Intreprinderea - veriga de baza a economiei

Capitolul I: Prezentarea generala a intreprinderii

1.1 Conceptul de intreprindere

Intreprinderea este veriga de baza a economiei in care se produc bunuri, se presteaza servicii si se executa lucrari conform cerintelor pietei. Intreprinderea este si un sistem deschis, fiind influentata direct de ceea

ce este generic denumit "mediul extern de afaceri": clienti, furnizori, banci, organisme publice. Concret, caracterul sau "deschis" se exprima prin fluxul de intrari - utilaje, materii prime, combustibili, informatii, resurse financiare si prin fluxul de iesiri - produse, servicii, resurse financiare si informatii, destinate sistemelor din cadrul carora face parte.

Notiunea de "sistem" defineste un ansamblu de elemente (principii, reguli,forte etc.) interdependente si formand un intreg organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, sau face ca o activitate

practica sa functioneze potrivit scopului urmarit .

La nivel microeconomic, intreprinderea este un sistem complex, incorporand resurse umane, materiale, financiare si informationale. Cele patru categorii de factori se imbina, formand o serie de subsisteme in cadrul intreprinderii. In contextul acestei abordari a activitatii la nivel microeconomic, rolul acesteia este de a desfasura o activitate rentabila, de a se adapta in permanenta cerintelor mediului in care actioneaza, probandu-si pe parcursul existentei sale viabilitatea, respectiv capacitatea de a opera si de a obtine rezultate pozitive.

Intreprinderea trebuie totodata sa se raporteze continuu la cererea de pe piata, sa anticipeze miscarile competitorilor, sa-si evalueze resursele disponibile si sa gaseasca noi resurse materiale, financiare etc.

In plus, activitatea intreprinderii este sustinuta de relatiile pe care le are cu partenerii de afaceri (clienti, furnizori,salariati,investitori,banci etc.), iar calitatea raspunsurilor intreprinderii la nevoile acestora conditioneaza intr-o mare masura locul ei pe piata.

Totodata, consideram ca intreprinderea constituie o componenta de baza a mediului de afaceri in care actioneaza, influentandu-l.

1.2 Factorii care influenteaza activitatea intreprinderii

Mediul extern al intreprinderii este format din doua componente

importante ce actioneaza in mod direct sau indirect asupra activitatii unei

intreprinderi

-factori externi , ce pot actiona in mod direct (performantele tehnico-economice ale utilajelor achizitionate) sau in mod indirect (cadrul economic, social, politic, demografic etc.) asupra performantelor intreprinderii;

- relatiile externe , respectiv partenerii de afaceri , care influenteaza in mod direct

activitatea intreprinderii ( clienti, furnizori, concurenta, banci, organisme fiscale etc.)

. Cel mai important factor economic il reprezinta piata, care este si punctul de pornire in proiectarea si dezvoltarea sistemului de productie intr-o intreprindere .

Luand in considerare nivelul si structura cererii de produse, puterea de

cumparare a consumatorilor, nivelul preturilor produselor similare, concurenta s.a. conducerea intreprinderii stabileste produsele ce urmeaza a fi fabricate, volumul produselor, pietele de desfacere, canalele de distributie etc. Tot piata (de aprovizionare) asigura intreprinderii resursele materiale necesare productiei.

Factorii tehnici si tehnologici au totodata, o influenta decisiva asupra

activitatii intreprinderii , deoarece influenteaza nivelul productivitatii, al costurilor, al calitatii produselor si al profitului, iar actiunea lor se amplifica datorita evolutiei extrem de accentuate din domeniu, respectiv aparitiei pe piata a unor tehnologii din ce in ce mai performante.

Decalajele tehnice si tehnologice dintre utilajele si echipamentele folosite de intreprindere si oferta pietei determina aparitia unor decalaje economice si reprezinta un factor important al crearii unor dezechilibre financiare.

Factorii socio-culturali sunt invatamantul (care pregateste viitoarele resurse umane), structura socio-profesionala a populatiei (care reprezinta impartirea populatiei pe meserii), mentalitatea si ocrotirea sanatatii.

Factorii politici se refera la politica externa a unei tari (care influenteaza orientarea acesteia spre activitati de import-export cu strainatatea), la strategia si politica unei tari, precum si la politica altor state.

Factorii demografici reprezinta sursa de formare a cererii de produse precum si a resurselor de forta de munca, si se refera la populatia apta de munca, mentalitate, mortalitate, etc.

Factorii juridici influenteaza activitatea intreprinderii inca din momentul infiintari acesteia. Acesti factori cuprind legi, decrete, hotarari de govern, ordine de ministrii, decizii ale primariilor, etc.

Factorii naturali sunt apele, clima, relieful, solul,etc.

Natura reprezinta pentru activitatea umana sursa de apa si de obtinere a materiilor prime si a resurselor energetice. Limitarea acestora ridica problema folosirii lor rationale, pe principii ecologice, problema reciclarii si refolosirii lor. Deasemenea factorii naturali influenteaza activitatea economica in privinta amplasarii intreprinderilor tinandu-se cont de apropierea de resursele de materii prime, de apa, precum si de conditiile climaterice.

1.3 Prezentarea intreprinderii .

In Romania avem mai multe tipuri de intreprinderi, si anume: intreprinderi mari, mijlocii, mici si microintreprinderi.

Intreprinderea noastra este o intreprindere mica cu un numar de angajati cuprins intre 10-49.

Intrteprinderile mici reprizinta forta motrice a inovarii si a crearii locurilor de munca in Europa. Dimemnsiunea lor le face sa fie sensibile la schimbarile din industrie si din mediul de afaceri in care acestea opereaza. De aceea s-a hotarat la Consiliul European de la Fiera, din iunie 2000 sa se acorde mai multa importanta acestor intreprinderi. De aceea Guvernele

Statelor Membre si Comisia a recunoscut prin acest document dinamismul intreprinderilor mici mai ales in sectorul servicii si aportul lor la crearea de locuri de munca si la dezvoltarea sociala si economica a regiunilor. De asemenea s-a recunoscut importanta antreprenoriatului, dezvoltarea valorilor intr-o economie bazata pe cunoastere flexibila si in continua schimbare.

Intreprinderea ., este o intreprindere cu profil.

Interesul firmei noastre este de a incerca sa satisfaca toate cerintele pietei, motto-ul nostrum fiind:"clientul nostru, stapanul nostru."

Pentru ca succesul sa fie garantat, atat noi ca personae fizice, cat si celelalte intreprinderi ar trebui sa aiba relatii cordiale cu anumite organizatii ce fac parte din mediul extern al intreprinderii. Dintre acestia ii vom mentiona pe cei mai importanti, si anume clientii. Este stiut faptul ca succesul unei intreprinderi este conditionat de clientii sai. Pentru ca succesul sa fie maxim, intreprinderea noastra studiaza comportamentul clientului, incercand astfel sa cunoasca modul sau de a gandi si de a actiona.

Formularea strategiei de afaceri

Pentru a reusi, fiecare firma trebuie sa raspunda la patru intrebari: ce doreste sa obtina, de ce urmareste aceste obiective, cum crede ca le poate realiza si cind le va indeplini. Desi nu exista o perioada prestabilita, o strategie se va referi, de obicei, la un termen cuprins intre 1 si 5 ani. A

merge mai departe de 5 ani este foarte dificil, datorita dificultatilor de previzionare si anticipare a evolutiei economie

Capitolul II: Aderarea intreprinderii la UE

2.1 Schimbari produse in intreprindere odata cu aderarea la UE

Odata cu intrarea in Uniunea Europeana intreprinderea s-a confruntat cu o serie de noi schimbari, dintre care vom aminti:

. Educatia si instruirea intreprinzatorilor

Europa va cultiva spiritul antreprenorial si noile aptitudini inca de la un stadiu incipient. Vom incuraja si promova initiativele antreprenoriale ale tinerilor si vom realiza programe corespunzatoare de pregatire a managerilor din intreprinderile mici.

. Initierea mai putin costisitoare si mai rapida a afacerilor

Cheltuielile de infiintare a companiilor trebuie sa evolueze catre nivelul cel mai competitiv pe plan mondial. Tarile cu procedurile cele mai lente si dificile de inregistrare a noilor companii trebuie incurajate sa ajunga din urma statele mai avansate. Trebuie sa creasca accesul la procedurile de inregistrare on-line.

. Legislatie si reglementari mai bune

Legislatiile nationale cu privire la faliment trebuie evaluate in lumina bunelor practici. Experienta acumulata trebuie sa determine imbunatatirea

practicilor actuale din Uniunea Europeana.

Noile reglementari nationale si comunitare trebuie analizate in vederea evaluarii impactului lor asupra intreprinderilor mici si intreprinzatorilor. Guvernele trebuie sa adopte acte administrative usor de

utilizat. Intreprinderile mici ar putea fi scutite de la anumite obligatii prevazute de cadrul de reglementare. In acest sens Comisia Europeana ar putea simplifica legislatia referitoare la concurenta pentru a reduce dificultatile intampinate de intreprinderile mici in procesul de conformare cu aceste prevederi legale.

. Asigurarea calificarii necesare

Ne vom stradui ca atat institutiile de instruire, cat si programele interne de pregatire ale companiilor sa dezvolte abilitati adecvate, adaptate necesitatilor intreprinderilor mici, si sa asigure servicii de instruire si consultanta permanente.

. Imbunatatirea accesului on-line

Autoritatile publice trebuie indemnate sa sporeasca volumul de comunicatii electronice cu sectorul intreprinderilor mici. Astfel companiile vor avea posibilitatea sa inainteze cereri, sa primeasca asistenta, sa depuna declaratii fiscale sau sa obtina simple informatii on-line mult mai rapid si la costuri mai reduse. Comisia Europeana trebuie sa dea un exemplu in acest

domeniu

. Mai mult de la piata interna

Intreprinderile mici resimt efectele benefice ale reformelor in curs din economia europeana. In consecinta, Comisia Europeana si statele membre trebuie sa continue reformele in vederea constituirii in cadrul Uniunii Europene a unei piete interne unice, accesibila intreprinderilor mici. Aceste reforme trebuie indreptate catre unele sectoare esentiale pentru dezvoltarea

acestora, cum ar fi: comertul electronic, telecomunicatiile, utilitatile, achizitiile publice si sistemele de plati transfrontaliere.

In acelasi timp regulile nationale si europene privind concurenta trebuie aplicate cu hotarare, astfel incat intreprinderile mici sa aiba toate sansele de a patrunde pe noi piete si de a concura in conditii echitabile.

. Sistemul fiscal si aspectele financiare

Sistemele de impozitare trebuie adaptate pentru a recompensa performanta, a incuraja intreprinderile start-up, a favoriza extinderea intreprinderilor mici si infiintarea de locuri de munca si a facilita crearea de intreprinderi mici si continuitatea lor. Intreprinzatorii au nevoie de finantare pentru a-si pune ideile in practica.

Pentru a imbunatati accesul intreprinderilor mici la serviciile financiare:

- vom identifica si vom inlatura obstacolele care stau in calea formarii unei piete de capital

- vom imbunatati relatiile dintre sistemul bancar si intreprinderile mici prin crearea unor conditii corespunzatoare de acces la credite si la capitalul de risc;

- vom imbunatati accesul la fondurile structurale si vom incuraja initiativele Bancii Europene de Investitii de crestere a fondurilor, inclusiv instrumentele de capital, disponibile pentru intreprinderile start-up si pentru intreprinderile de inalta tehnologie.

. Consolidarea capacitatii tehnologice a intreprinderilor mici

Vom consolida programele existente , precum si capacitatea intreprinderilor mici de a identifica, selecta si adapta tehnologii.Vom incuraja cooperarea si schimbul tehnologic intre intreprinderile de orice dimensiuni, mai cu seama intre micile intreprinderi europene, vom dezvolta programe de cercetare mai eficiente, indreptate catre aplicarea comerciala a cunostintelor si tehnologiei, vom concepe si adapta sisteme de calitate si certificare in intreprinderile mici. Este important ca brevetele comunitare sa fie disponibile si usor accesibile intreprinderilor mici.

Vom stimula implicarea intreprinderilor mici in cooperarea intre companii la nivel local, national, european si mondial, precum si cooperarea intre intreprinderile mici si institutiile de invatamant superior si cercetare.

In consecinta, ar trebui incurajate actiunile la nivel local si regional avand ca scop constituirea de asocieri si retele intercompanii.

. Utilizarea modelelor e-business de succes si asigurarea unei asistente de calitate pentru intreprinderile mici

Comisia Europeana si statele membre trebuie sa incurajeze micile intreprinderi sa aplice cele mai bune practici si sa adopte modele de afaceri eficiente, care sa le dea posibilitatea sa se bucure de un progres real in noua economie.

Vom coordona activitatea Comisiei Europene si a statelor membre in vederea crearii unor sisteme, retele si servicii informationale si de sprijinire a afacerilor, care sa fie usor de accesat si de inteles si care sa raspunda necesitatilor intreprinderilor.

Vom asigura, la nivelul intregii Uniuni Europene, accesul la consiliere si sprijin din partea mentorilor si membrilor retelei prin intermediul paginilor de Internet.

2.2 Aplicarea de noi concepte in intreprindere

Actiunile specifice avute in vedere in intreprindere sunt:

1. Promovarea antreprenoriatului si a aptitudinilor profesionale. S-a pornit de la faptul ca nu sunt suficient exploatate capabilitatile antreprenoriale si nu sunt stimulate intreprinderile nou-infiintate (start-up). Principalele actiuni prevazute sunt:

- exploatarea potentialului antreprenorial (dezvoltarea unei imaginii pozitive a antreprenorului in societate si promovarea modelelor de succes);

- reducerea riscului in afaceri (imbunatatirea schemelor de securitate sociala si a procedurilor falimentului, asumarea riscului in deschiderea afacerilor, reducerea costurilor la infiintarea companiilor);

- promovarea transferului afacerilor (promovarea si punerea in aplicare a celor mai bune practici);

- promovarea femeilor antreprenor si a tinerilor intreprinzatori (aceste sunt abordate prin accesul la finantare si retelele de sustinere a antreprenoriatului).

2. Imbunatatirea accesului pe piete

Se are invedere:

- utilizarea achizitiilor publice intr-un sistem transparent;

- finantarea procesului de implementare a standardelor (obtinerea de informatii on-line cu standardele actualizate;

- folosirea tuturor oportunitatilor rezultate din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuala, incluzand taxele aferente;

- va analiza obstacolele in calea exportatorilor pentru a fi stimulat accesul pe piata internationala;

- Strategia de acces pe piata a UE va fi conceputa astfel incat sa fie inregistrate si evaluate impactul plangerilor formulate de companiile europene in activitatea de export in vederea asigurarii unei implementari adecvate. In acest sens se va sustine imbunatatirea mediului de afaceri, cooperarea cu statele ne-membre.

3. Intarirea dialogului si a consultarii cu partenerii

- reducerea decalajelor de informatii dezvoltarea consultarii in timpi reali. Dezvoltarea unui dialog regulat;

- promovarea antreprenoriatului si a imaginii prin Conferinta asupra

antreprenoriatului si artizanatului, precum si promovarea antreprenoriatului in media.

- imbunatatirea cooperarii dintre Statele Membre, in special in initierea acestei comunicari.

Capitolul III: Intrarea pe pietele europene

3.1 Principalele grupari economice din Europa

Firmele europene au cunoscut in ultimii ani tot msi multe oportunitati in ceea ce priveste cucerirea de noi piete. Decizia internationalizarii poate fi luata din mai multe motive, dintre care cele mai importante sunt: piata interna nu mai poate sustine cresterea firmei, concurenta acerba de pe piata interna, reducerea ratei profitului, dorinta de a inregistra economii de

scara prin cresterea volumului productiei, diversificarea, impartirea riscului pe mai multe domenii de activitate si pe mai multe piete etc.

Intrarea pe o noua piata se poate face fie doar prin export (direct sau indirect), fie printr-o investitie straina directa, chiar si in colaborare cu o firma locala.

1. Uniunea Europeana

2. Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS) - fondata in 1960 - acum este formata doar din Islanda, Liechtenstein, Norvegia si Elvetia (o parte din tarile membre au aderat ulterior la Uniunea Europeana)

- promoveaza doar comertul liber pentru tari care nu au dorit o integrare mai profunda de la inceput;

- birocratie redusa (nu exista organisme la nivelul organizatiei cu competente supranationale)

- a reprezentat o antecamera pentru UE

3. Spatiul Economic

- scopul era crearea celei mai mari piete unice din lume (ca populatie si putere economica);

- promovarea celor patru libertati fundamentale;

- reducerea barierelor in calea comertului;

- simplificarea si chiar desfiintarea controlului la granite;

4. Comunitatea Statelor Independente (CSI)

3.2 Componentele mediului de afaceri si problemele strategice

Mediul de afaceri se refera la conditiile in care firmele europene opereaza, implicand un mare numar de forte care creioneaza acest mediu, si pe baza carora companiile isi fundamenteaza strategia, tacticile si activitatile de zi cu zi.

Acesti factori pot include aspecte politice, economice, culturale, religioase si lingvistice.

Mediul extern este format din:

- mediul politic;

- mediul cultural si social;

- legislatia nationala si comunitara;

- impactul globalizarii;

- fazele ciclului economic in tara respectiva, respectiv UE;

- structura pietei;

- modificarea tehnologiilor informationale si de comunicatii;

- uniunea economica si monetara.

Mediul intern cuprinde:

- patronatul;

- sursele de finantare;

- marimea firmei;

- structura organizatorica;

- managementul;

- politica de resurse umane.

Forta fiecarei componente si modul in care interactioneaza unele cu altele variaza de la tara la tara. Astfel, si comportamentul firmelor va trebui sa se adapteze conditiilor specifice. Caracteristicile individuale ale fiecarei afaceri, cum ar fi patronatul, abilitatea managementului, politica de resurse umane etc., va particulariza si succesul fiecarei firme.

In evaluarea mediului de afaceri sunt folositi anumiti factori, si anume: Factorii politici care influenteaza mediul de afaceri.

- Factorii economici

- Factorii sociologici

- Influentele tehnologice

- Factorii legali

- Chestiuni legate de mediul inconjurator, etica in afaceri etc.

1. Factorii politici

2. Factorii economici

3. Factorii sociologici

Factorii culturali

Prin cultura se poate intelege ansamblul valorilor, atitudinilor, conventiilor sociale etc. ale unei natiuni. Ele sunt transmise din generatie in generatie, mai ales prin intermediul familiei.

Totusi, diferentele culturale inseamna si crearea unor bariere, cu implicatii deosebite asupra afacerilor europene, care, daca vor sa reuseasca in afara pietei interne, trebuie sa tina cont de ele.

Exemple de diferente culturale:

- Organizarea firmelor: Germania - firmele sunt mai rigide, orice trebuie realizat pe caile birocratice stabilite, cu detalii tehnice riguroase etc; Marea Britanie - firmele sunt mai flexibile, raspund mai usor nevoilor pietei. Este importanta existenta unui spirit de apartenenta la clasa, ceea ce afecteaza relatiile dintre angajati, climatul de munca.

4. Tehnologia

Evident ca tehnologia are un impact major asupra mediului de afaceri, mai ales tehnologia informationala. Este greu sa ne imaginam viata de zi cu zi fara tehnologiile informationale: de la pilotul automat pana la sistemele automate de control al traficului in orasele mari, de la robotii industriali pana la liniile automate de asamblare, pietele financiare, valutare si bursiere, comertul electronic, e-mailul etc. De fapt, ne apropiem tot mai mult de piata cu concurenta perfecta (transparenta, atomicitate a cererii si ogertei, omogenitatea produselor etc.).

5. Factorii legali

Sistemele legale pot varia semnificativ de la tara la tara, atat in ceea ce priveste continutul, cat si modul in care legile sunt interpretate.

6. Mediul inconjurator si etica in afaceri

Etica nu reprezinta in ca un subiect de importanta majora pe agenda UE. Totusi, discutii legate de salarizarea managerilor, de avantajele unor salariati etc. sunt privite cu interes si tind sa ocupe un loc din ce in ce mai important.

Probleme strategice

- natura industriei, a pietei pe care firma opereaza (pot exista diferite bariere de intrare, se poate ca in domeniul respectiv sa conteze foarte m,ult diferentierea produselor etc.);

- natura firmei (marimea - capitalizare, cota de piata, numar de angajati

etc. ; structura, actionariatul etc.);

- situatia prezenta a firmei (se refera in special la faza ciclului de afaceri

in care se afla firma);

- tipul economiei (stiut fiind faptul ca Europa este caracterizata printr-o

mare diversitate in ceea ce priveste ponderea sectorului public, a

sectorului privat, nivelul de interventie a statului etc.)

Aceste firme sunt considerate a fi creatoare de bogatie si de locuri de munca.Odata ce scopul principal, acela de maximizare a profitului, este indeplinit, si celelalte obiective (minimizarea costurilor, folosirea mai eficienta a resurselor) sunt realizate automat. Comportamentul firmelor nu are insa ca obiectiv doar maximizarea profitului. El este adaptat circumstantelor macroeconomice si fazelor ciclului economic prin care

trec economiile europene.

De exemplu, in fazele de recesiune ele vor cauta sa-si asigure

supravietuirea pe piata, in dauna profitabilitatii. De asemenea, uneori tentatia maximizarii profitului este inlaturata prin practicarea unei rate de profit considerata adecvata. Firmele care primesc subventii de la stat nu sunt interesate neaparat de cresterea eficientei, supravietuirea fiind asigurata prin sprijinul financiar al autoritatilor (acesta este un argument pentru privatizare).

3.3 Bariere la intrarea pe piata

Succesul patrunderii pe o piata depinde de numerosi factori, dintre care se detaseaza structura pietei luata in discutie.

In primul rand trebuie luate in calcul barierele care exista la intrarea, respectiv, la iesirea din acea ramura de activitate:

- costul capitalului;

- necesitatea unor cheltuieli de cercetare-dezvoltare;

- economiile de scara;

- numarul competitorilor;

- politicile de pret ale concurentilor;

- diferentierea produselor;

- costul accesului la canalele de distributie;

- accesul la materiile prime strategice (petrol, uraniu etc.);

- tehnologiile folosite;

- existenta unui sector public.

De asemenea, o firma se confrunta si cu bariere care tin de intrarea pe o piata straina:

- limba;

- cultura;

- reglementarile de politica comerciala (controlul importurilor);

- variatia cursului de schimb;

- legislatia care poate impune, de exemplu, ca o firma straina sa nu poata intra pe o piata decat in asociere cu o firma locala (sub forma unui joint venture);

- diferentele tehnologice (de exemplu, automobilele produse pentru Marea

Britanie si Irlanda au volanul pe partea stanga);

- riscul.

3.4 Strategii de patrundere pe pietele europene

Exportul

- exportul direct - proces care presupune ca firma produce si vinde bunurile

direct pe piata straina respectiva; este practicat mai ales firmele mici si de cele nou intrate pe piata internationala. Ofera avantajul controlului direct asupra derularii tranzactiilor, elimina nevoia de intermediari, reduce riscul si da posibilitatea unei cresteri graduale. Dezavantajul este ca, in ciuda contactului pe care producatorul il are cu piata, cunoasterea ei este mai redusa decat in cazul in care firma ar lucra cu agenti locali, sau chiar ar construi acolo o capacitati de productie. 

- exportul indirect - implica folosirea unei firme specializate pentru vinzarea produselor pe piata respectiva. Agentul poate lucra doar pentru producatorul in cauza (daca volumul de marfa justifica acest lucru) sau poate vinde produsele mai multor fabricanti. Nu exista nici un control asupra modului in care agentul se implica in vanzarea produselor pe piata, existand insa avantajul unui contact permanent cu piata tinta (agentul este o firma cu

prezenta locala). Exportul indirect se poate derula sub forma unui contract cu un distribuitor sau cu o casa de export.

Investitia straina directa (ISD)

Migratia capitalului de la o tara la alta se poate face sub doua forme:

- investitia straina directa - reprezinta infiintarea unei filiale in alta tara, prin

construirea de fabrici, birouri, facilitati de depozitare, vanzare etc. Sau prin

achizitionarea unora deja existente;

- investitia straina de portofoliu - reprezinta achizitionarea de actiuni,

obligatiuni etc, prin intermediul unor banci sau a unor fonduri de investitii.

Forme de investitie straina directa:

- infiintarea unei filiale - desi presupune un cost suplimentar fata de folosirea unui distribuitor, efectul va fi pozitiv pe termen mediu prin cunoasterea mai profunda a pietei si a nevoilor acesteia;

- achizitionarea/preluarea unei afaceri - implica costuri foarte mari;

- joint ventures - o firma care doreste sa intre pe o piata cumpara o parte

semnificativa din actiunile unei firme care deja activeaza in acea tara. Ea va

beneficia de experienta firmei locale, economisirea de bani (nu este

obligatoriu sa cumpere 100% din actiuni pentru a avea controlul), profituri

mai mari, un control ridicat asupra activitatilor de productie, comercializare

etc

- licentierea - prin care o firma cedeaza licentiatului dreptul de a folosi in

interes propriu una sau mai multe activitati. Include producerea de bunuri sub acelasi nume de marca, sub un nume de marca diferit, fabricarea unor

componente si subansamble etc. Cel care ofera licenta isi asigura unele

venituri constante, prin redeventa platita de catre licentiat, reduce riscul

intrarii pe o piata total necunoscuta, elimina nevoia de capital pentru investitii.

Totusi, exista riscul ca licentiatul sa renunte la un moment dat la licenta si sa continue ulterior in nume propriu, si impune totodata un control strict asupra respectarii caracteristicilor si calitatii produselor de catre licentiat.

- franciza - este similara cu licentierea, insa reprezinta o intelegere pe un

termen mai lung. Francizatul nu achizitioneaza doar un nume de marca, ci isi

asuma si obligatia de a respecta anumite obligatii. De obicei, fac obiectul

francizei chiar sisteme integrate sau formate de afaceri.

Capitolul IV: COSTURILE SI BENEFICIILE ADERARII LA UNIUNEA EUROPEANA

efecte generale

Dintre beneficii, au fost identificate:

. beneficii de natura politica: participarea la procesul decizional la nivel european si posibilitatea de a influenta viitorul Europei, stabilitatea sistemului democratic, siguranta cetatenilor, consolidarea pozitiei statului in raport cu tertii;

. beneficii de natura economica: accesul liber al produselor, serviciilor si capitalurilor autohtone pe Piata Unica, accesul la fondurile structurale, cresterea fluxurilor de investitii straine directe;

. beneficii de natura sociala: siguranta sporita la locul de munca, imbunatatirea starii de sanatate a populatiei, cresterea nivelului de trai, libertatea cetatenilor de a se stabili oriunde in Europa.

Dintre costuri, au fost identificate:

. costuri bugetare, formate din costurile crearii si functionarii aparatului administrativ, costuri cu armonizarea legislativa, formarea personalului;

. costuri economice si sociale, corespunzatoare ajustarilor structurale necesare in vederea aderarii.

Intrucat se considera ca aceste costuri ar fi aparut oricum ca urmare a procesului de transformare a statului intr-o economie de piata, efectul final al aderarii a fost evaluat drept pozitiv, pe termen lung, beneficiile fiind superioare costurilor.

piata interna si uniunea vamala

Beneficii

Participarea la o zona de liber schimb determina trei categorii de efecte:

. Efecte statice de creare de comert, prin redirectionarea comertului dinspre producatorii autohtoni, care erau competitivi la adapostul protectiei vamale, inspre producatorii externi, care devin mai competitivi dupa eliminarea taxelor vamale

. Efecte statice de deturnare de comert, prin reorientarea importurilor dinspre parteneri traditionali din afara zonei de liber schimb inspre producatori din cadrul zonei de liber schimb, care devin mai competitivi prin eliminarea taxelor vamale

. Efecte de crestere economica. Pe ansamblul economiei, resursele eliberate din sectoarele neperformante, sectoare care se mentineau pe piata la adapostul protectiei vamale, se vor indrepta inspre sectoarele competitive. Concentrarea productiei in ramurile cele mai performante va conduce la randul ei la economii de scara, la atragerea investitiilor straine in aceste ramuri, si la accelerarea cresterii economice de ansamblu.

In rezultat, beneficiile principale urmatoarele:

accelerarea cresterii economice pe termen lung

- cresterea exporturilor sectoarelor orientate catre export si cu nivel redus al protectiei vamale

- scaderea costurilor de productie ale firmelor datorita economiilor de scara.

Costuri

Adoptarea a tarifului vamal al Uniunii Europene ar putea avea efecte nefavorabile de crestere a deficitului comercial, din cauza ca tarile candidate practica in general taxe vamale mai ridicate in medie decat cele practicate de Uniunea Europeana. Prin participarea la uniunea vamala, tarile candidate vor trebui sa-si alinieze tarifele la cele ale Uniunii Europene in sensul micsorarii acestora. Micsorarea taxelor vamale va determina o penetrare sporita a pietelor lor cu produse din tarile terte.

Participarea la uniunea vamala impune si preluarea de catre tarile candidate a schemei de preferinte tarifare a Uniunii Europene, cunoscuta sub denumirea de Sistemul Generalizat de Preferinte - SGP.

Pentru tarile Asia- Caraibe-Pacific (ACP), semnatare ale Conventiei de la Lome, preferintele merg pana la abolirea unilaterala a taxelor vamale pentru cele mai multe din produsele provenind din aceste tari.

Astfel, principale costuri ale aderarii la Piata interna si Uniunea Vamala sunt :

- contractia sectoarelor sensibile la liberalizarea comertului (in general, sectoarele orientate spre piata domestica si cele protejate in mod traditional)

- penetrare sporita cu produse din tari terte, datorita micsorarii nivelului protectiei tarifare

- scaderea exporturilor, determinata de pierderea competitivitatii intreprinderilor prin preluarea acquisului Pietei Interne si cresterea presiunilor concurentiale

- deteriorarea balantei comerciale pe termen scurt

- posibila destabilizare economica si monetara

- scaderea veniturilor la buget, aferente incasarilor din taxe vamale

4.2. politica de dezvoltare regionala

Dezvoltarea regionala este un concept nou ce urmareste impulsionarea si diversificarea activitatilor economice, stimularea investitiilor in sectorul privat, contributia la reducerea somajului si nu in cele din urma sa conduca la o imbunatatire a nivelului de trai. 

Pentru a putea fi aplicata politica de dezvoltare regionala s-au infiintat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul Romaniei. Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judete. Regiunile de dezvoltare nu sunt unitati administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridica, fiind rezultatul unui acord liber intre consiliile judetene si cele locale.

Politica de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de masuri planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice si durabile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata.

Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura.

Dezvoltarea rurala ocupa un loc distinct in cadrul politicilor regionale si se refera la urmatoarele aspecte: inlaturarea/diminuarea saraciei in zonele rurale; echilibrarea oportunitatilor economice si a conditiilor sociale dintre mediul urban si cel rural; stimularea initiativelor locale; pastrarea patrimoniului spiritual si cultural.

Cadrul de implementare si de evaluare a politicii de dezvoltare regionala il reprezinta regiunea de dezvoltare, constituita ca o asociere benevola de judete vecine. Regiunea de dezvoltare nu este unitate administrativ teritoriala si nu are personalitate juridica.

Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala sunt urmatoarele: diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziata); preantampinarea producerii de noi dezechilibre;

indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la instrumentele financiare de asistenta pentru tarile membre (fonduri structurale si de coeziune);

Beneficii

Principalul beneficiu al aderarii la Uniunea Europeana din perspectiva Politicii Regionale a Uniunii Europene este dat de accesul la Fondurile Structurale si la Fondul de Coeziune.

La beneficiile de ordin financiar ale includerii tarii candidate in Politica Regionala a Uniunii Europene se adauga si transferul de know-how in ce priveste elaborarea politicilor de dezvoltare regionala, identificarea proiectelor viabile si administrarea banilor publici.

Pe termen lung, transferurile financiare, impreuna cu transferul de know how si cu o administrare judicioasa a acestor fonduri, vor conduce la dezvoltarea echilibrata a economiei si la micsorarea decalajelor dintre regiuni.

Costuri

Costul cel mai semnificativ al participarii la Politica Regionala a Uniunii Europene va fi dat de necesitatea de co-finantare a proiectelor de dezvoltare regionala cu circa jumatate din valoarea acestora, sume care vor trebui alocate de la buget. In plus fata de aceste sume, vor mai fi costuri determinate de constructia institutionala, inclusiv costuri cu pregatirea personalului.

Un cost indirect ar putea fi determinat de o capacitate de absorbtie scazuta a fondurilor acordate de Uniunea Europeana. S-a observat ca infuziile masive de capital catre Grecia, Spania si Portugalia in primii ani dupa aderare, au condus la o apreciere a monedelor lor nationale si la cresterea deficitului comercial si a balantei de cont curent.