprietarul spatiului care a stat la baza atribuirii sediului social reziliaza contractul de inchiriere. Nu se verifica nici cu aceasta ocazie nici daca socitatea cesionata prezinta datorii la bugetul de stat.
De fapt, despre cesionare unei firme nu au cunostinta decat oraganele Registrul Comertului care nu comunica acest lucru si celorlalti factori interesati, respectiv organelor fiscale si celor bancare, astfel ca acestea au in evidentele lor societatea comerciala aflata in situatia initiala a acesteia. Evident ca noii proprietari sunt obligati sa aduca la cunostinta schimbarile intervenite in functionarea firmei, dar acestia nu o fac, deoarece demersul instrainarii se face cu un scop bine stabilit, si anume pierderea urmei societatii, mai ales cand aceasta este urmarita de organele de aplicare a legii.
Lipsa acestei colaborai si comunicari poate avea, de exemplu in domeniul bancar, consecinte deosebite care conduc la pagube sau chiar fraude bancare.
Este stiut faptul ca, pentru a se putea deshide un cont unei societati comerciale, aceasta trebuie sa prezinte documentele de inregistrare comerciala si fiscala. Din practica s-a constatat ca desi proprietarii si administratorii firmei s-au schimbat, prin instrainarea sau cesionarea sa, organele bancare neavand cunostinta de acest lucru, pe contul firmei continua sa lucreze fostii proprietari si administratori ori imputernicitii acestora desi legal nu mai au dreptul.
Noilor proprietari, de buna-credinta, neaducandu-li-se la cunostinta existenta conturilor cu care a lucrat firma,nu stiu ca firma lor este utilizata in continuare ca baza pentru functionarea conturilor acesteia. Daca,de pilda, prin conturile utilizate de fostii proprietari, se fac operatii ilegale, noilor proprietari li se poate aduce atingere imaginii lor, fara ca acestia sa fie implicati in vreun fel.
Cooperarea intre Registrul Comertului si organele bancare ar conduce la eliminarea unor asemenea situatii si la diminuarea riscurilor de producere a fraudelor bancare.
Terenul de manevra al firmelor fantoma repre- zentandu-l economia subterana, consecintele functionarii acestui tip de societati comerciale sunt mai greu de cuantificat.
a)Consecinte fiscale
Funcionand in clandestinitate, activitatile aducatoare de venit ale firmelor fantoma nuse evidentiaza, astfel ca avem de a face cu fenopmenul de evaziunea fiscala, care conduce la neplata impozitelor si taxelor care se cuvin statului sau autoritatilor locale.
Plata acestor sarcini fiscale neachitate variaza de la impozite directe (impozitul pe profitul realizat, impozitul pe dividende) la impozite indirecte (TVA, accize), precum si platile ce trebuie facute la fondurile speciale sau prelevari de natura nefiscala precum: contributia pentru asiguarile sociale, contributia pentru asiguarile de sanatate,plata pensiei suplimentare, etc.)
b)consecinte bugetare.
Prin nevirarea la bugetul statului a impozitelor si taxelor datorate, veniturile statului nu se realizeaza si in felul acesta nu se pot finanta unele activitati care afecteaza intreaga populatie precum: invatamant, sanatatea, cultura,apararea, ordinea publica, infrastruc- tura, justitia, etc. Culmea este ca profitorii de pe urma functionarii firmelor fantoma, la randul lor sunt beneficiari ai unor servicii publice, dar la finantarea carora nu au contribuit desi au realizat venituri substantiale.
c)consecinte monetare, bancare si valutare.
Caracteristic economiei subterane, acolo unde evolueaza firmele fantoma,sunt platile in numerar, care se fac intere asemeneea societati comerciale. Dimensiunea relatiilor dintre firmele fantoma face ca o mare cantitate de numerar sa circule, in paralel cu economia de la suprafata, care opereaza cu platile bancare prin virament.
Concentrarea unei asemenea cantitati de numerar, in anumite sectoare comerciale si localitati poate conduce la crearea de dezechilibre in aprovizionarea ritmica a intregului teritoriu cu numerar, conducand la cresterea costurilor transportului interjudetean al acestuia.
Obtinerea de importante sume neimpozabile poate conduce la presiuni artificiale asupra cursului de schimb al leului, deoarece firmele fantoma apar in avantaj (in privinta resurselor financiare) fata de firmele care opereaza legal si care liciteaza in vederea obtinerii de valuta. Apare asadar o concurenta nelegala intre partici- pantii la licitatia valutara. Dar, asa cum am aratat, sumele obtinute de firmele fantoma,in cea mai mare parte nu se depun in banca, iar in aceste conditii procurarea valutei se face de pe piata neagra, incurajandu-se astfel schimbul ilegal de valuta, care la randul sau conduce la evaziune fiscala.
Pentru a preintampina efectele inflatiei si ale unnor eventuale confiscari din partea autoritatilor statului, sumele de bani obtinute din economia subterana, in special de firmele fantoma detinute de cetateni straini, dupa ce in prealabil au fost transformate in valuta, se transfera in strainatate, conducand in acest fel la dezechilibrul balantei de plati externe. Aceasta deoarece transferul nu este insotit de o contraprestatie.
De cele mai multe ori acest gen de transfer valutar se realizeaza sub forma platilor in avans a unor importuri care nu se mai realizeaza niciodata. Usurinta unor astfel de transferuri valutare este ingaduita de actualul regulament valutar, foarte permisiv.
d) Consecinte de politica macroeconomica
Activitatile firmelor fantoma nu se gasesc in documentele oficiale care stau la baza intocmirii diferitelor situatii statistice. Aceste statistici necuprinzand sectorul economiei subterane, vor reflecta deformat realitatea si deci deciziile de politica economica si sociala luate de guvern sau de alte autoritati nu pot conduce la concluzii corecte. Iata numai doua exemple semnificative in acest sens.
Este cunoscut faptul ca firmele fantoma nu au personal salarizat cu carte de munca sau conventie civila de prestari de servicii. Salariatii care lucreaza la acest tip de firme sunt platiti direct de patroni, in numerar, nesemnand nici un fel de document din care sa rezulte suma primita. Lucrand in aceste conditii, numarul real al somerilor nu corespunde realitatii si nici nivelul salariului minim sau mediu pe economie.
Un la doilea exemplu este din domeniul vamal. Datorita faptului ca nu pentru toate marfurile importate exista preturi stabilite de autoritati, in functie de care se calculeaza taxele vamale si celelalte impozite si taxe platite la autoritatile vamale, firmele fantoma declara, pentru marfurile importate, preturi ridicol de mici pentru a plati taxe cat mai mic. Diferentele fata de preturile de pe piata sunt asa de mari (uneaori 10-20 ori)incat importatorii (firmele fantoma) renunta la recuperarea taxei pe valoarea adaugata care s-a platit in vama.
e) Consecinte sociale si de siguranta nationala.
Detinerea unor importante sume de bani de catre patronii firmelor fantoma face sa se adanceasca si mai mult diferenta intre bogati si saraci. Pe langa acumularea unor averi fabuloase si afisarea unui stil de viata luxos detinatorii unor asemenea sume de bani ii pot folosi in scopuri care pot aduce atingeri sigurantei nationale prin: coruperea unor inalti functionari de stat pentru inlesnirea unor afaceri profitabile sau magistrati care sa nu-si faca datoria in cazul descoperirii unor ilegalitati savarsite, finantarea unor partide politice sau politicieni, finantarea unor grupuri sau persoane din mass-media pentru a propaga interesele detinatorilor de capitaluri ilicite, finantarea unor organozatii nationaliste, sovine sau chiar teroriste.
f)Consecinte cu impact international.
Cu
toate ca, in drept,
Integrarea tarii noastre in Comunitatea Europeana impune luarea masurilor necesare pentru tinerea sub control a acestui fenomen si reducerea nivelului sau la un procent rezonabil, compatibil cu tarile din Europa Occidentala.
Aceasta implica atat perfectionarea legislatiei interne si luarea masurilor necesare aplicarii mai bune a acesteia, cat si o mai stransa colaborare zonala, continentala sau chiar mondiala in vederea unirii eforturilor pentru diminuarea acestui flagel.
Perfectionarea cadrului legislativ referitor la infiintarea si functionarea societatilor comerciale.
a) interzicerea infiintarii de societati comerciale care au sediul in apartamente de locuinte. Aceasta ar duce la diminuarea semnificativa anumarului de firme care au sediul fictiv. O eventuala derogare de la interdictia de mai sus s-ar putea referi, in exclusivitate, la infiintarea de societati comerciale care au sediul social in apartamentul propriu al asociatului.
Regula ar trebui sa o constituie infiintarea si functionarea societatilor comerciale care au sediul social situat in cladiri amenajate cu destinatia birouri.
Propunerea
enuntata mai sus ar putea starni discutii cu privire la ingradirea drepturilor
economice ale investitorilor, mai ales ale celor straini care nu detinn
propritati locative in
obligativitatea montarii firmei la sediul social al societatilor comerciale comerciale ar facilita efectuarea controalelor fiscale si de alta natura si ar deranja fenomenul clandestinitatii.
b) asemenea obligativitate ar pune in evidenta seriozitatea unor firme care functioneaza in acelasi apartament si ar reduce din elanul administratorilor de bloc care elibereaza cu prea multa ingaduinta adeverinte din care rezulta acordul asociatiei de locatari cu privire la functionarea unor firme in blocul respectiv.
Lipsa firmei si nefunctionarea societatii comerciale la sediul social declarat ar trebui sanctionate imediat prin radierea de la Registrul Comertului pe langa sanctiunea penala in cazul evaziunii fiscale. Evident ca radierea societatii ca masura extrema trebuie aplicata atunci cand se dovedeste reaua credinta a comerciantului, intentia acestuia de a-si ascunde sediul real al firmei.
Astfel, in cazul neglijentei, al nestiintei, sanctiunea trebuie circumscrisa in domeniul contraventional.
c) deoarece din practica s-a observat ca cel mai adesea implicate in fenomenul firmelor fantoma sunt societatile comerciale care au asociati cetateni straini, o propunere menita sa imbunatatesca climatul legal de afaceri se refera la angajarea obligatoriu la aceste societati a unor administratori cetateni romani.
Un
astfel de procedeu este prezent in majoritatea statelor cu o economie de piata
dezvoltata; in felull acesta ar exista o mai buna conlucrare a societatilor
comerciale cu autoriatile, eliminandu-se actuala situatie cand administratorii
cetateni straini, fie nu cunosc legislatia romana, fie de cele mai multe ori
parasesc
d) interzicerea functionarii societatilor comerciale la acelasi sediu.
Acesta masura s-a dovedit a fi necesar datorita sporirii situatiilor depistate in urma carora s-a constatat ca la aceeasi adresa s-au inregistrat zeci de societati comerciale. Din pacate, s-au specializat in asemenea practici functionari apartinand chiar unei institutii aflate in lantul aprobarii si avizarii infiintarii de societati comerciale.
Depistarea unor asemenea anomalii s-ar putea lesnepune in evidenta prin consultarea bazie de date a Registrului Comertului. Dar, chiar si in conditiile depistarii, nu exista o prevedere legala ce poate fi invocata pentru a nu se opera inregistrarea firmelor la aceeasi adresa.
e) obligativitatea bancilor comerciale de a raporta la organele fiscale conturile deschise de agentii comerciali.
O asemenea obligatie s-ar putea institui fie printr-un act normativ al guvernului, fie print-o norma emissa de Banca Nationala a Romaniei. De altfel, o asemenea sarcina exista dar cu referire la agentii economici, care de cele mai multe ori declara un singur cont sau chiar mai multe, dar prin care efectueaza numai operatiuni legale. Conturile prin care se efectueaza operatiuni ilegale nu se raporteaza la organele fiscale.
Acesta este principiul prin care functioneza firmele fantoma. Cunoscand toate conturile firmelor, organele fiscale pot depista mai usor situatiile de evaziune fis- cala atat din verificarile efectuate pe teren, la sediul acestora, cat si cu ocazia examinarii diferitelor raportari periodice referitoare la impozitele si taxele datorate si platite de societatile comerciale.
Mai buna conlucrare intre factorii implicati in procesul de inregistrare si functionare a societatilor comerciale.
a) colaborarea intre Registrul Comertului si directiile din Ministerul de Interne care detin bazele de date referitoare la evidenta starinilor.
Prin legarea bazelor de date se pot face verificari on-line cu privire la autenticitatea unor documente de identitate, inlaturandu-se actuala situatie cand se pot infiinta si cesiona societati comerciale cu ajutorul unor documente false.
O modalitate facila de identificare a unor persoane aflate sub o identitate falsa sau care fac declaratii false cu privire la inregistrarea unei societati cu asociat unic (de exemplu) ar fi implementarea sistemului de verificare utilizat de politia de frontiera, pentru depistarea pasapoartelor false sau a persoanelor indezirabile.
Tot cu Ministerul de Interne se poate colabora si in vederea consultarii fisierului de cazier pentru a depista persoanele care doresc sa imfiinteze societati comerciale si care au savarsit infractiuni ce le fac incompatibile cu calitatea de comerciant.
b) colaborarea Registrului Comertului cu Ministerul Finantelor cu privire la autenticitatea contractelor de inchiriere pe baza carora se atribuie sediul social.
In masura in care acestea ar fi concentrate in baze de date la nivel judetean, consultarea lor nu ar constitui o problema. Dar, incepand cu acest an, stabilirea si colectarea taxelor locale, intre care si impozitul pe cladiri intra in competenta consiliilor locale, ca urmare a procesului de descentralizare administrativa.
Acest fapt ingreuneaza propunerea facuta, nemaiexistand o autoritate centrala care sa centralizeze informatiile referitoare la proprietatile imobiliare, cel putin pana la data functionarii din plin a cadastrului imobiliar. Chiar si in aceasta situatie evidenta pune in legatura imobilul cu proprietarul sau, nu si cu chiriasii din acesta.
Tot prin colaborarea cu Ministerul Finantelor se pot depista situatiile in care, cu ocazia cesioanrii de firme, se cauta sa se scape de datoriile pe care societatea le are fata de stat. Colaborarea trebuie sa fie privita insa si in sens invers, de la constatarile organelor de control in ce priveste functionarea ilegala a societati-lor comerciale, catre Registrul Comertului, care poate dispune sau propune masurile legale.
c) conectarea bancilor comerciale la fisierul Registrului Comertului in vederea consultarii sale pentru a exista certitudinea ca firmele sunt inregistrate legal si mai ales pentru a preintampina situatia cand acestea unor noi proprietari, care nu au cunostinta de functionarea unor conturi deschise de vechii proprietari.
Daca in urma consultarii fisierului comerciantilor se constata instarinarea firmelor, rezulta o situatie de ilegalitate a functionarii conturilor. Intr-o asemenea situatie conturile pot fi blocate pana cand noii proprietari vor face cuvenitele rectificari cu privire la persoanele care au drept de a dispune de cont.
d) eticheta de fantoma poate fi atribuita nu numai societatilor comerciale, ci si altor entitati car, fie functioneaza pe principiul non-profit, cum sunt fundatiile si asociatiile, fie sunt persoane juridice straine care sunt reprezentante sau birouri comerciale.
Perfectionare activitatilor organelor insarcinate cu aplicarea legii.
Cel mai adesea in contact cu fenomenul firmelor fantoma vin organele insarcinate cu aplicarea legii, in special organele de control financiar fiscal vamal si cele de cercetare penala. Depistarea la timp a functioanrii firmalor fantoma si actionarea de indata in vederea contracararii functionarii lor ilegal constituie sarcini ce trebuie perfectionate.
a) organele fiscale.
Printr-o conlucrare mai stransa cu Registrul Comertului se pot afla informatii despre eventualul nou sediu social, in lipsa acestuia luarea masurilor de radiere a firmei.
Cu toate ca in reglementarile de ordin fiscal figureaza sarcina luarii de masuri in cazul in care nu se depun declaratiile fiscale or acestea sunt eronate, organele in drept reclama imposibilitatea efectuarii acestor sarcini prin lipsa personalului aferent. La actualul nuamr de societati comerciale ce revin unui inspector fiscal, verificarea , cel putin annual a acestora, ar insemna inzecirea aparatului fiscal.
b) organele vamale.
Acestea pot depista firmele fantoma, cu ocazia efectuarii opaeratiunilor de vamuire aferente importurilor sau exporturilor. Prin apelarea fisierului Registrului Comertului (in masura in care vamile sunt conectate la asemenea baze de date) se pot depista situatii in care sediul social s-a schimbat fara operarea acestuia la Ministerul Finantelor, in baza de date a codurilor fiscale. La un asemenea control, prin apelarea bazelor de date ale aparatului fiscal, se pot retine situatii in care contractele de inchiriere aferente sediului social nu mai sunt valabile.
Depistarea functionarii inn clandestinitate se poate efectua si cu ocazia controlului vamal ulterior, desfasurat fie prin calculul si incasarea unor diferente de taxe vamale, ca urmare a calcularii eronate a acestora, fie cu ocazia verificarii respecatrii conditiilor care trebuie indeplinite pentru acordarea unor facilitati vamale.
c) Garda Financiara.
Pentru cresterea operativiatii sale, Garda Financiara trebuie sa dispuna de o logistica car sa-I permita accesul la bazele de date care cuprind informatiile necesare stapanirii fenomenului controlat.
Cele
mai reale estimari ale veniturilor provenite din traficul de droguri in 1990
(ultimul an pentru care exista informatii credibile) se cifreaaz intre 120 -
500 miliarde dolari. Costurile spalarii de bani se ridica la circa 25% din
volumul veniturilor ce trebuiesc spalate. In consecinta, in fiecare an, pe
circuitul financiar international sunt absorbite minim 90 miliarde de bani
murdari, cash. Astfel, la nivelul anului 1990, economia drogurilor era
echivalenta cu produsul intern brut (PIB) al Olandei, varianta minima si cu cel
"Spalarea
banilor" este o expresie tipic
Spalarea banilor se refera la un transfer de proprietate referitor la natura, localizarea sau detinerea proprietatii, achizitionarea sau utilizarea proprietatii, stiind ca proprietatea provine din activitatea criminala. Se considera, in general, ca fiin efectuata in trei etape.
Plasarea - dispunerea fizica de bani cash catre un cont bancar.
Albirea banilor -separarea veniturilor, care provin din activitati criminale, de sursa lor, prin crearea unui paravan de tranzactii financiare destinat ascunderii sursei de provenienta.
Integrarea - acordarea unei legalitati aparente sumelor de bani derivate din activitati criminale. Veniturile spalate apar ca provenite din afaceri normale.
Operatiunile de spalare a banilor pot implica consecutiv sau in secvente fiecare din aceste trei faza. Nu exista reguli precise, singura limitare legale fiind imaginatia celor care spala bani si perceptia lor asupra riscurilor la care sunt supusi
Schimbari in reglementarile referitoare la spalarea banilor au loc, in prezent, la scara mondiala, peste 120 de state introducand noi reglementari in domeniul legislativ. La noi, acest tip de infractiune a fost incriminat prin Legea nr. 21 /18-Ian-1999 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor. Odata cu adopatrea acestei legi a fost infiintat si Ofciuil Ntional de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, organ de specialitate, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, care are ca obiect de activitate primirea, analiza, prelucrarea informatiilor specifice si sesizarea Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
Fara a intra in detalii, vom consemna ca aceasta lege defineste si sanctioneaza trei tipuri de infractiuni
legate de alte fapte penalizate deja de legile romanesti si straine. Este vorba de:
a)schimbarea sau transferul de valori, cunoscand ca acestea provin din savarsirea unor intractiuni: traficul de stupefinte, nerespectarea regimului armelor, munitiei si materiilor explozive, falsificarea de monede sau alte valori,proxenetismul, contrabanda, santajul, inselaciunea in domeniul bancar, bancruta frauduloasa, furtul de autovehicole, comertul cu organe umane, infractiuni savarsite prin intermediul calculatoarelor, infractiuni savarsite cu cartile de credit, nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri, nerespectarea dispozitiilor privind jocurile de noroc etc.
b)ascunderea sau disimularea naturii reale a provenientei, apartenentei, dispozitiei, miscarii propri-etatii bunurilor sau a dreptului asupra acestora, cunoscand ca aceste bunuri provin din savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute la litera (a);
c)dobandirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscand ca aceste bunuri provin din savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute la litera (a).
De
asemenea constituie infractiune se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 15 ani,
asocierea, initierea, aderarea sau sprijinirea sub orice forma in scopul
savarsirii de infractiuni de spalare a banilor. De altfel, inca inainte de
promulgarea Legii 21/1999, in
- droguri si stupefiante 94,83 kg.
Arme de foc 750 buc
Munitie 102.065 buc
Explozibil 43.151,75 kg.
Substante toxice 37.234,91 kg.
Substante radioactive 33,73 kg.
Aur 57,078 kg.
Argint 171,4 kg.
Valuta 1.77048 $
Lei in numerar 3.115.000.000
Bunuri in valoare de 39.558.000.000 lei
- droguri si stupefiante 50,06 kg.
Arme de foc 1.890 buc
Munitie 50.764 buc
Explozibil 11.480,41 kg.
Substante toxice 18.796,9 kg.
Substante radioactive 9,22 kg.
Aur 6,165 kg.
Argint 107,253 kg.
Valuta 578.581 $
Lei in numerar 7.382.000.000
Bunuri in valoare de: 77.022.000.000 lei
Tipologii de spalare a banilor
Se
constata existenta unor grupuri formate din cetateni romani si straini, bine
organizate si structurate, pentru savarsirea de fapte ilicite in scopul
obtinerii unor sume deosebit de mari si preocuparea pentru integrarea in
circuitul economic legal. In cest scop sunt folosite scheme perfecti-onate care
includ un numar mare de institutii financiar-bancare din
Spalatorii de bani beneficiaza de generozitatea legislatiei privind efectuarea operatiunilor bancare, dar si de unele lacune ale acesteia, care le ingaduie transferul unor importante sume de valuta in strainatate.
In sustinerea celor de mai sus, exemplificam unele scheme folosite pana in prezent.
In
procesul de spalare a banilor obtinuti prin frauda, se apeleaza la metoda
scoaterii din
Este semnificativ, in acest sens, grupul format din asocierea, in vederea savarsirii de infractiuni, a circa 50 de persoane, in marea lor majoritate cetateni arabi, care, prin intermediul a peste 50 de firme constituite in Romania (multe firme fantoma) au efectuat operatiunii comerciale neevidentiate in contabilitate, obtinand astfel peste 30 milioane lei intr-o perioada de 2-3 luni, bani transferati cu titlul de "import marfa " in strainatate.
Spalatorii de bani folosesc institutiile financiar bancare, la care au dschis multe conturi personale sau in conturile firmelor ale caror patroni sunt, pentru a ascunde adevarata provenienta a creditelor obtinute prin inselaciune.
Exemplificam, in acest sens, cazul privind patronul unei firme care, in anul 1995, a obtinut succesiv, de la o banca cu capital de stat, mai multe credite cu valoare totala de peste 9 miliarde lei, pentru a efectua acte de comert. In anul 1999, deturnand scopul pentru care banii au fost obtinuti, dupa ce valuta a fost schimbata in lei, intreaga suma a fost transferata in 23 conturi ale firmei proprii si ale firmei sotiei sale, detinute la mai multe banci din bucuresti si provincie, de unde a fost scoasa in numerar si folosita la cumpararea de actiuni la o societate de investitii financiare.
Respectivul cetatean a fost incurajat sa transfere banii dintr-o banca in alta, respectiv in numeroase conturi, de faptul ca banca creditoare si ulterior Agentia de Valorificare a Activelor Bancare, nu au avut posibilitatea sa recupereze contravaloarea creditelor, intrucat acelasi imobil ce a constituit garantie la acordarea primului credit, a servit drept garantie si pentru celelalte.
Unii
cetateni straini, interesati sa spele sume de bani, obtinute ilegal in
strainatate, folosesc institutiile bencare romanesti pentru "albirea" lor in
vederea transferarii ulterioare in tara de origine. Asa a procedat un cetatean
dintr-o tara vest-europeana, actionar la o societate comerciala cu sediul in
Verificarile
efectuate au stabilit ca societatea comerciala care a transferat banii din
Kazahstan in
Exemplificam, in acest sens, schimbarea a circa 1 milion de dolari, in bancnote de 100, intr-o perioada de 10 zile, la mai multe ghisee ale aceleiasi banci. Vanzarea valutei s-a realizat de catre 20 de persoane fizice, prin fragmentare, sub nivelul a 10.000 EURO, in scopul eludarii obligatiei de raportare a operatiunilor cu numerar prevazute in Legea nr. 21 /1999.
Sunt folosite intens conturile bancare personale de catre persoane preocupate sa efectueze schimburi valutare ilegale. Din evidentele privind operatiunile bancare efectuate, rezulta ca, numeroase persoane fizice au depus frecvent, in conturile personale, sume in diferita valute, in vederea vanzarii.
Sumele de lei rezultate sunt retrase imediat fiind urmate de alte depuneri valutare, pentru ca ciclul sa fie reluat. Rulajul acestor conturi este mare, la nivelul mai multor miliarde lei, ceea ce presupune afaceri deosebit de profitabile, pentru cei care le practica. Insemnate sume de bani obtinute prin inselaciune, cu prilejul schimbarii ordinelor de compensare, sunt rulate, in scopul disimularii provenientei.
Sesizarile primite de Oficiu, privind retragerea unr sume importante de bani din conturile unor firme sub motivatia ca reprezinta "restituiri avans" sau coroborat, in mod fericit, cu datele existente, in mai multe dosare penale instrumentate de organele de politie. In fapt, este vorba de o persona care a inselat partenerii de afeceri prin emiterea unor cecuri si ordine de plata fara acoperire, in suma de circa 14 miliarde lei, in schimbul ordinelor de compensare primite. Cu acestea a cumparat marfuri pe care le-a comercializat fara ale inregistra in evidentele contabile ale firmelor sale inar banii rezultati i-a rulat prin mai multe conturi deschise la diferite banci din trei orase.
Intrucat era dat in urmarire generale a imputernicit o persoana de incredere pentru a efectua operatiuni pe conturile firmelor sale. Aceasta persoana a reusit sa retraga o suma apreciabila de bani in numerar, motivand ca reprezinta "restituiri avans".
Importante sume de bani, alocate de la bugetul statului pentru protectia persoanelor disponibilizte, sunt folosite, prin fals si uz de fals, la cumpararea de actiuni, deturnandu-le de la destinatia initiala. Potrivit actelor normative din domeniul protectiei sociale, persoanele disponibilizate din economie beneficiaza, esalonat, de anumite sume de bani, pe o perioada de timp determinata, existand posibilitatea incasarii banilor intr-o singura transa, in situatia cumpararii de actiuni sau deschiderii unei firme pe cont propriu.
Folosind prima oportunitate, patronii unor societati de valori mobiliare au gandit si pus in aplicare scheme prin care sumele alocate de la bugetul statului pot fi incasate intr-o singura transa, de catre persoanele disponibilizate, prin intocmirea unor contracte false privind cumpararea si vanzarea de actiuni.
Elaborarea Legii nr.21 / 1999 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor s-a realizat ca raspuns la escaladarea acestui pericol potential pe care il reprezinta spalarea banilor proveniti din activitati ilicite, fenomen care pune in pericol integritatea si stabilitatea sistemului financiar cu implicatii grave asupra economiei nationale.
In cazul taxei pe valoarea adaugata, reglemenatarile legale in materie prevad ca un contribuabil trebuie sa vireze la buget diferenta dintre taxa pe valoarea adaugata aferenta vanzarilor de produse sau servicii si taxa pe valoarea adaugata aferenta cumpararilor e produse sau servicii.
Regula generala este aceea ca bugetul de stat incaseaza taxa pe valoarea adaugata, iar prin exceptie acesta plateste (returneaza), inn anumite cazuri, taxa pe valoarea adaugata contribuabililor indreptatiti.
Pentru a ne afla in situatia recuperarii de la buget a taxei pe valoarea adaugata, trebuie ca diferenta amintita mai sus sa fie negativa.
Operatiunile de export de produse si servicii
Pentru acest gen de operatiuni economice, taxa pe valoarea adaugata este zero, prin urmare nu vom avea valoarea adaugata colectata.
Acest principiu, al cotei zero al
taxei pe valoarea adaugata, este unanim recunoscut si deriva din faptul ca taxa
pe valoarea adaugata este un impozit pe consumatie, un impozit intern, platit
de consumatorul intern al produsului sau serviciului. Prin urmar,taxa pe
valoarea adaugata va fi platita de catre contribuabilii din tara in care se
exporta produsul odata cu plata taxelor vamale din acea
Asadar, in aceasta situatie exportatorul nu are posibilitatea sa colecteze taxa pe valoarea adaugata aferenta produselor exportate, el inregistrand in schimb taxa pe valoarea adaugata deductibila, aferenta produselor si serviciilor consumate pentru a realiza marfurile exportate. Procedura controlului fiscal, precum si documentele analizate de organele fiscale in cazul rambursarii taxei pe valoarea adaugata sunt redate in Ordinul ministerului de finante nr. 565/21.02000.
Din unele verificari practice a rezultat ca anumiti agenti economici au solicitat si li s-a aprobat restituirea taxei pe valoarea adaugata pentru operatiuni de export nereale.
a)Rambursarea de taxa pe valoarea adaugata pentru exporturi fictive
In asemenea cazuri exportatorii nu realizeaza faptic exportul, ei prezentand organelor fiscale numai documentele din care rezulta realizarea exportului; ei prezinta declaratii vamale de export false sau falsificate.
Uneori asemenea documente se obtin prin conventia organelor vamale, ori prin specularea unor prevederi ale regulamentului vamal care prevad posibilitatea vamuirii marfii la domiciliul exportatorului. Intr-o asemenea situatie Declaratia vamala se elibereaza de organul vamal de interior, marfa nefiind urmarita in vederea confir- marii trecerii granitei. Astfel, au existat cazuri in care a fost falsificata stampila vamii din exterior prin care se confirma exportul fizic al marfurilor.
Pentru
a fi si mai convingatori ca exportul s-a efectuat, unii "exportatori" inventivi
produc documente bancare, pe care le infatiseaza organelor fiscale, idn care
rezulta ca valoarea marfii exportate s-a incasat, valuta fiind in
O
alta stratagema a derutarii organelor fiscale cu privire la incasarea valorii
exporturilor o constituie depunerea in numerar in contul exportatorului (limita
maxima este 10.000 USD), folosindu-se in acest sens ami multi cetateni straini
care au intrat in tara, si care fac plata "in numele" importatorului din
Cum marfurile nu s-au exportat, ele s-au vandutpe piata internala un pret care include taxa pe valoarea adaugata, care nu s-a virat la buget, ci dimpotriva s-a solicitat si uneori s-a si aprobat rambursarea. Asemenea situatiis-au observat in special in cazul "exportarii" produselor din alcool, produselor petroliere, unde , pe langa taxa pe valoarea adaugata, produsele contin si o alta taxa de consumatie si anume accizele care si ele nu se percep la export.
b) Rambursarea taxei pe valoarea adaugata aferenta unor exporturi supraevaluate.
Pentru a supraevalua pretul la export, pe lantul comercial de la producator la exportator se interpun firme intermediare fictive cunoscute, cel mai adesea, sub denumirea de firme fantoma. Acestea, desi formal functioneaza legal, ele nu pot fi depistate faptic la locul in care si-au declarat sediul social.
Procedeul consta in prezentarea in facturile de export a unor preturi supraevaluate, astfel incat, cu ocazia solicitarii rambursarii taxei pe valoarea adauga-ta suma sa fie cat mai ridicata, si in neconcordanta cu realitatea.
Exportatorul va solicita astfel de la buget sume necuvenite deoarece in fapt bugetul nu a incasat niciodata taxa aferenta preturilor supraevaluate, ci numai la nivel real. Aceasta deoarece firmele fantoma care au majorat artificial pretul nu au virat la buget nici o suma cu titlu de taxa pe valoarea adaugata colectata. Pentru a indeplini o alta cerinta a rambursarii taxei pe valoarea adaugata si anume plata la intern a marfurilor exportate, exportatorii inventivi au utilizat valuta incasata pentru exporturile supraevalu- te, pentru a o schimba in lei, iar cu sumele in lei si-au platit furnizorii (firme fantoma), plati care au continut si taxa pe valoarea adaugata. In schimb, aceste firme fantoma nu au achitat la buget taxa pe valoarea adaugata, iar sumele in lei primite de la exportatori au fost reschimbate in valuta si transmise iarasi in exterior.
O problema care s-a pus in legatura cu responsabili tatea organelor fiscale care au operat restituirea de la buget a taxei pe valoarea adaugata aferenta unor exporturi supraevaluate este aceea referitoare la verificarea lantului de firme de pe circuitul comercial, de la producator la exportator
Potrivit Ordinului ministrului finantelor ce regle- menteaza rambursarea taxei pe valoarea adaugata, asemenea verificari nu sunt prevazute, controlul efectuandu-se documentar pe baza documentelor prezentate la exportator.
c) Realizarea de obiective de investitii de catre societatile comerciale
In cazul in care titularul foloseste in scop propriu obiectivul constituit, taxa pe valoarea adaugata colectata nu exista datorita irealitatii unui act de vanzare a obiectivului constituit. In schimb, societatea beneficiara a investitiei a achitat materialele consumate pretul de achizitie incluzand si taxa pe valoarea adaugata. Asadar, si in aceasta situatie avem doar taxa deductibila, nu si cea colectata.
Evident ca in acest caz tentativa de a recupera o suma cat mai mare, firmele beneficiare prezinta documente de plata nereale, care contin o suma cat mai mare de taxa pe valoarea adaugata platita. Aceste plati fictive conduc la cresterea pretului investitiei si a cheltuielilor cu amortizarea. Dupa recuperarea taxei pe valoarea adaugata, beneficiarul vinde obiectivul realizat unei alte societati (de obicei avand acelasi patron) la o valoare reala sau mai mica; avand loc o scadere a impozitului pe venitul realizat.
Din practica au reiesit situatii in care organelor fiscale li s-au prezentat facturi pentru plata unor servicii greu de comensurat: consultanta, asistenta tehnica, know-how, licente, marci,etc.
d) Rambursarea taxei pe valoarea adaugata aferenta stocurilor de marfuri.
In cazul aprovizionarii in mod fictiv cu diferite produse din import, beneficiarul lor "plateste" taxa pe valoarea adaugata pentru toata marfa cumparata, dar,ca urmare a eliberarii unor facturi fictive,are loc o crestere artificiala a taxei pe valoarea adaugata deductibila la cumparator.
e) Rambursarea taxei pe valoarea adaugata corespunzatoare vanzarii unor produse la un pret inferior celui la care au fost cumparate.
Practicarea unor preturi joase in raport cu cele de achizitie conduce la scadere taxei pe valoarea adaugata colectata, agentul economic fiind indreptatit sa solicite diferenta de taxa platita in plus la buget.
Cerinte ale restituirii
Potrivit reglementarilor in vigoare, rambursarea taxei pe valoarea adaugata aferenta operatiunilor de export se efectueaza lunar.Pentru a se putea afectua rambursarea, agentii economici trebuie sa inainteze organelor fiscale un dosar, continand documente din care sa rezulte:
Legalitatea efectuarii operatiunilor de export;
Taxa pe valoarea adaugata aferenta marfurilor exportate
Declaratii vamale de export, inclusiv actele care au stat la baza vamuirii;
Incasarea contravalorii marfurilor exportate;
Plata marfurilor procurate le intern si care au fost exportate
Alte documente.
Profitand de faptul mca unele organe fiscale au com-petenta teritoriala limitata, unii agenti economici inventivi au conceput un circuit comercial-bancar in care sunt implicate mai multe entitati situate in diferite unitati administrativ-teritoriale, mai greu de controlat de aceeasi echipa fiscala. Scopul conceperii acestui circuit a fost acela al recuperarii de la buget a taxei pe valoare adaugata aferenta unor exporturi supraevaluate
Ce rezulta din practica
Un raportor prevazut de lege a semnalat un circuit bancar cu un caracter neobisnuit, derulat intre parteneri care aveau deschise de curand conturi la institutia bancara respectiva
Pe scurt, circuitul semnalat consta in :
Primirea din strainatate de catre un exportator a unor importante sume un USD, dupa care acestea au fost imediat transformate in lei;
Sumele in lei obtinute prin schimbul valutar au fost transferate, in aceeasi zi in care au fost schimbate, in contul unei firme, cu titlul de plata a marfurilor care au fost exportate;
Sumele obtinute de firma au fost imediat transferate unei alte societati sub titlu de contravaloare marfa;
Aceasta a doua firma a schimbat suma primita din lei in USD, dupa care a transferat-o in strainatate sub forma platii in avans a unor produse ce urmau a se importa ulterior.
Coroborand datele semnalate cu informatii de la alte institutii, s-a ajuns la concluzia ca scopul circuitului (redat in intregime in schema alaturata), a fost acela de a frauda bugetul de stat, prin rambursarea taxei pe valoare adaugata aferenta unor exporturi ale caror preturi au fost supraevaluate.
In felul acesta s-a reusit sa se obtina ilegal de la buget suma de peste 10 miliarde lei.
Vom explicita in continuare fluxul financiar prin intermediul caruia s-a obtinut si spalat suma de mai sus.
Din documentele de export prezentate de exportatori, care explicau provenienta valutei incasate din strainatate, rezulta ca marfa exportata avea un pret de 205 USD/bucata. Mergand inapoi pe fluxul comercial (redat punctat) s-a depistat furnizorul marfii ca fiind firma X, firma care care s-a dovedit a fi o firma fantoma. Aceasta firma fantoma, notata in schema FIRMA FANTOMA 1, la randul sau, a achizitionat marfa de la un producator, dar la un pret de 5 USD/bucata.
Prin urmare, primul pas al inselaciunii l-a constituit supraevaluarea pretului de catre FIRMA FANTOMA 1,de la 5 USD bucata, la 205 USD/bucata. Cu acest pret supraevaluat, FIRMA FANTOMA 1 a facturat produsul catre exportator, iar acesta l-a vandut cu aceeasi suma la export si l-a si incasat in valuta.
Din analiza ulterioara a reiesit ca plata produsului de 5 USD/bucata s-a facut de catre FIRMA FANTOMA 1 catre producator, nu prin instrumente bancare, ci in numerar.
Prin supraevaluarea pretului de la 5 USD bucata la 205 USD bucata, FIRMA FANTOMA 1 a realizat un profit de 200 USD bucata, care ar fi condus la un impozit pe profit de 25% * 200=50 USD bucata.
Dar in timp ce taxa pe valoarea adaugata aferenta exportului supraevaluat a fost restituita de la buget, impozitul pe profit realizat din aceasta operatiune nu a fost platit niciodata, firma fiind fantoma.
Un al doilea pas pe lantul inselaciunii de care am vorbit a fost crearea unor conditii de aparenta legalitate cu privire la respectarea conditiilor de recuperare de la buget a taxei pe valoare adaugata, respectiv repatrierea valutei aferente exportului.
Sumele aferente exportului au fost repatriate, dar imediat au urmat circuitul descris initial de raportor, astfel incat practic (cu exceptia comisioanelor bancare) suma primita din exterior a fost trimisa inapoi in strainatate sub forma platii in avans a unor produse care nu s-au mai impolrtat niciodata si nici avansul nu s-a mai repatriat.
Deoarece exportatorul nu a achitat marfa cumparata de la FIRMA FANTOMA 1, pentru a indeplini o alta cerinta a rambursarii taxei pe valoare adaugata, a trebuit sa schimbe valuta incasata din strainatate si sa plateasca pretul intern al marfii exportate. Acest pret supraevaluat contine in structura sa si taxa pe valoarea adaugata, care desi a fost incasata de FIRMA FANTOMA 1, aceasta nu a fost platita la bugetul de stat.
Considerandu-se indreptatit sa incaseze taxa pe valoarea adaugata aferenta exporturilor efectuate, exportatorul a cerut restituirea taxei de la organele Ministerului Finantelor care, dupa o verificare superficiala, au aprobat cererea de restituire.
Suspiciuni cu privire la ilegalitatea restituirii
Suma obtinuta cu titlu de rambursare TVA o consideram obtinuta prin infractiunea de inselaciune in domeniul financiar, bazandu-ne pe urmatoarele considerente:
a) Marfa exportata a fost supraevaluata fictiv, scopul acestei operatii fiind acela de a recupera de la bugetul de stat sume necuvenite, cu titlu de taxa pe valoarea adaugata aferenta unor exporturi;
b) Conmtravaloarea exporturilor a fost imediat transferata in exterior, fara contraprestatie, astfel ca, in fapt, exportul nu a fost incasat la valoarea declarata (supraevaluata), ci la valoarea reala, mica (5 USD/bucata). De altfel, exportatorul a declarat numai incasarea exportului, nu si faptul ca valuta respectiva a fost transferata in exterior;
c) Desi exportatorul a platit FIRMA FANTOMA 1 pentru marfa exportata, plata care contine taxa pe valoarea adaugata aferenta pretului supraevaluat, aceasta nu a achitat la buget taxa pe valoarea adaugata incasata (colectata);
d) FIRMA FANTOMA 1, in urma supraevaluarii marfurilor cumparate, pe care le-a vandut exportatorului, a realizat un profit important pe care nu l-a evidentiat si nu a platit impozitul aferent.
Alte elemente de suspiciune care planeaza asupra ilegalitatii operatiunii descrise se refera la :
Administratorul firmei importatoare a fost imputernicit sa lucreze pe contul FIRMEI FANTOMA 1;
FIRMELE FANTOMA 1 si 2 au fost create special pentru astfel de operatii, ele neavand activitate nici inainte, nici dupa operatiile financiare descrise;
Cu toate ca firma exportatoare are sediul social si cel al afacerilor intr-o localitate, circuitul descris s-a desfasurat prin conturi deschise la o banca din capitala, desi acea banca avea o unitate in localitatea de domiciliu a exportatorului.
Considerand ca exista suficiente indicii temeinice cu privire la fraudarea bugetului de stat si spalarea banilor proveniti din aceasta infractiune, speta a fost transmisa organelor de aplicare a legii indrituite sa ia masurile ce se impun.
Este cunoscut ca prevederile legale in vigoare permit ca un agent economic cu capital privat sa aiba deschise doua sau mai multe conturi , la banci diferite. Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale prevede, la articolul 3, ca: "contribuabilii au obligatia ca, in termen de cinci zile de la inregistrare, sa declare la organul fiscal pe a carui raza teritoriala isi au sediul, datele in legatura cu subunitatile constituite in sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazine si cu orice alte locuri in care se desfasoara activitati producatoare de venituri, bancile si conturile bancare in lei si in valuta, indiferent de locul unde functioneaza, in tara sau in strainatate.
Orice schimbare intervenita in legatura cu datele prevazute la acest articol se va comunica organelor fiscale competente, in termen de 15 zile de la data cand a avut loc."
In activitatea practica datorita amenzilor reduse pentru cei ce nu respecta prevederile acestui articol (amenda de la 100.000 lei la 300.000 lei pentru persoana fizica si de la 200.000 la 1.000.000 lei pentru persoana juridica) multi contribuabili nu reclama, la organul fiscal, conturile si bancile la care si-au mai deschis conturi.
Deschiderea contului la o banca se face pe cat de simplu, pe atat de usor: depunerea unei cereri si a documentelor din care sa rezulte ca societatea comerciala este legal constituita, certificatul de inregistrare de la Registrul Comertului, dovada inregistrarii la Directia Financiara, codul fiscal, statutul si contractul societatii si sentinta civila prin care s-a dispus infiintarea societatii comerciale. Inchiderea contului se face printr-o simpla cerere din partea agentului economic, banca urmarind la clientul sau sa nu aiba credite neachitate. Intr-un asemenea context legal, dupa parerea subsemnatului, unii agenti economici pot savarsi acte de evaziune fiscala pe baza de documente "legal" intocmite, cu ajutorul conturilor bancare.
Pe baza de exemple ipotetice, sa urmarim modul in care un agent economic se poate folosi de conturile bancare pentru savarsirea unor acte de evaziune fiscale.
S.C. "Y" S.R.L. isi deschide doua conturi: unul la Banca Comerciala (B.C.), acesta fiind folosit numai pentru operatiuni care sunt operate in evidenta financiar-contabila, corect si cronologic cu respectarea intocmai a dispozitiilor legale in vigoare; al doilea cont il deschide la Banca Agricola (B.A.). Cea mai mare parte a activitatii, de circa 60-70% se deruleaza prin cel de-al doilea cont. Nici unul din documentele pe baza carora se deruleaza operatunile din cel de-al doilea cont (facturi, dispozitii de plata, extrase de cont, file cec cu limita de suma etc.) nu ajunge in contabilitatea societatii comerciale (contabilul si nici altcineva din personalul unitatii nu au cunostiinta despre acest al doilea punct).
Sa presupunem ca S.C. "Y" S.R.L. depune in cel de-al doilea cont, deschis la B.A., 100.000.000. lei in carnete cec cu limita de suma. Cu carnetul cec merge la S.C. "Z" S.R.L. si se aprovizioneaza cu marfa in valoare de 100.000.000 lei, achitand marfa pe loc. Marfa este livrata imediat la S.C. "V" S.R.L. care , la randul sau, achita marfa la primire tot cu fila cec.
Intreaga operatiune a durat patru zile, S.C. "Y" S.R.L. castigand din aceasta afacere zeci de milioane lei. S-a lucrat "curat", cu acte legale, iar din verificarile facute la fiecare din cei trei agenti economici, antrenati in aceasta afacere, nu se poate ivi nici cea mai mica suspiciune privind ilegalitatea unor operatiuni. S.C. "Y" S.R.L. desfasoara prin cel de.-al doilea cont numai acele operatiuni care privesc tranzactiile cele mai mari, mai sigure si mai "curate" (fara incurcaturi, actele de vanzare - cumparare avand loc rapid si sigur).
Agentul economic deruleaza circa 20-30% din cifra de afaceri prin B.C. si are grija sa respecte intocmai dispozitiile legale in vigoare, sa-si achite integral si in termen obligatiile fiscale. La verificarile efectuate de organele de control se constata ca S.C. "Y" S.R.L. este un agent economic "fara probleme", "model" chiar, avand evidenta financiar-contabila tinuta corect si la zi, cu toate obligatiile fiscale stabilite si achitate conform prevederilor legale in vigoare. Ca urmare, acest agent economic va fi tot mai rar verificat, fiind cunoscut ca verificarile sunt mai frecvente la societati comerciale cu probleme, in special in conditiile actuale, cand inspectorii financiari sunt sufocati de multitudinea si complexitatea problemelor pe care le au de rezolvat.
Sa presupunem ca un inspector financiar are unele INFORMATII conform carora S.C. "Y" S.R.L. ar fi avut ( sau are) un cont si la Banca Agricola, care nu este declarat la organele fiscale si prin care a derulat una sau mai multe operatiuni, de valori mari pe care nu le-a inregistrat in contabilitate. Practic in sistemul legislativ acual inspectorul nu are nici o sansa de a descoperi un asemenea act de evaziune fiscala, intrucat la banca nu i se va permite accesul la asemenea informatii, banca motivand acestea prin prevederile Legii bancare nr. 58/1998, care dispun clar, precis si la modul imperativ asigurarea secretului operatiunilor bancare.
Pentru eliminarea unor asemenea fenomene se impun - dupa parerea noastra - urmatoarele masuri:
Prin lege sa se prevada ca un agent economic care are neachitate obligatii de plata catre buget sa nu poata sa-si deruleze operatiunile bancare decat printr-un singur cont, deschis la una din bancile din localitatea unde isi are sediul societatea comerciala, respectiv din localitatea in care se afla organul fiscal care o are in evidenta si care i-a acordat codul fiscal.
In conditiile actuale, in care un agent economic are declarat la organul fiscal un singur cont dar desfasoara activitatea prin mai multe conturi, deschise la banci diferite, organele fiscale nu mai au posibilitatea de a trece la executarea silita a obligatiilor fiscale pe care le are catre buget contribuabilul respectiv. In contul declarat la organul fiscal vor aparea - si numai cand doreste titularul acestuia - numai acele disponibilitati banesti pe care contribuabilul este dispus sa le foloseasca pentru virarea obligatiilor fiscale. Pentru creantele pe care le are de incasat dar pe care agentul economic nu vrea sa le foloseasca, pentru achitarea obligatiilor se vor folosi celelalte conturi nedeclarate la organul fiscal; aceasta pentru ca asupra disponibilitatilor banesti aparute in respectivele conturi sa nu se poata trece nici la executarea silita de catre organele fiscale;
deschiderea si functionarea conturilor bancare, pentru fiecare agent economic, se vor face numai comunicarea si inscrierea conturilor respective (luare in evidenta) la organul fiscal teritorial, care i-a emis codul fiscal, la care isi are sediul si unde depune bilantul contabil;
pentru banci, prin lege trebui sa se prevada sanctiuni severe pentru fapta de a deschide conturi agentilor economici, fara ca acestia sa prezinte dovada de luare in evidenta, la organele fiscale, a conturilor respective. In dovada respectiva, organul fiscal va inscrie obligatoriu, toate conturile si bancile la care agentul economic respectiv mai are conturi deschise;
fapta agentului economic de a nu declara organului fiscal fie si numai un singur cont si banca la care este deschis trebuie incadrata prin lege, ca infractiune. In acest sens este necesar ca atat prin Legea privind combaterea evaziunii fiscale nr. 87/1994, cat si prin celelalte reglementari in materie sa se prevada incadrarea ei ca infractiune a agentului economic de deschide un cont bancar si a nu-l declara organului fiscal in a carui raza teritoriala isi are sediul si care i-a acordat codul fiscal;
cuplarea organului fiscal cu bancile comerciale printr-un program de calculator, cu ajutorul caruia organul fiscal sa poata sti in orice moment toate conturile si bancile oricarui agent economic si operatiunile derulate prin acestea. De retinut ca bancile, dupa ce aproape 10 ani au suferit numeroase si grave prejudicii din partea unor clienti (mai multe din acestea falimentind) si-au instituit un sistem organizatoric si informational in special dupa 1 februarie 2000, prin care sunt protejate, efectiv si in mod real, impotriva oricaror tendinte de prejudiciere din partea clientilor lor. Prin "Regulamentul nr. 3 din 13 mai 1996 privind organizarea si functionarea la Banca Nationala a Romaniei a Centralei Riscurilor Bancare " publicat in M. Of.nr. 190/15.08.1996, in vigoare incepand cu 1 noiembrie 1996 (conform art. 18 pct.4) s-a infiintat "Centrala Incidentelor de Plati (C.I.P.). Prin "Regulamentul nr. 1 din 21 mai 1999 privind organizarea si functionarea la Banca Nationala a Romaniei a Centralei Riscurilor Bancare ", publicat in M.Of. nr. 614/16.12.1999, in vigoare incepand cu 1 februarie 2000 (conform art. 16), s-a infiintat "Centrala Riscurilor Bancare "(C.R.B.).
"Centrala Riscurilor Bancare
"(C.R.B.) are rolul de a preintampina tentativa unui agent economic de a mai
contracta credite de la o banca in conditiile in care mai are credite
restante la una sau mai multe banci din Romania (deocamdata numai
pentru sume mai mari de 200 milioane lei). Spre exemplu, un agent economic care
are credite restante la Banca Agricola din Satu Mare nu mai poate deschide
un alt cont la Banca Comerciala din
"Centrala Incidentelor de
Plati (C.I.P.) are rolul de a interzice agentilor economici care
nu au achitat la scadenta unul sau mai multe cecuri de decontare
si/sau bilete la ordin de a mai emite alte cecuri. Banca din
Asa dupa cum am aratat, in conditiile unui asemenea sistem organizatoric si informational se preintampina posibilitatea ca o banca sa fie prejudiciata de unii din clientii sai. De retinut ca sistemul bancar din Romania a ajuns la un asemenea sistem organizatoric si informational numai si numai dupa ce a trecut printr-o situatie cu adevarat catastrofala. Ceea ce s-a intamplat in perioada 1990/1999 in sistemul bancar, sub aspectul numeroaselor si gravelor prejudicii suferite, se intampla in prezent cu veniturile bugetului de stat. Asa dupa cum este cunoscut, mai multe persoane care au detinut sau detin importante functii in stat au afirmat - fiecare in mod independent - ca circa 40% din veniturile bugetului de stat sunt sustrase prin actiuni de evaziune si/sau frauda fiscala. In unele cazuri s-a avansat chiar cifra de 60%. In conditiile in care nu se vor intreprinde cat mai repede masuri radicale pentru reducerea substantiala a unor asemenea fenomene, se va ajunge in situatia ca chiar in conditiile unei fiscalitati deosebit de grele pentru marea majoritate a populatiei, veniturile bugetare sa nu mai poata asigura indeplinirea rolului si functiilor statului.
LICHIDAREA unor asemenea grave fenomene din sistemul fiscal nu va putea fi stopata atat timp cat nu se vor intreprinde masuri RADICALE, similare celor introduse si definitivate pana la 1 februarie 2000 in sistemul bancar. Consideram ca prin masurile propuse mai sus se va asigura si o colaborare intre organele financiare si cele bancare in scopul prevenirii si lichidarii gravelor fenomene de evazune fiscala savarsite in prezent de unii agenti economici cu ajutorul conturilor bancare. Totodata, prin aplicarea in practica a propunerilor de mai sus se va asigura posibilitatea si pentru banici de a se informa, prompt si mult mai bine, de la organele financiare asupra situatiei unor agenti economici, reducandu-se in mare parte riscul acordarii unor credite neperformante. Trebuie inteles ca numai printr-o REALA si eficienta colaborare dintre banci si organele financiare se poate asigura atat o buna colectare a veniturilor bugetare, cat si recuperarea, intr-o mai mare masura, a creditelor restante.
Atacarea caselor de schimb valutar sau a unor vehicule care transporta valori se produce destul de greu in Romania, dar starneste de fiecare data multa emotie si se comenteaza larg prin toate mijloacele de informare. In schimb fraudele banesti care sunt savarsite sub o diversitate de forme - in general neviolente au luat amploare ingrijoratoare, dar din pacate sunt inca insuficient analizate si mediatizate.Tocmai din cauza ca nu apar suficiente avertismente asupra metodelor folosite de faptuitori exista tot mai multe victime, iar pagubele suferite urmeaza o curba ascendenta, atingand cifre considerabile.
Spre exemplu, se stie ca a intrat in practica agentilor economici sa livreze marfuri sau sa presteze servicii contra unor instrumente de plata emise de clienti, fara verificarea autenticitatii documentelor si a existentei unor disponibilitati in cont acoperitoare. Daca in cazul unor parteneri bine cunoscuti, cu care se fac in mod curent afaceri si nu au aparut niciodata probleme, asemenea precautiilor pot fi considerate inutile, la prezentarea unui nou client, o atitudine prudenta este intotdeauna necesara. In ultimi ani, numeroase societati comerciale au suferit pierderi, uneori chiar de ordinul miliardelor de lei, numai din pricina ca au livrat cantitati importante de marfuri pe baza exemplarului verde al ordinului de plata pe care era falsificata viza de primire la banca. Avand in vedere ca masluirea unei stampile simple,ca si a semnaturii functionarului de banca nu ridica probleme nici macar pentru infractorii fara experiena in materie, verificarea inceperii efective a operatiunii de decontare, precum si a existentei disponibilitatilor in cont trebui sa fie o regula stricta, mai ales ca se poate realiza destul de simplu si rapid.
Tot astfel, livrarea de marfa ori prestarea de servicii contra unei file de cec inainte de a fi intrebata banca platitoare daca exista disponibil incumba riscuri inutil de asumat tinand seama de numeroasele nereguli constatate la utilizarea acestei categorii de instrumente monetare.
Din datele publicate de Centrala Incidentelor de Plati, care functioneaza in cadrul B.N.R. rezulta ca totalul cecurilor refuzate la plata de bancile comerciale in perioada 03.02.1997 (data inceperii activitatii) - 31.12.1998 se ridica la 11.215, pentru ca la finele anului 1999 sa atinga 25.821; asadar o crestere a numarului documentelor in neregula cu 1606 intr-un an, ceea ce depaseste cu peste 30% totalul cumulat pe doi ani precedenti. Intre 01.01. si 102000 s-au inregistrat 4218 cazuri, conturindu-se perspectiva unei depasiri, pana la sfarsitul anului, a "performantei" din anul trecut. Iar totalul sumelor refuzate la plata pentru cecuri cu neregularitati a crescut de la circa 596 miliarde lei, cit era cumulat in perioada 3.02.1997 - 31.12.1998, la o cifra in jur de 1.862 miliarde lei la sfarsitul anului 1999. La 102000 totalul cumulat se ridica la peste 2.162 miliarde lei, rezultand o amplificare in decursul a 75 de zile lucratoare din anul curent tot atat cat a fost media pe un an intreg in perioada 1997-1998 .
O prudenta maxima trebuie manifestata in special la primirea unor cecuri din carnete eliberate de banci avand sediul in strainatate, de la care nu pot fi obtinute relatii directe, asa cum este posibil la bancile care functioneaza in tara. In general, procedura de incasare a cecurilor trase asupra bancilor din strainatate este destul de indelungata si sumele se primesc adesea la circa doua luni si chiar mai mult de la data remiterii efective la incasare printr-o banca din Romania.
O situatie si mai grava prezinta biletele la ordin refuzate la plata, al caror numar a crescut de la 12.303, cumulat in perioada 3.02.1997 - 31.12.1998, cand valoric totaliza 1245 miliarde lei, la peste 70 mii la data de 102000, ajungindu-se la o suma globala de 5233 miliarde lei.
Daca se face un total al cecurilor, cambiilor si biletelor la ordin refuzate la plata (cel mai frecvent pentru ca au fost emise fara acoperire si mai putin pentru alte neregularitati), de la inceputul activitatii Centralei Incidentelor de Plati si pana in prezent, se constata un numar de peste 100.000 de incidente de plata, o valoare de 7.417 miliarde lei, cifra de la sine graitoare.
Este ingrijorator si numarul titularilor de cont - persoane fizice si juridice - care au generat incidente de plata de la infiintarea centralei respective si pana in luna aprilie in anul curent: peste 19.300. Dintre acestea, mai mult de 9.300 se afla in interdictie bancara, adica nu mai pot opera cu asemenea instrumente de plata, si pe parcurs au fost spete destul de numeroase ajunse in fata instantelor de judecata.
In foarte multe cazuri, in special al firmelor personale (avand ca actionar unic si administrator chiar pe proprietarul firmei), se observa o activiate ineficienta, concretizata in inregistrarea de pierderi de dimensiuni foarte mari, cu toate ca cifrele de afaceri indica o activitate relativ profitabila.
Concomitent cu inregistrarea de pierderi, aceste societati nu au credite contractate la banci si nici furnizori neachitati. In schimb, pierderile inregistrate sunt finantate de catre proprietarii firmelor din bani personali. Apare, asadar, un non-sens economic: pe de o parte societatile sunt mentinute in activitate prin "injectarea" banilor personali ai patronilor, iar pe de alta parte acesti bani personali nu au ca sursa licita dividendele obtinute din activitatea firmelor.
Cazuri semnificative.
Pornind de la acest paradox, s-au efectuat analize asupra unor cazuri semnificative de societati care an de an au inregistrat pierderi, in unele cazuri de miliarde de lei, si care in acelasi timp au fost creditate de catre patronii lor cu sume fabuloase.
Asemenea creditari au fost efectuate prin intermediul conturilor: 108-Contul intreprinzatorului individual (in cazul societatilor cu raspundere limitata) si 455-Asociati-conturi curente (in cazul societatilor pe actiuni).
1) denaturarea veniturilor inregistrate de societate, in sensul ca nu toate veniturile societatii au fost consemnate in actele acesteia, o mare parte din venituri fiind gasita in conturile personale ale patronilor, prin depuneri in numerar efectuate de patronii firmelor partenere de afaceri, care la randul lor au valorificat marfurile achizitionate ilegal, tot in conditii ilegale.
Au existat cazuri cand veniturile din conturile personale ale patronilor au depasit cu mult veniturile inregistrate de firmele personale. O asemenea situatie s-a conturat in domeniul afacerilor cu alcool, al caselor de schimb valutar, etc.
2) denaturarea cheltuielilor in sensul majorarii nejustificate a acestora, prin includerea in cadrul costurior de productie a unor cheltuieli fictive. Pentru a ingreuna controlul realitatii unor astfel de cheltuieli, cel mai adesea s-au "fabricat" facturi prin care s-a pretins efectuarea unor servicii, care sunt greu de comensurat, mai ales cand astfel de servicii au fost prestate de nerezidenti.
Asemenea servicii se refera in special la: consultanta, management, marketing, marci,programe. Din dorinta de a justifica sumele cu care s-a creditat firma de catre patroni, acestia au creat chitante de mana din care rezulta ca sumele reprezinta imprumuturi private, de la persoane care de multe ori au domiciliul in strainata- te.
Introducerea sumelor cu titlu de imprumut s-a efectuat de cele mai multe ori prin intermediul casieriei firmei si nu prin transfer bancar. In felul acesta, sume care depasesc echivalentula 10.000 euro nu au fost raportate de catre banci la Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, ingreunandu-se analizele efectuate cu privire la fenomenul de spalare a banilor.
Spirit inventiv dar si carente legislative
Aspectele semnalate mai sus se datoreaza spiritului inventiv al unor intreprinzatori care au speculat carente ale cadrului legislativ referitor la:
lipsa oricaror constrangeri asupra firmelor care inregistreaza pierderi in mod constant;
neobligativitatea agentilor economici de a raporta organelor abilitate tranzanctiile de depunere si retragere de numerar in/din casieriile proprii, pentru sume care depasesc echivalentul a 10.000 euro, asa cum se procedeaza in cazul bancilor, a institutiile de capital, de asigurari, cazinouri.
permisivitatea manipularii unor sume mari de bani in numerar prin casieriile proprii, pentru operatiunile de depunere si retragere aferente unor imprumuturi acordate propriei societati, in dicordanta cu reglementarile stricte referitoare la partile in numerar dintre agentii economici si chiar dintre agentii economici si persoane fizice.
La nivel mondial, piata jocurilor de noroc are o cifra de afaceri care, numai in tarile Comunitatii Europene, se ridica la peste 600 miliarde Euro. Tendintele actuale sunt de continua expansiune si de accentuare a caracterului lor transnational.
Facilitatile pe care le ofera mijloacele informatice moderne, fac posibil faptul ca jucatorii dintr-o extremitate a Europei sa ia parte la jocuri organizate si operate in cealalta parte a continentului avand asigurat accesul la rezultatul acestora in timp real, aproape concomitent cu cel al producerii si omologarii lor.
Pozitiile guvernelor fata de expansiunea continua a acestei "industrii de redistribuire a banilor" difera de la o tara la tara. Deosebirea se face in raport de politicile sociale, de amploarea criminalitatii care I se asociaza si chiar de traditiile culturale, istorice sau religioase. In multe tari islamice, pe considerente religioase (jocurile de noroc ar fi inventii ale Satanei), etice si morale - acestea sunt interzise.
Piata romaneasca este invadata de nuamrul mare de investitori proveniti din aceste tari. In alte tari, ele sunt complet liberalizate. Pozitia de mijloc, majoritara este de acceptare, dar sub un strict control al statului care, in general, are monopolul si fixeaza norme obligatorii de autorizare, organizare si desfasurare a lor.
Referindu-se la piata din tara noastra, in legatura cu jocurile de noroc, domnul colonel Dumitru Strava, seful Directiei Politiei Economico-Financiara din I.G.P. a aratat ca ele sunt incadrate statistic la prestatii de servicii. Acest sector s-a dezvoltat mult dupa anul 1992, cand au fost adoptate primele acte normative cale l-au reglementat. Permisivitatea foarte mare, insuficienta si lacunele normelor juridice adopate pe parcursul anilor care au urmat au incurajat investitorii, mai ales stra- ini. Asa se face ca, pentru multi dintre ei, jocurile de noroc reprezinta unicul obiect de activitate.
In numai cativa ani, cifra organizatorilor autorizati sa opereze jocuri de noroc pe teritoriul Romaniei a devansat peb din tari cu tradiotie in acest domeniu. La sfarsitul anului 1996, functionau in tara noastra 39 de cazinouri, 132 sali de bingo si peste 15.000 sali in care eru exploatate circa 55.000 amsini automate atribuitoare de castiguri.
Normele legislative care s-au adoptat ulterior dar si interzentia mai decisa a organelor de control au stopat dezvolatrea neingradita a sectorului. Astfel, la inceputul acestui an au fost eliberate 9.828 de licente pentru organizarea jocurilor de noroc, din care 13 pentru cazinouri, 58 pentru sali de bingo si circa 2.400 pentru sali in car sunt exploatate aproximativ 20.000 aparate atribuitoare de castiguri. Limitarea dezvolatarii excesive a sectorului este reala doar in privinta cazinourilor, al caror numar s-a redus de la 39 la 13 (din care 10 functioneaza in Capitala). Rferitor la aceste tipuri de jocuri nu s-a infaptuit decat un transfer al interesului asa-zisilor investitori spre formele netraditionale ale jocurilor de noroc, recent aparute (bingo si interactive transmise prin retele de televiziune, jocurile concurs prin intermediul liniilor telefonice inchiriate, pariuri, pronosticuri si tombole), ori in clandestinitate, atribuitoare de castiguri(aici numarul celor exploatate neautorizat este mult mai mare decat al celor cu licenta).
Definite ca actvitati de monopol de stat, prin Legea 31/1996, jocurile de noroc sunt in prezent reglementate prin Ordonanta de Urgenta nr 69/1998, transformata in Legea 166/1999 si autorizate sa functioneze, in temeiul H.G. 251/1999 de Ministerul Finantelor printr-o comisie interdepartamentala, din care face parte si un reprezentant al I.G.P.
Analiza evolutiei situatiei operative si a tendintelor fenomenului infractional specific acestui sector a constituit o preocupare permanenta pentru Politia Economica, incepand cu anul 1996, de cand raspunde de acest domeniu. Activitatile de supraveghere si control s-au concretizat in cresterea continua a eficientei muncii de constatare a ilegalitatilor si a altor nereguli.
Astfel, in anul 1996 au fost constatate si probate 136 infractiuni in domeniul jocurilor de noroc, (fata de numai 6, spre exemplu, in 1994), numarul lor crescand la 177 in 1997, 220 in 1998 si respectiv 323 in 1999. Peste jumatate din aceste infractiuni privesc jocurile de noroc neautorizate sau cu termenul de valabilitate al licentei expirat, mai ales in cazul exploatarii masinilor atribui- toare de castiguri si al operarii de pronosticuri, pariuri si tombole.
Cetateanul cipriot Achiles Andreos, administrator al societatii comerciale "Soccer & A" SRL Bucuresti, a continuat sa organizeze in mai multe zone din tara pariuri sportive, dupa expirarea valabilitatii licentei legale, dobandind in intervalul aprilie-iunie 1999, venituri ilicite de peste 1,6 mld lei.
In totalul infractiunilor constatate ponderea o detin actele de evaziune fiscala (circa 30 %) din totalul jocurilor autorizate. In acest sens, outem exemplifica societatile comerciale "Games JS", "Super Invest" si "Casino Bucuresti-Berlin", ce fac parte din grupul de firme SCHILLING, administrate de cetateanul german Schilling Josef si cetateanul ungur Berty Josef. La data de 14/04/1999, impotriva celor doi, Directia De Combatere A Criminalitatii Economico-Financiare a inceput urmarirea penala pentru efptul ca au incasat ilegal, din vniturile salilor de jocuri, suma de 2,2 miliarde lei si respctiv 271 milioane lei, fara a-i justifica prin cheltuieli facute in interesul firmelor pecare le administrau, folosind totodata active ale acestora in alte societati la care cei doi avau interese financiare.
Unii organizatori, mai inventivi, in paralel cu activitatile pe care au fust autorizati sa le desfasoare, organizeaza ilegal si alte jocuri, sub pretextul unor asa-zise activitati promotionale pe care nu le evi- dentiaza in activitaea firmelor.
Astfel a procedat israelianul Elie Stambouli, asoci at si administrator la SC "Stacorp Impex" SRL Bucuresti, care a organizat o tombola neautorizata in localul Bucur si a majorat fictiv unele plati efectuate in strainatate, pagubind bugetul de stat cu peste 4 miliarde de lei si 53843 dolari.
Desi semnificative, cresterile inregistrate in ultimii ani in combaterea criminalitatii specifice jocurilor de noroc, sunt departe de a oglindi adevarata infractionalitate. Cu toate ca sunt mai putin spectaculoase decat infractiunile constatate in cazinouri ilegalitatile legate de exploatatre masinilor automate de atribuire de castiguri au capatat, prin amploare si frecventa, o periculozitate deosebita. Din totalul veniturilor atrase la buget in 1999, de peste 8.300 miliarde lei, provenite din jocuri de noroc, 93% sunt din autorizarea masinilor automate si doar 7% de la cazinouri si sali de bingo. Macar ca este impresionanta, aceasta cifra totala a veniturilor intrate la bugetul de stat ca urmare a functionarii jocurilor de noroc - ea este nesemnificativa de cea reala acumulata prin autorizarea si functionarea legala a tuturor societatilor organizatoare de astfel de jocuri ( indeosebi a celor care opereaza cu masini automate atribuitoare de castiguri).
Disfunctionalitatile si infractiunile pot fi inlaturate prin adoptarea unui cadru normatic coerent similar celui existent, spre exemplu in Franta, unde sisitemul legislativ specific a fost adoptat de la inceputul secolului XX. In acest sens, I.G.P. a formulat mai multe propuneri Ministerului Finantelor , ultima fiin transmisa in 16.02.2000.
In final asa cum sublinia si domnul colonel Dumitru Strava, evolutia si dinamica criminalitatii economico-financiare, releva faptul ca infractiunile noi, de natura celor savarsite in sfera jocurilor de noroc, dar si in alte sectoare (proprietate inelectuala, piata de capital, bursa) tind, din ce in ce mai evident, spre un grad sporit de periculozitate, din cauza penetrarii si participarii la producerea faptelor a unor grupuri de infractori organizati, autohtoni si straini, interesati in "spalarea" unor sume de bani, obtinute prin acte de mare evaziune fiscala, competitie, contrabanda, trafic de droguri, etc. carora cauta sa le dea caracterul licit, ca sa-i poata reinvesti in afaceri "curate".
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
