PROTECTIA CONCURENTEI ECONOMICE

PROTECTIA CONCURENTEI ECONOMICE

1.Necesitatea interventiei statului in realizarea protectiei concurentei

Implicarea statului in economie este concretizata si de politica sa in domeniul protejarii concurentei:

- mediul economic este caracterizat printr-o concurenta imperfecta;

- formele concurentei imperfecte sunt: concurenta monopolista si monopolul pur.

Implicarea statului in mentinerea unui mediu concurential este necesara din doua motive:

- costul social al preturilor de monopol, se refera la ineficienta monopolurilor in repartizarea resurselor in economie. Monopolul consuma multe resurse pentru a obtine si a-si mentine pozitia realizand risipa de resurse la nivelul necesitatii;

- necesitatea de a arbitra conflictul intr-o morala manageriala avand ca scop final profitul si o morala politica care urmareste minimizarea costului social si maximizarea avantajelor pentru colectivitate:

interventia statului urmareste a asigura colectivitatii o parte din avantajele obtinute de monopol;

interventia se face prin politici fiscale, prin introducerea unui impozit asupra profitului realizat.

Interventia statului in domeniul contracararii preturilor monopolurilor si mentinerii unui mediu concurential poate lua doua forme diferite:

- a ordona marilor intreprinderi de a se diviza in intreprinderi mai mici si independente de la care se spera un comportament concurential loial;

- a mentine marile firme cu pozitie de monopol, dar a le controla realizarile prin supravegherea preturilor si a profiturilor si a lua unele masuri atunci cand monopolul atinge interesele societatii.

2. Reglementarile protectiei concurentei economice in Romania

Reglementarile principale in domeniu se refera la Constitutia Romaniei, art. 134, litera a care prevede obligatia statului de a asigura libertatea comertului, practica concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie si toate legile, hotararile si ordonantele aferente activitatii de pret.

Institutiile competente in domeniul protectiei concurentei economice sunt:

1.Consiliul concurentei

- este o autoritate administrativa autonoma;

- are un numar de 10 membrii format din: un presedinte, trei vicepresedinti si sase consilieri de concurenta;

- sunt numiti pe o perioada de cinci ani,

- au buget propriu, aparat de lucru la nivel judetean, comisii de lucru;

- dispun de competenta consultativa si contencioasa:

a)     competenta consultativa prevede:

avizeaza toate hotararile de guvern cu impact concurential;

in domeniul preturilor avizul este necesar in situatiile:

instituirii de catre guvern a unor forme de control al preturilor in sectoare economice sau de piata unde concurenta este exclusa sau restransa datorita unor pozitii de monopol;

dispunerea de catre guvern a unor masuri temporare pentru situatii exceptionale (situatii de criza, disfunctionalitatea pietei, dezechilibre intre cerere si oferta).

b)     competenta contencioasa ia decizii in cadrul legii in cazul incalcarii prevederilor legale referitoare la:

practicile anticoncurentiale;

concentrarile economice avand ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei.

2.Oficiul concurentei este:

- organ de specialitate in domeniul concurentei in subordinea Guvernului:

- continua activitatea organelor cu atributii in domeniul preturilor si concurentei din Ministerul Finantelor la nivel central si local.

- conducerea este asigurata de un sef oficiu, un director adjunct si inspectori de concurenta.

- competentele sunt: de reprezentare:

reprezinta Guvernul in deliberarile in plen sau in comisii din cadrul consiliului concurentei;

competenta consultativa - avizeaza actele normative emise de Guvern in domeniul pretului si a concurentei ;

competenta contencioasa - pronunta sanctiuni pentru acte sau fapte ce au ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei.

Autorii actelor sau faptelor incriminate de legea concurentei pot fi: agentii economici, asociatii de agenti economici, persoane fizice sau juridice romani sau straini, organele administrative publice centrale sau locale daca prin deciziile luate intervin in operatiile de piata influentand direct sau indirect concurenta.

2.1. Practici anticoncurentiale

Sunt constituite din:

I. Intelegeri intre agentii sau asociatii de agenti economici care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei;

II. Folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante.

Din prima categorie fac parte intelegerile intre agentii economici, deciziile asociatilor sau practici concentrate privind:

a) fixarea concentrata in mod direct sau indirect a pretului de vanzare sau de cumparare, a tarifelor, rabaturilor sau adaosurilor comerciale sau de alte conditii comerciale inechitabile;

b) limitarea sau controlul productiei, distributiei investitiilor si tehnologiilor;

c) impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare pe criterii geologice sau functie de volumul de vanzari;

d) aplicarea in privinta partenerilor comerciali a unor conditii inegale la prestatii echivalente, producand dezavantaje in pozitia concurentiala;

e) conditionarea incheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clauze stipuland prestatii suplimentare;

f) participarea in mod concertat cu oferte trucate la licitatii sau la orice forma de concurs de oferte;

g) eliminarea de pe piata a unor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, sau intelegeri de a nu cumpara de la un anumit furnizor sau a nu vinde catre un anumit client fara justificare.

Practicile anticoncurentiale sunt delimitate in:

a) intelegeri structurate juridic constituite din acorduri incheiate intre agenti economici:

b) intelegeri nestructurate juridic, constau in comportamentul agentilor economici de a se adapta la o anumita linie de actiune, de conduita fara a fi nevoie de acord sau intelegere.

Eficacitatea intelegerilor asupra concurentei poate fi apreciata dupa:

partea din piata afectata sau controlata;

numarul si durata practicilor anticoncurentiale;

diversitatea mecanismelor, procedeelor prin care sunt puse in actiune.

Aceste intelegeri dupa scopul urmarit se grupeaza in doua categorii:

A. Intelegeri ce urmaresc sa reduca numarul concurentilor pe piata si pentru aceasta utilizeaza urmatoarele procedee:

1.restrangerea accesului la o anumita profesiune, ce se poate realiza prin reglementari profesionale si prin cuprinderea in unele contracte a unor clauze de nonconcordanta:

2. Limitarea accesului unor produse sau servicii pe o anumita piata, utilizand urmatoarele procedee:

- impunerea agentului economic care desface o anumita marca de produse, a interdictiei de a vinde alte marci sub care apare produsul;

- segmentarea artificiala a pietei unui produs prin distribuirea acestuia prin canale de distributie diferite si sub marci distincte;

- realizarea unor intelegeri vizand suprimarea sau limitarea importurilor pe piata mondiala;

- instituirea de catre asociatiile de agenti economici unor obstacole la intrarea pe piata respectiva.

3. Obstacole in calea innoirii si progresului tehnic:

- interzicerea distribuirii unor produse de marci cunoscute prin agenti economici care practica adaosuri comerciale mai mici decat cele practicate de retelele consacrate de distributie;

- interdictia distribuirii sau vanzarii si a altor marci de produse decat cele pentru care este profilat.

4. Impartirea pietelor -urmareste consolidarea pozitiilor cucerite si ingradirea accesului noilor concurenti pe piata respectiva. Aceasta se realizeaza prin intelegeri si poate sa priveasca:

delimitarea de zone geografice;

impartirea clientilor;

stabilirea unor cote de productie sau de vanzare.

Boicotarea sau punerea la index, se refera la refuzul fara motiv de a vinde unui client sau de a se aproviziona de la un anumit furnizor.

B) Intelegeri vizand restrangerea libertatii concurentilor.

Mijloacele utilizate sunt:

1. Obstacole in calea dreptului fiecarui agent economic de a-si fixa in mod liber preturile sau adaosurile comerciale si aceasta se face prin:

a) inghetarea preturilor se face prin fixarea preturilor la un anumit nivel pentru a impiedica scaderea lor prin urmatoarele procedee:

intelegeri asupra unui nivel minim de pret sau de adaos comercial;

fixarea de adaosuri comerciale excesive;

mentinerea in anumite situatii a unui pret scazut pentru a elimina concurentii.

b) alinierea preturilor, se face prin:

utilizarea de baremuri profesionale stabilite de un organism cu caracter profesional;

difuzarea de catre organizatii profesionale pentru membrii lor de metodologii de calcul a costurilor specifice sectorului respectiv;

schimburile de informatii asupra preturilor;

utilizarea clauzei de competitivitate.

2. Determinarea remizelor, conduce la acoperirea fixarii unui pret minim artificial.

3. Acorduri avand ca obiect determinarea conditiilor comerciale comune, inclusiv intelegeri privind preturile.

4. Restrictii privind gestiunea, sunt practicate prin intermediul contractelor de concesiune excesiva, a contractelor de distributie selectiva.

II. In ceea ce priveste folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante, aceasta interzicere se realizeaza prin legea concurentei, si este data de urmatoarele elemente:

a. un agent economic sau un grup de agenti economici capabili sa ocupe o pozitie dominanta;

b. o piata susceptibila de a fi dominanta, functie de :

natura produsului sau serviciului;

dimensiunea zonei acoperite;

diversitatea clientelei;

metodele de comercializare a produselor;

conditiile de utilizare de catre cumparator.

c. dominarea acestei piete de catre un agent economic atunci cand ocupa 50% sau mai mult din piata respectiva.

Folosirea abuziva a unei pozitii dominante prin exercitarea unor practici abuzive, practici ce constau in:

a)impunerea in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau de cumparare, sau a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari;

b)limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul consumatorilor;

c) aplicarea in privinta partenerilor comerciali a unor conditii inegale la prestatii echivalente, producand unora dintre ei un dezavantaj in pozitia concurentiala
d)conditionarea incheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clauze stipuland prestatii suplimentare;

e) realizarea de importuri fara competitii de oferte si tratative tehnico-comerciale uzuale;

f) practicarea unor preturi excesive sau a unor preturi de ruinare sub costurile de realizare cu scopul de a inlatura concurentii;

g) exploatarea starii de dependenta economica in care se gaseste un client sau un furnizor fata de un agent economic si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente.

Faptele anticoncurentiale trebuie sa rezulte din utilizarea pozitiei dominante: legatura de cauzalitate se considera stabilita atunci cand piata respectiva se supune regulilor impuse de intreprinderea dominanta, schimbul de produse nu se poate desfasura decat in conditii impuse (fixate) de acesta.

Institutiile abilitate de a lua masuri in cazul exploatarii pozitiei dominante sunt:

-consiliul concurentei:

-oficiul concurentei.

Daca prin masurile luate de catre aceste organisme nu se restabileste situatia, consiliul concurentei poate sesiza Curtea de Apel, iar hotararile acesteia pot fi atacate de Consiliul Concurentei la Curtea Suprema de Justitie.

Sanctiunile ce se pot aplica privind practicile anticoncurentiale sunt:

1. sanctiuni pronuntate de Consiliul si Oficiul Concurentei: amenzi, confiscare marfuri;

2. sanctiuni pronuntate de instantele de judecata impotriva persoanelor fizice care participa cu intentie frauduloasa la aceste practici;

3. sanctiuni civile pronuntate de instantele judecatoresti (anularea acordurilor sau clauzelor anticoncurentiale)