Preocupari de dinamizare a macroanalizei keynesiste
(neokeynesismul) si de perfectionare a politicii economice dirijiste (new-economics)
Adeptii si admiratorii
keynesismului l-au considerat, ca de altfel si creatorul lui, o
revolutie in gandirea economica, atat prin contributia lui
la analiza macroeconomica (mecanisme economice,
disfunctionalitati si remedii ale acestora), cat si
prin masurile de politica
economica propuse (dirijismul).
In consecinta, majoritatea
economistilor si a factorilor de decizie din tarile
occidentale dezvoltate au considerat ca doctrina economica
keynesista ofera cel mai potrivit punct de plecare in
explicatia si infaptuirea proceselor legate de reconstructia
si relansarea economica din perioada postbelica. In acest
spirit au gandit si scris autorii britanici R.F.Harrod, Joan Robinson,
P.Sraffa, N. Kaldor, nordamericanii A.A. Hanses, E.Domer, L.Klein, S.Harris,
francezul A.Barrere etc.
Tinand seama de contextul istoric nou din perioada
postbelica in care urma sa fie aplicat si dezvoltat keynesismul,
promotorii lui au facut si unele remarci critice la adresa
acestuia, ca si unele propuneri de imbunatatire a
lui. Semnaland unele inconsecvente ale lui J.M.Keynes fata de
liberalismul neoclasic (de exemplu, faptul ca nu se poate oferi nimic in
locul teoriei subiective a preturilor, respectiv al teoriei
utilitatii finale sau marginale), adeptii lui au remarcat
caracterul static al analizei economice keynesiste, accentul deosebit pus pe
cererea efectiva de marfuri si pe consum, precum si
subaprecierea rolului ofertei de marfuri si servicii in mecanismul de
functionare a economiei contemporane de piata etc.
In consecinta, adeptii lui Keynes din perioada
postbelica fac numeroase propuneri de perfectionare si dezvoltare
atat al teoriei, cat si ale politicii economice keynesiste. Din
aceasta cauza, ei sunt cunoscuti sub denumirea de neokeynesisti
sau adepti ai noii stiinte economice (new-economics, in
expresie nordamericana).Principalele imbunatatiri aduse de
neokeynesisti teoriei economice a lui Keynes se refera la abordarea
dinamica a proceselor economice (pe termen lung) si la analiza
mai profunda a productiei, pornind de la relatia dintre
venit, consum si economii, respectiv de la rolul investitiilor de
capital suplimentar in sporirea cheltuielilor si cresterea
ocuparii mainii de lucru. Principalul rezultat al acestui demers teoretic
al neokeynesistilor l-au constituit teoriile si modelele de
crestere economica, instrumente moderne pentru studierea
conditiilor in care pot fi sporite produsul intern brut, venitul
national si veniturile diferitelor grupuri sociale, cu ajutorul
folosirii cat mai rationale a fondurilor disponibile, in conditiile
oferite de revolutia stiintifica si tehnica din
zilele noastre.
In timp ce neokeynesistii britanici au
pus accentul pe analiza dinamicii macroeconomice, neokeynesistii
nord americani au pus accentul pe concretizarea si nuantarea
politicii economice de interventie a statului in economie in vederea
stimularii si accelerarii cresterii economice,
obtinand rezultate remarcabile indeosebi in timpul administratiei lui
J.F.Kennedy. Ansamblul doctrinar care a motivat aceasta politica
economica dirijista a fost denumit de G. Heller, J.Tobin si
S.Harris cu termenul de "new economics" (noua stiinta
economica). O componenta importanta a acestei "noi
stiinte economice" au constituit-o si modelele econometrice
pentru cresterea economiei SUA elaborate de L.Klein, F.Modigliani si
G.Fromm cu speranta ca ele vor ajuta la inlaturarea crizei
economice, a somajului si inflatiei din economia americana.
TEST DE AUTOEVALUARE
- Sub ce denumire sunt cunoscuti
economistii care fac propuneri
de perfectionare si dezvoltare atat al teoriei,
cat si ale politicii economice keynesiste? ( 2 puncte)
- Care sunt principalele imbunatatiri
aduse de neokeynesisti teoriei economice? ( 6 puncte)
- Diferente de opinii intre neokeynesistii
britanici si neokeynesistii nord americani ( 2 puncte)
Total puncte posibile 10/ realizate.
Timp
de lucru: 10 min.
.com