Necesitatea analizei. Tipuri de analiza economica

Necesitatea analizei. Tipuri de analiza economica

Cu ajutorul analizei se cerceteaza lucrurile si fenomenele, se descopera structural or interna, se stabilesc relatiile de cauzalitate si evident legile formarii si desfasurarii lor, fapt ce permite nu numai evaluarea situatiei la un moment dat ci si miscarea in viitor ca urmare a conditiilor si a actiunii umane colective. Analiza economica cerceteaza activitatile din punct de vedere economic, esentialul constituindu-l sesizarea relatiilor. In functie de diferite criterii se pot distinge mai multe tipuri:

. dupa raportul intre momentul in care se efectueaza analiza si momentul desfasurarii momentului distingem doua grupe fundamentale:

- analiza postfactum, postoperatorii respectiv analiza realizarii obiectivelor cunoscute in teoria si practica mondiala ca instrument de supraveghere a functiunii intreprinderii si analiza previzionala sau prospectiva. Analiza postfactum priveste prezentul si trecutul, iar analiza previzionala priveste viitorul.

- analiza previzionala presupune determinarea evolutiei viitoare a fenomenului economic pe baza cercetarii factorilor, a actiunilor in perspectiva, cele doua tipuri de analiza prezinta particularitati determinate de faptul ca analiza postfactum se bazeaza pe variabile cunoscute; analiza previzionala pe variabile presupune, incerte; de aici deriva o serie de aspecte metodologice diferite in cazul analizei postfactum, se studiaza o singura varianta a fenomenului, varianta de executie si prevaleaza legaturile de tip functional, pe cand in cadrul analizei previzionale pot fi studiate mai multe variante si apar frecvent legaturi de tip stocastic. Din punct de vedere al urmaririi insusirilor esentiale sau al determinarilor cantitative al fenomenelor, se disting doua tipuri de analiza: analiza cantitativa si analiza calitativa.

Analiza cantitativa presupune cercetarea fenomenelor prin determinari conmesurative (grad, suprafata, volum, numar, durata).

Analiza calitativa: isi gasesc un camp larg de aplicatii modele matematice moderne.

. dupa nivelul la care se desfasoara analiza distingem:

- analiza microeconomica;

- analiza macroeconomica.

Analiza microeconomica este cea care se desfasoara la nivelul agentului economic respectiv la scara intreprinderii si a elementelor ei ca sistem.

Analiza macroeconomica studiaza fenomenele la nivelul ramurii, al economiei nationale sau al economiei mondiale operand preponderent cu marimi globale (produsul national brut, PIB, rata medie a rentabilitatii).

. dupa modul de urmarire in timp a fenomenelor, se disting:

- analiza statica;

- analiza dinamica.

. dupa criteriile de studiere a fenomenelor:

- analiza economica;

- analiza tehnico-economica: care imbina criteriul tehnic cu cel economic; se pot realize si alte combinari: analiza socio-economica si analiza ecologico-economica.

In functie de delimitarea obiectivului:

- analiza pe unitati organizatorice sau sisteme de agregare;

- in functie de orizontul de timp.

Conducerea oricarei intreprinderi indiferent de formele de proprietate ce-i stau la baza, implica drept componenta esentiala analiza economica cu ajutorul careia se supraveghea-za si evalueaza functiunea ei ca sistem, miscare pe coordonatele eficientei, ale asigurarii, performantelor concurentiale.

Analiza economica, prin ea insasi realizeaza in procesul conducerii o seama de functii:

- functia informationala a centrelor de decizie economice privind situatia economica financiara pozitionarii ale unor stari comparativ cu standardele normative, bugete, nivele ale concurentei pe diferite piete.

- functia de evaluare a valorificarii potentialului tehnico-economica al sistemului intre-

prinderii

- functia de fundamentare a deciziei pe criterii de eficienta atat in stadiul preevaluarii stadiului corelat cu cererea bunurilor si serviciilor cat si in stadiul executiei.

- functia de realizare a cerintelor gestiunii eficiente a patrimoniului.

- functia de realizare a conexiunii cu mediul exterior economico-financiar care presupune analiza relatiilor cu bancile de la care se fac imprumuturi cu furnizorii, platitori, cu sistemele de implementare a veniturilor, bursa de valori etc.

Factorii care determina schimbari de stare in functiunea microsistemelor:

- in procesul intern al formarii rezultatelor, factorii care ii determina pot fi grupati dupa diferite criterii:

a) dupa natura lor:

- factori tehnici;

- factori tehnologici;

- factori organizatorici;

- factori economici;

- factori sociali, politici;

- factori psihologici;

- factori naturali.

Conceptia sistematica in abordarea fenomenelor economice implica studierea tuturor categoriilor de factori, se reflecta in activitatea economica.

b) dupa caracterul lor in cadrul unei relatii cauzale:

- factori cantitativi;

- factori de structura;

- factori calitativi.

Aceasta grupare are o importanta semnificatie economica deoarece presupune cunoasterea temeinica a procesului de formare a rezultatelor, a prioritatilor relative.

- factorii cantitativi: purtatorii materiali, ai celor calitativi, conditia preliminara a actiunii lor (profit sau unitate de produs este de aceeasi natura cu profitul total aferent productiei vandute).  

- factorii de structura intervin intotdeauna cand rezultatul analizei se refera la marimi agregate de mai multe elemente sau rezultate distribuite pe componente.

Pentru explicarea corecta a rezultatelor, pentru separarea efortului propriu este necesara evidentierea influentei factorilor de structura (nivelul mediu al ratei rentabilitatii pe intreprinderi poate sa creasca pe seama deplasarilor culturale, creste ponderea produselor)

c) dupa modul cum actioneaza:

- factori cu actiune directa;

- factori cu actiune indirecta.

d) in functie de efortul propriu:

- factori dependenti de efortul propriu;

- factori independenti.

Factorii dependenti de efortul propriu sunt cei care isi au originea in eforturile depuse.

Toti ceilalti factori care nu izvorasc din efortul propriu se incadreaza in categoria factorilor independenti.

e) dupa gradul de sintetizare:

- factori simpli;

- factori complexi.

Factorii simpli sunt cei care nu mai pot fi dezmembrati.

Factorii complexi sunt determinati de alti factori simpli ai caror actiune poate fi modificata la nivelul intreprinderii.

f) dupa cum este situat izvorul actiunii:

- factori interni;

- factori externi.

g) dupa posibilitatile de previziune:

- factori previzibili: certi sau determinabili;

- factori imprevizibili.

Factorii previzibili actioneaza in cadrul unor procese controlate.

h) dupa intensitatea actiunii lor:

- factori cheie;

- factori secundari.

i) dupa durata de exercitare a influentei:

- factori de durata;

- factori tranzitorii;

- factori discontinui.

j) dupa modul in care contribuie la obtinerea rezultatului:

- factori independenti;

- factori interdependenti.

Factorii dependenti sunt cei care pot determina rezultatul in mod independent.

Cei interdependenti pot determina rezultatul in mod dependent.

k) dupa tipul de legatura:

- factori cu marime determinata;

- factori cu marime variabila a influentei.

l) dupa posibilitatea de verificare a actiunilor:

- factori controlabili;

- factori necontrolabili.

Factorii naturali sunt in general factori necontrolabili.

In prezent, analiza factoriala si-a largit considerabil sfera de aplicatie in studiul fenomenelor economice pe scara practicii mondiale cu atat mai mult cu cat este puternic, facilitata, de computerizarea calculului.

Analiza diagnostic

Estimologic: diagnosticul este capacitatea de discernamant si implicit organic in teoria si practica medicala, iar prin analogie in activitatea intreprinderii. Analiza diagnostic nu se limiteaza la radiografia si aprecierea starii diferitelor elemente si constituie parte organica a gestiunii previzionare. Dupa opinia specialistului in domeniul managementului, Peter Drucker, un conducator eficient consacra 50% din timpul sau problemelor de diagnostica-re a activitatii. In general, in functie de scop, diagnosticul poate fi restrans la anumite probleme sau extins in acceptiunea de diagnostic global. Un diagnostic general cuprinde un ansamblu de caracteristici statice si strategice asa cum stim, se fac referiri si in literatura de specialitate si care privesc cei ,,5M''.

Metode si tehnici de baza utilizate in analiza economico-financiara a intreprinderilor

Modelul intr-o acceptiune generala constituie un instrument al cunoasterii bazat pe reprezentarea intreprinderii. Folosirea in diagnoza a modelelor presupune:

a) definirea obtinerii diagnosticului si a nivelului la care urmareste a se realiza;

b) precizarea conceptelor indicatorilor altor surse de informatii pe baza carora se construieste modelul;

c) stabilirea insusirilor esentiale ale fenomenului analizat pe baza metodelor de analiza calitativa care vor fi reflectate atunci cand este necesar;

d) stabilirea restrictiilor si a criteriilor;

e) construirea modelului care, predominant in analiza, este model economic matematic, deci exprimat sub forma de ecuatii, inegalitati, functii de productie.

Se constata ca primele trei etape ale procesului de analiza constituie suportul elaborarii modelului. Din punct de vedere al formei de reprezentare a fenomenului, se disting trei tipuri de modele:

- imitative sau iconice;

- analogice;

- simbolice.

Modelele imitative sunt cele in care proprietatile caracteristice ale fenomenului sunt exprimate prin ele insele, de regula la o alta scara (pot fi retinute fotografiile, hartile, machetele). Modelele imitative sunt modele materiale.

Modelele analogice folosesc analogia, adica cu anumite proprietati, se reprezinta alte proprietati: graficele, structuri, tendinte ale fenomenelor cercetate.

Modelele simbolice se bazeaza pe utilizarea simbolurilor in reprezentarea fenomenelor.

Vizualizarea fenomenelor economico-financiare cu ajutorul graficelor este frecvent utilizata in teoria si practica economica deoarece permite sesizarea rapida a derularii evenimentului. Modelele simbolice se bazeaza pe utilizarea simbolurilor, litere, cifre in reprezentarea fenomenelor si raporturilor dintre ele.

In general, ele iau forma unor ecuatii sau inecuatii matematice.

Modelele imitative si simbolice sunt modele abstracte. Simplificarea realitatii intr-un model este una din problemele cardinale care conditioneaza calitatea procesului cunoasterii realitatii pe baza modelului si deci eficienta sa. Dupa expresia unui matemati-cian de renume in alcatuirea modelelor se cere experienta pentru a nu cadea in capcana simplificarii lor. Gradul de simplificare a realitatii intr-un model depinde in primul rand de scopul urmarit si de informatiile detinute. Pentru un anumit scop poate servi un model mai sintetic, pentru alt scop este mai util un model mai analitic, asa cum hartile sunt realizate la scari diferite in functie de scopuri diferite. La aceasta se adauga si necesitatea reflectarii in modele a unor factori impusi avand in vedere tendinta pe care o manifesta (poluarea mediului ambiant, epuizarea unor resurse).

In diagnosticul economico-financiar prevaleaza modelele simbolice. Ele se divid in modele de corelatie aditive, multiplicative, balantiere, de raport, combinate. Aplicarea calculului matriceal aplicat la necesitatile analizelor financiare este utila si eficienta. Ea se aplica in cazul existentei unor relatii deterministe de produs sau raport intre fenomenul analizat si factorii de influenta. Separarea influentei factorilor prin metoda calculului matriceal se tine seama de ordinea interdimensionara a factorilor intarind principiile metodei, eriterarii succesive. Metoda calculului matriceal se poate aplica in toate domeniile analizei economice, iar faptul ca se poate usor prelucra cu ajutorul calculatoarelor electronice ii confera un mare grad de detaliere, exactitate, operativitate si eficienta. Studierea unui fenomen prin acordarea unei importante identice tuturor com-ponentelor sale, nu are un grad de echilitate echivalent efortului de investigare. Din studiile statistice rezulta ca aproximativ 80% din rezultate sunt determinate de un numar redus de variabile, elemente componente sau factori de influenta. Initiatorul metodei, Alfred Paretto, numita si metoda 20-80, propuse o analiza selectiva a componentelor unui fenomen/rezultat. Aplicarea metodei ABC necesita parcurgerea urmatoarelor stadii:

- stabilirea domeniului si a continutului parametrului specific acestuia (in gestiunea stocurilor, perimetrul specific il constituie: stocul mediu in gestiunea clientului, cifra de afaceri, in gestiunea intrarilor: intrarile).

- stabilirea volumului parametrului specific la nivelul tuturor componentelor fenomenului investigat: stocul mediu/produs, cifra de afaceri la nivelul fiecarui client etc.

- clasarea componentelor fenomenului investigat dupa o logica ABC, in ordinea des-crescatoare a parametrilor specifici. Delimitarea celor trei grupe de semnificatie ABC si apoi trasarea curbei reale ABC si compararea cu cea teoretica. Cercetarile operationale reprezinta un ansamblu de metode care sunt utilizate in adoptarea deciziilor in cazul in care intervin numerosi factori care trebuie avuti in vedere.

Metodele utilizate in cadrul cercetarii operationale pot fi grupate astfel:

- deterministe: programarea liniara, programarea dinamica, teoria deciziei, teoria jocurilor metoda drumului critic;

- probabiliste: lanturile macroeconomice, procesele Poison, teoria firelor de asteptare etc.;

- stimulative: metoda Monte Carlo, modelul dinamic al simularii gestionare;

- cercetarile operationale: utilizate in scopul maximizarii unor functii si in consecinta fac parte din instrumentalul analizei previzionale.

Analiza activitatii de productie si comercializare

Cifra de afaceri reprezinta volumul total al afacerilor firmei evaluate la preturile pietei. Interesul fiecarei firme vizeaza o crestere a cifrei de afaceri pentru obtinerea unui profit care poate asigura o certitudine in viitor. Cifra de afaceri reprezinta suma totala a venitu-rilor din vanzarea marfurilor si efectuarea serviciilor intr-o perioada determinata. Dinami-ca cifrei de afaceri poate fi analizata la nivel de produs/pe total firma prin indici cu baza fixa/baze mobile/prin ritmurile medii. Evaluarea corecta a cifrei de afaceri se face prin evaluarea ei prin preturi comparabile. Analiza structurii cifrei de afaceri se poate face in functie de diverse criterii de vanzare a marfurilor: pe produse, clienti, piete de desfacere etc. analiza factoriala a cifrei de afaceri stabileste sistemul de factori care conditioneaza evolutia ei. La nivelul unei intreprinderi, modelul de analiza factoriala a cifrei de afaceri este in functie de numaru de salariati, de randamentul muncii si gradul de valorificare a productiei de unde rezulta ca: Ca=N(numaru de salariati) x productia fizica/N x xCa/productia fizica sau Ca=N x productivitatea muncii x gradul de volum a productiei.

Gradul de inzestrare tehnologica se calculeaza ca raport intre capitalul fix existent in intreprinderea respective si numaru de angajati al acestei unitati.

Un rol important il are si raportul dintre fondurile fixe in general si fondurile fixe directe productive.