Mecanismul pietei valutare. Cursuri valutare

Mecanismul pietei valutare. Cursuri valutare

Mecanismul pietei valutare reprezinta ansamblul de norme, principii, operatiuni, cursuri si instrumente interdependente care servesc la corelarea intereselor purtatorilor cererii si ale purtatorilor ofertei de valuta, in timp si spatiu.

Acest mecanism este influentat substantial de convertibilitatea internationala a monedelor nationale.

In prezent, in acceptiunea Fondului Monetar International, convertibilitatea reprezinta dreptul rezidentilor si nerezidentilor de a schimba moneda nationala cu alta moneda straina, in mod liber, prin vanzarea-cumpararea pe piata fara nici o restrictie.

Aceasta inseamna ca moneda convertibila are proprietatea legala de a se schimba liber prin vanzare-cumparare pe piata valutara, nelimitat si fara restrictii privind cantitatea schimbata, scopul schimbului, adica pentru plati sau transferuri specifice tranzactiilor comerciale ori necomerciale, precum si fara restrictii privind subiectul care realizeaza schimbul.

In contextul sistemului monetar actual, convertibilitatea nu mai presupune

nici o legatura cu un etalon de raportare, adica este abandonata legatura cu schimbarea in aur. Convertibilitatea implica insa un ansamblu de cerinte economice, monetare, juridice, organizatorice care trebuie realizate de fiecare tara pentru moneda proprie, astfel incat aceasta sa fie acceptata pe piata valutara internationala.

Convertibilitatea nu este un scop in sine, ci se coreleaza cu starea si evolutia economiei nationale, fiind o latura esentiala si o parghie economico-financiara principala pentru economia cu piata concurentiala.

Mecanismul pietei valutare implica schimburi sistematice de valute.

Schimbul valutar necesita compararea valorica a unitatilor monetare nationale cu ajutorul unui raport care se numeste rata de schimb valutar, curs de schimb, raport de schimb sau curs valutar.

Cursul valutar reprezinta pretul unei monede nationale sau internationale exprimat in alta moneda nationala cu care se compara valoric in anumite conditii de spatiu si timp. Aceasta reflecta cantitatea de moneda straina ce se primeste in schimbul unei unitati de moneda nationala sau cantitatea de moneda nationala ce revine la o unitate de moneda straina, in conditiile asupra carora s-a convenit, exprimandu-se astfel valoarea monedelor respective.

Cursurile valutare pot fi grupate in diferite categorii, in functie de cerintele analizei si proiectiei economice, avandu-se in vedere mai multe criterii, incepand cu modul de formare.

Problema formarii cursului valutar este esentiala. Aceasta trebuie sa tina seama de un sistem de factori intre care se inscriu: paritatea monetara, puterea de cumparare a monedei nationale etc. Paritatea este expresia raportului valoric dintre doua monede nationale, care se determina prin raportarea lor cantitativa pe baza definirii legale a fiecareia. Paritatea valutara se exprima intr-o valuta de rezerva cu functii de bani internationali.

Cursurile valutare oscileaza zilnic, in functie de un ansamblu de factori legati de tehnicile valutare, de politica valutara promovata de statele lumii, de psihologia partenerilor valutari s.a. O asemenea oscilatie se releva fie in deprecierea unor valute, adica o pierdere a puterii de cumparare, fie in aprecierea unor valute, respectiv o crestere a puterii de cumparare, ceea ce influenteaza evolutia schimburilor economice internationale.

Banca Nationala a Romaniei publica, chiar in absenta licitatiilor, un curs propriu cu caracter orientativ, calculat ca o medie ponderata a tuturor tranzactiilor incheiate in ajun de bancile comerciale.

Casele de schimb valutar autorizate pot cumpara sau vinde valuta nelimitat, de la banci pentru clienti.

Prin crearea si functionarea pietei valutare interbancare in tara noastra se realizeaza o apropiere de pietele valutare din tarile in care tranzactiile au loc in monede integral convertibile.

Exprimarea cursului valutar se face intr-o maniera specifica, denumita si metoda de cotare. Aceasta inseamna exprimarea cursului valutar pentru anumite monede, in functie de variatia cererii si ofertei pe piata. Cotarea poate fi: cotare directa si cotare indirecta. Cotarea directa consta in faptul ca pretul unei unitati fixe de valuta straina, adica 1, 10, 100, 1.000 etc., se exprima in moneda nationala.Aceasta metoda de cotare este utilizata in majoritatea tarilor pe pietele lor valutare.Cotarea indirecta consta in faptul ca pretul unei monede nationale se exprima in valuta straina. Aceasta metoda de cotare este utilizata pe pietele valutare din Anglia, Canada etc.

Multiplele aspecte privind cursul valutar dintr-o tara sunt prevazute in regimul valutar al acestei tari.

Regimul valutar cuprinde totalitatea masurilor de ordin tehnico-valutar si a reglementarilor adoptate dintr-o tara, cu privire la proprietatea asupra valutei, la convertibilitatea, organizarea si functionarea pietei valutare.

O componenta esentiala a oricarui regim valutar o reprezinta tipul de curs valutar. In ultimii ani s-au manifestat urmatoarele variante ale acestuia:

a) flotarea independenta, cu diferite grade de libertate sau administrare: SUA, Japonia;

b) flotarea limitata sau evolutia in cadrul unei marje prestabilite: SME;

c) fluctuarea controlata (managed float) sau cursul legat (peg) de o valuta forte sau de un cos valutar: tarile cu economia in tranzitie.

Ca situatii extreme, dar devenite modele teoretice, relevam inconvertibilitatea externa totala, ceea ce implica monopolul statului asupra valutei, si flotarea pura, in cazul in care singurul angajament al bancii centrale este acela de a nu interveni, cursul de schimb fiind determinat in exclusivitate de piata. Flotarea pura, departe de a permite o ajustare automata supla, este insotita de fenomene de supraajustare, foarte nefavorabile pentru intreprinderi. Cel mai adesea flotarea este impura, chiar si fara a fi obligate, bancile centrale intervin pentru a mentine un anumit nivel al paritatii.

Operatiuni pe piata valutara. Acestea constituie elementul central al mecanismului ce contribuie decisiv la indeplinirea functiilor specifice ale pietei valutare in cadrul sistemului economic.

Operatiunile pe piata valutara se efectueaza in numar mare si intr-o gama diversificata. Ele se realizeaza in cea mai mare parte de catre banci. In scopul efectuarii operatiunilor cu monedele convertibile, bancile determina cursul de cumparare si cel de vanzare pentru moneda nationala, pe care le aduc la cunostinta publicului prin afisarea cu ajutorul echipamentelor electronice moderne si, totodata, se fac cunoscute prin telefon clientilor.

Banca manevreaza cursul valutar pentru a stimula, dupa caz, vanzarea saucumpararea de valuta, obtinand castig din diferenta dintre cursul de vanzare si cursul de cumparare.

Operatiunile pe piata schimburilor valutare, dupa continutul lor, sunt: operatiuni la vedere si operatiuni la termen. Acestea sunt cele mai numeroaseoperatiuni si au multiple aspecte specifice, astfel incat teoria si practicaschimburilor valutare apreciaza ca ar fi vorba chiar de doua piete, una lavedere si alta la termen.

Operatiunile valutare la vedere (spot) constau in cumparare sau vanzare de valuta ce trebuie schimbata, efectiv, in limitele de maximum 48 ore lucratoare din momentulincheierii tranzactiei. Acestea se mai numesc si operatiuni curente, fiind cele mainumeroase in cadrul schimburilor de valuta in cont.

Operatiunile la vedere faciliteaza relatiile de export-import, deoarece fiecare agent economic de pe o piata valutara nationala are interesul sa cumperesau sa vanda o valuta, in corelatie cu o nevoie imediata, rezultata dintr-o afacere deimport sau de export. De asemenea, operatiunile la vedere contribuie lareglementarea unor decontari financiare privind investitiile directe, investitiile de portofoliu (titluri de valoare), anumite plasamente de capital pe termen scut, schimbarea dimensiunilor sau structurii unor operatiuni etc.

Operatiuni valutare la termen (forward) reprezinta vanzarea si cumpararea de valuta ce se tranzactioneaza la cursul stabilit in momentul contractarii si se finalizeaza prin livrarea valutei si plata ei la un termen ulterior (scadenta) mai mare de 48 de ore lucratoare, fixat atunci cand s-a incheiat contractul.

Asemenea operatiuni sunt, in principal, operatiuni prin care un agent economic se asigura, din momentul incheierii contractului, ca la data platii va dispune de sume in valuta necesara. Tot operatiuni forward sunt si cele initiate ca protectie impotriva riscului valutar. Ca exceptie apar si tranzactiile speculative de acest gen, care urmaresc doar castigul din diferenta de curs.

Bancile efectueaza si alte operatiuni prin care se influenteaza eficienta proprie, lichiditatea la diferite niveluri economice, starea datoriei externe etc.