Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice

Acasa » afaceri » economie
Necesitatea cunoasterii fluxurilor financiare in cadrul societatilor comerciale

Necesitatea cunoasterii fluxurilor financiare in cadrul societatilor comerciale

NECESITATEA CUNOASTERII FLUXURILOR FINANCIARE

IN CADRUL SOCIETATILOR COMERCIALE

Viata de zi de zi, obliga managerii societatilor comerciale sa detina cat mai multe informatii, informatii care sa-i ajute in luarea unor decizii corecte privind modul de abordare viitoare a activitatii acesteia. Avand in vedere acest deziderat, necesitatea cunoasterii fluxurilor financiare din cadrul si in relatiile societatilor comerciale are o importanta deosebita, deoarece da posibilitatea managerului sau serviciului de analiza, sa intervina acolo unde se constata dereglari sau rezultate negative.

Cunoasterea relatiilor si a legaturilor intre societatile comerciale trebuie privita din trei puncte de vedere:

din perspectiva fluxurilor financiare ce se pot naste;

din perspectiva planificarii fluxurilor financiare create;

din perspectiva elaborarii strategiei si politicii manageriale viitoare.

5.1. Din perspectiva fluxurilor financiare ce se pot naste

Cercetarile efectuare ne-au dat posibilitatea sa ne formam o imagine suficient de complexa privind fluxurile financiare ce se nasc in interiorul cat si intre societatile comerciale, concluzii ce pot fi rezumate in urmatoarele idei:

activitatea economica a societatii comerciale se compune dintr-o multitudine de operatii economice, operatii economice care sunt tranzactii si actiuni pe care le executa societatea comerciala pentru a produce si a vinde bunuri si servicii;

operatiile economice determinand la randul lor miscari de valori, denumite fluxuri economice;

multitudinea de operatii si tranzactii ce au loc intre societatile comerciale formeaza in derularea lor, un " circuit" sau "flux circular" al activitatii economice;

tranzactiile economice sunt realizate prin intermediul pietei, deci sunt tranzactii economice de piata, care sunt niste tranzactii bilaterale, unde oricarui transfer al unui bun ii corespunde o contrapartida, concretizata intr-un alt bun, serviciu sau echivalent in moneda, sau intalnim tranzactii care nu genereaza un contraserviciu, cum ar fi plata impozitelor si taxelor, contributiile pentru asigurarile sociale etc.;

fiecare tranzactie bilaterala este reprezentata prin doua fluxuri, fluxuri care sunt de sens contrar;

fluxurile ce apar avand in vedere zona unde acestea se produc pot fi fluxuri economice externe, sunt acelea care se produc intre societatea comerciala si partenerii sai de tranzactii(vanzari, cumparari etc.) atat in amonte cat si in aval, constituind majoritatea fluxurilor si care desemneaza legaturile financiar - monetare intre acestea, sau fluxuri economice interne, care sunt niste miscari de valori care se produc in interiorul societatii comerciale, avand o incidenta indirecta asupra trezoreriei acesteia, se refera in general la transferul de fonduri ce au loc intre conturile aceleiasi societati comerciale, determinate de propria sa activitate;

fluxurile economice externe si interne in cadrul societatii comerciale produc "modificari" a patrimoniului acesteia si "determina" rezultatul financiar al activitatii acesteia(profitul sau pierderea);

fluxurile de trezorerie constituie tabloul fluxurilor interne si exterioare concentrate la nivelul trezoreriei societatii comerciale, iar aceasta retea de fluxuri se cere gestionata cu grija;

tabloul fluxurilor de trezorerie este un instrument de analiza previzionala si, pe aceasta baza, de asigurare a capacitatii de plata;

persoanele care decid alocarea resurselor si supervizeaza punerea lor in opera, pentru a putea administra, au nevoie de informatii asupra consecintelor posibile ale alocarii de resurse si astfel pot alege "aprioric" actiunile care le ofera cel mai bun raport intre resursele consumate si rezultatele obtinute;

contabilitatea financiara ofera informatii gestionarilor care se bazeaza pe consumurile de resurse evidentiate pe grupe mari, precum si care sunt rezultatele societatii comerciale in ansamblul sau;

contabilitatea de gestiune ofera in schimb acele informatii care privesc gestiunea interna a societatii comerciale, criteriile dupa care aceasta isi calculeaza costurile si asigura masurarea performantelor interne.

O interpretare, cat de sumara, a acestor concluzii ne da posibilitatea sa subliniem faptul ca evolutia ascendenta a unei societati comerciale este conditionata, cu precadere, de existenta altor societati comerciale, cu care aceasta intra in relatie directa sau indirecta.

Din perspectiva planificarii fluxurilor financiare create

Conducerii societatii comerciale dupa ce cunoaste impactul fluxurilor economice, ii revine sarcina previzionarii si planificarii financiare, obiectiv ce se realizeaza cu ajutorul instrumentelor specifice care sunt bugetele acesteia. Bugetele societatii comerciale traseaza acele traiectorii pentru realizarea - atingerea scopului propus, iar evenimentele ulterioare, dirijate pe aceste traiectorii, vor evolua, mai mult sau mai putin, in acest sens, in functie de realismul previziunii financiare si de capacitatea manageriala de realizare a acesteia.

Planificarea financiara coordoneaza eforturile tuturor compartimentelor functionale ale societatii comerciale, deoarece toate sunt antrenate in procesul bugetar, intr-o masura mai mare sau mai mica, iar elaborarea bugetelor va favoriza implementarea unui sistem eficace de control prin compararea realizarilor cu previziunile si luarea masurilor de corectare la momentul oportun.

In vederea realizarii controlului bugetar, fiecare buget poate fi reprezentat printr-un "tablou de bord", tablou care compara realizarile cu previziunile fiecarui articol bugetar, prin urmare, cuprinde un ansamblu de elemente informationale care stau la baza deciziilor managerilor societatii comerciale si serveste la masurarea drumului parcurs, precum si la punerea in aplicare a programelor de actiune, concomitent cu luarea unor masuri corective pentru realizarea obiectivelor propuse.

Fiind un instrument de conducere operativa a activitatii societatii comerciale, tabloul de bord trebuie sa cuprinda informatii care au rezultat dintr-o prelucrare superioara a datelor, toate elementele informationale in masura in care sunt strict necesare persoanelor de decizie de la diferite niveluri organizatorice, pentru cunoasterea nemijlocita si in timp real a evolutiei economico-financiare a acesteia, care sa faca posibila interventia prompta pentru corectarea tendintelor negative care au influenta in activitatea societatii comerciale.

Tinandu-se seama de cele relatate, putem afirma ca se resimte acut, in aceasta perioada necesitatea dezvoltarii unor servicii de informare, pregatire si consultanta, fara de care insasi initierea unei afaceri risca sa se transforme intr-o simpla aventura.

Pentru a-si realiza obiectivele propuse societatea comerciala, trebuie sa-si construiasca mai multe bugete, bugete care au un rol important in fundamentarea deciziilor financiare si care se influenteaza unul pe celalalt, aflandu-se intr-o ciclicitate continua, ciclicitate care schematic se prezinta astfel:

In etapa actuala cand unele societati comerciale in anumite situatii nu reusesc sa -si mentina echilibrul intre venituri si cheltuieli, problema care se ridica in fata managerului este de a gasi metode care sa le permita dimensionarea si controlarea relatiei de echilibru dintre venituri si cheltuieli, iar instrumentul de eficientizare si armonizare a acestui echilibru este bugetul societatii comerciale, iar bugetarea costurilor de productie o practica economica sistematica ce presupune desfasurarea unui proces formal de alocare a resurselor financiare, in scopul realizarii unor obiective viitoare.

Putem concluziona ca prin bugete se stabileste afectarea resurselor si responsabilitatilor pe fiecare centru de activitate - profit, el este previziunea cifrica a afectarilor de resurse si a asigurarilor de responsabilitati pentru realizarea obiectivelor societatii comerciale, in conditii rentabile, iar prin controlul bugetar se urmareste desfasurarea efectiva a gestiunii pentru atingerea obiectivelor fixate, prin compararea permanenta a rezultatelor reale ale gestiunii cu previziunile cifrice in bugete, in scopul stabilirii cauzelor abaterilor, informarii conducerii si luarii masurilor corective necesare.

Din perspectiva elaborarii strategiei si politicii manageriale viitoare

Avandu-se in vedere faptul ca intr-o economie de piata, societatea comerciala isi desfasoara activitatea in conditiile unei puternice competitii atat pe piata interna cat si pe piata externa, pentru a-si putea realiza obiectivele propuse aceasta trebuie sa-si desfasoare activitatea pe baza unei strategii economice proprii, bine fundamentata sub raport tehnic si economic.

Daca tinem cont de actiunea crescanda a unor factori, strategia economica a societatii comerciale are rolul de a defini, prin obiective cat mai precise, directiile de desfasurare a activitatii acesteia, astfel, incat ea sa-si mentina competitivitatea si daca este posibil sa realizeze si cresteri, deci managerul trebuie sa aiba in vedere actiunile ce trebuiesc intreprinse in diferite orizonturi de timp si modul de alocare a resurselor in vederea dezvoltarii viitoare.

Pe baza unor rezultate bine fundamentate se pot elabora strategii cuprinzand obiectivele si modalitatile de actiune pentru inlaturarea cauzelor generatoare de rezultate nefavorabile si solutii privind structura activitatilor viitoare, valorificarea potentialului material, uman si financiar existent, cresterea competitivitatii in cadrul domeniului de activitate din care face parte societatea comerciala.

Asa cum am aratat, cunoasterea fluxurilor financiare si de orice alta natura, ce apar intre societatea comerciala si mediul exterior, cat si in interiorul acesteia, da posibilitatea managerului societatii comerciale prin compartimentele de specialitate sa le analizeze si sa le interpreteze. Analiza ce se face, conduce la obtinerea unor informatii care pot influenta activitatea societatii comerciale in sens pozitiv sau negativ, in functie de rezultatul interpretarii de catre manager a rezultatului si de strategia de viitor pe care o adopta.

De aceea, este imperios necesar sa se cunoasca, la nivel de conducere, totalitatea informatiilor - fluxurilor, sa fie masurate - cuantificate de catre serviciile de specialitate si, in baza acestora, sa se aleaga strategia ce trebuie urmata de catre societatea comerciala.

Daca se are in vedere faptul ca fluxurile apar atat in amonte cat si in aval, cunoasterea lor de catre managerii societatii comerciale cat si a impactului acestora asupra activitatii acesteia, de posibilitatea conducerii sa actionez in asa fel incat activitatea societatii comerciale sa se desfasoare in conditii optime si cu rezultate cat mai bune.

In amonte, managerii pot actiona in sectorul de aprovizionare in sensul sa determine acei furnizori de materii prime si materiale, care prezinta preturi atractive, calitate superioara a acestora, conditii de livrare si termene de decontare avantajoase

Pentru asigurarea cantitatii de material ce reprezinta "necesarul de aprovizionat", se impune, ca functie de conditiile existente, societatea comerciala sa incheie contracte economice de aprovizionare cu furnizorii interni sau externi.

Odata clarificate problemele normelor de consum si a stocurilor de materii prime si materiale se poate definitiva necesarul de aprovizionat, pe feluri de materiale, dimensiuni si perioade de timp. Indiferent de ritmul de aprovizionare, odata stabilit necesarul de aprovizionat, compartimentul de resort trebuie sa inceapa testarea pietei diferitilor furnizori pentru a determina care dintre acestia ofera produsele solicitate, iar in cadrul acestora care corespund cel mai bine pentru realizarea in bune conditii a produselor de realizat. Tinand cont de acest lucru societatea comerciala solicita furnizorilor diferite informatii in legatura cu calitatea produsului (compozitie, finisaj, dimensiuni) si pretul de livrare de care trebuie sa se tina seama. Totodata se estimeaza modalitatile de aducere a materialelor respective si nivelul cheltuielilor cu transportul.

Daca ne referim la o societate comerciala care produce diferite tipuri de vagoane si care este o mare consumatoare de tabla de diferite grosimi, compozitii, dimensiuni etc., aceasta incepe testarea pietei de tabla solicitand de la producatorii de tabla (furnizorii potentiali) ofertele, oferte care sa se refere la anumite conditii pe care societatea comerciala le-a pus, adica:

- a₁ = calitatea tablei (compozitie, finisaj, dimensiuni, grosime si lungime etc.);

- a₂ = pretul de livrare plus cheltuielile de aprovizionare si transport;

- a ₃ = cantitatea disponibila la o livrare si modul de transport (auto, vagon, maritim etc);

- a₄ = modul de decontare.

Odata primite ofertele (figura nr.5.1) acestea sunt analizate de catre serviciul de specialitate care intocmeste o ierarhizare in ordinea de preferinta rezultata.

Fig.nr.5.1- Relatia conditii - oferte intre societatea comerciala si furnizori

Pentru realizarea acestei ordine de preferinta pentru fiecare conditie se acorda un anumit punctaj, iar furnizorul care totalizeaza cele mai multe puncte intra in topul preferintelor. Odata stabilita ordinea de preferinta dupa punctele acumulate se trece la o noua analiza tinandu-se seama de cazul cand conditia a₁ este aceeasi la mai multi furnizori sau sensibil apropiata se va avea in vedere celelalte conditii si asa mai departe, pana la eliminarea tuturor posibilitatilor.

Consideram ca societatea comerciala a primit oferte de la un numar de cinci furnizori posibili pe care i-am notat cu F₁F_5.

Din analiza ofertelor vom constata urmatoarele:

daca avem in vedere conditia - a₁- vom vedea ca atat F₁cat si F2 au aceleasi conditii, adica materia prima are aceeasi compozitie, dimensiuni, finisaj etc., pentru care li se acorda cate 1(un) punct; F₃ si F₅ au conditii sensibil apropiate de cele ale celor de la F₁ si F₂adica lipseste un element din compozitie, iar in aceste conditii li se acorda 0,9 puncte; iar F₄ prezinta cea mai slaba oferta lipsa elemente din compozitie, lipsa anumite dimensiuni pentru care se acorda 0,7 puncte;

daca avem in vedere conditia -a₂ -constatam ca F₄ are cel mai bun pret de aprovizionare, in sensul ca este cel mai mic si i se acorda 1 (un) punct; F₁ prezinta un pret de aprovizionare sensibil apropiate de cel al F₄ pentru care i se acorda 0.9 puncte; F₅ prezinta un pret de aprovizionare mai mare decat cel solicitat de catre F₄ si F₁ pentru care i se acorda 0,8 puncte; F₂ si F₃ prezinta acelasi pret de aprovizionare dar care sunt cele mai mari si pentru care li se acorda cate 0,7 puncte.

daca avem in considerare conditia -a₃-constatam ca F₁ofera orice cantitate de tabla zilnic si care poate fi transportat si cu vagonul deoarece dispune de depozit, locomotiva si de platforma C.F.R. pentru care i se acorda 1(un) punct; F₂ , F₄si F₅ prezinta aceleasi conditii disponibile la un interval de 10 zile si se face transportul numai auto, pentru care li se acorda cate 0,5 puncte; iar F₃ prezinta cea mai slaba oferta pentru care se acorda 0.3 puncte;

daca avem in vedere conditia - a4 - se constata ca F1 solicita decontarea facturilor la un interval de 45 zile pentru care i se acorda 1(un) punct; F4 solicita decontarea facturilor la un interval de 30 zile pentru care i se acorda 0,8 puncte; F3 si F5 solicita decontarea facturilor la un interval de 15 zile pentru care i se acorda cate 0,7 puncte; F2 solicita decontarea facturilor la fiecare aprovizionare deci intreprinderea trebuie sa se prezinte cu ordinul de plata vizat de banca ca a achitat contravaloarea marfii aprovizionate (de aprovizionat) pentru care i se acorda 0,6 puncte.

Tinand cont de cele prezentate mai sus, vom reda mai jos tabelul in care am inscris punctajele obtinute pentru fiecare conditie in parte si pe fiecare furnizor precum si stabilirea ordinii de preferinta (tabelul nr.5.1).

Tabelul nr5.1

Conditii Furnizor	a₁	a₂	a₃	a ₄	Total Puncte	Ordinea de prioritate
F₁	1,0	0,9	1,0	1,0	3,9	I
F₂	1,0	0,7	0,5	0,6	2,8	IV
F₃	0,9	0,7	0,3	0,7	2,6	V
F₄	0,7	1,0	0,5	0,8	3,0	II
F₅	0,9	0,8	0,5	0,7	2,9	III

Din analiza tabelului observam ca F₁ este cel care a obtinut cel mai mare numar de puncte (3,9) si va fi furnizorul preferat cu care se va incheia contractele de aprovizionare. Daca analizam in continuare tabelul constatam ca F₄ se regaseste pe locul doi in ordinea de preferinta cu 3,0 puncte, dar constatam ca prezinta cea mai slaba calitate a produselor (conditia -a₁-) si in aceste conditii este de referat F₅ sau F₂care desi cumuleaza 2,9 respectiv 2,8 puncte si sunt pe ordinea de preferinta interioara.

In aval, managerii pot actiona in sectorul de desfacere, in sensul sa gaseasca clienti pentru produsele societatii comerciale care sa le ofere preturi cat mai atractive, care sa acopere costurile totale si produca profit pentru aceasta.

Odata cunoscute toate fluxurile ce actioneaza atat in aval cat si in amonte, conducerea manageriala poate stabili strategia pe care societatea comerciala o va urma.

Nu poate fi neglijata nici activitatea din interiorul societatii comerciale, activitate care si ea este influentata de anumite fluxuri, fluxuri care odata cunoscute pot fi cuantificate si previzionate. Rezultatul analizei determina managerul societatii comerciale sa actioneze acolo unde are semnale ca actiunea unor fluxuri de orice natura are un efect negativ, sa stabileasca o anumita strategie care sa conduca la obtinerea unor efecte pozitive a acestor fluxuri.

O importanta deosebita trebuie acordata fluxurilor create de catre taxa pe valoarea adaugata in cadrul societatii comerciale.

Astfel, la intocmirea unei facturi si evident in momentul inregistrarii in contabilitate a acesteia apar unele fluxuri, fluxuri care difera in functie de cum este privita societatea comerciala.

Daca societatea comerciala este privita ca si un client, atunci fluxul taxa pe valoarea adaugata faptic este cel pe care aceasta il plateste odata cu valoarea materiilor prime, materiale, energie aprovizionate (taxa pe valoarea adaugata deductibila), iar fluxul taxa pe valoarea adaugata scriptic apare la finele lunii cand are loc regularizarea, adica determinarea soldului de plata sau de recuperat a taxei pe valoarea adaugata ca diferenta intre soldul creditor mai mare al contului 'Taxa pe valoarea adaugata colectata' si soldul debitor mai mic al contului 'Taxa pe valoarea adaugata deductibila' si invers.

Daca societatea comerciala este privita ca si un furnizor, atunci fluxul taxa pe valoarea adaugata faptic este cel pe care aceasta il incaseaza odata cu valoarea produselor vandute (taxa pe valoarea adaugata colectata), iar fluxul scriptic apare la finele lunii cand are loc regularizarea adica determinarea sumelor de plata sau de recuperat la/de la bugetul de stat.

Tinand cont de cele prezentate mai sus se poate raspunde si la intrebarea 'Taxa pe valoarea adaugata este o cheltuiala sau o sursa atrasa pentru societatea comerciala ?'.

Daca societatea comerciala este privita ca si un furnizor, atunci taxa pe valoarea adaugata poate fi o sursa atrasa pentru aceasta. Valoarea taxei pe valoarea adaugata este incasata de catre societatea comerciala odata cu incasarea valorii produselor vandute si nu se vireaza la bugetul de stat decat dupa regularizarea de la finele lunii si anume pana la data de 25 a lunii urmatoare cand a avut loc operatiunea economica.

In aceasta situatie intervalul de timp de cand a avut loc incasarea taxei pe valoarea adaugata si pana cand se vireaza la bugetul de stat suma datorata constituie o sursa atrasa pentru societatea comerciala, deci creeaza un plus de resurse financiare care conduc la diminuarea creditelor bancare pentru care societatea comerciala ar plati dobanzi.

In felul acesta societatea comerciala beneficiaza de resurse financiare atrase suplimentar, care ii creeaza posibilitatea sa nu apeleze la imprumuturi sau credite bancare pentru care ar fi obligata sa plateasca comisioane si dobanzi, care la randul lor ar avea un impact negativ asupra activitatii societatii comerciale.

Daca societatea comerciala este privita ca si un client, atunci taxa pe valoarea adaugata poate fi o cheltuiala pentru aceasta. Valoarea taxei pe valoarea adaugata este platita de catre societatea comerciala odata cu plata valorii produselor aprovizionate si nu poate fi regularizata cu bugetul de stat decat la finele lunii, respectiv pana la 25 a lunii urmatoare in care a avut loc operatiunea economica.

In aceasta situatie, din data cand s-a efectuat plata taxei pe valoarea adaugata si pana in momentul regularizarii cu bugetul de stat, aceasta constituie o iesire de resurse financiare din trezoreria societatii, deci este o cheltuiala pentru aceasta.

In aceste conditii societatea comerciala va avea un deficit de resurse financiare, va fi obligata sa apeleze la anumite imprumuturi sau credite bancare pentru care va plati anumite comisioane si dobanzi bancare care si ele afecteaza negativ rezultatul economic al societatii comerciale.

Avand in vedere influenta fluxului taxei pe valoarea adaugata care poate fi in sens pozitiv - ca sursa atrasa, sau in sens negativ - ca o cheltuiala, managerul societatii comerciale poate si este obligat sa adopte o strategie corespunzatoare. In acest fel isi va orienta strategia in sectorul de desfacere, in valorificarea produselor in prima decada a lunii si incasarea cat mai operativa a contravalorii acestora, fara a acorda - credit furnizor - beneficiarilor de produse, iar in sectorul de aprovizionare sa actioneze in procurarea materiilor prime si materialelor necesare bunei desfasurari a activitatii in ultima decada a lunii.

X X

Din cele prezentate pana acum, am aratat ca intre fluxurile financiare (cunoasterea acestora), planificarea - previzionarea influentei acestora si elaborarea strategiei unei societati comerciale, exista o legatura de cauzalitate. Fiecare dintre acestea se influenteaza reciproc, iar luate impreuna conduc managerii la alegerea celor mai bune solutii pe care trebuie sa le intreprinda pentru a conduce societatea comerciala la obtinerea de rezultate cat mai bune, care sa o faca sa prospere, sa devina mai viabila si sa elimine diferitele obstacole sau inconveniente ce pot sa apara pe durata existentei acesteia.

Schematic, aceasta legatura dintre fluxuri - planificare - previziune - strategie, se poate prezenta astfel:

S O C I E T A T E A

MASURARE

CUANTIFICARE

PLANIFICARE

PREVIZIONARE

CENTRUL

ANALIZA

FLUXURI

ELABORARE

FLUXURI

STRATEGIE

C O M E R C I A L A

Din cele prezentate, precum si din analiza schemei anterioare putem constata importanta cunoasterii fluxurilor societatii comerciale considerate cu alte societati comerciale, valoarea acestor fluxuri, sensul influentei pe care o exercita. Determinarea tuturor acestor marimi precum si a sensului de influenta, asigura premisele ca managerul societatii comerciale, singur sau prin compartimentele de specialitate, sa stabileasca cu ce societate comerciala poate realiza colaborari viitoare si functie de aceasta, ce programe viitoare de productie sa-si propuna.

Cunoasterea cat mai exacta a sensului de influenta al fluxurilor din avalul societatii comerciale, coroborat cu capacitatile de productie de care dispune(gradul de inzestrare tehnica), cu contractele economice deja perfectate si considerate sigure, conduce la abordarea strategiei ce trebuie sa o urmeze aceasta.

Categoriile de fluxuri financiare care se nasc intre diferitele societati comerciale, daca sunt bine cuantificate constituie o premisa a planificarii fluxurilor financiare viitoare ale societatii comerciale.

Putem observa rolul important pe care il are previziunea - planificarea cat mai buna a fluxurilor financiare la nivelul unei societati comerciale, in elaborarea strategiei pe care sa o adopte aceasta in perioada imediat urmatoare sau in perspectiva.

In final, se poate concluziona ca rolul planificarii fluxurilor financiare in elaborarea strategiei desfasurarii activitatii unei societati comerciale este deosebit de important, reprezentand un mijloc de asigurare a unei evolutii cu rezultate eficiente in viitor.

B I B L I O G R A F I E

1. Ansoff, I.	Strategie du developpement de l,entreprise, Les Editions d,Organisation, Paris, 1989;

2.Atamer,T.; Calori, R.	Diagnostic et decisions srategique, Editura Dunod, Paris, 1993;

3.Bailesteanu, G.	Diagnosticul si evaluarea firmei, Editura Mirton, Timisoara, 1994;

4.Bailesteanu, G.	Diagnostic, risc si eficienta in afaceri, Editia a II-a, Editura Mirton, Timisoara, 1998;

5.Barbulescu,C. (coordonator)	Economia si gestiunea intreprinderii, Editura Economica, Bucuresti, 1995;

6.Betbeze, J.P. 7.Bran, P. 8.Breban, V.	Economie de l entreprise contemporaine, Editura Nathan, Paris, 1989; Finantele intreprinderii, Editura Economica, Bucuresti, 2003; Dictionar general al limbii romane, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987;

9.Buglea, A.;Eros-Stark,L. 10.Buglea,A.;Eros-Stark,L. 11.Burtica, M.	Investitiile si finantarea lor, Editura Universitatii de Vest Timisoara, 2002; Evaluarea intreprinderii - Teorie si studiu, Editura Mirton, Timisoara, 2003; Elemente de prognoza. Prognoza economica, Universitatea din Timisoara, 1973;

12.Burtica,M.; Varlan, G.	Aplicatii la planificarea si prognoza dezvoltarii economico-sociale, Tipografia Universitatii Timisoara, 1986;

13.Burtica, M.; Varlan, G.	Previziune, metode si tehnici, Editura Mirton, Timisoara, 1998;

14.Burtica,M.;Varlan,G.; Eros-Stark,L.; Kacso, S.	Previziunea economica. Teorie si aplicatii, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2002;

15.Calin, O. 16. Charreaux, G. 17.Christinne,C.; Richard,J. 18.Christinne, C. 19. Ciobanu, I. 20. Cohen, E. 21. Cohen, E. 22. Cohen, E	Contabilitatea de gestiune, Tribuna Economica, Bucuresti, 2000; Gestion Financière, Editura Litec, Paris, 1990; Comptabilité générale par la methode des flux, Editura Dunod, Paris, 1992; Vers l'Europe fiscalé l'entreprise francaise face a ses concurrentes, Editura Comptables, Malesherbeb, 1991; Management Strategic, Editura Polirom, Iasi,1998; Analyse Financière, Editura Economica, 1988; Analyse Financière, 2-é édition, Editura Economica, Paris 1990; Gestion financière de l'entreprise et développement financièr, EDICEF, 1991;

23. Cook, K.J.	Planificarea strategica pentru intreprinderi mici, Editura Teora, Bucuresti,1998;

24. Cristea, H.	Finantele intreprinderii, Universitatea Timisoara, 1991;

25.Cristea,H.; Stefanescu,N.	Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Mirton, Timisoara, 1996;

26.Cristea,H.;Talpos,I.; Cosma,D.	Gestiunea financiara a intreprinderilor, Editura Mirton, Timisoara, 1998;

27.Cristea,H.;Talpos,I.; Corduneanu,Carmen; Laburet,Aurora; Pirtea,M.	Gestiunea financiara a societatilor comerciale, Vol. III, Editura Mirton, Timisoara, 2001;

28.Daianu, D.	Functionarea economiei si echilibrul pietei, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1992;

29. Depallens,G.; Jobard,P. 30.Dobrota, N.	Gestion financière de l'entreprise, 10-e edition,Sirey, Paris, 1990; Economia politica, Editura Economica, Bucuresti, 1995;

31. Dobrota, N. 32. Dumescu, Fl.	A.B.C.-ul economiei de piata moderne, Editura Economica, Bucuresti, 1991; Evaluarea impactului asupra mediului, Editura Risoprint, Cluj-Napoca,2006;

33.Epuran,M.; Babaita, Valeria; Grosu,Corina.	Contabilitate si control de gestiune, Editura Economica, Bucuresti, 1999;

34.Epuran,M.; Cotlet,D.; Ineovan,Felicia.; Peres,I.	Contabilitatea financiara in noul sistem contabil, Vol.II,Editura de Vest, Timisoara, 1995;

35.Eros-Stark,L.;Pantea,I.M.	Analiza situatiei financiare a firmei - Elemente teoretice, studiu de caz, Editura Economica, Bucuresti, 2001;
36.Eros-Stark, L.	Analiza situatiei financiare a firmei - Sursa de informatii pentru managementul financiar, Teza de doctorat, Timisoara, 2002;
37. Feleaga, N.; Ionascu,I.	Contabilitate financiara, Vol.1,3; Editura Economica, Bucuresti, 1993;

38. Feleaga, N.coordonator	Contabilitate aprofundata, Editura Economica, Bucuresti, 1996;
39.Gagnon, J.M.; Khoury, N.	Traite de gestion financière,Editura Gaetan Marin, Quebec, Canada, 1981;

40.Garnier, P.	La Techique comptable aprofondie ., Editura Dunod, Paris, 1972;

41.Gervais, M.	Contrôle de gestion et strategie de l'entreprise, Tome 1, Editura Economica, Paris, 1991;

42.Gervais, M.	Contrôle de gestion, 4-éme, Edition, Economica, Paris, 1991;
43.Goffin, R.	Analyse micro-economique, Editions Dalloy, Paris, 1991;

44. Haiduc, C. 45.Haiduc, C.; Klein, L.; Anghelina, A.	Management. Probleme specifice I.M.M., Editura Mirton, Timisoara, 2002; Economie, Cercetare, Calitate, Editura Gutenburg Univers, Arad, 2004;

46.Helfer,J.P.; Kalika, M.; Orsoni, I.	Management. Strategie et Organisation Librairie Vuilbert, Paris, 1996;

47.Herbei,M.	Gestiunea financiara a intreprinderilor, Editura Mirton, Timisoara, 2000;

48.Hinard, M.	Comptabilité et fiscalité, 1988;

49.Ionescu,G.G.;Cazan,E.; Negrusa, Adina-Letitia.	Management organizational, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2001;

50.Ionescu,G.G.;Cazan,E.; Negrusa,Adina-Letitia.	Modelarea si optimizarea deciziilor manageriale,EdituraDacia,Cluj Napoca,1999;

51.Isvanescu, A.	Ghid practic de analiza economico-financiara, Editor Tribuna Economica, Bucuresti, 1999;
52.Jaba,O.	Analiza strategica a intreprinderii, Editura Sedcom Libris, Iasi, 1999;

53.Keiser, A, M.	Gestion financiére, Editura ESKA, 1993;

54.Manolescu, G.	Managementul financiar,Editura Economica, Bucuresti, 1995;
55.Marcu,F.; Manea,C.	Dictionarul de neologisme, Editura Academiei, Bucuresti, 1978;

56.Mathe, I.C.	Diagnostique et dinamique de l'entreprise, Editura Peyrot et Conrteus, Paris, 1990;

57.Margulescu,D.;Niculescu, Maria.; Robu,V.	Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart, Bucuresti, 1994;

58.Murard, G.	Le tableau pluriannuel des fleux financieres, Revue francaise de gestion nr.8/1997;

59.Neagu,M.	Consideratii privind locul si rolul impozitului pe salarii in sistemul fiscal actual, Universitatea de Vest din Timisoara, Sesiunea de comunicari, Timisoara,1997;
60.Neagu, M. 61.Neagu, M. 62.Neagu, M. 63.Nicolescu,O.;Verboncu,I.	Fluxurile financiare ale unei societati comerciale, notiune, categorii si rolul lor in economia de piata libera, Universitatea de Vest "Vasile Goldis" Simpozionul " Zilele academice aradene", Arad,1998; Raportul dintre fluxurile financiare si planificarea activitatii unei societati comerciale, U.V.V.G., Simpozionul "Zilele academice aradene", Arad, 2000; Analiza fluxurilor legate de miscarea capitalului, U.V.V.G., Simpozionul" Zilele academice aradene", Arad, 2003; Management si eficienta, Editura Nora, Bucuresti, 1994;

64.Nicolescu,O.;Nicolescu,L. 65.Nicolescu, O.(coord.) 66.Oprea,D. 67.Paraschivescu,M.D.; Pavaloaia,W.	Managementul modern al organizatiei, Editor Tribuna Economica, Bucuresti, 2001; Strategii manageriale de firma, Editura Economica, Bucuresti,1996; Analiza si proiectarea sistemelor informationale economice, Editura Polirom, Iasi, 1999; Modele de contabilitate si Analiza financiara, Editura Neuron, Focsani, 1994;

68.Paysant, A.	Finances publiques, 3-e edition, Editura Masson, Paris-Milan-Barcelone-Bonn, 1992;

69.Peel Malcolm	Introduction to Management, Pitman Publisling , Londra, 1993;
70.Peyrard, J.	Analyse financiere,Vuibert, Paris, 1991;
71.Popescu,S.	Politica si Strategia Economico-Financiara a Firmelor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996;
72.Prodan, A. 73.Prutianu, S. 74.Prutianu,S.;Munteanu,C.Caluschi, C.	Managementul de succes-Motivatie si comportament, Editura Polirom, Iasi, 1999; Comunicare si negociere in afaceri, Editura Polirom, Iasi, 1998; Inteligenta Marketing Plus, Editura Polirom, Iasi, 1999;

75.Raffegean,J.;Dufils,P.; Corre,J.;Lopater,C.	Mémento pratique comptable, Editura Francis Lefebvre, Paris, 1993;

76.Richard, J.	Analyse financière et audit des performances, 2-e edition, Editura la Villeguerin, Paris, 1993;

77.Richard,J.;Simons,P.; Bailly, J.M.	Comptabilité et analyse financière des groupes, Editura Economica, Paris, 1987;
78.Richardson, B.; Richardson, R.	Business planning. An approach to Strategic Management Pitman,London, 1990;
79.Ristea, M. (coordonator)	Contabilitatea si fiscalitatea intreprinderii, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 1995;

80. Stancu, I. 81.Stancu, I.	Finante. Teoria pietelor financiare. Finantele Intreprinderilor. Analiza si gestiunea financiara, Editura Economica, Bucuresti, 1996; Finante. Editia a 3-a, Editura Economica, Bucuresti, 2002;

82.Stolowy, H.	Les tableaux de financement et de flux, Que sais-je, 1989;

83.Talpos, I. 84.Talpos, I.;Enache,C.	Finantele Romaniei, vol. I, Editia a II-a, Editura Sedona, Timisoara, 1996; Fiscalitate aplicata, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2002;

85.Terminier, M.	Comprendre l'entreprise par les flux, Editura la Villeguerin, Paris, 1990;

86.Thibant, J.P.	Le diagnostic d'entreprise, 1-e edition, Editura Sedifor-Cour Coux, Paris, 1989;

87.Theitart, R.A.	Le strategie d'entreprise, Editura McGraw-Hill, Paris, 1991;

88.Trenca, I.	Managementul financiar al intreprinderii, Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1997;

89.Verboncu, I.	Ghid metodologic pentru manageri. Tehnici manageriale, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000;
90.Ministerul Finantelor Publice 91.MinisterulFinantelor Publice 92.Ministerul Finantelor Publice	Sistemul contabil al agentilor economici, Editura Economica, Bucuresti, 1994; Reglementari contabile pentru agenti economici, Editura Economica, Bucuresti, 2002; Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata in 26.08.2002;

93. XXX 94. XXX	O.M.F. nr.94/29.01.2001 pentru aprobarea "Reglementarilor contabile armonizate cu Directia a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de contabilitate"; O.M.F.nr.306/26.02.2002, pentru aprobarea "Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene";
95. XXX	Fiscalité - Stratégie pour les entreprises et la profession;O.E.C.C.A. - 46 Congres, 1991;

96. XXX	Revista Finante, Credit, Contabilitate, colectia 2000-2007;

97. XXX	Revista Gestiunea si contabilitatea firmelor, colectia 2000-2007;

98. XXX	Revista Tribuna Economica, colectia 2000-2007;

99. XXX	Revista Expertiza Contabila; CECCAR, Bucuresti, colectia 2000-2007;

GESTIUNEA FINANCIARA II

1. PRINCIPALELE SURSE DE INFORMATII FINANCIARE

1.1 BILANTUL CONTABIL

Continutul si utilitatea bilantului contabil

Patrimoniul unei entitati organizationale ce desfasoara o anumita activitate economico-sociala, denumita generic entitate patrimoniala ,constituie "materia" de reflectare in contabilitatea financiara.

Literatura de specialitate autohtona si straina a dat notiunii de patrimoniu mai multe acceptii , dintre care cea mai des utilizata si acceptata de lumea specialistilor in economie este acceptia economico-juridica dupa care " patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale si necorporale),a drepturilor si obligatiilor ce caracterizeaza situatia unei entitati patrimoniale la un moment dat ".

Cuantificarea patrimoniului , la nivel global si structural , se realizeaza prin bilantul contabil.

In "Lexiconul de finante ,credit ,contabilitate si informatica financiar-contabila", bilantul este definit ca reprezentand "o situatie intocmita sub forma contabila si dupa un anumit plan ,cuprinzand elemente de activ si de pasiv patrimonial , precum si rezultatul final destinat sa sporeasca sau sa micsoreze patrimoniul intreprinderii sau ca un cont final care sa serveasca la inchiderea conturilor de activ si de pasiv precum si a conturilor de rezultate"

Putem defini bilantul contabil , ca fiind documentul de sinteza cel mai important , care asigura centralizarea si generalizarea datelor agentilor economici , intr-o forma sistematica si unitara , care permite o prezentare de ansamblu si un control al activitatii derulate si a rezultatelor obtinute la sfarsitul fiecarei perioade de gestiune .

Asa cum prevede Legea contabilitatii nr. 82/1991 , cu modificarile ulterioare, documentul oficial folosit pentru finalizarea fiecarui exercitiu financiar este bilantul contabil , pe baza caruia se asigura atat cunoasterea situatiei financiare , cat si a rezultatului exercitiului .

Bilantul contabil , prin structura sa si implicit prin datele pe care le contine, reflecta dupa normele metodologice generale si in comparatie cu exercitiul precedent , sintetizat si sistematizat ,toate elementele de activ si de pasiv ale unitatii patrimoniale la sfarsitul exercitiului , precum si in alte situatii cum sunt: fuziune ,incetarea activitatii etc.

Bilantul contabil are o importanta deosebita datorita proprietatilor sale informative. "In realizarea rolului sau informational deosebit, bilantul contabil indeplineste o serie de functii si anume : de reflectare si generalizare; de control si analiza ; de asigurare a echilibrului economico-financiar; de decontare a patrimoniului ; de previzionare."

Studiul financiar al bilantului constituie aspectul esential al analizei financiare "statistice" .Ea se sprijina pe examinarea unei situatii contabile (bilantul),stabilita in principal pe baza unei reglementari . Aceasta reglementare , care este de origine nationala sau internationala , implica constrangeri formale care afecteaza uneori semnificatia economica si financiara a bilantului .Prezinta ,in schimb, avantajul ca furnizeaza un material informativ relativ uniform , astfel ca analistii financiari pot sa foloseasca principiile generale de analiza si pot sa faca unele comparatii semnificative .

In contextul celor prezentate putem defini bilantul ca fiind :un raport financiar-contabil care reflecta in general , la 31.XII , bunurile posedate de intreprindere (activ) si a datoriilor contractate pentru finantarea acestor bunuri (pasiv), cat si al soldului intre cele doua , respectiv castigul sau paguba proprietarilor intreprinderii .El sintetizeaza starea patrimoniala a intreprinderii la un moment dat .

Bilantul unei intreprinderi trebuie sa ofere informatii relevante referitoare la :profitul realizat de intreprindere in perioada unui exercitiu de un an ; rentabilitatea si lichiditatile de care dispune intreprinderea la finele exercitiului financiar; la echilibrul ce trebuie sa existe intre resurse si nevoi .

Elementele de activ si de pasiv ale bilantului pot fi regrupate dupa doua optici :

O optica functionala care considera intreprinderea ca un portofoliu global de nevoi si de resurse reflectand o activitate continua .Clasamentul diferitelor posturi este apoi efectuat dupa functia care corespunde celor trei cicluri :investitii , finantare si exploatare .

O optica financiara care considera riscurile intreprinderii legate de indatorare si de lipsa de lichiditate ceea ce poate conduce la incetarea platilor .Aceasta este optica , potrivit caruia ,ordonarea posturilor de bilant se face , de regula , in functie de criteriul lichiditatii activului si exigibilitatii pasivului. In tarile Europei continentale , ordonarea posturilor activului se face in ordinea inversa a lichiditatii , de la cele mai putin lichide cum este cazul activelor imobilizate ,la disponibilitatile banesti ca forma de lichiditate absoluta ,iar in pasiv posturile sunt ordonate de la cele mai putin exigibile , adica de la capital -ultimul cont care se incheie in cazul lichidarii patrimoniului, la datoriile cunoscute.

Analiza financiara presupune un studiu critic al posturilor sigure ale bilantului contabil spre a opera regrupari ale fondurilor care conduc la un bilant economic in optica functionala si un bilant financiar in optica financiara.

Bilantul constituie instrumentul principal de reflectare a echilibrului financiar. Indiferent de momentul la care se incheie bilantul, mentinerea egalitatii intre sumele totale inscrise in activul si pasivul sau constituie o regula ce trebuie strict respectata la intocmirea bilantului, ea reprezentand de fapt principiul financiar fundamental care sustine constituirea patrimoniului unei intreprinderi . Egalitatea bilantiera este necesara, nu pentru ratiuni tehnice sau conventionale, ci pentru ca reflecta echilibrul fundamental intre activ si pasiv care sunt de fapt doua reprezentari diferite ale aceleiasi marimi economice. Deoarece pasivul reflecta sursele fondurilor constituite de intreprindere, iar activul grupeaza utilizarile carora le sunt afectate aceste fonduri, inseamna ca nici o resursa nu poate ramane fara alocare dupa cum nu poate exista nici o nevoie de finantare fara surse de fonduri. In aceste conditii echilibrul intre suma activului si cea a pasivului, reprezinta de fapt echilibrul intre valoarea nevoilor de finantare si cea a resurselor de care dispune intreprinderea.

Posturile bilantiere provin din agregarea soldurilor conturilor sintetice, iar schemele de bilant pot fi mai mult sau mai putin dezvoltate in functie de marimea societatilor.

Ordonarea posturilor de bilant se face, de regula, in functie de criteriul lichiditatii activului si exigibilitatii pasivului. In tarile Europei continentale ordonarea posturilor activului se face in ordinea inversa a lichiditatii, de la cele mai putin lichide -cum este cazul activelor imobilizate la disponibilitatile banesti ca forma de lichiditate absoluta, iar in pasiv posturile sunt ordonate de la cele mai putin exigibile la cele imediat exigibile, adica de la capital - ultimul cont care se inchide in cazul lichidarii patrimoniului ,la datoriile curente .

Normele contabile din tara noastra impun unitatilor patrimoniale (regii autonome, societatii comerciale in care statul detine cel putin 20% din capitalul social si altor persoane care desfasoara activitatea economica) sa intocmeasca bilant contabil (tabelul nr. 1).

Tabelul 1. Schema de bilant simplificata

Bilant incheiat la .

ACTIV	Exercitiul		PASIV	Exercitiul
ACTIV	Prece-dent	In-cheiat	PASIV	Prece-dent	In-cheiat
I.ACTIVE IMOBILIZATE - Imobilizari necorporale - Imobilizari corporale - Imobilizari financiare			I.CAPITALURI PROPRII - Capital social sau individual - Rezerve - Rezultatul exercitiului - Fonduri
II.ACTIVE CIRCULANTE - Stocuri - Alte active circulante			II.PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI
III.CONTURI DE REGULARIZARI SI ASIMILATE			III.DATORII - Imprumuturi si datorii asimilate - Furnizori si conturi asimilate - Avansuri primite de la clienti - Alte datorii
IV.PRIME PRIVIND RAMBURSAREA OBLIGATIUNILOR			IV.CONTURI DE REGULARIZARE SI ASIMILATE
TOTAL ACTIV			TOTAL PASIV

Datele de bilant se refera atat la exercitiul incheiat cat si la un moment anterior (exercitiul precedent). Fiecare parte a bilantului este structurata in cate patru mase patrimoniale (grupe) compuse din posturi bilantiere.

Posturile de bilant sunt formate din soldurile conturilor sintetice de gradul I (simbolul format din trei cifre) si de gradul II (simbol format din patru cifre) pentru bilantul intocmit in sistem de baza si din soldul grupelor de conturi (simbolizate cu doua cifre) si al conturilor sintetice de gradul I pentru bilantul intocmit in sistem simplificat.

Atat activul cat si pasivul bilantier suporta un dublu criteriu de ordonare:

criteriul major: pentru active, natura economica a acestora, iar pentru elementele de pasiv, natura lor juridica;

criteriul minor: pentru active, lichiditatea (crescatoare) a acestora, iar pentru elementele de pasiv, exigibilitatea lor (crescatoare).

Trebuie mentionat ca notiunea de bilant contabil, in acceptia organismului de normalizare contabila din tara noastra este mai larga incluzand bilantul propriu-zis, contul de rezultate (sau contul de profit si pierdere) si anexe.

Parerea noastra este ca o astfel de formulare creeaza o stare de ambiguitate terminologica, o formula mai clara fiind cea propusa de Directiva a 4-a europeana prin care bilantul, contul de profit si pierdere si anexa sunt conturile anuale ale unei societati comerciale.

ACTIVUL BILANTULUI

Partea de activ a bilantului este structurata pe doua mari componente: activul imobilizat si activul circulant.

Activul imobilizat

Activul imobilizat cuprinde acele bunuri si valori destinate a fi utilizate de catre unitatea patrimoniala o perioada mai mare de timp (de regula de peste un an). Activele imobilizate nu se consuma la prima utilizare, mentinandu-si valoarea de intrebuintare.

Activele imobilizate si activele circulante sunt inscrise in bilant la valoarea neta contabila, obtinuta ca diferenta intre valoarea lor de intrare, denumita valoare contabila, si valoarea amortismentelor si provizioanelor aferente acestora.

Activul imobilizat cuprinde:

imobilizari necorporale;

imobilizari corporale;

imobilizari financiare.

Imobilizarile necorporale reprezinta acele imobilizari care nu imbraca o forma fizica, concreta, ci sunt reprezentate prin valori nemateriale, respectiv prin documente juridice sau comerciale.

Legislatia contabila din Romania are in vedere urmatoarea structura a imobilizarilor necorporale:

cheltuieli de constituire;

cheltuieli de cercetare-dezvoltare;

concesiuni, brevete, licente si alte drepturi similare;

fond comercial;

altele

In categoria imobilizarilor corporale se cuprind:

terenuri si amenajari la terenuri;

mijloace fixe.

Mijloacele fixe reprezinta acele bunuri cu o durata de utilizare mai mare de un an si o valoare contabila mai mare de 1.800 lei. Mijloacele fixe sunt evaluate si reflectate in contabilitate la valoarea de intrare in patrimoniu, care poate fi

costul de achizitie pentru mijloacele fixe achizitionate cu titlu oneros;

costul de productie pentru mijloacele fixe produse in regie proprie;

valoarea de aport pentru mijloacele fixe intrate in patrimoniul intreprinderii cu ocazia asocierii sau fuziunii, conform ststutelor si contractelor;

valoarea actuala, pentru mijloacele fixe primite cu titlu gratuit;

valoarea rezultata in urma reevaluarii, pentru acele mijloace fixe supuse reevaluarii in baza unor dispozitii legale.

Mijloacele fixe sunt structurate in prezent pe cinci categorii:

Imobilizarile financiare cuprind titluri financiare a caror posesie durabila este utila activitatii intreprinderii. In aceasta categorie se includ: titlurile de participare, titlurile imobilizate ale activitatii de portofoliu, precum si alte titluri si creante imobilizate.

Activul circulant

Activul circulant reprezinta totalitatea elementelor patrimoniale care nu au vocatia de a ramane durabil in intreprindere, exceptie facand cele legate de particularitatile intreprinderii. Activul circulant cuprinde: stocuri, creante, disponibilitati.

Stocurile reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor din cadrul unitatilor patrimoniale destinate: fie a fi vandute in aceeasi stare, sau in urma prelucrarii in procesul de productie; fie consumate la prima lor utilizare. La nivelul intreprinderii intalnim mai multe tipuri de stocuri, cele mai reprezentative fiind:

stocuri de marfuri;

stocuri de materii prime si materiale;

stocuri de produse finite, semifabricate si produse reziduale.

Creantele reprezinta un drept al intreprinderii asupra unei sume de bani ce I se datoreaza. Necesitatile unei analize detaliate impun scindarea creantelor in doua subgrupe: creante de exploatare (clienti, TVA deductibil aferent aprovizionarilor destinate exploatarii, etc.) si creante in afara exploatarii (conturi curente debitoare, creante din cesiunea de imobilizari, avansul de impozit pe profit).

Disponibilitatile cuprind activele cele mai lichide ale intreprinderii: conturile la banci, casa, acreditive, alte valori, toate acestea putand fi exprimate atat in lei cat si in valuta. Valorile mobiliare de plasament (valori pe termen scurt negociabile) achizitionate in vederea realizarii unui castig pe termen scurt (actiuni, bilete de trezorerie, obligatiuni emise si rascumparate, etc.) sunt acceptate ca elemente cu grad ridicat de lichiditate.

Conturi de regularizare de activ

Ca urmare a particularitatilor acestora nu pot fi incadrate in structura activului imobilizat sau circulant. Ele regrupeaza cheltuielile constatate in avans, cheltuielile repartizate pe mai multe exercitii si diferentele de schimb (de conversie) de activ.

Cheltuielile constatate in avans reprezinta cheltuieli efectuate in exercitiul curent, efectuate in avans pentru exercitiile viitoare si care pot fi reclasate in functie de natura lor in creante de exploatare (chirii platite in avans) si creante diverse (dobanzi platite in avans).

Cheltuielile de repartizat sunt acele cheltuieli efectuate in exercitiul curent, dar care sunt aferente si exercitiilor viitoare. Astfel, intalnim:

cheltuieli de achizitionare a imobilizarilor care nu pot fi incorporate in costul de intrare (drepturi de mutare si inregistrare, onorarii, comisioane);

cheltuieli de emisiune si de imprumut;

investitii nemateriale, altele decat cele incluse in categoria imobilizarilor necorporale (cheltuieli cu formarea profesionala, de marketing, de cercetare-dezvoltare, studii de ameliorare a procesului de exploatare).

Diferentele de schimb apar ca urmare a ecarturilor intre valoarea creantelor si a datoriilor in devize convertite la cursul de schimb in momentul contabilizarii si valoarea lor la data inchiderii conturilor.

Prime de rambursare a obligatiunilor

Acestea apar ca urmare a diferentei intre pretul de rambursare si pretul de emisiune a unui imprumut obligatar, ele constituind un supliment de remunerare pentru obligatari.

PASIVUL BILANTULUI

In pasivul bilantului este reflectat capitalul pe care intreprinderea il are la dispozitie in desfasurarea activitatii sale.

Capitalul reprezinta o categorie economica, care exprima totalitatea resurselor materiale care in colaborare cu ceilalti factori de productie participa la realizarea de noi bunuri economice.

Din punct de vedere financiar-contabil capitalurile detinute de agentii economici reprezinta componente ale pasivului patrimonial destinat a finanta de o maniera durabila activul patrimonial.

Pasivul bilantului se poate imparti in capital propriu si capital imprumutat (datorii).

Capital propriu

Capitalul propriu reprezinta totalitatea surselor de finantare aflate in proprietatea intreprinderii. Acesta cuprinde capitalul social, rezervele, fondurile, rezultatul exercitiului, subventii pentru investitii si provizioane reglementate.

Capitalul social reprezinta valoarea nominala a actiunilor sau partilor sociale. Constituirea sau majorarea sa se poate realiza prin aport in natura sau in numerar, incorporarea de rezerve in capital, repartizarea profitului in acest scop, precum si alte operatiuni.

Rezervele, in functie de modul de constituire a lor pot fi:

legale (reglementate prin legi specifice);

statutare (prevazute in statutul societatii comerciale, conform legilor in materie);

facultative (constituirea lor ramanand la latitudinea societatii).

Fondurile se pot constitui pentru satisfacerea unor necesitati de finantare a investitiilor, pentru cresterea surselor proprii de finantare, pentru stimularea personalului, etc.

Rezultatul exercitiului conduce la existenta a doua situatii: inaintea repartitiei, cand figureaza la capitalul proprii, cu semn pozitiv (profit) sau negativ (pierdere) si dupa repartizare, cand figureaza la "rezerve" si la dividende.

Subventiile pentru investitii reprezinta ajutoarele sub forma baneasca sau materiala primite cu titlu gratuit de catre intreprindere de la stat pentru sustinerea sau incurajarea activitatii acesteia.

Provizioanele reglementate se constituie fie in vederea acoperirii unor riscuri legate de aparitia unor cresteri importante a preturilor de achizitie pentru materialele esentiale in activitatea intreprinderii (provizioane pentru cresteri de pret, provizioane pentru fluctuatii de curs), fie pentru a beneficia de un avantaj fiscal (provizioane pentru investitii, amortisment derogatoriu).

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt destinate acoperirii de riscuri si cheltuieli pe care evenimentele survenite sau in curs de desfasurare le fac probabile. Astfel de evenimente se refera la cazuri precise, concrete, realizarea lor fiind nesigura. Ele mai pot fi intalnite si sub alte denumiri, cum ar fi cea de "datorii potentiale", cauza lor fiind nascuta in cursul exercitiului. Atunci cand ele apar aleator, fara obiect real, pot fi asimilate capitalurilor proprii (sub rezerva unei reintegrari fiscale).

Datoriile

Datoriile exprima resursele straine utilizate de intreprinderi. In functie de perioada in care se afla la dispozitia intreprinderii, datoriile pot fi impartite in datorii pe termen mediu si lung si datorii pe termen scurt.

Datoriile pe termen mediu si lung, numite si datorii financiare, corespund unei finantari externe a intreprinderii pe o perioada de peste un an, obtinute prin canalele pietei bursiere (imprumuturi obligatare, convertibile sau nu) sau prin creditare bancara (imprumuturi si datorii angajate la banci), sau imprumuturi din partea personalului ale grupurilor, asociatilor (imprumuturi si datorii financiare diverse).

Datoriile pe termen scurt reprezinta surse atrase de intreprindere pe o perioada mai mica de un an, ele putand fi detaliate in doua subgrupe :datorii de exploatare, care cuprind datoriile catre furnizori, datoriile fiscale (TVA de plata), datoriile sociale ( cheltuieli de personal) si datorii diverse, care cuprind datorii legate de finantarea imobilizarilor, datorii legate de repartizarea rezultatului (dividende de plata).

Conturi de regularizare de pasiv

Acestea regrupeaza veniturile inregistrate in avans, veniturile de repartizat pe mai multe exercitii si diferentele de schimb (de conversie) de pasiv.

Veniturile inregistrate in avans reprezinta venituri incasate in exercitiul curent in avans pentru exercitiile viitoare, care pot fi reclasate in functie de natura lor in datorii de exploatare (chirii incasate in avans) si datorii diverse (dobanzi incasate in avans).

Veniturile de repartizat pe mai multe exercitii sunt acele venituri incasate in exercitiul curent, dar care sunt aferente si exercitiilor viitoare.

1.2. CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

O componenta importanta a echilibrului este rezultatul financiar al intreprinderii.

Bilantul contabil este considerat ca fiind documentul ce descrie situatia patrimoniala si implicit financiara a unei intreprinderi (unitati patrimoniale) la un moment dat, indicand si marimea rezultatului. Apare, insa, ca necesara prezenta unui alt instrument de modelare contabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si sa permita desprinderea unor concluzii legate de performantele activitatii intreprinderii. Acest instrument este contul de profit si pierdere sau contul de rezultate.

Intreprinderea - titulara unui patrimoniu - devine si un centru de calcul economic, calcul ce are la baza, la nivelul cel mai general, comparatii intre:

valorile produse si vandute pe piata, numite generic venituri;

valorile utilizate pentru obtinerea acestor venituri, care sunt constituite din costuri angajate pe alte piete - denumite cheltuieli; acestea reprezinta, in fapt, remunerarea factorilor de productie.

Din compararea celor doua marimi valorice se obtine o prima ecuatie ce exprima o alta forma de modelare a realitatii economice cuantificata baneste prin intermediul contabilitatii si anume:

VENITURI - CHELTUIELI = REZULTAT

VENITURI = CHELTUIELI REZULTAT

Rezultatul poate fi o marime valorica pozitiva, denumita profit sau beneficiu, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, in situatia inversa; profitul si pierderea mai sunt recunoscute si sub numele de rezultatul beneficiar, respectiv rezultatul deficitar.

Privit prin prisma finalitatii, daca bilantul contabil permite o cunoastere a starii financiare a patrimoniului, contul de profit si pierdere are un continut indeosebi economic, deoarece ofera informatii asupra activitatii industriale, comerciale sau financiare a intreprinderii, a modului cum aceasta isi gestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza, cu implicatii asupra echilibrului financiar al intreprinderii.

Structurarea contului de profit si pierdere (contului de rezultate) se face pornind de la activitatea intreprinderii, care se identifica cu insasi operatiunile economico-financiare desfasurate de intreprindere intr-un exercitiu.

Toate operatiunile legate de activitatea principala sau de exploatare, constituind insusi obiectul de activitate al intreprinderii, sunt considerate drept operatiuni curente. Operatiunile curente prezinta in cadrul fiecarei intreprinderi un caracter specific, legat de activitatea acesteia; in plus, aceste operatiuni se delimiteaza prin caracterul lor ordinar, obisnuit si repetitiv, permitand determinarea rezultatului curent. In normele de analiza financiara europeana rezultatul curent corespunde unui beneficiu curent si real, considerat curent deoarece nu include rezultatele exceptionale sau in afara exploatarii si real deoarece acest rezultat este determinat in afara oricaror constrangeri ce actioneaza asupra contabilitatii, indeosebi fiscale.

Notiunea de activitate curenta si implicit operatiuni curente nu se suprapune insa cu notiunea de activitate de exploatare; aceasta este componenta esentiala dar nu unica. Operatiunile curente si rezultatul curent pot include si activitati accesorii din moment ce acestea prezinta un anumit grad de permanenta. In consecinta, notiunea de repetitivitate este primordiala pentru a face distinctia intre operatiunile curente si operatiunile exceptionale. Prin urmare si operatiunile ce nu sunt legate de obiectul de activitate al intreprinderii dar care au caracter permanent sunt operatiuni curente. Aceste operatiuni se disting de operatiunile exceptionale ce au un caracter nerepetitiv, accidental. De exemplu operatiuni curente pot fi vanzari ale unor produse sau marfuri ce fac obiectul activitatii de productie sau comert. In acelasi context, operatiunile exceptionale sunt vanzarile de bunuri ce prisosesc din anumite motive (mijloace fixe ce nu se mai folosesc, stocurile ce prisosesc). Deci, criteriul repetitivitatii unei operatii este esential in delimitarea ei ca operatiune curenta sau exceptionala, dar nu suficient.

Un statut aparte il au operatiunile financiare care include atat operatiuni obisnuite cat si cu caracter exceptional. Operatiunile exceptionale ce au un caracter financiar sunt considerate financiare deoarece natura financiara a operatiunii primeaza asupra caracterului ei exceptional.

Operatiunile financiare, prin rezultatul financiar, concura, alaturi de operatiunile de exploatare (ce dau rezultatul din exploatare), la formarea operatiunilor curente ce au drept consecinta obtinerea rezultatului curent.

Plecand de la aceste considerente, contul de profit si pierdere pune in evidenta urmatoarele niveluri:

Tabelul 5: Niveluri de activitate

NIVELURI	CHELTUIELI	VENITURI
EXPLOATARE.	Cheltuieli de exploatare	Venituri din exploatare
FINANCIAR.	Cheltuieli financiare	Venituri financiare
EXCEPTIONAL.	Cheltuieli exceptionale	Venituri exceptionale
GLOBAL.	Impozitul pe profit

Pana in prezent nu exista o schema universala de prezentare a documentului de sinteza contabila care este contul de profit si pierderi. Aceasta prezentare variaza dupa traditiile nationale in ce priveste transparenta informatiei contabile cat si particularitatile de ordin juridic, fiscal si economic: in unele tari tendinta este de a se publica un minim de informatie, adesea impus de legislatie, in altele se realizeaza o descriere clara, completa si semnificativa a activitatii unei intreprinderi.

In prezentarea contului de rezultate sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor si veniturilor: unul ce se ia in considerare natura economica a acestora, altul ce pleaca de la functiunile sau activitatile unei intreprinderi (de la destinatia cheltuielilor si veniturilor).

Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta:

sub forma de tablou bilateral sau forma de cont (schema orizontala);

sau sub forma de lista (schema verticala).

In ambele cazuri, cheltuielile si veniturile sunt, insa, clasificate in trei categorii:

cheltuieli si venituri din exploatare;

cheltuieli si venituri financiare;

cheltuieli si venituri exceptionale,

dupa cum ele se refera la operatiunile curente legate de activitatea industriala si/sau comerciala, la operatiuni financiare sau cu caracter exceptional.

Structura generala a contului de profit si pierdere sub forma tabloului bilateral este urmatoarea:

Tabelul 5. Contul de profit si pierdere la data de .

CHELTUIELI	VENITURI
Cheltuieli de exploatare	Venituri din exploatare
Cheltuieli financiare	Venituri financiare
Cheltuieli exceptionale	Venituri exceptionale
Impozit pe profit
Rezultatul exercitiului (-)

Prezentarea contului de profit si pierdere in forma "lista" ofera avantajul de a delimita partea de rezultat aferenta activitatii curente (de exploatare si financiara) de rezultatul aferent activitatii exceptionale, acesta din urma fiind, in general, caracterizat printr-o variatie semnificativa de la un an la altul si de la o intreprindere la alta. Delimitarea este necesara si pentru faptul ca rezultatul curent este un indicator important in aprecierea activitatii oricarei intreprinderi, intrand in multimea elementelor echilibrului financiar.

In tara noastra, contul de profit si pierdere ca piesa componenta a documentelor contabile de sinteza, sau, mai circumscris, a conturilor anuale, se intocmeste, in mod obligatoriu, de catre toate unitatile patrimoniale, indiferent de forma de proprietate, fie in sistem de baza (unitatile patrimoniale mari), fie in sistem simplificat (unitatile patrimoniale mici si mijlocii).

Ghidandu-se dupa metodologia utilizata in Uniunea Europeana, institutiile noastre de normalizare au prevazut cate o schema standard a contului de profit si pierdere, atat in sistem de baza cat si in sistem simplificat. Forma de prezentare este "in lista" sau schema verticala, informatiile fiind prezentate atat referitoare la exercitiul financiar incheiat cat si cel precedent.

In varianta romaneasca, contul de profit si pierdere cuprinde: veniturile si cheltuielile exercitiului, grupate dupa natura lor, cat si rezultatul exercitiului (profit sau pierdere).

Rezultatul exercitiului este determinat avand in vedere activitatea curenta, operatiile exceptionale si impozitarea profitului.

Contul de profit si pierdere in varianta romaneasca se prezinta astfel:

Tabelul 6: Contul de profit si pierdere in varianta romaneasca

Specificatie	Exercitiul
Specificatie	Precedent	Incheiat
ACTIVITATEA DE EXPLOATARE
Venituri din vanzarea marfurilor
Productia vanduta
Cifra de afaceri
Venituri din productia stocata
Venituri din productia de imobilizari
Productia exercitiului
Venituri din subventii de exploatare
Alte venituri din exploatare
Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare
VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL
Cheltuieli privind marfurile
Cheltuieli cu materiile prime
Cheltuieli cu materiale consumabile
Cheltuieli cu energia si apa
Alte cheltuieli materiale
Cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti
Cheltuieli cu impozite, taxe si varsaminte asimilate
Cheltuieli cu remuneratiile personalului
Cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala
Alte cheltuieli de exploatare
Cheltuieli cu amortizarea si provizioanele
CHELTUIELI PENTRU EXPLOATARE - TOTAL
REZULTATUL DIN EXPLOATARE
ACTIVITATEA FINANCIARA
Venituri din titluri creante imobilizate
Venituri din titluri de plasament
Venituri din diferente de curs valutar
Venituri din dobanzi
Alte venituri financiare
Venituri din provizioane
VENITURI FINANCIARE - TOTAL
Pierderi din creante legate de participatii
Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate
Cheltuieli din diferente de curs valutar
Cheltuieli privind dobanzile
Alte cheltuieli financiare
Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele
CHELTUIELI FINANCIARE - TOTAL
REZULTATUL FINANCIAR
ACTIVITATEA EXCEPTIONALA
Venituri din operatiuni de gestiune
Venituri din operatiuni de capital
Venituri din provizioane
VENITURI EXCEPTIONALE - TOTALE
Cheltuieli privind operatiunile de gestiune
Cheltuieli privind operatiunile de capital
Cheltuieli cu amortizari si provizioane
CHELTUIELI EXCEPTIONALE - TOTAL
REZULTATUL EXCEPTIONAL
REZULTATUL EXERCITIULUI

Activitatea de exploatare

Veniturile intreprinderii, in sens larg, reprezinta sumele incasate sau care urmeaza a fi incasate la un moment dat.

Veniturile aferente activitatii de exploatare provin din:

vanzarile de marfuri sunt intalnite de regula la intreprinderile comerciale precum si la alte tipuri de intreprinderi si consta in comercializarea unor bunuri in aceeasi stare in care au fost achizitionate sau dupa ce au suferit mici transformari (ambalare, sortare, etc.);

productia vanduta cuprinde veniturile din vanzarea de produse finite, semifabricate, produse reziduale, executarea de lucrari, prestari de servicii, venituri din studii si cercetari, venituri din redevente, locatii de gestiune, chirii, etc.

Prin insumarea vanzarilor de marfuri si a productiei vandute se obtine cifra de afaceri, un indicatori cu o relevanta mare asupra situatiei economico-financiare a intreprinderii.

Productia stocata reprezinta variatia pozitiva (caz de stocaj), sau negativa (caz de destocaj) intre valoarea la cost de productie efectiv a stocurilor de produse si productia in curs de la finele perioadei si valoarea stocurilor initiale ale produselor si productiei in curs , excluzand din calcul provizioanele pentru depreciere constituite pentru aceste stocuri;

Productia imobilizata reprezinta productia exercitiului ce este conservata de intreprindere sub forma imobilizarilor.

Suma algebrica dintre productia vanduta, productia stocata si productia imobilizata reprezinta productia exercitiului.

Subventiile de exploatare reprezinta sumele primite de intreprindere pentru acoperirea diferitelor pierderi, pentru diferentele de pret la produsele subventionate, precum si alte subventii (ex. finantarea activitatii de cercetare), din partea statului, colectivitatilor publice sau diferitelor societati comerciale;

Alte venituri din exploatare reprezinta veniturile din creante recuperate de la clienti si debitori diversi si alte venituri din exploatare, altele decat cele nominalizate anterior.

Venituri din provizioane privind exploatarea reprezinta venituri ce provin din reluarea (diminuarea sau anularea) provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli, pentru deprecierea imobilizarilor corporale, necorporale si in curs, pentru deprecierea activelor circulante.

Acestor venituri din exploatare le corespund o serie de cheltuieli aferente exploatarii, cum sunt:

Cheltuielile privind marfurile sunt reprezentate de costul de achizitionare a marfurilor vandute, care este format din pretul lor de cumparare, la care se adauga taxele nedeductibile si cheltuielile accesorii (taxe vamale, prime de asigurare, comisioane, cheltuieli de transport, etc.).

Cheltuielile privind materiile prime si materialele consumabile reprezinta cheltuieli aferente consumurilor de materii prime, materiale auxiliare, combustibil, ambalaje, piese de schimb si alte materiale consumabile.

Cheltuielile cu energia si apa reprezinta costul de achizitie al energiei si apei consumate.

Alte cheltuieli materiale sunt reprezentate de costurile de achizitie a obiectelor de inventar consumate sau uzura acestora, cheltuieli privind baracamentele si amenajarile provizorii, cheltuieli cu alte materiale nestocate.

Lucrarile si serviciile executate de terti reprezinta cheltuielile cu intretinerea si reparatiile, redeventele, locatii de gestiune si chirii, studii si cercetari, inclusiv sumele platite pentru contracte de cercetare, cheltuieli cu primele de asigurare, cheltuieli privind alte servicii executate de terti.

Impozitele, taxele, varsamintele asimilate cuprind cheltuielile cu impozitele, taxele, varsamintele asimilate suportate de intreprindere (impozitul suplimentar pe salarii, impozitul pe cladiri, impozitul pe terenuri, taxa asupra mijloacelor de transport, etc.).

Cheltuieli cu salarii personal se refera la cheltuielile cu salariile aferente personalului intreprinderii, cat si alte cheltuieli de aceeasi natura suportate de intreprindere.

Cheltuielile cu asigurarile si protectia sociala include cheltuielile intreprinderii cu contributia la asigurarile sociale, la constituirea fondului pentru plata ajutorului de somaj si contributia la asigurarile sociale de sanatate.

Alte cheltuieli de exploatare se refera la pierderile din creante provenite de la clienti incerti sau in litigiu si suportate de intreprindere.

Cheltuieli cu amortizari si provizioane sunt date de cheltuielile de exploatare privind amortizarile si provizioanele concretizate in cheltuielile cu amortizarea aferenta imobilizarilor necorporale si corporale; cu valoarea provizioanelor pentru deprecierea temporara a materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, productiei in curs de executie, produselor, stocurilor aflate la terti, imputate activitatii de exploatare, cat si provizioanele aferente creantelor neincasabile, clientilor dubiosi, rau platnici sau aflati in litigiu, ce se refera la activitatea de exploatare a intreprinderii.

Compararea veniturilor din exploatare cu cheltuielile de exploatare permite evidentierea unui prim indicator si anume rezultatul din exploatare, care poate fi profit (cand veniturile depasesc cheltuielile) sau pierdere (in situatia inversa).

Activitatea financiara

In cadrul veniturilor financiare sunt incluse urmatoarele venituri provenind din:

Titlurile si creante imobilizate constand in dividende incasate pentru participarea la capitalul altor societati, pretul de vanzare aferent imobilizarilor financiare cedate si dobanzile aferente creantelor imobilizate.

Titlurile de plasament reprezinta veniturile nete rezultate din vanzarea titlurilor de plasament, respectiv diferenta favorabila intre pretul lor de vanzare (de cesiune) si valoarea bruta a titlurilor cedate.

Diferentele de curs valutar pun in evidenta veniturile obtinute din diferentele favorabile de curs valutar rezultate in urma lichidarii creantelor si datoriilor in valuta ale unitatii, diferentele favorabile de curs valutar aferente disponibilitatilor bancare in devize, disponibilitatilor in devize existente in casierie, precum si existentului in conturile de acreditive in devize.

Alte venituri financiare includ dobanzile constituite ca venit aferente imprumuturilor acordate in cadrul grupului, sumelor datorate de catre debitori diversi si dobanzile de primit aferente disponibilitatilor aflate in conturile curente, sconturile obtinute de la furnizori sau alti creditori, cat si veniturile nete obtinute din valorificarea titlurilor de plasament imediat negociabile (active circulante), respectiv diferenta intre valoarea de piata si valoarea contabila a titlurilor de plasament imediat negociabile detinute in portofoliul intreprinderii.

Provizioane includ venituri financiare obtinute ca urmare a reluarii (diminuarii sau anularii) provizioanelor constituite in legatura cu activitatea financiara a intreprinderii, respectiv reluarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli cand acestea privesc activitatea financiara; reluarea provizioanelor privind deprecierea imobilizarilor financiare si pentru deprecierea titlurilor de plasament; reluarea provizioanelor pentru deprecierea creantelor din conturile de decontari din cadrul grupului sau cu asociatii.

Cheltuielile activitatii financiare se refera la:

Creante imobilizate ce reprezinta pierderile din creante legate de participatiile intreprinderii.

Titlurile de plasament, respectiv pierderea neta rezultata in urma vanzarii titlurilor de plasament, adica diferenta nefavorabila dintre pretul de cesiune a titlurilor de plasament si valoarea bruta a acestora.

Diferente de curs valutar cuprind cheltuieli din diferente nefavorabile de curs valutar rezultate in urma lichidarii creantelor si datoriilor in valuta, diferentele nefavorabile de curs valutar aferente disponibilitatilor bancare in devize, disponibilitatilor in devize existente in casierie, cat si existentului in conturile de acreditive deschise in devize.

Alte cheltuieli financiare sunt date de dobanzile datorate de intreprindere, aferente imprumuturilor, datoriile asimilate, datoriile legate de participatii si alte imprumuturi; dobanzi platite aferente creditelor acordate de banci in conturile curente si dobanzi aferente creditelor bancare primite pe termen scurt; sconturi acordate clientilor sau debitorilor si alte cheltuieli de natura financiara.

Amortizari si provizioane includ cu constituirea de provizioane de riscuri si cheltuieli legate de activitatea financiara, sumele reprezentand primele de rambursare ale imprumuturilor obligatare, cheltuieli pentru constituirea provizioanelor aferente, deprecierii imobilizarilor financiare si deprecierile de natura financiara ale creantelor din conturile de decontari din cadrul grupului sau cu asociatii, cat si cu provizioane privind deprecierea titlurilor de plasament.

Diferenta dintre veniturile financiare si cheltuielile financiare reprezinta rezultatul din activitatea financiara, care poate fi pozitiv (profit financiar) sau negativ (pierdere financiara).

Activitatea exceptionala

Operatiunile care nu au un caracter ordinar, normal, nefiind generate de activitatea curenta a intreprinderii, dau nastere la venituri si cheltuieli exceptionale si se refera fie la operatiuni de gestiune, fie la operatiuni de capital, fie la amortismente si provizioane.

Veniturile exceptionale includ veniturile din:

Operatiuni de gestiune reprezinta operatiuni cu caracter exceptional, dar care se refera la activitatea de exploatare a intreprinderii, respectiv venituri obtinute ca urmare a unor donatii, primite cu titlu gratuit, venituri din drepturile de personal neridicate, dupa prescrierea acestora, sume reprezentand penalitati si despagubiri primite, valoarea lipsurilor constatate cu ocazia inventarierii si imputate persoanelor vinovate si alte venituri similare.

Operatiuni de capital se caracterizeaza prin veniturile obtinute din cedarea activelor (pretul de vanzare a elementelor de activ vandute, exclusiv taxa pe valoarea adaugata) cat si cote-parti de subventii pentru investitii, virate la rezultatul exercitiului.

Provizioane reprezinta veniturile exceptionale provenite din reluari (diminuari sau anulari) de provizioane pentru riscuri si cheltuieli cu caracter exceptional si din provizioane pentru deprecierea exceptionala a debitorilor diversi, cat si veniturile din reluarea provizioanelor reglementate.

Cheltuielile exceptionale sunt generate de:

Operatiuni de gestiune reprezinta cheltuieli cu caracter exceptional, dar efectuate in legatura cu operatiuni de gestiune, cum ar fi: pierderi din calamitati inregistrate la materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, baracamente, semifabricate, produse finite, marfuri; pierderi din debite prescrie sau din debitori insolvabili si scosi din evidenta, sumele platite cu titlu de amenzi, despagubiri, penalitati, cat si donatii si subventii acordate; alte cheltuieli exceptionale privind operatiunile de gestiune.

Operatiuni de capital includ cheltuielile ce decurg din cesiunea activelor (imobilizari necorporale sau corporale) cum ar fi valoarea neamortizata a acestor imobilizari vandute, cat si alte cheltuieli exceptionale privind operatiunile de capital.

Amortizari si provizioane includ cheltuielile exceptionale efectuate ca urmare a amortismentelor si provizioanelor cu caracter exceptional, cum ar fi: cheltuieli pentru constituirea provizioanelor reglementate, a provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli cand au caracter exceptional, provizioane pentru deprecieri exceptionale ale debitorilor diversi, cat si cheltuielile cu amortizarea exceptionala a imobilizarilor, supuse unor reglementari juridice si fiscale particulare.

Diferenta dintre veniturile exceptionale si cheltuielile exceptionale reprezinta rezultatul exceptional al exercitiului.

Insumand toate cele trei rezultate obtinute anterior (exploatare, financiar, exceptional) obtinem rezultatul brut al exercitiului, care urmeaza a fi supus impozitarii.

2. Finantarea interna

Utilitatea si structura autofinantarii

Pentru finantarea activitatilor de exploatare si de investitii, societatile comerciale dispun alaturi de capitalul social si capitalurile imprumutate, de fluxuri monetare rezultate din activitatea de exploatare curenta. O parte dintre acestea sunt repartizate pe destinatii conform reglementarilor legale (cu caracter economic si fiscal) si celor statutare, iar alta parte ramane la dispozitia societatii comerciale.

Finantarea interna sau autofinantarea constituie pentru toate societatile comerciale cel mai vechi mijloc de finantare, prin care se asigura:

reinnoirea potentialului productiv, in vederea pastrarii nivelului patrimoniului;

cresterea economica, in scopul cresterii patrimoniului.

Importanta finantarii interne creste atunci cand societatea comerciala nu are acces sau accesul ii este limitat la capitalurile disponibile pe piata monetara si/sau pe pietele de capital. Alte societati comerciale (cele mici, mijlocii si noi) depind exclusiv de finantarea interna, intrucat, datorita costului ridicat al capitalului imprumutat, acestea evita sa se indatoreze. Pentru societatile comerciale cu o situatie financiara consolidata, care realizeaza fluxuri importante de beneficii (profit), finantarea interna constituie un mijloc important al finantarii.

Finantarea interna sau autofinantarea constituie o resursa generata de activitatea de exploatare curenta a societatii comerciale. Nivelul autofinantarii depinde de investitiile realizate si de gestionarea activitatilor economice. In acelasi timp este utilizata pentru a finanta, alaturi de activitatea de exploatare, si noi investitii viitoare.

Sub aspect structural, finantarea interna se realizeaza pe seama amortizarii si beneficiilor nedistribuite. Refacerea capitalului investit in scopul mentinerii nivelului patrimoniului utilizeaza amortizarea ca resursa interna de finantare. Cresterea capitalului investit in scopul cresterii patrimoniului utilizeaza beneficiile nedistribuite ca resursa interna de finantare.

Structura autofinantarii, sub aspect financiar-contabil, este urmatoarea:

AMORTIZARI PRIVIND IMOBILIZARILE

necorporale

corporale

REZERVE LEGALE

REZERVE STATUTARE

Considerarea amortizarii acumulate, provizioanelor pentru deprecierea activelor imobilizate si altor elemente cu caracter nemonetar, ca resurse interne de care dispune societatea comerciala pentru a-si finanta reinnoirea potentialului de productie, corespunde abordarii practicienilor. Logica financiara, bazata pe teoria surplusurilor, considera ca amortizarea si provizioanele pentru deprecierea activelor imobilizate constituie elemente nemonetare care influenteaza rezultatul net (surplusul nemonetar) al societatii comerciale. Aceste elemente nemonetare corecteaza rezultatul impozabil, influentand indirect impozitul pe profit (beneficii), participarea salariatilor la profit, dividendele (care sunt elemente monetare). Amortizarea si provizioanele nu genereaza schimburi de moneda, constituind operatiuni interne prin care se corecteaza evaluarea patrimoniului la inchiderea exercitiului financiar contabil.

Pierderea de valoare a capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, datorata utilizarii sau detinerii de catre societatea comerciala, pierdere recuperata prin includerea in costurile de exploatare, constituie amortizarea acumulata, care ramane la dispozitia societatii comerciale. Daca deprecierea fizica este generata de utilizare, in schimb deprecierea morala este generata de progresul tehnic.

Amortizarea estimeaza deprecierea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale. Totusi, sub influenta progresului tehnic si inflatiei, amortizarea acumulata poate fi inferioara (mai redusa) decat resursele monetare necesare reinnoirii imobilizarilor.

Regimurile de amortizare existente in practica cauta sa estimeze evolutia deprecierii sub aspect tehnic, avand sau nu in vedere deprecierea morala, asigurand sau nu corelatia cu evolutia inflatiei, cu randamentul mijloacelor fixe si gradul de utilizare a acestora. Acestea sunt reglementate pe cale legislativa (in tara noastra).

determinarea valorii de intrare in functie de provenienta, mod de dobandire sau de realizare;

Amortizarea liniara anuala se recupereaza prin includerea in cheltuielile de exploatare a cheltuielilor cu amortizarea, calculate sub forma unor anuitati fixe. Cota de amortizare liniara (C_L) se determina pe baza duratei normale de utilizare (DNU):

Amortizarea liniara anuala A_L se calculeaza prin aplicarea cotei de amortizare liniare la valoarea de intrare a mijlocului fix (Vi)

Pentru calculul amortizarii medii trimestriale si lunare a capitalului imobilizat in active corporale si necorporale se stabileste:

Aceste informatii sunt utile in activitatea de previziune si respectiv de analiza.

Acesta se aplica in doua variante. Varianta AD1, care se aplica mijloacelor fixe intrate in functiune inainte de 31.12.1993 si celor cu o durata normala de utilizare reglementata (actualmente pana la 5 ani inclusiv), nu are in vedere influenta uzurii morale. Varianta AD2 are in vedere influenta uzurii morale si se aplica in cazul mijloacelor fixe intrate in functiune dupa 31.12.1993 si avand o durata normala de utilizare mai mare de 5 ani.

Pentru calculul amortizarii degresive se utilizeaza urmatorii coeficienti de multiplicare, stabiliti in functie de durata normala de utilizare a mijlocului fix:

Pe baza duratei normale de utilizare (DNU) si a coeficientilor de multiplicare (k), se determina cota de amortizare degresiva (C_D):

Atunci cand apar modificari ale duratelor de utilizare (de exemplu in 1993 si 1998), in locul duratei normale de utilizare (DNU), se foloseste durata de utilizare ramasa (DUR). Aceasta are in vedere durata de serviciu consumata (DSC) si durata de serviciu normata (DSN) si se determina dupa urmatorul algoritm de calcul:

Amortizarea degresiva anuala, fara influenta uzurii morale, AD1, se realizeaza prin includerea in cheltuielile de exploatare a cheltuielilor cu amortizarea, calculate conform urmatoarelor reguli:

in primul an de functionare se aplica asupra valorii de intrare a mijlocului fix (Vi) sau asupra valorii ramase actualizate a mijlocului fix (Vra) cota de amortizare degresiva (C_D). Amortizarea obtinuta se include in cheltuieli si se scade din valoarea de intrare (sau din valoarea ramasa actualizata, dupa caz), obtinandu-se valoarea ramasa de recuperat (VR);

in anii urmatori se aplica asupra valorii ramase de recuperat (la sfarsitul fiecarui an) Vri aceeasi cota de amortizare degresiva (CD), pana in anul de functionare in care, amortizarea anuala rezultata este egala sau mai mica cu/decat amortizarea anuala determinata prin raportul dintre valoarea ramasa de recuperat VR si numarul de ani de utilizare ramasi (Nr);

din acel an de functionare si pana la expirarea duratei normale de utilizare, se trece la amortizarea liniara (A_L). Aceasta se obtine prin raportarea valorii ramase de recuperat (VR) la numarul anilor ramasi (Nr).

Raspuns negativ: se continua aplicarea cotei de amortizare degresiva la valoarea ramasa de recuperat.

Raspuns afirmativ: se trece la amortizarea liniara. Considerand ca afirmatia este adevarata in anul 4 de functionare, atunci:

Amortizarea degresiva anuala cu influenta uzurii morale (AD2), se realizeaza prin includerea in cheltuielile de exploatare a cheltuielilor cu amortizarea, calculate pe baza urmatoarelor elemente:

durata de utilizare in cadrul careia se realizeaza amortizarea integrala DUI=DNU-DU_rec

durata de utilizare in regim de amortizare degresiv conform principiului degresiv. In consecinta, cota medie de amortizare degresiva, (), se aplica in primul an asupra valorii de intrare, iar in anii urmatori asupra valorii ramase de recuperat (VR₁.VR_i);

durata de utilizare in regim de amortizare liniar conform principiului liniar. Amortizarea anuala este aceeasi pentru toti acesti ani si se obtine raportand valoarea ramasa de recuperat (VRi) la numarul anilor de utilizare in regim degresiv (Nud). Amortizarea anuala: ;

Acest regim de amortizare permite recuperarea valorii de intrare a mijloacelor fixe intr-o perioada de timp mai mica decat durata normala de utilizare (DNU). Diferenta in ani: reprezinta influenta uzurii morale. Daca societatea comerciala opteaza pentru varianta AD2, dar achizitioneaza mijloace fixe cu o durata normala de utilizare de pana la 5 ani inclusiv, pentru acestea aplica varianta AD1.

Societatea comerciala care utilizeaza regimul de amortizare degresiv cu influenta uzurii morale (AD2):

nu sunt obligate sa scoata din functiune mijloacele fixe inaintea expirarii duratei normale de utilizare prevazute de lege. Acestea nu vor mai calcula amortizarea anuala pentru perioada de timp care corespunde uzurii morale;

pot scoate din functiune mijloacele fixe inainte de expirarea duratei normale de utilizare, cu conditia ca acestea sa fie amortizate integral. Astfel, se combate efectul uzurii morale, spre deosebire de varianta AD1 care nu ofera aceasta posibilitate.

Amortizarea accelerata anuala (A_A) se realizeaza prin includerea, in cheltuielile de exploatare, a cheltuielilor cu amortizarea, reprezentand:

in anii urmatori, amortizarea anuala se calculeaza conform principiului liniar, raportand valoarea ramasa de recuperat (VR) la numarul de ani de utilizare ramasi (Nr).

Reglementarile actuale prevad expres ca amortizarea capitalurilor imobilizate in mijloacele fixe din grupa "Constructii" se realizeaza in regim liniar, indiferent de regimul de amortizare utilizat (liniar, degresiv, accelerat) de catre societatea comerciala. Competenta de aprobare a utilizarii regimului de amortizare liniar si a celui degresiv revine Consiliului de administratie al societatii comerciale. Utilizarea regimului de amortizare accelerat se propune de Consiliul de administratie al societatii comerciale si se aproba de organele teritoriale ale Ministerului Finantelor.

Amortizarea acumulata nu ramane neutilizata, daca societatea comerciala nu decide cumpararea de active corporale si necorporale. Aceasta permite finantarea activitatii curente de exploatare.

Ca urmare a operatiunilor cu exteriorul, a schimburilor dintre societatea comerciala si ceilalti subiecti din economie, se produc, in mod permanent, fluxuri reale care genereaza fluxuri monetare. Aceste operatiuni externe participa in mod direct la formarea beneficiilor, intrucat sunt generate de schimburi monetare, de realizare, in timp ce operatiunile interne (calculul amortizarii si provizioanele), care nu sunt generate de fluxuri monetare, influenteaza in mod indirect asupra beneficiilor (profiturilor).

Imaginea financiara a soldului operatiunilor externe ale societatilor comerciale este reprezentata de soldul elementelor monetare ale contului de "profit si pierdere". Aceasta constituie surplusul monetar rezultat prin utilizarea capitalurilor in cadrul activitatilor de exploatare si de investtitii, respectiv al factorilor de productie.

O parte din soldul elementelor monetare din acest cont este reprezentata de beneficiile nedistribuite. Acestea se gasesc reprezentate in mai multe posturi din bilant: rezerve legale, rezerve statutare, alte rezerve, alte fonduri, rezultatul reportat (ultimul pana in momentul distributiei). Beneficiile (profiturile) nedistribuite reprezinta suma maxima ramasa la dispozitia societatii comerciale pentru cresterea patrimoniului pe seama finantarii interne. Acestea pot fi ulterior incorporate in capitalul social

Pentru a reflecta calculul surplusului monetar, care constituie resursa interna de finantare (beneficiile nedistribuite), se impune a pleca de la acumularea bruta, generata de operatiile de exploatare sau excedentul brut de exploatare (EBE). Acesta constituie soldul tuturor operatiunilor de exploatare cu caracter monetar sau surplusul monetar global.

Fig. 2.3. Constituirea surplusului monetar (beneficiului nedistribuit) ca resursa interna de finantare)

Analiza constituirii surplusului monetar (beneficiului nedistribuit), care reprezinta resursa interna de finantare, permite urmatoarele consideratii:

marja bruta de autofinantare (MBA) difera de surplusul monetar. Aceasta cuprinde fluxuri reale (productia pentru consumul propriu si cresterea stocurilor de produse finite), care nu genereaza fluxuri monetare. Se poate insa considera ca sunt autofinantate prin activitatea societatii comerciale. Intrucat variatia stocurilor si productia realizata au fost integrate in calculul EBE, atunci, provizioanele pentru deprecierea activelor circulante, trebuie avute in vedere pentru corectia EBE;

marja bruta de autofinantare (MBA) poate fi considerata un surplus monetar permanent;

marja bruta de autofinantare (MBA) difera de cash-flow-ul brut, care reprezinta diferenta dintre incasarile si platile aferente operatiunilor economice desfasurate. Soldul rezultatelor exceptionale, participarea personalului la profit si impozitul pe profit corecteaza cash-flow-ul pentru a obtine marja bruta de autofinantare (MBA);

intre marja bruta de autofinantare (MBA) si capacitatea de autofinantare (CAF) exista diferente. Capacitatea de autofinantare nu ia in considerare provizioanele pentru deprecierea activelor circulante si corectiile aduse posturilor de clienti si furnizori (legate de pierderile din schimburile valutare);

capacitatea de autofinantare (CAF) estimeaza mai exact surplusul monetar eliberat de societatea comerciale decat marja bruta de autofinantare (MBA);

daca surplusul monetar, inainte de distributia dividendelor, este reprezentat de capacitatea de autofinantare (CAF), in schimb, surplusul monetar acumulat la nivelul societatii comerciale dupa distributia dividendelor este reprezentat de beneficiile (profiturile) nedistribuite la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar-contabil. Deci si intre capacitatea de autofinantare si autofinantare, exista o diferenta. Prima exprima finantarea potentiala, in timp ce ultima exprima finantarea reala.

Surplusul monetar al exercitiului reprezentat de suma totala a variabilei incasarilor de acelasi semn, considerand ca nu exista decalaje intre venituri si cheltuieli (abordare contabila), pe de o parte si incasari si plati (abordare financiara), pe de alta parte, constituie fundamentul finantarii interne.

politica de dividende, care reflecta conflictele de interes dintre actionarii si managerii societatii comerciale. Adunarea generala a actionarilor stabileste partea din beneficiul (profitul) net, realizat in cursul unei perioade de gestiune, care se distribuie actionarilor. In schimb, managerii sunt interesati sa asigure o mai mare autonomie financiara a societatii comerciale si sa dea prioritate autofinantarii. Armonizarea intereselor divergente impune analiza constrangerilor financiare, a oportunitatilor si a costurilor generate de finantarea activitatilor in diferite proportii pe seama capitalurilor proprii si imprumutate;

caracterizarea actiunilor emise dupa drepturile acordate actionarilor. Actiunile ordinare genereaza fluxuri de dividende care nu sunt identice cu cele generate de actiunile privilegiate. Aceste fluxuri influenteaza asupra profitului net nedistribuit si disponibilitatilor trezoreriei:

politica de amortizare. Amortizarea diminueaza in mod direct beneficiul (profitul) impozabil si indirect pe cel nedistribuit si distribuit;

reglementarile legale privind constituirea rezervelor legale, fondului de participare a personalului la profit, cota managerului;

incidenta fiscalitatii asupra profitului nedistribuit, fata de cel distribuit. Numai daca presiunea fiscala ar fi identica asupra ambelor, ar exista "neutralitate" fiscala. Evolutia in timp a reglementarilor fiscale face ca aceasta dubla "neutralitate" sa fie o raritate, in practica;

accesul pe pietele financiare. Acesta este reglementat, iar obtinerea de capital din surse externe impune un cost al recompensarii, fie sub forma dividendelor de plata, fie a dobanzilor aferente imprumuturilor obligatare. In plus, numai societatile de capital au acces pe piata capitalului. Capitalul imprumutat de pe piata monetara a creditului implica, la randul sau, un cost financiar. Aceste costuri si reglementarea accesului pe diverse piete fac imposibila o substituire exacta a sumei totale a dividendelor distribuite prin alte capitaluri externe. In consecinta, costul accesului la capitalul existent pe pietele financiare (pietele de capital si piata monetara a creditului) influenteaza asupra beneficiului (profitului) nedistribuit.

In finalul acestui paragraf se poate pune intrebarea: De ce trebuie sa vorbim de surplus si nu de excedent? Optiunea pentru conceptul de surplus corespunde unei abordari financiare in termeni de flux. Aceasta urmareste evidentierea originii surplusului, a influentei variabilelor economice si monetare care influenteaza asupra surplusului monetar ramas la dispozitia societatii comerciale, pe seama careia se asigura finantarea interna. Excedentul constituie o abatere care rezulta din calcul, o acumulare compozita. Intr-o abordare contabila, surplusului ii corespunde conceptul de beneficiu (profit) net, determinat conform teoriei contului de exploatare (actualmente in Romania) sau conform teoriei bilantului, fie prin combinarea ambelor.

Coeficient	Durata normala
	intre 2 si 5 ani inclusiv
	intre 5 si 10 ani inclusiv
	mai mare de 10 ani

Necesitatea cunoasterii fluxurilor financiare in cadrul societatilor comerciale

EXCEDENT BRUT DE EXPLOATARE

= CASH-FLOW BRUT

= MARJA BRUTA DE AUTOFINANTARE

Comentarii literare

Personaje din literatura

Tehnica si mecanica

Economie

Geografie