MASURILE DE STIMULARE A INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE

ATITUDINILE SI POLITICILE TARILOR GAZDA SI A TARILOR DE ORIGINE, VIS-A-VIS DE INVESTITIILE STRAINE DIRECTE

Se pare ca au existat doua forte care au propulsat fenomenul creserii ISD : profitul crescand ca rezultat al stimularii marilor corporatii de a-si extinde operatiunile (si nu numai vanzarile) in afara granitelor nationale; o acceptare aproape universala din partea guvernelor, ca investitiile straine directe sunt foarte profitabile.

1.1 Politici si efecte ale ISD asupra tarii gazda

In vederea atragerii ISD-urilor, guvernele tarii gazda ofera concesii investitorilor. Opiniile specialistilor la nivel UNCATD si OCDE indica trei categorii de stimulente investitionale : stimulente fiscale, stimulente financiare si alte stimulente[1]. Stimulentele fiscale echivaleaza cu sacrificarea unor venituri viitoare la nivelul bugetului central; stimulentele financiare implica furnizarea de fonduri catre firme, cele mai frecvente tipuri fiind subventiile guvernamentale, creditele cu dobanda redusa, garantarea creditelor, incheierea de contracte de asigurare in conditii profitabile. Celelalte tipuri de stimulente au o paleta larga ajungand pana la punerea la dispozitie de terenuri si infrastructura fizica, pana la pregatirea personalului si acordarea de servicii de consultanta.

Acestea sunt modalitati de stimulare a competitiei intre tari, prin care acestea isi pot crea in ultima instanta un avantaj comparativ, prin care sa atraga ISD-urile. Marea Britanie si Spania constituie un exemplu al competitiei intre state, in acest caz pentru atragerea investitiilor firmei Nissan.Competitia nu exista doar intre tari, ci poate apare si intre regiuni din cadrul tarilor.(Statul Kentucky a oferit firmei Toyota un pachet de facilitati in valoare de 112 milioane $, pentru stabilirea unei subsidiare in aceasta regiune. Pachetul de masuri cuprindea deduceri fiscale, facilitati privind creditarea la o rata scazuta a dobanzii si investitii guvernamentale in infrastructura. Alte exemple ar putea fi: investitia firmei Mercedes -Benz in orasul Tuscaloosa din statul Alabama in 1993, cand factorul hotarator l-a constituit acordarea unei sume de 250 milioane $ cu titlu gratuit de catre autoritatile locale; investitia de 2,8 mil $, in 1991 a firmelor Ford si Volkswagen in Portugalia, ca urmare a suportarii cu titlu gratuit a 30 % din costurile proiectului de catre autoritati.) .

Controlul asupra investitiilor straine directe se realizeaza in primul rand prin restrictii privind participarea capitalului strain si cerinte privind performanta firmei. In unele tari exista anumite sectoare in care ISD-urile sunt interzise. Este cazul industriei tutunului si mineritului in Suedia. In SUA, participarea straina in capitalul companiilor aeriene americane este limitata la 25 %, iar in Mexic, limita de maxim 49 % capital strain impusa in 1973, putea fi negociata.[3]

1.2 Beneficii si costuri ale ISD asupra tarilor gazda

Avantajele ISD pentru tara gazda

v     Transferul de resurse

Prin transferul de capital, tehnologie si resurse manageriale climatul economic al tarii gazda este influentat pozitiv. Exista posibilitatea ca tara respectiva sa nu poata avea acces la aceste resures altfel decat prin intermediul ISD.

Rolul pe care poate sa-l joace influxul de capital in tarile receptoare de ISD, este realizat de Neil Hood si Stephen Young[4]:

influxul de capital poate sa suplimenteze resursele interne, acoperind sau reducand deficitul intre economiile interne si necesarul de investitii;

in mod direct, activitatea CMN, poate contribui la mobilizarea economiilor locale, care altfel ar ramane nefolosite sau ar fi utilizate in activitati mai putin productive, prin oferirea unor oportunitati de investitii atractive; pot fi astfel antrenate si investitii ale unor firme locale in activitati economice situate in amonte sau in aval fata de obiectul de activitate al filialei straine;

prezenta si operatiunile CMN pot stimula intrarea de alte fluxuri financiare, credite din partea unor agentii internationale sau chiar asistenta nerambursabila; in unele cazuri, cum ar fi cele ale tarilor cu economiile in tranzitie, succesiunea este inversa : asistenta financiara internationala, constand in creditele acordate de Banca Mondiala sau FMI, contribuie la constituirea unei anume credibilitati si atrage dupa sine intrarea fluxurilor investitionale private.

Tehnologia poate fi transferata in doua moduri, ambele contribuind la stimularea economiei tarii gazda[5]: poate fi incorporata in procesul de fabricatie (industria extractiva si de rafinare a petrolului) sau poate fi inglobata in produsul finit

(cazul computerelor sau a altor produse electronice). Multe tari, mai ales cele mai putin dezvoltate, au un deficit sau un decalaj major privind cercetarea - dezvoltarea in sectorul tehnologic si ele se bazeaza pe tehnologia transferata din tarile industrializate in vederea cresterii lor economice.Cea mai eftina si mai simpla solutie pentru aceste tari, este atragerea ISD-urilor in care are loc transferul de tehnologie.

Din numarul de brevete la nivel mondial, cele mai mari 700 de firme, dintre care majoritatea sunt CMN- uri, detin mai bine de jumatate din totalul mondial de brevete, iar in comertul international cu tehnologie, transnationalele concentreaza 90 % din total. De exemplu, transferul de tehnologie realizat prin investitiile facute de companii precum IBM si Apple Computer, au creat in Mexic o industrie a computerelor viabila.

Accesul la ultimele descoperiri tehnologice poate fi facut si prin cumpararea licentelor tehnologice de la CMN carora le apartin. Totusi aceasta metoda de transfer tehnologic este dezavantajoasa din punctul de vedere al CMN, intrucat exista riscul crearii si chiar promovarii unui potential concurent.

Alternativa transferului tehnologic, prin una din cele doua modalitati, constituie unul din punctele cele mai importante ale negocierii intre CMN investitoare si statele gazda, totul depinzand de capacitatea fiecarei parti de a negocia.

v     Gradul de ocupare al fortei de munca

Un alt punct negociat intre CMN si statul gazda este legat de transferul competentelor manageriale. Trebuie luat in consideratie faptul ca efectele asupra tarii gazda depind in mare masura de disponibilitatea firmei investitoare de a angaja personal local in posturi de conducere. Deci, este negociata ponderea locurilor de munca ce necesita o anumita calificare si aptitudini manageriale, care revin populatiei locale din totalul locurilor create.

Este adevarat ca ISD-urile creaza noi locuri de munca. Efectele ISD asupra ocuparii fortei de munca sunt atat directe cat si indirecte. Efectele directe apar atunci cand, prin deschiderea de filiale se creaza o oferta de locuri de munca, locuri pe care sunt angajati localnici. Efectele indirecte sunt reprezentate de crearea de locuri de munca in amonte si in aval acelui sector in care s-a realizat investitia directa, determinata de colaborarea CMN-urilor cu firmele locale (furnizori, distribuitori) care isi sporesc la randul lor capacitatile. Efectele indirecte, in mod normal, sunt cel putin egale sau superioare celor directe. Investitia firmei Nissan in Marea Britanie a generat in mod direct 4.250 de locuri de munca si in mod indirect, cel putin 4.000 de locuri de munca in industriile din amonte si din aval. De asemeni, se apreciaza ca aproximativ 7 milioane de locuri de munca depind de investitiile europene in America, incluzand 3,6 milioane de americani angajati in cadrul filialelor firmelor europene.[6]

Exista posibilitatea ca nu toate locurile create de ISD, sa se traduca intr-o crestere a locurilor de munca. De exemplu, in cazul investitiilor companiilor japoneze in SUA, reactia a fost aceea ca noile locuri de munca realizate prin investitii doar au compensat pierderea de locuri de munca din companiile auto americane, care pierdeau cota de piata comparativ cu firmele japoneze. Consecinta acestui efect de substituire, este ca numarul de locuri de munca realmente create in economia tarii gazda, nu ar fi atat de mari.

v     Balanta de plati

Guvernele devin ingrijorate in momentul in care exista deficit al contului curent din balanta de plati, deoarece banii obtinuti de alte tari din tranzactiile cu tara avuta in vedere (de exemplu obtinuti din exportul de bunuri sau servicii in acea tara), sunt in general folositi pentru achizitionarea de active financiare in tara in care se inregistreaza deficitul. Altfel spus, deficitul contului curent este finantat prin vinderea de active catre alte tari, deci printr-un excedent al contului de capital.

Problema majora este ca, incercand sa isi finanteze deficitul contului curent prin vanzarea de titluri financiare, statele debitoare sunt obligate sa plateasca dobanzi  (cupoane) detinatorilor straini de obligatiuni, si dividende proprietarilor de actiuni. Astfel de plati micsoreaza resursele tarii debitoare si limiteaza rezervele pentru investitii in propria tara. Cum investitiile sunt necesare pentru a stimula cresterea economica, un deficit persistent al contului curent poate periclita aceasta dezvoltare. In plus, practicarea unor preturi de transfer pentru fluxurile de bunuri si servicii intra -firma conduce la iesiri suplimentare de fluxuri financiare din economiile respective.

Efectele investitiilor straine directe asupra balantei de plati se reflecta in politicile guvernamentale, mai ales ale tarii gazda. Exista trei efecte potentiale majore ale ISD-urilor asupra balantei de plati:

in primul rand, prin deschiderea unei filiale de catre o CMN, creditul contului de capitalal tarii gazda creste proportional cu investitia initiala de capital; aceeasi investitie va fi inregistrata in debitul contului de capital al tarii de origine a CMN; fluxul de venituri rezultate din aceasta investitie vor fi inregistrate in mod similar, de data aceasta in debitul contului de capital al tarii gazda si in creditul tarii mama;

in al doilea rand, daca ISD-urile sunt un substitut pentru importul de bunuri si servicii (din perspectiva tarii gazda), efectul ar fi imbunatatirea contului curent al acesteia. Balanta de plati s-ar imbunatati, datorita faptului ca ceea ce era inainte inregistrat la import in relatiile cu tara mama, acum nu se mai inregistreaza, datorita unitatilor de productie ale tarii mama pe teritoriul tarii gazda;

al treilea beneficiu potential apare in cazul in care CMN foloseste filiala in vederea exportului de bunuri si servicii in alte tari.

Efectele directe ale activitatii CMN asupra balantelor de plati in tara gazda

Walters si Blake, identifica surse de conflict intre statul gazda si statul de origine, pe marginea impactului activitatii CMN, asupra balantei de plati a ambelor tari. .

In cadrul conflictului trebuie sa tinem cont de faptul ca uneori interesele statului de origine nu corespund cu cele ale corporatiei, intrucat capitalul CMN apartine unui actionariat multinational, in care exista posibilitatea ca tara in care corporatia are sediul sa nu aiba nici un reprezentant.

Cadrul conflictual intre statul gazda si cel de origine privind efectele CMN asupra balantei de plati

Sursa: Hill Ch - "International Business

Studiul realizat de Streeten si Lall, privind efectele ISD si ale operatiunilor CMN asupra balantei de plati a tarilor gazda, a luat drept esantion 159 de firme in perioada 1970 - 1973 si a examinat efectele directe sau asociate ale operatiunilor fiecarei firme asupra conturilor balantei de plati a tarii gazda. Formula care a stat la baza evaluarii respectivelor efecte a fost:

BD = X + K - (Ck + Cr + R + D); unde:

BD - surplusul sau deficitul net generat de filiala la nivelul balantei de plati a tarii gazda;

X - valoarea exporturilor filialei;

K - valoarea intrarilor de capital la nivelul filialei;

Ck - valoarea bunurilor de investitii importate de filiala;

Cr - valoarea importurilor pentru productie realizate de filiala;

R - redevente, taxe tehnice si manageriale platite de filiala in afara spatiului de implantare;

D - dividende si dobanzi cuvenite firmei mama.

Prin utilizarea acestei formule, in cadrul studiului se ajunge la concluzia ca doar in una din 6 tari, impactul net asupra balantei de plati a fost pozitiv, exprimat ca procent din vanzari. Pentru restul tarilor, efectele au fost negative. Explicatiile le regasim urmarind efectele operatiunilor firmelor la nivelul balantei de plati.

Exporturile : - s-a constatat ca aproape toate filialele erau angajate in activitati de substituire a importurilor, deci produceau pentru piata interna. In medie exporturile nu reprezentau mai mult de 15 - 19 % din totalul vanzarilor;

Influxul de capital net - obtinut prin deducerea sumelor remise catre firmele mama, sub forma profiturilor, din aportul de capital al investitorilor straini (capital, imprumuturi pe termen lung si profituri reinvestite), acesta a fost usor pozitiv.

Efectul financiar net- definit ca diferenta dintre influxul de capital si suma profiturilor, dobanzilor, cotelor de royalty, si a altor plati tehnice catre firma mama. La acest indicator, 49 de filiale au inregistrat valori pozitive.

In concluzie, firmele straine par " sa extraga mai mult decat au introdus ".

Chiar si cei doi analisti admit ca o evaluare corecta a contributiei ISD la conturile externe ale tarii gazda necesita o serie de consideratii privind rezultatele obtenabile in absenta respectivelor fluxuri. Pe aceasta baza, ei propun trei scenarii alternative:

cel dintai, al substituirii ISD prin importuri, comparand sumele in valuta cheltuite cu respectivele importuri, cu cele efectiv cheltuite de filiale pentru productia locala;

cel de-al doilea scenariu, are in vedere alternativa inlocuirii investitiei realizate de firma straina cu cea a unei firme locale; comparatia relevanta este cea a costurilor diferite ale capitalului in functie de costurile procurarii lui;

ultima alternativa vizeaza stabilirea partii din ISD care poate fi inlocuita prin investitii locale, respectiv proportia optima intre investitia straina si cea locala.

In concluzie, o treime din numarul firmelor straine ar fi avut efecte negative asupra veniturilor nete in tarile in care operau, fiind totodata posibil ca activitatea lor sa fie inlocuita de cea a firmelor locale. Aproximativ jumatate au fost considerate partial substituibile prin firme locale, timp in care restul au fost considerate de neanlocuit.

Situatia balantei de plati mai este influentata si de nivelul importurilor, amplificat in cazul CMN prin practicarea preturilor de transfer. Din acest punct de vedere, mai bine din jumatate din firemele esantionului sus amintit au importat marfuri a caror valoare echivala cu 30 % din valoarea vanzarilor firmelor.

Costurile ISD pentru tara gazda

Tarile gazda sunt preocupate de efectele negative ale ISD, care se repercuteaza in concurenta cu firmele locale, in efectele negative asupra balntei de plati si a nivelului suveranitatii si autonomiei nationale.

v     Concurenta cu firmele locale

Filialele CMN care opereaza in interiorul unei tari, ar avea putere economica mai mare decat firmele indigene, datorita caracterului lor international. CMN-le pot atrage fonduri generate in alte tari pentru a compensa costurile din tara gazda, ceea ce le-ar permite practicarea de preturi inferioare celor locale si eliminarea celor locale. Acest argument este valabil mai ales in cazul in care sectorul respectiv al tarii gazda este intr-o faza incipienta a dezvoltarii sale. Tocmai de aceea, guvernele tarilor care detin astfel de sectoare, restrictioneaza importurile si ISD-urile, pentru a lasa industria locala sa se dezvolte pana la stadiul in care ar putea face fata concurentei de piata. Insa guvernele ar trebui sa faca diferenta intre un sector economic aflat intr-o faza incipienta si un sector economic ineficient.

v     Balanta de plati

O prima ingrijorare este legata de fluxul de venituri catre strainatate in contul repatrierii profitului sau al platii dividendelor pentru actionari sau cupoanelor pentru detinatorii de obligatiuni, generate de investitia straina. Aceste fluxuri apar in debitul contului de capital. Unele guverne impun limite asupra ponderii profitului repatriat, obtinut in cadrul filialei din tara lor.

O alta ingrijorare apare atunci cand filiala CMN importa pentru realizarea productiei o serie de componente din strainatate, import care se reflecta in contul curent al balantei de plati a tarii gazda. De multe ori, o investitie straina directa intr-o zona a lumii, poate atrage investitii in aval sau in amonte agreate sau compatibile investitiei initiale in zona sau statul unde s-a facut investitia initiala. Astfel, are loc integrarea pe verticala a firmelor .

v     Suveranitate si autonomie nationala

Preocuparea este legata de faptul ca deciziile strategice sunt realizate de catre firma mama, care nu are nici o responsabilitate privind economia tarii gazda si asupra careia guvernul are un control limitat sau nu are nici un control .

1.3 Politici si efecte ale ISD asupra tarii de origine

Dimensionand efectele ISD-urilor asupra economiei tarii mama, guvernele pot orienta politica economica in vederea incurajarii sau descurajarii fluxurilor externe ale ISD-urilor.

Incurajarea ISD ale firmelor locale in afara granitelor, se poate realiza prin asigurari impotriva riscurilor pe pietele externe, asistenta privind capitalul, stimulente si facilitati fiscale si chiar prin presiuni politice.

Asigurarile guvernamentale privind ISD-urile au in vedere incurajarea investitorilor locali catre tari care prezinta avantaj comparativ, dar sunt instabile din punct de vedere politic. Asigurarile pot acoperi: riscul de expropriere (nationalizare), riscul de razboi sau conflicte sociale si interdictiile privind repatrierea profitului. Deasemeni, prin existenta unor acorduri se poate evita dubla impunere (perceperea impozitului pe venit atat in tara gazda cat si in tara de origine).

Deasemeni, o directie in care sunt incurajati investitorii, tine de domeniul politic. De influenta guvernelor si forurilor internationale asupra unor guverne in relaxarea restrictiilor privind ISD-urile.

Restrictionarea ISD-urilor, se manifesta prin limitarea cantitativa a investitiilor, pe motivul balantei de plati. Deasemeni, manipuland sistemul de impozite si taxe, guvernele au posibilitatea de a incuraja sau nu investitiile locale. (Anglia in perioada anilor 1960 - 1980, avea in vigoare un sistem fiscal prin care taxa venitul realizat in strainatate de catre companiile britanice la un nivel mai ridicat decat castigurile din tara).

1.4 Beneficii si costuri ale ISD asupra tarilor mama

Beneficiile

Sunt reflectate in primul rand la nivelul contului de capital al balantei de plati, datorita repatrierii castigurilor obtinute de subsidiarele externe. Efectul benefic este mai mare in cazul in care filiala din strainatate solicita diverse echipamente, produse intermediare sau complementare, care urmeaza sa fie exportate din tara mama.

Un alt beneficiu, ar fi cresterea gradului ocuparii fortei de munca, in cazul crearii cererii pentru importul unor componente din tara mama in tara gazda..

Ca un ultim beneficiu retinut de noi, ar putea fi experienta pe care filiala o dobandeste pe piata straina pe care are loc investitia. Acest tip de experienta poate fi transferat in tara mama si utilizat de catre CMN fie pe alte piete similare, fie in vederea imbunatatirii managementului si tehnologiilor de productie. Daca transferul informational are loc si in sens invers, adica de la tara mama catre tara gazda, rezultatul va fi un castig net pentru partea care va sti sa exploateze si sa puna in practica beneficiile informationale.

Costurile ISD pentru tara mama

v     Balanta de plati

Exista trei modalitati prin care balanta de plati a tarii de origine a investitorilor poate fi afectata:contul de capital se deterioreaza datorita fluxului de capital cerut de ISD; in general aceasta deteriorare este compensata de fluxurile de venituri viitoare care vor fi repatriate;contul curent se deterioreaza in cazul in care scopul respectivei investitii este aprovizionarea pietei locale cu marfuri obtinute la costuri de productie mai scazute (cazul investitiei firmei IBM in Mexic), sau daca ISD este o modalitate de substituire a exporturilor directe pe o piata straina, greu accesibila din exterior (cazul investitiilor firmei Toyota in SUA).

Din punctul de vedere al gradului de ocupare al fortei de munca este ingrijoratoare ipostaza in care ISD-urile sunt un substitut pentru productia locala. Mai exact, contextul in care locurile de munca ce ar putea fi create in tara mama, sunt transferate sau exportate in tara gazda a ISD-urilor. Daca tara de origine a ISD nu se confrunta cu un grad ridicat al somajului, acest fenomen nu are efecte sociale majore. Insa daca o companie ar fi conditionata in vreun fel din cauza efectelor asupra somajului din tara mama in privinta investitiei peste granita, pe care compania doreste sa o efectueze intr-o locatie unde costurile de productie sunt mai reduse; concurentii internationali ai firmei ar putea beneficia ei de avantajele acestei tari. Investitorul, poate pierde in acest context cota de piata in favoarea concurentilor sai. Pe termen lung, acest tip de restrictii pot avea ca efect restructurari masive la nivelul firmei investitoare si implicit somaj, datoritacresterii economice a firmelor concurente

2. FACTORI DETERMINANTI IN ATRAGEREA INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE

2.1 Investitiile orientate spre piata

Investitiile orientate spre piata au ca factor motivant producerea de venituri normale sau superioare, prin localizarea productiei pe o piata de produse, facandu-se o comparatie cu alternativa producerii in tara de origine sau in alta parte (intr-o a treia tara) si exportul bunurilor sau serviciilor pe piata. Localizarea productiei pe o piata in schimbul exportului poate fi avantajos in cazul in care produsul este scump de transportat, datorita marimii, volumului sau fragilitatii. Poate fi de asemeni avantajos, acolo unde piata este protejata de tarife comerciale care maresc costurile de export. Stabilirea unei prezente pe piata, angajand muncitori locali si ridicand profitul firmei in alte modalitati, poate mari cererile pentru produsele firmei, operand astfel cu venituri, nu doar cu costuri.

Principala motivatie a investitorului este patrunderea pe piata.

Cercetari asupra managerilor intreprinderilor multinationale, din 1996, au concluzionat ca este mai motivanta penetrarea pietei decat accesul la resurse.

Un studiu din 1994 asupra investitiilor din Europa Centrala si de Est a subliniat ca asigurarea accesului pe pietele externe si alti factori legati de piata, justificau 80% din investitii .

Ar trebui subliniat ca marimea, singura, nu este sufucienta pentru a face o piata atractiva, ca loc, pentru o investitie productiva - martore sunt dificultatile din acea perioada, referitoare la India si Rusia, in atragerea investitiilor. Bunastarea consumatorului este evident un motiv important in determinarea cererii produsului.

Exista si alti factori in determinarea locatiei, ca de exemplu :

stabilitatea economica si politica;

infrastructura legala, fizica si comerciala;

costurile factorilor de productie (mana de lucru profesionala, energie);

absenta obstructiei birocratice, etc.

De mentionat ca factorul costuri, nu poate fi unul esential in decizia de a investi in / sau de a exporta catre o piata data, in special daca costurile unitare sunt aproximativ aceleasi pentru competitorii interni si pentru celelalte corporatii multinationale.

2.2 Investitiile orientate spre export

Acolo unde motivul cheie pentru investitie este accesul la factorii de productie (de exemplu resurse naturale sau umane), consideratiile pot fi in mod substantial diferite. Marimea pietei unei posibile tari gazda poate fi irelevanta - de exemplu acolo unde intentia este de a exporta resurse naturale in tara de origine sau intr-o tara terta, sau de a genera produse /servicii folosind factorii acestia in tara gazda pentru a exporta in strainatate.

Investitiile orientate spre export pot fi foarte mobile si de scurta durata. Legaturile cu o tara gazda vor fi in mod special slabe daca factorii de productie pot fi gasiti in locuri alternative, iar costurile in realocarea investitiilor nu sunt mari.

Investitiile orientate spre export pot fi izolate de restul tarii gazda, fiind localizate in zone speciale de export. Ca urmare, stabilitatea economica si politica nu mai este un factor important, ca in cazul investitiilor orientate spre piata.

Factorii de importanta cruciala sunt disponibilitatea si costurile resurselor care trebuie utilizate ( forta de munca, materie prima, energie, pamant ).

2.3 Zonele libere comerciale si pietele comune

Distinctia evidenta dintre investitiile orientate spre piata si cele spre export a fost recunoscuta de foarte multi ani. Oricum, existenta zonelor libere comerciale sau a pietelor comune, ca Uniune Europeana sau NAFTA, a schimbat imaginea in mod substantial. Acolo unde bunurile si serviciile se pot muta fara mari restrictii in interiorul unei piete multinationale, este posibil ca investitiile straine directe sa fie orientate atat spre piata cat si spre export. Potentialul pietei pentru tara unde este localizata productia devine relativ neimportant, ceea ce reiese evident din popularitatea Belgiei si Irlandei, ca locatii ale investitiilor straine directe in cadrul Uniunii Europene. Costurile de productie devin mai importante decat investitiile strict orientate spre piata, ca si alti factori: locatia centrala, comunicatiile si cultura.

2.4 Alti factori si consideratii pentru realizatorii de politica

Gazdele potentiale ale investitiilor straine directe au o influenta foarte mica sau nu au deloc influenta asupra motivatiei decizionale a unei firme de a investi in strainatate, dar, depinzand de poiltica publica si administrativa trecuta, prezenta si viitoare, decizia alegerii locatiei poate fi influentata de catre gazde. Sunt situatii in care alegerea locatiei poate fi una evidenta - de exemplu acolo unde o tara reprezinta o piata importana si datorita barierelor vamale, investitia comparativ cu exportul este mult mai profitabila. Iar tara gazda poate oferi resurse abundente si eftine precum si profituri semnificative pentru exporturi[11].

Investitorii orientati spre piata sau spre export, de cele mai multe ori, vor avea o lista de cinci sau sase tari, care ar reprezenta locatii potrivite pentru investitii. Alegerea precisa a locatiei depinde de factorii diferiti. Dintre acestia :

stabilitate economica si politica;

infrastructura adecvata legala, fizica si comerciala;

asigurarea proprietatii si capacitatea de a repatria liber profiturile;

absenta obstacolelor birocratice;

forta de munca profesionala;

mijloace de munca si conditii adecvate.

Importanta relativa a acestor factori, tinde sa varieze in conformitate cu tipul de investitie.

Importanta relativa a deciziei asupra locatiei, poate diferi in cazul investitiilor orientate spre piata si in cazul celor orientate spre export. In cazul investitiilor orientate spre piata, care au ca obiectiv realizarea de economii de scara, costul anumitor factori de productie (de exemplu forta de munca) intr-o tara gazda poate fi mai putin important, comparativ cu cazul investitiilor orientate spre export.

Prezenta fizica solicitata poate de asemenea configura diversi factori. In cazul unei investitii, mari consumatoare de capital (de exemplu industria automobilelor) si unde costurile atrase in localizare si in realocarea productiei sunt semnificative, investitorii tind sa se intereseze despre conditiile politice si economice, despre impactul lor cu bataie lunga in tara gazda si despre planurile dezvoltarii infrastructurii. In opozitie, investitorii din sectorul mobil (foarte flaxibil), tind sa fie mai preocupati de starea curenta a conditiilor propice si de implicatiile lor imediate.

Importanta relativa a factorilor diversi, depinde de asemenea de limitele de profit, anticipate de investitori. Daca acoperirea profitului este slaba, atunci consideratiile despre cost prin prisma jurisdictiei sunt mai importante. In cazul in care riscul in cazul rentabilitatii investitiei este minim, comparativ cu alte investitii, atunci factorul cost are o importanta mai mica.

Importanta factorilor in luarea deciziei ISD depinde de asemenea de stadiul in care se afla procesul luarii deciziei. Acest fapt a fost subliniat intr-un raport de catre Emerging Market Economic (EME) Ltd., analizand procesul dupa care intreprinderile multinationale identifica tarile pentru investitii, in special tarile din Sud -Estul Europei. Studiul explica ca diversele costuri (inclusiv stimulentele fiscale), tind sa nu fie analizate inaintea examinarii unei scurte liste de tari.

Pentru investitorii orientati spre piata (investitorii " strategici "), deciziile sunt luate de obicei intr-un context mai larg : asigurarea prezentei pe pietele importante sau in dezvoltare; maximizarea avantajelor competitive la scara sau a costurilor de productie; modul cum locatia investitiei se potriveste cu strategia global de business. Ca rezultat, pentru investitor, decizia de a investiti poate decurge din consideratii de profit, care nu sunt legate doar de realocarea acelei investitii. De exemplu, investitorul poate dori sa obtina economii la scara in productie, atragand admisiile (materiale, capital fizic si intangibil produs in alta parte) si sa ofere productii pentru a servi pietelor locale. Decizia critica este unde sa investeasca.

Bazandu-se pe interviurile cu investitorii strategici din regiunea sud-est europeana, EME Ltd a identificat urmatoarele secvente in luarea deciziei asupra locatiei. Procesul de selectare incepe de obicei cu alegerea unei liste lungi de tari candidate, bazate pe criteriul nivel macro.

Factorii relevanti sunt :

sisteme economice si politice, precum si potentialul pentru oportunitatile economice;

sisteme politice si politici care influenteaza riscul suveran; sistemul legal si de reglementare si politica guvernamentala;

stabilirea contextului socio-cultural (atitudini sociale, caracteristicile populatiei ).

Acesti factori ajuta sa se determine daca exista un mediu favorabil investitiilor.

Dupa intocmirea acelei liste lungi se trece la selectarea unei liste mai scurte, care reprezinta criteriul nivel mediu.

Factorii esentiali fiind costurile tranzactiilor, determinate in special de starea dezvoltarii infrastructurii si retelelor comerciale.Ultimul set de factori care trebuie luat in consideratie, reprezinta criteriul nivel micro si / sau specificul proiectului. In acest punct se are in vedere obtinerea ratei rentabilitatii pe proiect, in locatii alternative.

La nivelul final al analizei listei scurte, se ia in consideratie din nou factorul de risc.

Regimurile fiscale sunt de asemeni analizate in detaliu, ori in exercitiul fluxului de numerar, ori intr-un exercitiu separat de planificare fiscala. Consideratiile fiscale sunt totusi incerte.

2.5 Negocierile dintre investitori si statele gazda

Odata ce destinatia investitiei straine directe a fost luata de catre investitor, acesta urmeaza a-si stabili anumite pozitii in negocierea termenilor investitiei.

Negocierile sunt centrate pe doua elemente:

a)           Daca guvernul tarii gazda incearca sa atraga ISD-urile, elementul central al negocierilor este reprezentat de tipul si marimea stimulentelor acordate de guvern.

b)           Daca guvernul tarii gazda adopta o atitudine potrivnica ISD-urilor, negocierile vor fi axate pe concesiile ce vor fi facute de catre investitor, fata de planul initial, pentru obtinerea permisiunii de a investi in tara respectiva.

Procesul negocierii poate fi caracterizat in contextul celor "patru C-uri ": interese comune, interese conflictuale, compromis si criterii ( obiective )[12].

Interesele conflictuale vizeaza proportia componentelor locale utilizate, in locul celor importate; suma investitiilor; numarul total de locuri de munca create; proportia in care bunurile produse vor fi exportate.

Compromisul indica adoptarea unei decizii in beneficiul ambelor parti, desi nici una dintre parti nu obtine absolut tot ce-si doreste.

Rezultatul negocierilor depinde in mare parte de abilitatile de negociere a fiecareia dintre parti, care poate fi influentata de trei factori:

      valoarea pentru fiecare parte a ofertei contrapartii;

      numarul de alternative pentru fiecare dintre parti;

      orizontul temporal vizat de fiecare parte.[13]

3. ROLUL IMPOZITARII IN ATRAGEREA INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE

In principiu, impozitarea este importanta din moment ce influenteaza profitul impozitat. Investitorii care pot obtine o impozitare redusa pe un proiect, il vor alege in favoarea altuia care are acelasi nivel de risc si de rentabilitate. Oricum, studiile economice, care stabilesc legatura (daca exista vreuna) intre presiunile fiscale si nivelurile investitiilor straine directe intr-o anumita tara, sunt neconcludente datorita dificultatilor intampinate in masura variabilelor care influenteaza fluxurile ISD si in masurarea seriilor de investitii straine directe in anumite tari[14].

Studiile de specialitate, bazate pe chestionare adresate managerilor multinationalelor, arata ca impozitarea poate fi un factor nesemnificativ in comparatie cu alti factori, in timp ce in alte cazuri impozitarea poate fi factorul hotarator[15].

Bineinteles, ca anumite aspecte ale impozitarii pot afecta ISD, in masuri diferite. Nivelul general al impozitarii intr-o tara, raportat de exemplu la PIB, nu apare ca influientand in mod direct intrarile si iesirile investitiilor straine directe.

O exceptie este atunci cand politica fiscala prost administrata ameninta capacitatea unei tari de a acoperi datoriile externe suverane, conducand investitorii la ideea ca repatrierea capitalului se va face cu greutate.

De exemplu, Franta si Italia au relativ acelasi nivel de impozitare, totusi ele atrag sume diferite de investitii. Printre statele membre OECD, Japonia are un nivel scazut de impozitare si atrage foarte putine investitii, in timp ce Belgia si Suedia, sunt comparativ tari cu un nivel inalt de impozitare si au totusi intrari mari de ISD. Administrarea fiscala este de asemeni importanta.

3.1 Tipuri de impozite

Impozitul pe venitul societatii (IVS), a primit cea mai mare atentie din partea analistilor, din moment ce afecteaza direct suma profitului multinationalelor, disponibila pentru distribuirea catre actionari. Cateva studii recente au subliniat o legatura semnificativa intre impozitele efective pe profitul societatii dintr-o tara gazda si nivelul investitiilor straine directe[16]. O cercetare condusa pentru " Ruding Committee", de exemplu, a descoperit ca 57 % din managerii multinationalelor din UE, au considerat " intotdeauna " impozitul pe profitul copaniei un criteriu foarte important in alegerea locatiei afacerii ".

Impozitul general mediu al unei tari gazda este masurat, de obicei, impartind veniturile din impozitul pe profitul societatii (plus alte posibile taxe) la profitul real al tarii. Dar profitul real al tarii este dificil (daca nu chiar imposibil) de masurat, avand in vedere existenta profiturilor motivate de impozite, alegandu-se jurisdictiile cu taxe mici. Dar aceasta presupune informatii (confidentiale) ale firmei pentru tranzactii externe, ca si estimari ale impozitelor motivante pentru cheltuielile intre filialele externe.

Impozitele pe venitul propriu si cele salariale ale contribuablililor sunt in general mai putin importante, exceptand cazul in care au un impact mare asupra costurilor fortei de munca.

Impozitele pe consum, ca TVA-ul, au de asemenea o relevanta redusa pentru investitiile orientate spre piata.

Prin contrast, taxele de import si vamale pot fi foarte importante, in doua sensuri. Taxele de import constituie bariere vamale, care pot incuraja intreprinderile multinationale sa investeasca intr-o tara, decat sa exporte in aceasta. Aceste taxe protejeaza impotriva importurilor din partea competitorilor; in acest mod, taxele vamale pot constitui chiar un stimulent pentru unele tipuri de investitii straine directe orientate spre piata. Dar in acelasi timp, taxele vamale mari pe importurile de utilaje si pe alte bunuri de capital mareste costul initial al investitiei si costul bunurilor utilizate in productie, si poate constitui un mijloc de intimidare pentru ISD.

Tipuri de investitii

Este cunoscut faptul ca investitiile straine directe orientate spre export sunt mai sensibile la presiunile fiscale ale tarii gazda decat sunt cele orientate spre piata[17].

Impozitele care afecteaza in mod direct costurile productiei si impozitul pe profitul societatii sunt reflectate in pretul produselor sau serviciilor exportate, si astfel se observa indreptarea investitorilor catre acel segment de piata care beneficiaza de stimulente

Stimulentele fiscale sunt mult mai importante pentru firmele exportatoare de servicii, urmate de acelea producatoare pentru export si sunt mai putin importante pentru firmele din sectorul resurselor naturale. Aceste diferente reflecta mobilitatea relativa a investitiei si paleta larga de alegere a locatiilor posibile.

Prin contrast, investitiile orientate spre piata sunt putin afectate de stimulentele fiscale, exceptand cazul in care impozitele tarii gazda sunt excesiv de mari. Impozitele care afecteaza costurile de productie pot sa nu fie problematice (depinzand de gradul de competitivitate pe piata), in timp ce impozitul pe profit poate fi trecut la consumator.

3.2 Tratatele si Administratia fiscala

In afara de impozite si de stimulentele fiscale, alti doi factori legati de impozite trebuie luati in consideratie.

In primul rand, multinationalele vor prefera sa investeasca in tarile care au incheiat tratate fiscale cu tarile de origine, cu scopul de a evita impozitarea dubla, cu toate ca existenta unui tratat nu este un factor decisiv, mai ales daca un investitor poate investi prin intermediul unei tari terte, care are tratat si cu care tara de origine si cu tara gazda vizata.

In al doilea rand, calitatea administratiei fiscale a tarii vizate trebuie luata in consideratie.

Incertitudinea, ambiguitatea, schimbarile prea frecvente in legislatie, neconcordanta in interpretare si aplicare, oficialii corupti, penalitati excesive pot constitui mijloace de descurajare a investitiilor.

Un alt factor care de obicei este trecut cu vederea, este ca o proportie mare de investitii se afla sub forma reinvestitiei sau a adaugarii la investitiile existente. Impozitarea nu joaca un rol important in decizia initiala de investitie, dar are un rol foarte important in luarea deciziei de reinvestire sau extindere. Printe motivele comune de descurajare se numara : legislatiile fiscale si administratiile fiscale haotice.

3.3 Importanta crescuta a impozitarii ca factor de decizie al investitiilor straine directe

Studiile realizate inainte de 1990, au descoperit ca impozitarea era o compensatie minora in luarea deciziilor ISD.

Studiile recente tind sa sugereze contrariul : impozitarea devine un factor din ce in ce mai important[18].

Pentru aceasta evolutie, exista un numar de explicatii:

      Din moment ce alte bariere pentru investitii sunt eliminate, obstacolele care au ramas au o importanta mare. Impozitarea a fost intotdeauna recunoscuta ca fiind un factor luarea deciziei de investitie;

      Procesul de globalizare, este caracterizat prin cresterea productiei internationale: componentele unui produs pot proveni din mai multe tari. Vanzarile nu sunt facute doar in tara, iar investitiile nu mai sunt orientate numai spre o singura piata.

      Crearea pietelor comune, uniunile vamale si zonele comerciale libere au avut un efect similar, facand mai simpla furnizarea unui numar de piete nationale dintr-o singura locatie, neampiedicata de bariere vamale. Prin urmare, distinctia dintre investitiile orientate spre piata si investitiile orientate spre export a devenit mai putin clara.

Ultimele doua puncte par a fi mai importante. Faptul ca investitiile orientate spre export sunt mai influentate de stimulentele fiscale, decat investitiile orientate spre piata a fost recunoscut de mai multi ani.

3.4 Stimulente fiscale in tarile in tranzitie

La o privire de ansamblu, influenta impozitarii asupra deciziilor ISD sugereaza ca stabilirea cotei impozitului efectiv intr-o tara gazda:

      Joaca un rol mic, sau nu joaca nici un rol in decizia initiala a multinationalelor de a investi in strainatate;

      Joaca un rol mai important (dar nu unul cheie) in luarea deciziilor privind locatia;

      Poate fi mai important pentru investitiile orientate spre export;

      Importanta ei creste

Investitorii din tarile in tranzitie din centrul si Sud-Estul Europei au subliniat importanta limitata a impozitarii in atragerea investitiilor, avand in vedere incertitudinile si riscurile considerabile ale unei investitii. Investitorii strategici  (orientati spre piata), identifica si au in vedere impozitarea in procesul de analiza al unei tari gazda, dar nu considera taxele o problema importanta, in comparatie cu alti factori determinanti. Acolo unde impozitele erau considerate o problema relevanta, erau luate in calcul transparenta si complexitatea mai mult decat prevederile specifice.

O tema comuna in cercetarile investitorilor este instabilitatea si opacitatea sistemului fiscal din economiile in tranzitie, in politica si administratie, descurajatoare pentru investitori.

In contextul investitiei cu mari asteptari in privinta ratei rentabilitatii, dar insotita de un nivel mare de risc, investitorii sunt descurajati atunci cand se confrunta cu sisteme fiscale opace, datorita prevederilor mult prea complexe sau contrare cu prevederile internationale.

Alti factori care contribuie la nesiguranta sunt legile si prevederile instabile si practica administrativa imprevizibila. In acest context, stimulentele fiscale nu pot compensa aceste deficiente.

Tarile in tranzitie care doresc sa atraga investitorii trebuie sa recunoasca relativa indiferenta a multinationalelor in privinta stimulentelor fiscale in faza de nivel macro, aceea de redactare a listei lungi. Costurile insemnate pentru adunarea si procesarea informatiilor fiscale pentru fiecare tara in parte, din acea lista lunga, face ca analiza sa fie mult prea scumpa la acest nivel. Acolo unde se are in vedere sistemul fiscal accentul cade pe impozitul pe venitul societatii, tratamentul pierderilor si existenta tratatelor fiscale. Cercetarile au aratat ca acolo unde conditiile propice investitiilor sunt relativ slabe, stimulentele fiscale fac situatia mult mai grea, adaugand nesiguranta si risc si astfel scazand sansele ca acea tara sa fie aleasa ca locatie propice pentru investitie.

4. MASURI DE STIMULARE A INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE

4.1. Masuri de stimulare

Stimulentele investitiilor au o varietate de forme, dar de regula sunt clasificate in financiare sau fiscale. Exista de asemeni masuri de natura non-monetara care pot fi avute in vedere ca stimulente. Acestea se regasesc adesea sub denumirea de masuri de stimulare (bazate pe reguli / norme), in opozitie cu stimulentele monetare si includ masuri, precum : regelmentari privind permisele de rezidenta ale investitorilor (sau reglementari privind permisele de munca); restrictiile privind transferurile de capital sau cel putin minimum de plata; si legislatia in materie de protectie a muncii.

Stimulentele monetare pot fi directe (financiare) sau indirecte (fiscale). Cele financiare iau forma granturilor, imprumuturilor cu termene, clauze prioritare / preferentiale, cu rol in achizitia activelor de capital. Ca alternativa, guvernul poate conveni sa acopere partial costurile implicate de diverse operatiuni - de exemplu: furnizarea infrastructurii, constructii cladiri sau pregatirea muncitorilor.

Stimulentele fiscale opereaza prin sistemul de impozite / taxe si ofera beneficii sub forma reducerilor de taxe care, in caz contrar, ar fi platibile.

Tarile dezvoltate tind sa se bazeze pe o combinatie intre stimulentele financiare si cele fiscale.

Prin opozitie, tarile in curs de dezvoltare sunt mai dispuse in a oferi stimulente fiscale, in mare parte datorita lipsei de granturi sau imprumuturi. Cand este vorba de investitii mari, se poate negocia " un pachet " larg de stimulente financiare si fiscale.

Majoritatea literaturii in materie de stimulare a investitiilor exprima o preferinta pentru granturile (subventii, alocari) directe in opozitie cu scutirile sau reducerile de impozite (taxe) - pe fondul unei mai mari transparente .

Costul investitiilor ar trebui sa fie stabilit imediat, in timp ce costul stimulentelor fiscale sunt adesea dificil de estimat. O asemenea preferinta trebuie sa fie conditionala. Stimulentele financiare sunt, fara indoiala, intotdeauna transparente. De exemplu, dezvoltarea infrastructurii este adesea asumata de catre un guvern de tara (district) in primul rand pentru beneficiile unor anumiti investitori, dar nu este intotdeauna clasificata ca o forma de ajutor sau grant / subventie. Totodata, anumite forme de stimulente fiscale (de exemplu : scutiri de impozite asupra proprietatii) sunt usor cuantificabile, cum sunt granturile si pot fi la fel de transparente.

Unii autori de specialitate considera ca adevaratul cost al stimulentelor fiscale poate fi mai scazut decat " echivalentul " stimulentelor financiare, in timp ce de majoritatea stimulentelor fiscale beneficiaza acei investitori care, eventual, inregistreaza profit, nefiind " irosite " pe investitii fara succes.

In cazurile in care se folosesc stimulente fiscale, este foarte important ca reglementarile (regulile) legale sa fie transparente cu estimarea costurilor / cheltuielilor bugetare cu taxele si impozitele.

4.2. Masuri fiscale

Este esential sa se faca distinctia intre stimulentele speciale pe obiective (tinte) si prevederile generale aplicabile ale sistemelor de taxare.

O masura de stimulare fiscala (a impozitelor / taxelor) poate fi definita in termeni statutari sau efectivi.

In termeni statutari este vorba de o prevedere speciala privind impozitele / taxele acordate unor proiecte investitionale calificate (determinate intr-un fel) care reprezinta o deviere statutara favorabila de la prevederea corespunzatoare aplicabila proiectelor investitionale in general (de exemplu, proiecte care nu primesc nici o prevedere / clauza speciala privind impozitarea).O implicatie a acestei definitii este aceea ca nu orice prevedere fiscala aplicabila tuturor proiectelor investitionale constituie un stimulent fiscal.

In termeni efectivi, un stimulent fiscal reprezinta o prevedere fiscala speciala acordata proiectelor investitionale calificate, care are ca efect diminuarea sarcinii efective a impozitului respectiv - comensurata intr-un fel - asupra acelor proiecte  - corelat cu sarcina fiscala efectiva care ar fi fost suportata de investitori in absenta acelei prevederi fiscale speciale.

O trasatura distinctiva a stimulentelor " orientate " (stabilite ca tinte, obiective), este aceea ca ele nu sunt generale in aplicare. De exemplu, un sistem de amortizare accelerata oferit tuturor investitorilor si tuturor categoriilor de investitii, nu este considerat un stimulent - " tinta " in sensul folosit aici, chiar daca poate aduce beneficii anumitor proiecte investitionale mai mult decat altora.

O distinctie similara poate fi facuta pentru prevederile " bazate pe reguli / legislatie " : un serviciu de investitii " one stop " disponibil tuturor investitorilor nu este " un stimulent ", desi a fost descris frecvent ca fiind, in timp ce scutirea de permisul de rezidenta pentru muncitorii expatriati care lucreaza in sectorul hi-tech (inalta tehnologie) constituie un astfel de stimulent.

Din punctul de vedere al investitorului nu conteaza daca o prevedere fiscala este o masura speciala de stimulare sau este o parte din sistemul general de taxare / impozitare. Dar, exista situatii in care distinctia poate fi importanta. De exemplu, in Uniunea Europeana, numeroase tipuri de stimulente fiscale sunt interzise (sau necesita aprobare prealabila din partea Comisiei) in cadrul prevederilor care reglementeaza " ajutorul statului ". Esenta ajutorului statal este aceea ca denatureaza competitia prin favorizarea anumitor intreprinderi sau productia anumitor bunuri. " (art. 87 (1), EC).

Cele mai utilizate stimulente fiscale sunt:

Scutirea totala sau partiala de la impozitarea profiturilor ( inclusiv taxa de vacanta );

Rate reduse de impozitare a veniturilor corporatiilor asupra anumitor profituri ( stabilite ca obiective / tinte );

Reducerea taxelor investitionale ( reduceri pentru profiturile reinvestite );

Amortizarea accelerata a costurilor de capital;

Credite pentru taxe / impozite investitionale;

Scutiri / reduceri de TVA ( sau alte forme de taxe de vanzare );

Rate reduse ale impozitelor / taxelor cu retinere la sursa asupra transferurilor de sume in tara de origine ( de rezidenta );

Impozite asupra veniturilor personale, contributii la asigurari sociale, reduceri de impozite pe proprietate pentru expatriati;

Stimulente speciale - cu combinarea uneia sau mai multor masuri de mai sus.

4.3. Tipuri de stimulente fiscale

Stimulentele fiscale pentru investitia straina directa , care pot fi de mai multe tipuri, functioneaza cu scopul de a incuraja investitia directa in doua feluri:

reducand costul de achizitionare a capitalului sau a altor facturi dupa impozitare (munca, materiale, energie), sau imediat (stimulente "up-front ") sau pe baza valorii actuale;

reducand rata efectiva de impozitare a profiturilor din investitii  (stimulente "downstream ").

Ambele categorii doresc sa mareasca rata veniturilor dupa impozitare si prin aceasta sa incurajeze investitiile[20].

4.3.1. Reduceri la rata impozitului pe profitul societatii

Reduceri la rata impozitului pe profitul societatii sau la impozitele pe profituri pot fi acordate anumitor tipuri de activitati, temporar sau permanent. Scutirea totala de la impozitele pe profituri poate avea loc in paradisurile fiscale si in cazul vacantelor fiscale. In afara de vacantele fiscale, o scutire este de obicei restrictionata la intreprinderi care desfasoara activitati " offshore ", precum centrele de finantare internationale, centrele de coordonare si sediile centrale ale companiilor operationale. De multe ori, profiturile din aceste activitati sunt impozitate la rate foarte mici - cum este cazul in Barbados, Cipru, Irlanda, Mauritius si Singapore.

Unele tari ofera sau au oferit reduceri la rata impozitului pe venitul societatii pentru anumite tipuri de investitii. In Irlanda, reducerea de 10% a ratei la profiturile din productie ( din 2002 ), este un exemplu in acest sens. In unele tari, se acorda reduceri la rate pentru investitii in anumite locuri sau regiuni : de exemplu, rata standard din China la impozitul pe venitul societatii a fost redusa de la 30 % la 15 % sau la 24 % in anumite zone economice.

Principalelel dificultati in administrarea unei rate reduse la impozitul pe societate sunt in mod clar definirea profiturilor care merita sa li se acorede rate mai mici . In cazul in care o intreprindere are mai multe tipuri de venituri sau din mai multe surse, numai o parte din acestea vor beneficia de reducere. In absenta unei definiri clare, contribuabilii vor avea mai mult succes in incercarile lor de a plati impozite pe profituri la rate scazute. In general, contribuabilii cu mai multe tipuri de afaceri vor incerca sa inregistreze costurile in contul activitatilor ale caror profituri sunt supuse unei rate mai mari (cheltuieli cu dobanda) si sa distribuie veniturile care sunt supuse unor rate mai mici.

4.3.2. Vacantele fiscale

Vacanta fiscala este cea mai obisnuita forma de stimulent fiscal pentru investitii la tarile in curs de dezvoltare. O vacanta fiscala ofera imunitate fiscala completa sau partiala de la impozitele pe profit (si uneori si scutirea de la alte impozite), scutirea fiind acordata pe un anumit numar de ani. In general, trebuie sa se tina seama de trei factori in planificarea unei vacante fiscale:

durata vacantei fiscale

data inceperii

relatiile dintre regulamentele privitoare la vacantele fiscale si cele privitoare la stimulentele din sistemul de impozitare obisnuit, in special cele legate de amortizari si reportarea pierderilor.

a)      Durata

Vacantele fiscale pot varia de la un an pana la 20 de ani[21].

De exemplu :

in Georgia, tuturor companiilor noi li se acorda vacanta fiscala de un an de la data inregistrarii, cu o scutire a impozitarii profiturilor de 50 % pe urmatorii doi ani;

in China, vacanta fiscala standard pentru investitorii straini este de doi ani, urmata de o impozitare redusa a profiturilor pe urmatorii trei ani. Prelungirea vacantelor fiscale este acordata pentru intreprinderi care utilizeaza tehnologii avansate sau care sunt implicate in alte activitati preferentiale.

Sri Lanka acorda vacante fiscale standard pe cinci ani investitorilor care introduc tehnologie avansata si investitorilor mai mari li se acorda vacante fiscale pe perioade mai lungi.

in zonele economice speciale din Polonia, investitorii se pot bucura de o scutire completa pe 10 ani.

Jamaica ofera vacante fiscale anumitor investitori, cu o scutire completa pentru investitii in zonele speciale.

Pentru a determina durata vacantei fiscale, trebuie sa existe un echilibru intre atragerea investitorilor pe de o parte si costurile bugetare ale tarii gazda pe de alta parte. Tendinta in ultimii ani a fost catre vacante fiscale mai lungi.

b)      Intrarea in vigoare

Durata efectiva a unei vacante fiscale depinde de momentul in care incepe aceasta perioada. Printe variantele existente se numara :

data constituirii sau inregistrarii intreprinderii;

data inceperii productiei sau a afacerii;

data la care intreprinderea obtine primul profit;

anul in care intreprinderea obtine primul profit

Evident, cu cat data inceperii vacantei fiscale este mai tarzie, cu atat mai mare va fi scutirea de care va beneficia investitorul si cu atat mai mic va fi profitul tarii gazda. In multe cazuri, abia la un an sau mai mult dupa ce investitia a fost aprobata, incep efectiv operatiile si de multe ori abia dupa cinic ani sau mai mult, investitia incepe sa aiba profit.

Cei care stabilesc data inceperii vacantei fiscale trebuie sa ia in considerare mai multi factori. Cel mai simplu sistem este acela in care vacanta fiscala incepe la momentul inregistrarii. In orice caz, o data timpurie a intrarii in vigoare este mai avantajoasa pentru acele investitii care obtin un profit rapid, si acele investitii nu sunt cele mai bune din perspectiva tarii gazda. Intrarea in vigoare a vacantei fiscale la data la care incepe productia, sau la data in care are loc prima vanzare poate fi mai profitabila, dar s-ar putea sa nu fie indicata in toate tipurile de investitii. Inceputul vacantei fiscale in primul an profitabil ofera posibilitatea manipularii, accelerand incasarile sau amanand cheltuielile, atat la inceputul cat si la sfarsitul perioadei si solicita investitorului sa-si depuna declaratia de profit in timpul vacantei fiscale. Acesta este oricum un lucru de dorit din moment ce ofera guvernului tarii gazda informatii despre dezvoltarea investitiei si ii permite sa estimeze mai bine costurile stimulentelor.

c)      Regulamente privitoare la amortizari si la pierderi

Relatia vacantei fiscale cu prevederile generale din Codul Fiscal, referitoare la amortizari si reducerea pierderilor este de o importanta majora.

Atunci cand conform regulamentelor obisnuite de impozitare, pierderile din anul anterior si reducerile fiscale pentru amortizari care nu au fost aplicate pot fi reportate, odata cu aceste vacante fiscale, presiunea asupra guvernului creste pentru a permite costurilor economice care au avut loc in timpul vacantei fiscale (care altfel ar fi scutite de impozitare) sa fie reportate. Amanarea acestor taxe tinde sa supraestimeze costurile in perioada de dupa vacanta fiscala.

In realitate, prevederile referitoare la reportarea pierderilor care permit fimelor sa reporteze cheltuieli din vacanta fiscala, transfera profiturile impozabile de dupa perioada de vacanta, in perioada vacantei fiscale scutita de impozite.

Daca pierderile economice suferite in timpul vacantei fiscale nu sunt recunoscute (nu sunt deductibile) in perioada de dupa vacanta, o vacanta fiscala ar putea sa mareasca defapt presiunea fiscala a unei firme. Acest factor este deosebit de relevant pentru proiectele cu costuri mari in primii ani de productie (costuri de training pentru forta de munca, costuri de publicitate pentru stabilirea pietelor locale).

Prevederile pentru reportarile pierderilor pot sa impulsioneze mai mult investitiile decat o vacanta fiscala cu regulamente restrictive la raportarile pierderilor, dupa cum reiese din compararea datelor din tabelul 1 si tabelul 2. Rezultatele acestor tabele arata ca valoarea prezenta a impozitului pe profitul societatii platit este mai mica, are doi ani de reportare a pierderilor si nu beneficiaza de vacante fiscale (Caz 2 B), in comparatie cu o vacanta fiscala pe doi ani incepand din primul an de productie, dar fara prevedri pentru reportarea pierderilor (Caz 1 A). Regulamentele privind reportarea pierderilor pe cinci ani par si ele sa fie mai atractive, decat o vacanta fiscala de doi ani care se acorda abia dupa primul an de profit[22] .

Tabel 1: Vacanta fiscala pe doi ani conform regulamentelor " Alternative Commencement "

Tabel 2: Reprezentarea regulamentelor alternative cu privire la reportarea pierderilor

Sursa : OECD - Tax policy Assessment and Design in Support of Direct Investment

d)      Oportunitati de planificare a vacantelor fiscale

Din categoria stimulentelor fiscale, cele mai des utilizate si totusi cele de care contribuabilii abuzeaza cel mai usor, sunt vacantele fiscale. Scutind anumite companii sau activitati de impozitul pe venit, aceste stimulente incurajeaza grupurile corporative sa-si mute veniturile impozabile (legal sau ilegal) la companii autorizate care sa le micsoreze obligatiile fiscale totale din tara gazda. Atunci cand o vacanta fiscala este vizata de o companie nou infiintata, contribuabilii vor avea tendinta sa transfere capital din afacerile existente la firme autorizate pentru a beneficia de scutirea de impozite. Aceste proceduri abuzive, pot crea impresia falsa ca s-au facut investitii noi, cand de fapt introducerea unei noi capacitati productive, reflecta doar o reducere a capitalului curent in alta zona din economie.

O alta tehnica folosita pentru deplasarea profitului este dirijarea sumei investite si a altor plati deductibile spre un grup corporativ prin entitati scutite de impozite. De exemplu, in absenta unei vacante fiscale, dobanzile la imprumuturile unei societati mame catre filiala sa, sunt deductibile pe baza impozitului pe venit al filialei, totusi sunt impozabile pentru compania mama (incluse in venit sau impozabile). In orice caz, atunci cand o filiala existenta sau nou infiintata se califica pentru o vacanta fiscala, stimulentele vor dirija platile dobanzilor de la alte filiale care nu sunt autorizate catre cele care sunt. In acest caz, incasarea dobanzii devine neimpozabila pentru filiala autorizata ca intermediar financiar (in absenta unor legi de protectie speciale). Venitul din dobanzi poate fi apoi convertit in venit din dividende si sa ajunga la societatea mama fara impozite.

O a treia tehnica este utilizarea preturilor artificiale de transfer la tranzactiile dintre firmele unui grup corporativ care include o filiala careia i se poate aplica vacanta fiscala. Aceste stimulente functioneaza iarasi pentru a muta venitul impozabil la firma in vacanta fiscala si sa deplaseze cheltuielile la firme care sunt autorizate pentru a reduce veniturile totale supuse impozitarii. Tranzactiile avand loc intre membrii unui grup corporativ, venitul total inainte de taxare al grupului va fi neschimbat, dar la profiturile reduse ale firmelor impozabile totalul impozitelor va scadea. Preturile artificiale denumite " non arm´s length" pot fi aplicate in contextul imprumuturilor inter-afiliate (comisioanele la dobanzile pe imprumuturi care depasesc rata pietei), iar in cazul comertului inter-afiliat la mijloacele de productie, la produsele finite sau la servicii.

e)      Critica vacantei fiscale

Vacantele fiscale prezinta aparent avantajul de a fi simple atat din perspectiva inreprinderilor cat si a autoritatilor fiscale. Pentru autoritatile fiscale din tarile care sunt in primele faze de tranzitie sau reforma, vacantele fiscale pot aparea atractive, din moment ce pot fi aplicate chiar daca administratia fiscala este inca intr-o faza de inceput. Daca impozitele din timpul perioadei de aplicare a vacantei fiscale nu sunt platibile, administratia fiscla este inutila.

Intr-adevar, pentru unii investitori, unul din cele mai mari avantaje ale vacantelor fiscale, este ca nu trebuie sa se confrunte cu administratori fiscala incompetenti sau corupti, cel putin pentru o perioada.[23]

In practica, mai este de obicei nevoie sa se solicite completarea unei declaratii pentru impozit in timpul vacantei fiscale. Indeosebi, daca intreprinderea are voie sa reporteze pierderile suferite in perioada vacantei fiscale, sau sa ceara reducere fiscala pentru amortizare la sfarsitul perioadei pentru cheltuieli aparute in timpul acestei perioade, aceasta va trebui sa completeze o declaratie pentru impozit, sau cel putin sa pastreze registrele necesare.

Majoritatea studiilor sunt de parere ca vacantele fiscale pe termen scurt au un interes sau o valoare limitata pentru majoritatea investitorilor si in afara unor proiecte pe termen scurt reusesc foarte rar sa atraga investitii. Investitiile mari au nevoie de mai mult timp pentru a obtine profit si sunt prin urmare mult atractive pentru investitiile din export, percum producerea de textile. Deoarece acel sector este foarte mobil, nu este neobisnuit ca o firma sa se bucure de o vacanta fiscala intr-o tara si dupa expirarea acesteia sa isi mute activitatile in alta tara, care sa fie dispusa sa acorde vacanta fiscala. Prin urmare, beneficiile tarii gazda de pe urma investitiei pot fi foarte limitate.

Vacantele fiscale pe termen lung, pot fi niste stimulente mult mai eficiente, dar acestea maresc costurile pentru tara gazda in ceea ce priveste suma impozitelor scutite. Alta obiectie se refera la costul vacantelor fiscale care nu poate fi estimat dinainte daca nu exista un anumit grad de acuratete, iar costul nu este legat de suma investitiei sau de beneficiile care se spera ca le va avea tara gazda. In plus, dupa cum  s-a mentionat mai sus, vacantele fiscale pot fi manipulate foarte usor si ofera posibilitati de evaziune fiscala si abuz. Platile sunt de mai multe ori amanate pana dupa vacanta fiscala (pentru a obtine scutirea de impozite) cu privire la acele cheltuieli, astfel incat existenta unei vacante fiscale poate descuraja investitiile aditionale. In loc sa se extinda operatiile existente, sunt formate companii noi pentru a obtine vacante fiscale suplimentare, iar in unele cazuri afacerile sunt transferate la companii inrudite, fiind solicitate alte vacante fiscale. Astfel, in ciuda popularitatii lor, vacantele fiscale nu sunt cele mai eficiente dintre toate tipurile de stimulente.

4.3.3.Reduceri fiscale pentru investitii si credite

Ca o alternativa sau uneori ca un supliment la vacantele fiscale, unele guverne ofera reduceri fiscale pentru investitii sau credite. Acestea sunt acordate pe langa reducerile fiscale pentru amortizari obisnuite, astfel incat investitorul poate sa amortizeze o suma care reprezinta mai mult decat costrul investitiei.

O reducere fiscala pentru investitii micsoreaza venitul impozabil; astfel cu o rata a impozitului pe venitul societatii (IVS), de 40 %, o reducere de 50 % din suma investita echivaleaza cu o investitie in credite de 20 % din acea suma. Pentru a fi eficace, investitorul ar trebui sa aiba dreptul sa reporteze pierderile care nu au beneficiat de reducere sau creditul acordat pe o perioada nedeterminata sau cel putin pe o perioada mai lunga.

Reducerile fiscale pentru investitii sau credite se pot aplica tuturor formelor de investitii de capital sau se pot limita la anumite categorii: utilaje, echipamente performante de inalta tehnologie, sau la investitii de capital in anumite domenii cum sunt cercetarea si dezvoltatrea. Uneori eligibilitatea se restrictioneaza pentru contributiile la capitalul intreprinderii; aceasta incurajeaza investitiile in actiuni si intr-o anumita masura contracareaza orice stimulent pentru o capitalizare slaba.

Reducerile fiscale pentru investitii si credite sunt de preferat in locul vacantelor fiscale din numeroase motive :

Costul acestora este legat direct de suma investita, asa incat n-ar trebui sa existe nevoia unui prag minim pentru eligibilitate;

Costul maxim este usor de determinat;

Nu sunt eliminate (open -ended)

Probabil ca din cauza acestor avantaje si a sfaturilor primite de la diverse organisme internationale, precum FMI sau Banca Mondiala, exista o tendinta de departare de vacantele fiscale in favoarea reducerilor fiscale pentru investitii si credite.

De la inceputul anului 2000, mai multe tari au inceput sa le utilizeze, in unele cazuri inlocuind vacantele fiscale. Aceste tari includ Kenia, Letonia, Africa de Sud si Turcia.

O posibila obiectie este faptul ca incurajeaza investitiile de capital mari si nu favorizeaza ocuparea fortei de munca, cum este cazul vacantelor fiscale.

Acestea pot, de asemeni sa modifice alegerea activelor, creand poate o preferinta pentru activele de scurta durata, ca sa se mai poata solicita reduceri sau cereri viitoare. Exista si posibilitatea unui abuz: activele pot fi supraevaluate pentru a mari reducerea sau creditele, iar activele pot fi vandute de indata ce reducerea sau creditul au fost acordate.

O reducere fiscala pentru investitii, trebuie sa se deosebeasca de ceea ce uneori este numita " reducere initiala ". O reducere initiala tipica ar permite de exemplu, ca 40 % din costul activelor amortizabile sa fie amortizate in primul an, iar restul de 60 %, sa fie amortizate peste un anumit numar de ani. Nu permite o deducere de peste 100 % din cost si este astfel, o forma de amortizare accelerata.

4.3.4. Reducerea fiscala pentru amortizare si amortizarea accelerata

Reducerile fiscale pentru investitii si credite sunt oferite pe langa suma amortizarii care poate fi solicitata. Spre deosebire de acestea, termenul de " Amortizare accelerata " este utilizat in mai multe sensuri. In functie de context poate sa insemne :

Costurile de capital sunt amortizate la o rata care este mai rapida decat amortizarea economica reala.

Motoda de amortizare bazata pe " balanta in descrestere " este permisa, iar deducerile mai mari pot fi solicitate in primii ani dupa achizitie (este mai buna decat metoda liniara).

Costurile de capital ale activelor vizate pot fi amortizate mai rapid decat ar fi permise in programele de amortizari.

In cazul stimulentelor fiscale (vizate), prevederile care sunt mai avantajoase decat cele general disponibile din sistemul de impozitare sunt cele care au ultimul cuvant.

Costul amortizarii accelerate pentru o tara gazda, in sensul impozitului pe venit anterior, este in mod normal mai mic decat cel al vacantelor fiscale sau reducerilor fiscale pentru credite si pentru investitii, din moment ce este afectata numai coordonarea in timp a platii impozitului si nu suma impozitului. Acesta, poate fi desigur un beneficiu substantial pentru afacerile existente care planuiesc sa-si mareasca investitia, dar in cazul majorarii investitiilor initiale, care pot sa nu obtina nici un profit timp de mai multi ani, amortizarea accelerata nu va avea nici un beneficiu imediat si poate duce eventual la o crestere a presiunii fiscale daca reducerile fiscale pentru amortizare alterneaza sau daca pierderile sunt reportate in continuare.

In toate tarile cu venit impozabil, un factor important este maniera in care este abordat costul amortizarii capitalului fizic pentru a determina venitul impozabil.

Intr-adevar, regulile care guverneaza regimul costurilor amortizabile ale capitalului in scopul impozitarii, sunt un element cheie in sistemul impozitelor pe societate, determinand firmele sunt /sau nu sunt in stare sa-si recupereze costurile investitiei.

Economiile multor tari in curs de dezvoltare sau in tranzitie utilizeaza regulamente legate de amortizare care nu sunt favorabile investitiilor. Asta se intampla in tarile gazda, care ofera o varietate de stimulente pentru a incuraja investitia straina directa.

Tarile care abia au inceput sa-si dezvolte un sistem de impozitare pe societate, sunt sfatuite sa-si aleaga un sistem relativ simplu de amortizare, care sa se bazeze pe un numar mic de categorii de active amortizabile, variind in functie de perioada de redresare. In general, categoria cu cea mai lunga perioada de redresare, include cladiri (activul cu cea mai lunga durata de productivitate), fiind amortizata pe o baza liniara. La cealalta extrema, categoria cu cea mai scurta perioada de rederesare include computere, mobiliere de birou, masini si camioane comerciale si poate si alte active cu o durata de productivitate ami scazuta .

In ceea ce priveste metodele de amortizare, utilizarea balantei in descrestere, ofera un numar mare de avantaje. Probabil cel mai important este ca permite acumularea de active intr-o anumita categorie de active imobilizabile, eliminand nevoia de a pastra registre separate la balantele de amortizare nesolicitate. Prin acumulare, costul amortizabil al noului capital achizitionat este pur si simplu adaugat la balante sumei costurilor de capital neamortizat, la categoia unde este inclus activul. Mai mult decat atat, utilizarea balantei in descrestere alaturi de regulamente simple ofera un mecanism relativ simplu in abordarea castigului de capital si reannoirii amortizarii.

De asemeni, pentru multe active, rata geometrica a amortizarii obtinuta prin metoda balantei in descrestere, care ofera reduceri mai mari in primii ani de viata ai activului, se poate confirma destul de usor la structurile de amortizare actuale. Cel putin reducerile pot fi mai corecte decat in cazul metodei liniare, care poate fi mai potrivita  (si restrictionata) pentru activele pe termen lung, precum cladirile.

Strans legat de alegerea modului de amortizare si de stabilirea a perioadelor de redresare pentru activele amortizabile, este (generozitatea), flexibilitatea sistemului de amortizare in acordarea scutirii de impozite referitoare la costurile de investitie. Sistemele de amortizare, chiar si abordarile simple, pot sa descurajeze investitia straina directa, iar valoarea prezenta a reducerilor fiscale pentru investitii este considerata ca fiind prea scazuta, comparativ cu amortizarea economica reala, sau prea scazuta in comparatie cu cele care sunt disponibile in celelalte tari sau ca nu ar corespunde anumitor standarde..

Valoarea prezenta a cererilor de amortizare la anumite active, este influentata de un numar de factori, incluzand: baza amortizabila, rata si metoda de amortizare, situatia deficitului fiscal al firmei si ratele actuale estimate ale inflatiei.

In cele mai multe sisteme, rata amortizarii pentru anumite active depinde de perioada de redresare a acestora (sau de perioada de redresare a categoriei de active amortizabile careia i se atribuie unui anumit activ). Cu cat este mai mica perioada de redresare stipulata, cu atat rata efectiva a amortizarii va fi mai mare. In general, perioada de redresare ar trebui sa reflecte durata medie de productivitate a unui activ sau a unui grup de active, dupa cum reiese din lucrarile lui Hulten si Wykoff, care au oferit o baza, in stabilirea duratei de productivitate a grupurilor de active si odata cu aceata un indicator pentru rata economica de amortizare.[25]

Amortizarea accelerata este atractiva in comparatie cu alte stimulente fiscale din mai multe motive:

            Spre deosebire de creditele fiscale, amortizarea accelerata nu creeaza compensatii suplimentare la impozitele pe venituri, ci doar amana aceste compensatii;

            Spre deosebire de creditele fiscale, contribuabilul nu trebuie sa tina registre separate (aditionale) pentru a tine evidenta balantelor nesolicitate, deoarece acestea fac parte din sistemul fundamental de amortizare;

            In comparatie cu creditele fiscale, amortizarea accelerata nu atribuie nici o eroare sistematica activelor de scurta durata;

            Investitorii sunt descurajati sa faca abuzuri, sa vanda si sa rascumpere active, pentru a obtine o scutire cat mai mare de impozite pentru aceleasi active.

4.3.5. Scutirea de pierderi

In afara de rata statutara, impozitul pe societate care uneori reprezina o mare sursa de ingrijorare pentru investitorii noi, mai este sistemul care acorda scutirea de pierderi . Firmele care au investitii mari intr-o tara nu trebuie sa astepte sa obtina profit timp de mai multi ani. Investitiile mari in productie, pe care tarile doresc cel mai mult sa le atraga, ar putea sa nu aiba profit in urmatorii cinci ani sau chiar mai mult. Pentru aceste firme, capacitatea de reportare a acestor pierderi initiale care este o compensatie pentru profiturile viitoare impozabile, joaca un rol deosebit de important.

Norma internationala privind reportarea pierderilor trebuie sa ofere minim cinci pana la sapte ani, multe tari acordand perioade mai lungi .

Germania, Suedia, Marea Britanie ofera o reportare a pierderilor pe o perioada nelimitata. In Statele Unite, pierderile pot fi reportate timp de 20 de ani.

Tabelul 3, ilustreaza modul in care, atunci cand solicitarile reducerilor la costurile de capital sunt combinate cu regulamente legate de reportarea pierderilor, interactioneaza pentru a mari obligatiile fiscale ale societatii, avand tendinta de a micsora investitia[26] . Reprezentarea se refera la un singur proiect de investitie de 100 $, cu costuri initiale (de marketing) si cu un profit in crestere din constructii, care face ca firma sa nu aiba nici un profit timp de doi ani.

In cazul A, costul capitalului de 100 $, este amortizat in zece ani pe o baza liniara. Firma devine impozabila peste cinic ani si plateste un impozit total de 45 $, pe o perioada de 10 ani. Valoarea actuala a obligatiilor fiscale, este estimata in primul an la 30,3 $.

In cazul B, firma beneficiaza de amortizarea accelerata, in timp ce solicitarile continua sa fie obligatorii, iar reportarea pierderilor continua sa fie fixata la 3 ani. Interactiunea acestor regulamente face ca o mare parte din costul de capital sa nu fie deductibil. Doar 13,8 $ din pierderile de 65 $ din primul an este compensat - restul se pierde. Aceast restrictie pare sa mareasca valoarea prezenta a totalului impozitului pe venitul societatii platit la 38,1 $, presiunea fiscala este mai mare cu 25 % decat in cazul A, in ciuda stimulentelor accelerate.

In cazul C, firmei i se acorda amortizare accelerata si reportarea pierderilor pe sapte ani. Datorita acestor reguli, pierderile initiale suferite de firma sunt compensate pe deplin in cele din urma, oferind o reducere semnificativa a sarcinii fiscale corporative. Valoarea actuala a obligatiilor fiscale corporative de 26,2 $, ar putea fi privita in mod favorabil de investitori in comparatie cu cea din regimul de amortizare neaccelerat.

Aceste exemple servesc doar ca sa evidentieze importanta examinarii atente a interactiunii intre sistemul de amortizare al unei tari si regulamentele reportarii pierderilor, pentru a stabili daca efectele dorite in ceea ce priveste stimulentele la investitii si impozitele pe profit, sunt obtinute. Cand se doreste o amortizare accelerata ca o forma de stimulent de investitii, dar regulamentele existente cu privire la reportarea pierderilor refuza sa acorde firmelor o reducere la obligatiile fiscale, este indicat ca tarile sa vada daca reportarea pierderilor poate fi relaxata.

Tabel 3 : Reprezentarea amortizarii accelerate, 3 ani vs 7 ani de reportare a pierderilor

4.3.6. Regulamente cu privire la deducerile favorabile

Amortizarile accelerate si regulamentele ce permit deducerea cheltuielilor (a cheltuielilor de investitii), se incadreaza in regulamente favorabile la deducerile anumitor tipuri de cheltuieli.

Deducerea dubla (sau multipla) a cheltuielilor preferentiale, este un stimulent intalni in economiile a doua state: Malaezia si Singapore. Prin acest stimulent se acorda o deducere dubla pentru divesde cheltuieli care au scopul de a promova exporturile sau de a efectua servicii pentru anumiti clienti straini. Malaezia acorda deducere dubla la unele cheltuieli legate de turism si de trainingul angajatilor

Odeducere dubla reduce venitul impozabil al contribuabilului si opereaza in acelasi mod ca si subventia proportionala acordata de guvernul gazda.

4.3.7. Stimulente pentru reinvestiti

Unele state, cum ar fi China, Malaezia si Vietnam, ofera stimulente pentru reinvestirea profiturilor. Exita mai multe modalitati prin care sunt acordate aceste stimulente[27]

v     obligatiile fiscale ale intreprinderii pot fi reduse prin acordarea unei reduceri la suma reinvestita (sau la o parte din aceasta) din profiturile care altfel ar fi impozabile. Aceasta fiind si cea mai obisnuita forma de reducere pentru reinvestitii;

v     actionariatului sau societatii mama i se ramburseaza intr-o anumita proportie impozitul platit de intreprinderea locala. Aceasta metoda este utilizata in China si permite ca impozitul rambursat sa fie reinvestit fie in intreprinderea care a obtinut profitul sau in alta intreprindere autorizata.

Eficienta acestui tip de stimulente este discutabila, deoarece o intreprindere care a facut o investitie initiala, hotaraste urmatoarele investitii, functie de nevoile sale din acel moment. Stimulentul acordat, va rasplati intreprinderea pentru ceea ce ar fi facut oricum.

Daca sistemul de amortizare al tarii este destul de generos, atunci, necesitatea acordarii stimulentelor privind reinvestitiile nu este justificata, cu atat mai mult cu cat, sistemul international de impozitare, ofera stimulente pentru a reinvesti profiturile acolo unde sunt obtinute, decat sa le repatrieze : reinvestirea profiturilor evita impozitele la sursa in tara gazda si (de obicei), evita de asemeni obligatiile fiscale in tara de origine.

In plus, daca intreprinzatorul utilizeaza credite sau reduceri pentru reinvestitii in locul vacantelor fiscale, nu sunt necesare reduceri separate pentru investitii

4.3.8. Reducerea impozitelor retinute la sursa

Sunt tari care promoveaza impozite retinute la sursa cu rate zero sau reduse ca o forma de stimulent pentru investitia straina. Aceste impozite pot fi acordate la modul general, sau doar privind anumite aspecte (cum ar fi transferul de tehnologie). Absolvirea de impozitele retinute la sursa, este uneori acordata in cazul redeventelor sau taxelor pentru asistenta tehnica platite la transferurile tehnologice. Dividendele care sunt platite din profiturile neimpozabile ( profituri obtinute in timpul unei vacante fiscale ) sunt scutite de impozitele retinute la sursa.

Analistii economici sunt de parere ca impozitele retinute la sursa ofera un stimulent negativ pentru investitia straina directa. Ei nu evidentiaza in mod clar daca scutirile sau reducerile la rate sub normele internationale afecteaza deciziile legate de investitia initiala. Reducerea impozitelor tarii gazda vor creste obligatiile fiscale ale tarii de origine numai daca disponibilitatea impozitelor sau platile sunt dirijate spre o tara care nu le impoziteaza. Aceasta forma de scutire, reduce stimulentele pentru reinvestirea profiturilor, reducand stimulentele negative pentru a le repatria. Asa se explica faptul ca sunt tari care ofera stimulente pentru reinvestitii cat si pentru reduceri la impozitele retinute la sursa.

4.3.9. Impozitul asupra venitului personal, contributii la asistenta sociala si reduceri la impozitul funciar

Sunt tari care acorda regimuri speciale pentru impozitare pentru personalul angajat expatriat. Aceste inlesniri se materializeaza prin acordarea de indemnizatii suplimentare (pentru cazare, educatia copiilor etc.), scutirea anumitor categorii de angajati expatriati de la impozitul pe venit, sau de la impozitele pe salarii, sau aplicarea unor cote de impozitare mai mici comparativ cu alte categorii de salariati.

Aceste concesii influenteaza foarte rar deciziile de investitii, cu toate ca sunt elemente care favorizeaza mediul investitional.

Inlesnirile pot fi justificate pe baza cresterii cheltuielilor in cazul expatriatilor, prin contributiile lor la asistenta sociala de care probabil ei nu ar putea beneficia. Reducerile la impozitele pe salarii si contributiile la asistenta sociala sunt folosite uneori ca stimulente pentru investitii in zone cu o rata ridicata a somajului si in cazul angajarii unor categorii de muncitori (tineri sau cei defavorizati).

Aceste stimulente pot fi destul de eficiente, mai ales in tari unde impozitele pe salarii si contributiile la asistenta sociala detin un procent important din valoarea veniturilor realizate.

4.3.10. Scutirea de impozitul pe vanzari

Se acorda uneori pentru a stimul investitorii straini, desi masura in care scutirile de taxa pe valoare adaugata pot oferi stimulente reale este greu de identificat. Impozitele indirecte ii preocupa in general mai putin pe investitori, intrucat in teorie aceste impozite iau nastere la consumatori si nu in afaceri. In practica ele sunt absorbite partial in afaceri, aceleasi taxe trebuie sa ia nastere de la competitori, ia r in cazul investitiilor orientate spre export impozitele pe consum sunt de obicei restituite la export.

Sunt cateva situatii in care aceste taxe devin importante:

v     daca intreprinderea exporta o cantitate mare din productia sa totala, exista posibilitatea ca rezervele interne sa fie insuficiente pentru a compensa TVA-ul. IN acest caz, ar trebui sa aibe dreptul asupra unei rambursari la intrarile TVA. In unele situatii, daca rambursarile de TVA vin dupa un interval de timp, in care rata inflatiei creste, valoarea TVA-ului compensat nu este egala cu cea a TVA-ului initial.;

v     o parte a TVA-ului poate fi platita la cumpararea sau la importul de utilaje sau alte tipuri de bunuri industriale. TVA-ul este in cele din urma recuperat prin sistemu de credite. Insa apare un decalaj destul de mare uneori intre momentul platii si momentul recuperarii.

Solutia viabila in astfel de situatii, ar putea fi imbunatatirea legislatiei cu privire la TVA, in special oferirea de rambursari rapide, decat acordarea de scutiri.

4.3.11. Reducerea taxelor de import si taxelor vamale

Zona dezvoltata a lumii, percepe taxe vamale intr-un cuantum foarte mic, timp in care in tarile in curs de dezvoltare, ele reprezinta o importanta sursa a venitului national. Taxele vamale maresc uneori substantial costul la importul materiilor prime si la bunurile industriale. Daca taxele vamale la materiile prime vor fi suportate de consumatorii interni sau restituite la reexportare, taxele la bunurile industriale pot fi recuperate mai greu si se pot adauga in mod substantial la costul initial al unei investitii.

Scutirea de taxe vamale si de taxe pe import poate fi un factor important in deciziile de investitie si este considerat de mai multi investitori ca fiind cel mai valoros stimulent pentru investitii din toate tipurile existente.[28]

Avantajul acestui stimulent este ca nu depinde de profitabilitate, fiind un avantaj direct, reflectandu-se intr-o economie imediata a investitorului, reducand costul initial al investitiei. Scutirea se acorda de cele mai multe ori la importul de mijloace fixe. Scutirile la taxe vamale se focalizeaza pe anumite categorii de mijloace tehnice si utilaje, insa nu este exclusa extinderea (de cele mai multe ori temporara) si asupra unor materii prime si materiale de import folosite in productie. Exista riscul ca prin acordarea acestui tip de scutiri mai ales prin acordarea selectiva, sa fie deformata competitia, fiind uneori in contradictie si cu regulamentele comerciale internationale.

Privind reducerile pentru investitii si credite, exista un risc, si anume ca bunurile importate carora nu li s-au aplicat taxe vamale sa fie ulterior vandute pe piata interna . Este recomandat ca scutirile sa nu fie acordate la articole care pot fi vandute usor. Tocmai de aceea sunt tari care acorda astfel de reduceri numai pentru contributia investitorului strain la capitalul intreprinderii, lucru care reduce riscul unor abuzuri sau o capitalizare slaba .

4.3.12. Scutirea de impozite funciare

Reducerea sau scutirea la impozitele funciare este o forma obisnuita si destul de eficienta de stimulente pentru investitii. Are acelasi avantaj pe care il au si scutirile de taxe vamale, anume, ca nu sunt legate de profitabilitate si nu pot oferi investitorului un beneficiu imediat. [29]

Scutirea de impozitele funciare poate fi aproximata valoric din punctul de vedere al guvernului care acorda aceasta scutire si este limitata temporal. Ce efecte, ea poate fi comparata cu subventia acordata pe un numar de ani. Scutirea de impozite funciare este de cele mai multe ori parte integranta a unei politici de dezvoltare regionale si nu de putine ori este oferita de catre autoritatile guvernamentale locale decat de cele centrale.

4.4 Zone cu taxe preferentiale

Stabilite ca rezultat al diverselor strategii de atragere a investitiilor, zonele speciale au diverse utilizari, apar sub mai multe forme si pot avea diverse denumiri : zone vamale, zone duty-free, zone de comert exterior, porto-franco, zone de liber schimb, zone de comert international, zone de dezvoltare , zone economice libere; plus variante locale cum ar fi maquiladora din America Latina.

Trasatura comuna a acestor zone tine de regimul taxelor vamale sau al prevederilor fiscale speciale care sunt aplicabile companiilor autorizate din aceste zone si nu celor din afara lor.

Pe baza anumitor criterii, in aceste zone, sunt acordate mai multe tipuri de scutiri de taxe (targeted), specifice anumitor zone geografice.

Existenta unor scutiri de taxe atat in zonele duty-free cat si in zonele economice speciale, fac dificila incadrarea unei zone intr-o categorie sau in alta. In plus, exista posibilitatea ca cele doua tipuri de zone speciale sa fie localizate pe acelasi teritoriu geografic.

4.4.1 Zone duty - free

Este un teritoriu care apartine geografic unui stat, dar care beneficiaza de un regim de impozitare special.

Zona este considerata ca fiind teritoriul altei tari. Mai exact, bunurile care intra in aceasta zona din afara, nu sunt considerate ca fiind importate in tara unde este localizata zona, in timp ce bunurile care intra din aceasta zona in tara sunt considerate importate. Deasemeni, sunt considerate exportate bunurile din tara care intra in aceasta zona, exceptie facand situatia in care ele sunt transportate din zona in alte tari, deoarece ele sunt deja in afara zonei vamale.

Zona duty - free, indiferent de tipul pe care il are, ofera o scutire la taxele de import si export la transbordarea bunurilor. [30]

In afara de scutirea de taxe vamale, intreprinderile din aceste zone pot beneficia si de alte scutiri de taxe.

Clasificarea acestor zone, se face functie de activitatile permise sau desfasurate : zone de liber schimb sau zone libere pentru exporturi sau productie.

Zonele de liber schimb mai ales cele porto -franco, functioneaza in primul rand pentru a facilita comertul de tranzit si transbordarea bunurilor.

Bunurile sunt descarcate si reancarcate in consignatii noi si uneori reambalate sau reetichetate.

O variana la porto - franco este " the hub "(centrul), stabilit de obicei in vecinatatea unui aeroport de unul sau mai multi carausi aerieni, si care functioneaza ca un centru de transbordare pentru toata regiunea.

"Centrul de distributie ", este o alta varianta a porto - franco, care ofera facilitati de stocare si depozitare pentru un producator mare, de unde se fac livrari catre clientii externi.[31]

Desi aceste zone sunt de obicei foarte mici, ele ofera spatii pentru numeroase intreprinderi, chiar si in cazul in care sunt administrate de un singur chirias. Au deasemei o conducere vamala speciala si au grad secirizat.

Taxele vamale si TVA nu se aplica bunurilor care vin in aceasta zona din alte tari, sau asupra bunurilor care parasesc zona indreptandu-se spre alte tari.

Daca zona se situeaza pe un teritoriu unde sunt aplicabile reglementarile comertului international, bunurile nu pot intra in zona din tara gazda, sau vice versa. Regimul taxelor vamale si al TVA-ului este : nu se aplica nici o taxa vamala (sau impozit pe circulatia marfurilor), deoarece nu exista nici un consum intern. Se impune un control al zonei, in vederea evitarii activitatilor de contrabanda din zona catre tara.

O parte din bunurile introduse in zona sunt destinate pietei interne a tarii, iar zona este de multe ori utilizata ca punct de tranzit la exporturile tarii pe teritoriul careia se afla amplasata zona.

Se impune monitorizarea bunurilor ce intra pe teritoriul tarii din zona precum si cele care intra in zona si provin din tara gazda. Bunurile care intra in tara gazda vor avea statutul de importuri si nu li se va aplica TVA, iar atunci cand va fi cazul, taxele vamale vor fi rambursate. Acest regim se supune regulilor GATT (Acordul General pentru Tarife si Comert), cu privire la impozitele in comertul international. Ele nu ar trebui incluse in categora stimulentelor fiscale.

TVA-ul si taxele vamale sunt impozite aplicabile consumului intern si de aceea sunt impuse bunurilor care intra pe piata interna din zonele vamale, dar nu si bunurilor care sunt exportate prin aceste zone, sau bunurilor care tranziteaza zona. In teorie, in interiorul acestor zone nu are loc nici un consum; insa in practica, se vor inregistra consumuri, e drept, foarte mici, si care cuprind in general consum de conbustibili, hrana angajatilor etc. Context in care aceste zone nu au persoane rezidente.

Avantajele investitorilor din aceste zone:

o administrare simpla;

beneficiul unui flux de numerar, nu se solicita plata taxelor vamale la introducerea bunurilor in zona vamala;

scutirea de taxe vamale pentru utilaje importate si utilizate in zona vamala

exista posibilitatea ca intreprinderile din zona vamala sa poata beneficia si de alte facilitati, precum vacantele fiscale, desi acestea sunt acordate doar in zonele libere pentru exporturi sau productie.[32]

Zonele libere pentru exporturi si productie sunt zone libere pentru exporturi (ZLE), care ar putea sa fie desemnate drept " Zone definite din punct de vedere geografic si administrativ, care se bucura de un statut special si care permit importul liber de utilaje si alte materiale, care sa fie folosite la producerea de bunuri pentru export ". Au aparut la inceputul anilor `60, prin infiintarea Shannon Free Zone din Irlanda.

Toate elementele necesare productiei (utilaje, subansambele, materii prime si materiale) sunt importate intr-o zona ZLE, scutita de taxe vamale si de TVA, unde sunt folosite pentru asamblarea, prelucrarea sau producerea de bunuri ce urmeaza a fi exportate. Zona ZLE are elemente comune zonei de liber schimb, poate fi putin mai mare, functie si de specificul activitatii productive, care impune un anumit spatiu. Exista tari care permit investitorilor individuali sa-si infiinteze propriile zone (intalnite in Ungaria si Malaezia) sub denumirea de " fabrici garante " sau depozite de productie cu licenta. In unele zone intreprinderile nu au voie sa-si comercializeze produsele in tara gazda. Sunt situatii in care vanzarile interne necesita acordul special al tarii gazda sau ii este acceptata vanzarea produselor intr-un anumit procent din productia realizata.

De exemplu: Intreprinderile din zonele de liber schimb stabilite de curand in Cuba, pot sa-si comercializeze cel mult 25 % din productia totala pe piata interna. Intreprinderile Fiji din zonele de liber schimb pot sa exporte cel putin 80 % din productia totala (20 % din productie poate fi comercializata pe piata interna). Firmele din zona de liber schimb din Malaezia trebuie in mod normal sa exporte productia integral.

Cele mai multe tari, nu impun restrictii cu privire la comercializarea productiei din aceste zone, tratand aceste vanzari ca importuri din zona catre piata interna, supunandu-le TVA-ului si taxelor vamale ca pe toate celelalte importuri, exceptand faptul ca valoarea adaugata este de multe ori scutita de taxe.

La materialele importate, scutirea de taxe vamale si TVA, este similara celor din zona de liber schimb. Aceste scutiri devin importante si in ZLE, deoarece sunt importate materiale necesare productiei, care raman in aceasta zona si care nu urmeaza a fi transbordate. Trebuie mentionat ca nu toate zonele de productie si prelucrare sunt ZLE. De exemplu, unele zone de comert exterior din SUA s-ar putea numi " zone de prelucrare pentru import " din moment ce aici se asambleaza sau se prelucreaza utilaje sau materiale importate din afara, pentru a fi vandute pe piata interna. Sunt doua avantaje prin acest mod de actiune: plata taxelor este amanata pana la livrare pe piata interna; fiscalitatea SUA este mai relaxata uneori in privinta taxelor la importurile pe produse finite decat la taxele pe subansamble.

Un alt aspect care ar trebui amintit este acela ca prin statutul sau o zona de prelucrare poate oferi (nu in orice situatie) scutirea de alte taxe, cum ar fi impozitul pe profit. In Turcia, intreprinderile din zonele de liber schimb se bucura de o scutire totala la impozitul pe venitul corporativ.

Sunt situatii in care se acorda vacante fiscale pe o perioada limitata. In India, se acorda vacante fiscale de pana la 10 ani, pentru intreprinderile producatoare stabilite in zonele de liber schimb.

Intreprinderile amplasate in unele zone de prelucrare pentru export din Ungaria si " maquiladora " din Mexic, nu beneficiaza de nici o facilitate in privinta taxelor, exceptie facand cele care sunt permise de legislatia impozitelor.

Zonele duty - free atrag investitorii si prin faptul ca ofera stimulente non- fiscale, precum subventii pentru infrastructura, chirii mici si utilitati ieftine. Unele privilegii acordate in zonele de prelucrare pentru export pot fi considerate subventii si pot fi interzide de regulamentele WTO (Organizatia Mondiala a Comertului)[33]

Toate tarile care au zone economice speciale (ZES), ofera stimulente, cu toate ca trasaturile variaza functie de tara.

4.4.2 Zone economice speciale ( SEZ )reprezinta zone sau regiuni ale unei tari unde sunt acordate scutiri /sau reduceri de taxe, de care nu beneficiaza alte zone ale tarii.

Tarile care au o economie in tranzitie mai denumesc aceste teritorii economice, drept " zone economice libere "[34]

Chiar daca zonele speciale difera in functie de marimea si activitatile desfasurate de catre rezidentii sai, trasatura comuna lor este ca investitorii din aceste zone beneficiaza de avantaje la impozitul pe profit, care nu mai sunt acordate in alte zone ale tarii.

5. VIZAREA STIMULENTELOR FISCALE

Caracteristica principala care diferentiaza stimulentele fiscale de masurile fiscale generale, este faptul ca primele sunt selective in aplicare, in sensul ca doar anumite tipuri de investitori beneficiaza de acest tratament preferential.

Stimulentele pot fi targetate in general sau, pot avea un target foarte restrans. Caracteristica definitorie a vizarii este aceea ca limiteaza reducerea fiscala doar la anumite tipuri de investitii.

Vizarea are doua scopuri:

Identificarea si sustinerea tipurilor de investitii pe care guvernul tarii gazda doreste sa le atraga in mod special;

Guvernele vizeaza reduceri fiscale in contextul unei " prabusiri a pietei ". Mai exact, nivelul optim de investitii nu este atins, iar optimizarea se face prin intermediul unor facilitati acordate viitorilor investitori. Un alt aspect ar fi acela de a ajuta tara gazda in competitia cu celelalte guverne in incercarea de a atrage capital si de a reduce pierderile din economia, sectorul sau segmentul de activitate afectat.

Reducerea costului furnizarii de reducere speciala fiscala, in sensul ca reduce numarul contribuabililor care beneficiaza.

Tarile care acorda stimulente fiscale, prefera sa le directioneze catre investitii cu mari sanse de dezvoltare, in vederea evitarii pierderilor care ar fi colectate de catre stat, in absenta reducerilor stimulative. In principiu, este imposibil sa poata fi restrictionate stimulentele doar pentru acele investitii care nu ar fi avut loc daca statul nu ar fi acordat facilitati. Totusi, anumite tipuri de vizari pot avea efecte pozitive asupra influentei localizarii investitiilor. Daca analizam tipurile de investitii putem constata ca investitiile cu un grad de mobilitate mare sunt influentate de acordarea stimulentelor fiscale. Timp in care, investitorii orientati spre piata, localizeaza investitia acolo unde este locatia pietei; iar investitorii orientati spre resurse sunt centrati pe zonele geografice bogate in zacamant.

5.1 Tipuri de vizare

Vizarea stimulentelor fiscale poate fi facuta intr-o multitudine de combinatii si variante in baza urmatoarelor criterii :[35]

dupa tipul de investitor (intern / extern; nou / deja existent);

dupa scara investitiei (mare sau mica);

dupa tipul de industrie sau sector (productiva sau activitati de cercetare - dezvoltare);

dupa locatia geografica (regiuni defavorizate, zone favorizate);

dupa tipul de piata (intern si stain sau export)

5.1.1 Investitie externa sau interna

Costurile stimulentelor fiscale sunt mai reduse daca ele sunt acordate doar investitorilor straini si nu celor interni. Investitorii interni, exceptie facand cei din tari dezvoltate, au posibilitati foarte mici sau nu au posibilitati de a investi in afara tarii. Tocmai de aceea ei au nevoie de stimulente pentru a investi acasa.

A restrictiona investitiile doar catre investitorii straini, doar catre investitiile a caror participare este substantial straina, sunt elemente ale unei variante bune pentru o economie in tranzitie, acolo unde cele mai multe intreprinderi sunt de stat. Dezavantajele unei astfel de restrictii :

Discriminarea in favoarea investitorilor straini denatureaza competitia

In plus poate reduce cresterea intreprinderilor interne, sau chiar dezvoltarea sectorului intern. Pentu a tine piept preturilor reduse ale companiilor straine, " actorii " locali fac competitie marilor companii prin marfa de contrabanda, adusa si vanduta in tara. Atenuarea efectelor negative ale acestui dezavantaj ar putea fi reducerea temporala a vacantelor fiscale, precum si limitarea unor facilitati fiscale;

Discriminarea in favoarea investitorilor straini poate fi o "calatorie dus-intors"

Capitalul investitiei interne paraseste tara, ca sa se intoarca deghizat in investitie straina numita si "round -tripping ". Acest lucru se intampla atunci cand se doreste ca investitia sa profite de stimulente fiscale sau alte privilegii, de care pot beneficia doar investitiile straine. Un studiu OECD asupra stimulentelor fiscale in economiile in tranzitie a subliniat acest mod de investitie in mai multe tari. De exemplu, o mare parte din investitiile " straine " din Rusia veneau prin 2001 din Cipru, fapt ce sugera ca fenomenul "round -tripping " avea loc[36]. La fel si in China, unde banii investiti veneau din Hog Kong, prin investitii facute de companii incorporate de Marea Britanie .

Acordarea stimulentelor este de multe ori limitata catre companii stabilite in tara gazda. Companiile cu participare straina sunt acceptate dar nu si filialelel intreprinderilor nerezidente. De cele mai multe ori, investitorii vor prefera sa opereze prin sucursale locale, astfel incat astfel de prevederi sa nu-i poata afecta.

Discriminarea investitorilor straini este din ce in ce mai rar intalnita, tot mai multe tari avand tendinta de a elimina aceste facilitati, pentru a grabi intrarea tarii in Organizatia Mondiala a Comertului.

5.1.2 Investitorii noi

Vacanta fiscala oferita noilor investitori este cea mai comuna forma de stimulent si care ignora faptul ca o proportie semnificativa din ISD-uri au forma capitalului aditional la operatiuni deja existente, sub forma reinvestitiei profiturilor din aceste operatiuni.

Ineficienta limitarii stimulentelor fiscale la noii investitori poate avea drept consecinte:

un investitor deja existent, care intentioneaza sa-si extinda investitia, va incorpora o noua sucursala pentru a prelua acele activitati, care fac subiectul unei noi vacante fiscale;

prelungirea sau multiplicarea unei vacante fiscale de catre un investitor care transfera bunurile catre o companie noi formata, in scopul de a continua aceeasi activitate comerciala sau de a se califica pentru o noua vacanta fiscala. In concluzie, vacanta fiscala este oferita de doua ori pentru aceeasi investitie[38].

5.1.3 Investitorii mari

La nivel global exista guverne care acorda stimulente fiscale investitorilor mari, ca acelea care depasesc un anumit prag valoric, stipulat. Acest prag valoric variaza de la o tara la alta, fiind limitat pentru anumite tipuri de investitii.

Impunerea pragurilor valorice in acordarea stimulentelor diferentiaza doar investitorii straini, cei interni, neavand capacitatea financiara necesara calificarii in vederea obtinerii acestor stimulente. In general se manifesta o tendinta a guvernelor de renuntare la prevederile generale pentru acordarea stimulentelor fiscale si tendinta de a concepe pachete speciale pentru fiecare mare investitor, in parte.

5.1.4 Targetarea pe sectoare

In multe tari se aplica tratamente fiscale preferentiale in anumite sectoare ale economiei sau anumite activitati. Practica nu este noua si vizeaza agricultura, productia si mai nou, industriile "pioner " precum si activitatile de cercetare - dezvoltare.

Multe tari trateaza preferential activitati agricole impozitandu-le diferit sau neimpozitandu-le deloc. Este adevarat ca pot apare diferente intre profiturile obtinute intre activitati sustinute de stimulente fiscale si celelalte activitati.

Productia prin importanta pe care o are, prin faptul ca ea creeaza un numar mare de locuri de munca, beneficiaza de stimulente fiscale. Spre deosebire de servicii care sunt orientate in general spre piata si care pot fi influentate intr-o masura mai mica de acordarea stimulentelor fiscale, tarile in general, acorda facilitati fiscale productiei. Deasemeni, exista state care limiteaza stimulentele fiscale doar pentru anumite sectoare ale productiei sau pentru sectoare ale unor industrii "pioner ". Sunt sitautii in care intreprinderile "pioner " trebuie sa produca bunuri sau servicii pe care nici un investitor intern nu le produce in tara gazda sau care trebuie sa demonstreze o profitabilitate superioara pentru obtinerea acestor stimulente.

In ultima perioada asistam la targetarea stimulentelor pe anumite tipuri de investitii, mai ales pentru industriile cu tehnologii avansate. Targetarea sectoriala limiteaza beneficiile stimulentelor la acele tipuri de investitii care sunt considerate profitabile, concentrand stimulentele pe sectoare ale activitatii care sunt influentate de fiscalitate. Exista riscul ca un investitor angajat in mai multe activitati economice, din care doar unele sa fie privilegiate fiscal sa transfere o parte din activitatile altor domenii, in vederea sustragerii de la o impozitare corecta a activitatilor sale.

6. CONCLUZII PRIVIND EFICIENTA SI EFICACITATEA MASURILOR DE STIMULARE A ISD - RECOMANDARI PENTRU ROMANIA

6.1 Concluzii privind eficienta si eficacitatea masurilor de stimulare a investitiilor straine directe

Eficacitatea unei masuri, se determina prin schimbarea atitudinii contribuabilului in sensul in care actioneaza masura.

Stimulentele pentru investitii sunt eficace in cazul in care atrag investitii (de tipul dorit), care nu ar fi existat daca acele stimulente nu ar fi fost acordate.

Majoritatea investitorilor sunt influentati de acordarile stimulentelor fiscale doar in anumite tipuri de investitii si in alegerea locatiei investitiilor. Dupa ce investitorul ia decizia de a investi, in cadrul cercetarilor pe care le face in vederea alegerii celei mai bune locatii, ia in calcul si existenta stimulenteor fiscale.

Stimulentele fiscale speciale se numara printre cei mai importanti factori in alegerea locatiei centrelor companiilor multinationale si printre cele mai importante pentru stimularea activitatii de export.

Strategiile guvernelor de atragere a investitiilor straine, cuprind in general acordarea de stimulente fiscale pe langa reduceri sau scutiri temporare la impozitul pe profitul societatii.

Este greu de determinat eficacitatea acordarii stimulentelor fiscale. Consider ca eficacitatea depinde de la caz la caz, fara a fi un element determinant in succesul unei investitii sau al atragerii unui numar foarte mare de investitii.

In functie de mediul in care este utilizat si in functie de tipul de investitie, stimulentele fiscale constituie un factor important in deciziile multor investitii straine.

Atragerea noilor investitii depinde uneori si de pozitia geografica precum si de economia relativ avansata a tarii gazda. Deasemeni pot fi importante politica fiscala si facilitatile pe care le acorda stimulentele fiscale in comparatie cu cele oferite de catre tarile vecine.

Fluxul investitiilor straine directe si dezvoltarea privatizarii sunt stans legate.

In special in zona Europei Centrale si de Sud -Est, investitiile straine directe au fost determinate de amplul proces de privatizare din zona. Aceste investitii au fost orientate preponderent catre paita si nu catre export.

Caracteristicile generale ale sistemului fiscal din tara gazda sunt mult mai importante decat stimulentele fiscale. Exista situatii, mai ales in investitiile de lunga durata, in care investitorul opteaza catre un sistem fiscal mai relaxat, fara stimulente fiscale (mai ales pentru stimulentele fiscale de scurta durata).

Intre doua locatii din tari diferite, care sunt in competitie pentru atragerea IDS, si a caror conditii sunt similare exceptie facand pachetul stimulentelor fiscale, pe care doar o locatie il pune la dispozitia investitorului, este normal ca locatia care contine pachetul de stimulente fiscale sa fie mai atractiva.

Sistemul de impozitare corporativ cu taxe rezonabile, cu reguli de deducere adecvate, cu reduceri pentru amortizari, nu este numai o atractie pentru investitorii straini, dar promoveaza si cresterea activitatii economice interne.

Daca un stat are un sistem fiscal rezonabil, se pune intrebarea daca mai sunt necesare stimulentele fiscale. Altfel spus, daca eficienta stimulentelor fiscale este mai ridicata decat reducerile impozitului pe profit corporativ.

Rata scazuta a impozitului pe profit corporativ poate atrage investitiile si este mai eficienta decat stimulentele fiscale speciale. Conditia este ca acest impozit sa fie redus ca o masura generala, altfel, el ia forma unui stimulent fiscal.

Poitica fiscala a unei tari sau a unei zone economice speciale care avantajeaza investitorii, contribuie deasemeni in decizia acestora de a investi. Insa schimbarile frecvente in politica fiscala pot fi foarte descurajatoare pentru investitori. Eliminarea stimulentelor existente poate fi interpretata drept o saturare de ISD a respectivei zone. Retragerea privilegiilor fiscale acordate deja, distrug credibilitatea guvernului gazda, marind cotatia de risc de tara. Toate aceste consideratii nu trebuie duse la extrema, in sensul mentinerii stimulentelor ineficiente fara a inlocui pe acestea cu altele, a caror masuri sa fie mai atractive pentru investitori.

Sistemele fiscale si stimulentele trebuie sa fie cat mai transparente posibil. Beneficiind de transparenta, investitorii detin informatii utile planificarii operatiunilor, minimizand costul de proiect si nivelul de risc, in vederea estimarii profiturilor. Lipsa de transparenta adauga costuri la proiect si riscuri, descurajand investitorii.

6.2 Concluzii privind competitia in atragerea investitiilor straine directe prin acordarea de stimulente fiscale

Statele lumii constientizand importanta ISD in dezvoltarea lor economica, au relaxat legislatiile nationale in directia liberalizarii ISD. Cea mai comuna forma de relaxare este acordarea stimulentelor fiscale. In acest scop, tendinta generala este acordarea a cat mai multe stimulente.

Competitii intra-regionale

Competitia in atragerea investitiilor are loc intre diferite regiuni ale unei tari, intre tari apartinand unei zone libere comerciale sau uniuni vamale, sau intre tari vecine dintr-o regiune. Asa cum mentionam si la subcapitolul anterior, stimulentele fiscale nu influenteaza decat locatia pe care o va avea viitoarea investitie. Investitorul va fi atras de locatia cea mai avantajoasa fiscal, chiar daca ea se situeaza in alta regiune la o diferenta de cateva sute de kilometri de cea stabilita teoretic initial.

In ciuda regulilor ajutorului de stat, tarile membre ale Uniunii Europene, continua sa acorde stimulente fiscale generoase pentru atragerea investitiilor, iar diferente intre stimulentele acordate pot sa apara in interiorul unei tari, intre diferitele regiuni sau orase care intra in competitie.

Competitia intre sectoare

Daca statul tarii gazda considera investitia ca fiind extrem de avantajoasa pentru economia tarii gazda sau pentru a reduce aspectul mobilitatii investitiei, acorda tratamente speciale anumitor investitii. Aceste tratamente speciale se materializeaza prin privilegii fiscale aditionale.

Industria automobilelor

Stabilirea unei industrii interne pentru automobile in cadrul unei economii are ca efect cresterea numarului de locuri de munca si reducerea importurilor . Datorita faptului ca fuziunile din ultimele decenii au redus numarul de investitori din aceasta ramura, batalia pentru locatiile companiilor producatoare este acerba, gazdele fiind dispuse sa acorde numeroase stimulente

Sectorul electronic high - tech

Avantajele pe care acest sector al activitatii economice le ofera sunt pe langa cresterea numarului de locuri de munca si a exporturilor si acela al modernizarii economiei in general, prin transferul de inalta tehnologie care stimuleaza defapt si cresterea economica. Aproape toate tarile gazda acorda stimulente fiscale generoase investitorilor high -tech.

" Centrele " multinationale

Atragerea sediilor centrale a companiilor multinationale se concretizeaza intr-o lupta acerba, cu miscari rapide in privinta stimulentelor acordate. Acest lucru se datoreaza faptului ca aceste locatii pot fi foarte mobile. Singura conditie care trebuie indeplinita ca o locatie sa devena sediul central al unei companii multinationale este ca zona sa detina un sistem de comunicatii si telecomunicatii adecvat.

" Pachetele " stimulentelor negociate

Multinationalele, in cazul investitiilor foarte mari, negociaza " pachetele " de stimulente pe care le ofera guvernele tarilor gazda. Functie de pozitia pe care o au in cadrul negocierii, pachetele de stimulente speciale pot cuprinde privilegii financiare si fiscale.

6.3 Recomandari pentru alegerea si aplicarea celor mai eficace masuri de stimulare a investitiilor Straine directe in Romania

In primul rand, ar trebui selectate tipurile de stimulente care corespund investitiilor necesare economiei nationale.

Mediul in care este utilizat, functie de tipul de investitie, determina eficacitatea stimulentelor fiscale acordate, prin numarul deciziilor de efectuare a investitiilor straine.

Mediul propice investitiilor, ar trebui sa includa un sistem fiscal simplu, usor de administrat, care sa ofere un tratament concurential corect, cu reguli fiscale care sa nu devieze prea mult de la normele internationale.

Sistemul fiscal trebuie revizuit in sensul inlaturarii impedimentelor care actioneaza asupra investitiilor straine directe. In acelasi timp, este necesara analiza scutirilor ce pot fi oferite pe baza caracteristicilor sistemului fiscal (Stabilirea impozitului corporativ statutar, sistemul de amortizare si regimul pierderilor). Adoptarea masurilor care inlatura impedimentele, implica o presiune fiscala scazuta, costuri de proiect mai mici, eradicarea coruptiei, reducerea nivelului de risc.

Sistemul fiscal din Romania se bazeaza pe venitul contabil in masurarea venitului impozabil, in consecinta, ar trebui asigurate standarde transparente pentru contabilizarea venitului.

Impozitul pe profit, care este in vigoare in prezent, este de 25 %, ca procent este moderat in raport cu normele internationale. Reducerea acestui procent intre 16 - 19 % , ar imbunatati competitivitatea sistemului fiscal romanesc, fata de alte sisteme fiscale ce apartin tarilor din zona. Autoritatile ar trebui sa se concentreze asupra revizuirii sistemului de impozitare, astfel incat el sa nu fie descurajant pentru investitori, dar nici sa genereze dezechilibre financiare.

Amortizarea accelerata, general aplicata pe un sistem liniar, cu categorii de reduceri ale costurilor de capital, cand este combinata cu reguli de report al pierderilor, cuprinse intre 5 - 7 ani, ofera mijloace simple si eficiente de incurajare a investitiilor.

Amortizarea accelerata este mai atractiva decat alte stimulente fiscale:

spre deosebire de creditele fiscale, amortizarea accelerata nu creaza compensatii suplimentare la impozitele pe venituri, ci doar amana aceste compensatii;

spre deosebire de creditele fiscale, contribuabilul nu trebuie sa tina registre separate (aditionale), pentru a pastra evidenta balantelor nesolicitate, deoarece acestea fac parte din sistemul fundamental de amortizare;

in comparatie cu creditele fiscale, amortizarea accelerata, nu atribuie nici o eroare sistematica activelor de scurta durata;

investitorii sunt descurajati sa faca abuzuri, sa vanda sau sa rascumpere active, pentru a obtine o scutire cat mai mare de impozite pentru aceleasi active.

Reduceri fiscale pentru investitii si credite

Sunt acordate suplimentar, pe langa reducerile fiscale, pentru amortizari obisnuite, astfel incat investitorul poate amortiza o suma mai mare decat costul investitiei. O reducere fiscala pentru investitii, micsoreaza venitul impozabil. Reducerile pentru investitii sau pentru credite, sunt aplicabile tuturor tipurilor de investitii de capital sau pot fi restrictionate pe anumite categorii: utilaje, echipamente de inalta tehnologie, sau pentru investitii de capital in anumite domenii privind cercetarea - dezvoltarea.

Reducerile fiscale pentru investitii si credite, sunt de preferat in locul vacantelor fiscale:

costul acestora este legat direct de suma investita, astfel incat nu ar trebui sa existe un prag minim de eligibilitate;

costul maxim este usor de determinat;

nu sunt nelimitate (open - ended).

Stimulente pentru reinvestitii

Scutiri pentru reinvestirea profiturilor se pot realiza prin :

reducerea obligatiilor fiscale ale intreprinderii prin acordarea unei reduceri la suma reinvestita (sau o parte din aceasta), din profiturile care altfel ar fi supuse impozitarii. Este cea mai obisnuita forma de reducere pentru investitii;

rambursarea unui cuantum din impozitul platit de intreprinderea locala, catre societatea mama.

Daca se utilizeaza credite sau reduceri pentru reinvestitii in locul vacantelor fiscale, nu mai sunt necesare reduceri separate pentru investitii.

Taxele vamale aferente importului de utilaje si echipamente, ar trebui reduse sau eliminate pentru toti investitorii, daca este posibil intr-un sistem coordonat si programat.

Fiind considerat cel mai valoros stimulent pentru investitii, dintre toate tipurile existente, constituie un factor important in deciziile de investitie. Are marele avantaj ca nu depinde de profitabilitate, este un avantaj direct si imediat, reprezentand pentru investitor o reducere a costului initial al investitiei.

Aplicarea in Romania ar trebui sa se faca si in cazul importurilor din tarile din afara Uniunii Europene (importurile de echipamente si utilaje din tarile U.E., pentru aportul de capital social al societatilor comerciale cu participare straina sunt scutite de taxe vamale in prezent).

Regulamente cu privire la deducerile favorabile

Regulemente favorabile la deducerile anumitor tipuri de cheltuieli, cuprind : prevederile amortizarii accelerate, precum si regulamentele ce permit deducerea cheltuielilor (inclusiv a cheltuielilor de investitii).

Scitorea de pierderi

Investitiile mari in productie, pe care tarile doresc sa le atraga, foarte probabil sa nu obtina profit in primii ani de activitate. In afara de rata statutara, impozitul pe societate, mai exista si sistemul care acorda scutirea de pierderi.

Capacitatea de reportare a acestor pierderi initiale, care este o compensatie pentru profiturile viitoare impozabile, joaca un rol deosebit de important.Norma internationala privind reportarea pierderilor prevede o perioada cuprinsa intre 5 - 7 ani, insa multe tari acorda perioade mai lungi . Codul Fiscal adoptat de Romania la 01.01.2004, prevede reportarea pierderilor pe o perioada de 5 ani. Ar fi benefic daca aceasta perioada ar fi prelungita in Romania, fie pentru investitii foarte mari,  (calificandu-se investitiile de o anumita valoare), fie cele efectuate in anumite domenii ale activitatii economice (industria grea, industria constructiei de automobile, agricultura, domenii unde au loc transferuri de tehnologie de ultima ora, sau sectorul de cercetare - dezvoltare), sau care investesc in zone defavorizate ale tarii.

Vacante fiscale

Fiind cea mai raspandita forma de stimulent fiscal pentru investitii in tarile in curs de dezvoltare, vacanta fiscala ofera o imunitate fiscala completa sau partiala de la impozitele pe profit (in unele cazuri si de la alte impozite), scutire care este acordata pentru o perioada determinata. Trebuie avut in vederea planificarii unei vacante fiscale, relatiile dintre regulamentele privitoare la vacanta fiscala si pe cele privitoare la sistemul de impozitare obisnuit, in special pe cele legate de amortizari si reportarea pierderilor. Desi nu sunt o forma eficienta de stimulent, pentru Romania, acordarea vacantelor fiscale pe anumite activitati economice, in special pentru perioade de timp bine gandite, pot aduce beneficii economiei nationale.

Reducerea impozitelor retinute la sursa

Aceste reduceri trebuie acordate in cazul redeventelor sau taxelor pentru asistenta tehnica platite la transferul de tehnologie. Dividendele care sunt platite din profiturile neimpozabile (profituri obtinute in perioada vacantei fiscale), trebuie sa fie scutite de impozitele retinute la sursa .

Sistemul fiscal din Romania, cu un impozit retinut la sursa constant pe dividende pentru persoanele rezidente, este avantajos prin simplicitate si prin administrarea usoara.

Contributiile privind asigurarile sociale in Romania (media 49,5 %), ar trebui reduse conform normelor internationale (30 - 35 %). Daca presiunea bugetara este prea mare, reducerea ar putea fi facuta gradual. Reducerile ar trebui sa cuprinda impozitul pe venit (in prezent cuprins intre 18 % si 40 %, aplicabil pe cote progresive), mai ales in zonele defavorizate sau pentru angajarea tinerilor.

Infiintarea unor zone economice speciale care sa beneficieze de scutiri si reduceri la impozitele si taxele datorate si reduceri la taxele si impozitele catre bugetul consolidat (impozitul pe venitul corporativ, taxe vamale, reduceri fiscale pentru investitii si credite, impozite retinute la sursa). Aceste facilitati acordate zonelor defavorizate si cu o rata ridicata a somajului, ar putea atrage investitii, unele dintre ele cu o profitabilitate ridicata.

Masurile de stimulare a investitiilor straine directe, ar trebui aplicate doar pentru anumite sectoare si activitati economice:

ISD care promoveaza transferul de tehnologie avansata, prin oferirea de stimulente pentru achizitionarea echipamentelor tehnologice avansate si pentru activitati de cercetare - dezvoltare;

ISD efectuate in agricultura;

ISD efectuate in domenii ale industriilor " pioner " (productia de bunuri si servicii, pentru care nu exista producator intern, sau bunuri si servicii pe care statul le considera extrem de profitabile);

ISD efectuate in parcurile industriale;

ISD efectuate in turism, avand in vedere potentialul tarii in acest domeniu.

Scutirile de impozite efectuate " automat ". Acest lucru impune un cadru de legi si reglementari foarte clari in domeniu, combinate cu masuri anticoruptie coercitive, in privinta administratorilor fiscali.

Adoptarea unui set de reguli si reglementari viabile, intelese si respectate atat de catre contribuabili cat si de catre administratorii fiscali.

In acest sens, legislatia ar trebui sa evite prevederile complicate si ambigue, mai ales in tari care au o experienta mica in privinta investitiilor straine. Pentru a imbunatati administratia fiscala, exista programe asistate de diverse organizatii internationale, unde sunt scolarizati oficialii.

Avantajele unui sistem fiscal simplu, cuprind un impozit pe venitul corporativ, amortizare accelerata cu reguli flexibile de report al pierderilor si credite fiscale pentru investitii targetate.

Stimulentele fiscale acordate de Romania, care urmeaza sa adere la Uniunea Europeana, vor trebui sa fie in conformitate cu regulile ajutorului de stat si cu cele ale uniunilor vamale. Drept pentru car, ar fi de dorit sa fie evitata acordarea de stimulente fiscale cu o durata mare de timp, intrucat dupa aderare, statul Roman va fi nevoit sa renunte la aceste stimulente.