Obiectul si agentii pietei valutare

Obiectul si agentii pietei valutare

Piata valutara este un sistem de relatii financiare prin care se desfasoara vanzarile si cumpararile de valuta (efectiva si in cont) si de devize (trate, bilete de ordin, cecuri etc.) exprimate in moneda straina. Aceasta activitate reprezinta un gen specific de comert, iar monedele si devizele sunt tratate ca bunuri economice marfare si negociate ca atare.

Piata valutara sau a schimburilor valutare reprezinta totalitatea tranzactiilor de vanzare-cumparare de diferiti bani nationali, inclusiv reglementarile si institutiile aferente. Aceasta piata se realizeaza oriunde se intalnesc cererea si oferta de diferiti bani nationali, avand rolul sa atraga mijloacele de plata internationale sub forma de bancnote, monede divizionare, instrumente de plata si credit emise in moneda straina.

Elementele specifice pietei schimburilor valutare sunt: agentii economici autorizati sa realizeze operatiuni cu valuta; normele legale privind organizarea, desfasurarea si controlul operatiunilor cu valuta; metodologia de determinare a cursului valutar si de protectie a acestora prin actiunea bancii nationale; timpul in care functioneaza piata valutara; riscul si profitul pe piata valutara.

Piata schimburilor valutare sau piata valutara implica un ansamblu de relatii interbancare, precum si intre banci si clientii lor, ce se formeaza pe pieteleinternationale unde au loc operatiuni cu valuta sau devize ca expresie a intalnirii cererii si ofertei acestora.

Pietele valutare nationale, privite in totalitate si in interdependenta lor, formeaza piata internationala valutara. Aceasta serveste interese nelocalizate pe un anumit spatiu.

Amploarea pietei valutare deriva din volumul activitatii bancare si a celorlalti operatori care actioneaza in fiecare tara, potrivit normelor stabilite de autoritatile statale intr-o perioada de timp.

In cadrul pietei valutare nationale actioneaza mai multi agenti sau operatori astfel:

a. participantii, adica bancile, firmele, institutiile, persoanele fizice din tara respectiva care ordona direct sau prin intermediari efectuarea de catre institutiile specializate a operatiunilor de vanzare-cumparare, in numele lor;

b. institutiile specializate, adica institutiile specializate in astfel de operatiuni, ca si bursele si agentiile de schimb valutar. Clientela privata, care nu participa direct pe aceasta piata, poate sa intervina doar prin intermediul bancilor.

c. institutiile de supraveghere, adica, in general, bancile centrale care urmaresc promovarea politicii valutare nationale si corelarea ei cu cea internationala.

Pietele valutare se supun legislatiei specifice din fiecare tara si care se coreleaza cu legislatia internationala.

Piata valutara are ca obiect un ansamblu de fluxuri cum ar fi: vanzareacumpararea de valute convertibile; schimbarea unei valute efective pe valuta in cont sau invers; vanzarea-cumpararea de efecte de comert exprimate in euro, pe efecte exprimate in valuta aflata in cont etc.

Euro (€) reprezinta moneda unica in cadrul Uniunii Europene, introdusa la 1 ianuarie 1999. Prin euro sporeste considerabil rolul Uniunii Monetare in cadrul Uniunii Europene. Romania a adoptat euro ca moneda de referinta incepand cu 3 martie 2003, ceea ce presupune ca toate calculele economice se raporteaza la moneda unica europeana. Trecerea completa la moneda unica Euro in tara noastra necesita indeplinirea criteriilor de la Copenhaga (1993), respectiv: criteriul politic, economic si tehnic.

Pe piata schimburilor valutare s-au folosit anterior si alte instrumente, ca ECU (European Currency Unit), DST (Drepturi Speciale de Tragere) etc., avand mecanisme proprii, cu avantaje si limite inerente, reflectate in derularea interdependentelor internationale.

Piata valutara are un important rol in dezvoltarea schimburilor economice internationale, fiind la randul ei influentata de acestea prin diversi factori de natura economica, monetar-financiara, tehnico-stiintifica etc., ceea ce se reflecta in cererea si oferta valutara.

Cererea si oferta de valuta se constituie pe baza unor procese specifice ce tin de evolutia economiilor nationale si relatiilor economice internationale. Ele isi au sorgintea in functiile banilor si a mecanismului de actiune a sistemului economico-valutar.

Cererea exprima nevoia de valuta ce poate fi satisfacuta prin actele de cumparare in conformitate cu normele pietei valutare si cu miscarea cursului de schimb. Cererea de valuta se formeaza de catre agentii economici in urmatoarele imprejurari: pentru extinderea activitatilor economice; pentru interese speculative de profit; pentru scopuri de protejare sau aparare impotriva unei dinamici nefavorabile a cursului de schimb al diverselor monede nationale. Cererea de valuta reiese din operatiunile de import, din prestarile de servicii realizate in tara de agentii economici straini, ca si din iesirile de capital national.

Oferta exprima disponibilitatile valutare care pot fi vandute, in conditiile unui anumit curs de schimb. Oferta de valuta se formeaza pe baza depozitelor bancare si a numerarului persoanelor fizice si juridice ca agenti economici, care actioneaza in comert, agricultura, industrie, asigurari, turism etc., numerarul fiind nesemnificativ in procesul de constituire a ofertei valutare. Pe piata nationala a schimburilor valutare, oferta rezulta indeosebi de la exportatorii de bunuri, de la agentii economici care executa servicii in alta tara si din intrarile in tara, sub diverse forme ale capitalului strain. Oferta se transpune in fapt prin transferul valutei din depozitele bancare la ordinul vanzatorului, la dispozitia cumparatorului.

Banca opereaza atat in contul propriu, cat si in contul clientilor sai.