PREVIZIUNEA, PROGRAMAREA SI PLANIFICAREA

PREVIZIUNEA, PROGRAMAREA SI PLANIFICAREA

Fundamentarea cat mai realista a drumului care urmeaza sa fie parcurs, masurilor adoptate si a mijloacelor ce se impun a fi utilizate in politica economica, precum si o relativa cunoastere a rezultatelor posibil de a fi obtinute, determina numeroase investigatii si cercetari cu caracter sistematic asupra viitorului.

Aceste investigatii si cercetari se concentreaza intr-o activitate generala de prevedere, care in componenta ei delimiteaza trei procese: previziunea, programarea si planificarea.

Fiecare dintre aceste procese se manifesta, pe de o parte, ca si activitati, iar pe de alta parte prin conturarea unor rezultate concrete ale activitatilor respective.

In acest context este necesar a arata ce exprima in esenta fiecare dintre aceste procese si care este raportul dintre ele.

Dupa cum s-a vazut, previziunea este o evaluare probabila, posibila si in alter­native a evolutiei cantitative si calitative a unui domeniu pentru un interval de timp.

Programarea, insa, consta in stabilirea unui itinerar ce conduce spre obiectivul urmarit, prin structurarea componentelor si ierarhizarea prioritatilor[1].

In ceea ce priveste planificarea, desi nu se poate da o definitie precisa, datorita parerilor diferite, ea reprezinta o activitate ce are in vedere stabilirea modalitatilor concrete de realizare a multor obiective prestabilite.

O distinctie de ordin general intre programare si planificare este aceea ca prima constituie o activitate care intervine printr-un sistem de mijloace, iar cea de a doua prin practici ori tehnici folosite pentru orientarea si reglarea activitatilor care urmeaza sa se desfasoare.

De mentionat ca la nivelul microeconomic programarea este privita si se constituie intr-o activitate care are loc dupa planificare avand ca obiectiv principal stabilirea sarcinilor operative pe perioade scurte de timp.

Spre deosebire de programarea si planificarea de tip socialist, caracterizata printr-o centralizare excesiva si ingemanata organic cu birocratia si tehnicismul simplist, programarea si planificarea din tarile cu o economie de piata dezvoltata, fara a fi negate ca necesitate si existenta, au atribute care se diferentiaza in functie de fundamentele organizarii economice si sociale (natura proprietatii, structura piramidala a puterii economice, rolul statului etc.).

In societatile moderne previziunea, programarea si planificarea reprezinta activitati care au o semnificatie deosebita rezultata din atributele acestora privind informarea institutiilor publice si agentilor economici autonomi asupra unor evolutii probabile determinate de factori si conjuncturi economice interne si externe, moda­litatea de dispunere sistematica a elementelor ce compun o actiune viitoare, eviden­tierea posibilitatilor de sincronizare a tuturor factorilor implicati in activitatile ce urmeaza sa se desfasoare, prezentarea posibilitatilor agentilor economici de orien­tare cat mai competenta in mediu economic si social national si international, desemnarea unor scenarii si modalitati concrete de actiune capabile sa stimuleze interesul pentru realizarea obiectivelor propuse cu ajutorul unor parghii economice, financiare si sociale.

Intrucat fenomenele si procesele economice si sociale pot fi privite la nivel macro si micro, toate cele trei activitati (previziunea, programarea si planificarea) se intalnesc si sunt, pentru motivele aratate, necesare la fiecare nivel organizatoric. Modul de abordare a lor este insa diferit, in functie de importanta care li se acorda si de existenta unui cadru institutional si organizatoric care sa permita desfasurarea activitatilor respective.

Practica arata ca intre previziune, programare si planificare exista legaturi care definesc un anumit raport intre ele.

Pentru a cunoaste acest raport este nevoie a le privi din doua puncte de vedere. Pe de o parte ca si activitati, iar pe de alta parte ca generatoare de rezultate.

Din punctul de vedere al existentei lor ca si activitati, intre previziune si programare, respectiv planificare, exista atat asemanari , cat si deosebiri.

Asemanarile se refera la:

a)   toate reprezinta forme de anticipare a unei situatii de viitor;

b)   au ca obiectiv formularea unor stari prin care se poate manifesta o evolutie;

c)   obiectul investigatiei il constituie pentru toate un sistem considerat deschis, adica un sistem a carui existenta se modifica permanent sub actiunea influentei diferitilor factori;

d)   scopul identic de realizare, adica evidentierea unor lucruri care stau la baza stabilirii de componente, masuri si mijloace pentru atingerea obiectivelor dorite.

In ceea ce priveste deosebirile, acestea arata ca:

a)   sfera de cuprindere este mai larga in cazul previziunii daca se are in vedere ca ea abordeaza, in multe situatii, si fenomenele din natura;

b)   previziunea este o activitate de investigatie cu caracter explorativ, in domeniul probabilului si posibilului, in timp ce programarea si planificarea sunt activitati cu caracter rational, ce urmeaza sa stabileasca o anumita evolutie;

c)   previziunea furnizeaza informatii si materiale de documentare necesare pentru desfasurarea programarii si planificarii, care concep strategii si cai concrete de actiune.

Urmarind aceste asemanari si deosebiri intre previziune, programare si planificare, ca si activitati, se poate evidentia legatura dintre ele in urmatoarea schema operationala:

Completarea imaginii asupra raportului dintre cele trei activitati apartinand procesului general de prevedere se poate face prin prezentarea rezultatelor acestor activitati si a legaturii dintre ele (fig.4.1.).

Fig.4.1. Schema operationala a legaturilor dintre previziune, programare si planificare

Rezultatele se concretizeaza in documente care sunt previziuni, programe si planuri. Previziunile contin referiri asupra starilor posibile si probabilitatile asociate acestora intr-un viitor stabilit, apreciind si masura in care posibilul se converteste in probabil, pe baza luarii in considerare a unor factori conditionali.

Programele, ca instrument obtinut in urma activitatii de programare, definesc actiunile sau lucrarile, care esalonate in timp si spatiu conduc la realizarea unui obiectiv. Exista o diversitate de programe care pot fi elaborate, cum sunt: programe strategice care se refera la obiective de mare interes, programe sectoriale privind problemele principale ale unor sectoare sau domenii de actiune, programe teritoriale ce urmaresc aspectele esentiale ale evolutiei in profil teritorial, programe cu caracter operativ ce au in vedere coordonarea executantilor diverselor actiuni si programe de masuri ce cuprind prevederi cu caracter operational de natura organizatorica, tehnologica, financiara, juridica etc.

Planurile reprezinta un sistem de decizii sau orientari care stabilesc niveluri si termene de realizare referitoare la dimensiunea componentelor unei activitati, rezultatelor si eficientei obtinute. Ele urmaresc existenta unei coerente intre diferitele laturi ale activitatilor intreprinse si desfasurate.

Toate acestea privite in timp, de aceea si distinctia in planuri pe perioade mai lungi sau mai scurte.

Corespunzator acestor caracteristici a rezultatelor celor trei activitati, intre previziune, pe de o parte si programe si planuri, pe de alta parte, nu exista asemanari, ci numai deosebiri. Ele se refera la urmatoarele:

a)   previziunea abordeaza perioade de timp nedeterminate, in timp ce un program sau planul ia in considerare perioade bine conturate;

b)   previziunea prezinta mai multe alternative, iar programul in general si planul in special, sunt o singura alternativa;

c)   previziunea este un instrument de investigatie spre deosebire de program si, mai ales, de plan care reprezinta o decizie;

d)   prin program sau plan se verifica realitatea si valabilitatea alternativelor de evolutie furnizate de previziune;

e)   apeland in forme concrete la parghii economico-financiare si incluzand in continutul lor elemente de reglare constienta a proceselor economico-sociale, programul si planul se manifesta ca instrumente de organizare, conducere si control efectiv al derularii activitatilor in dispunerea lor in timp fata de previziune, care anticipeaza traiectorii de evolutie.

Din cele prezentate reiese ca previziunea, programarea si planificarea, precum si alte forme de prevedere, sunt rezultatul normalitatii existentei fenome­nelor si proceselor economice si sociale. Este normal ca institutiile publice si agentii economici sa fie vital interesati de cunoasterea in prealabil a evolutiei sau involutiei fenomenelor si proceselor respective, ca si de orice posibilitate de influentare a acestora, apeland la cai si mijloace precise ce urmeaza sa fie utilizate in perioade si la termene bine stabilite. A previziona, programa si planifica nu inseamna a obliga, ci orienta, concepe si incadra in limite acceptabile din punct de vedere economic si social activitatea desfasurata la diferite nivele si diversi agenti economici.

Toate economiile de piata din tarile dezvoltate din punct de vedere economic utilizeaza cu rezultate notabile instrumentele caracteristice previziunii, programarii si planificarii. In cadrul acestora activitatile respective sunt institutionalizate. De pilda, in Franta (Secretariatul Planului), Germania (Comitetul Federal al Planificarii), Italia (Comisia Nationala de Programare Economica), in Japonia (Agentia de Planificare Economica), in tari ca Austria, Spania, Portugalia, Finlanda, Grecia, Turcia (Ministerul Planificarii) s.a.m.d.

Concluzionand, se poate spune ca previziunea, programarea si planificarea sunt activitati interdependente, ce fac parte dintr-un proces mai general de pre­vedere sociala. Ele se desfasoara insa pe baza unor caracteristici proprii, utilizand reguli, mijloace si instrumente specifice.

Tinand seama de locul si rolul lor in ansamblul procesului general de prevedere sociala, intr-o viziune cibernetica, ce ia in considerare si conexiunea inversa (feed-back-ul), legatura dintre ele se poate prezenta astfel:

Fig.4.2. Schema procesului general de prevedere

Schema de mai sus arata ca derularea operatiunilor caracteristice fiecarei activitati presupune urmatoarea succesiune a acestora: pe baza previziunilor elaborate se formeaza strategii care servesc la elaborarea programelor sau planurilor.

Programele si planurile sunt apoi utilizate pentru organizarea, coordonarea, conducerea si controlul actiunilor sau activitatilor. Aparitia unor elemente noi in desfasurarea activitatilor intreprinse, conduce la reconsiderarea programelor sau planurilor, care impun o noua concepere a strategiilor, concepere ce necesita actualizarea previziunilor elaborate.

Dezvoltarea oricarei economii necesita studierea la diferite nivele si structuri organizatorice independenta multipla dintre elementele trecutului, prezentului si viitorului, conceperea retrospectivei cu studiile privind situatia prezenta si cu investigatiile respective, de natura estimativa sau rationala, in scopul stabilirii obiectivelor strategice si a modalitatilor concrete de actiune. In cadrul acestui demers, activitatii previzionale ii revin un loc si rol in permanenta ascendente.